Viitorul, iunie 1913 (Anul 7, nr. 1908-1935)
1913-06-25 / nr. 1930
nwi w» «KiKinki«%~ J»o Briiifinn-TmT..rmjiiiiiiir i--ri--i-TBitiiiiina ..... . .........u . fU. bani ,.. ABONAMENTE In tak ^na u 18 Lei.............imm Inni 9 Lei In rtriduitate . . an an 80 Lei.............»eaee Inni 18 Le Abonamentele încep la 1 d 15 ale Re corel Inai ,r***n-------NI» REDACȚIA ȘI AQIEMIST&ATIJț BUCSIRIȘTI—STRABA ACADEMIEI 17—BUCURESÜI AFRACȚIA: TELEFOH 18/47 sbWIiSTMTM: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOI A2A m mmm comerciale Linia care 7 pe o colaaft in pagina III ................... Linia cir» 7 b# o coloană in pagina IV ...... Inserții ii reclame pagina III linia............................... taasumana 60 bani 80 bani 2 lei 5bani PATRIA ȘI DINASTIA In aceste momente de supremă Înălțare sufletească, privirile și speranțele noastre se îndreaptă cu dragoste și ncredere către ceia care conduc destinele României. Principele Ferdinand generalism al armatei Primul ordin de zi iată, in întregime, textul decretului regal precum si textul raportului către M. S. Regele, prin care A. S. Principele Ferdinand e numit comandant al armatei de operațiune, către grannta ăe operațiuni A. S. R. Principele Ferdinand fiind numit comandant col urnbiei romane de operațiuni, a dat ori primul ordin de zi, pe intreaga armată. Acest ordin de zi sună astfel: ARMATA DE OPERAȚIUNE COMANDAMENTUL DE CAPETENIE ORDIN DE ZI No. 1 sti. S. Regele a binevoit să-mi încredințeze conumia de căpetenie a armatei de operațiuni, Mîndru și adine recunoscător de această întîi cinste, iau astăzi comanda armatei, pe de plin totmvns că prin nestrămutata ei credință ei dre țară și Rege, și prin înflăcăratul ei patriotsm ea va păși în orice moment pe urmele gloriosului nostru trecut, FERDINAND Principe al României MINISTERUL DE RĂZBOI CAROL I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României, La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de război sub No. 382 |913, Am decretat și decretămi: Art. I. Principele Ferdinand al României, Moștenitorul Tronului, Inspector general al armatei, se numește comandant al armatei de operațiuni. Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de război este însărcinat cu aducerea la Îndeplinirea decretului de față. Dat în București, la 22 iunie, 1913. *.CAROL No. 4.639. General de divizie G. HARJEU Raportul chiui ministru de răsboi către M. S. Regele. Sire. In baza tnaltului decret No. 4.609 din 1913, armata activă și de rezervă mobilizlndu-se, cu profund respect supun înaltei aprobări a M. Voastre alăturatul proect de decret, pentru numirea Alteței Sale Regale Principele Ferdinand al României, comandant de căpetenie al armatei de operațiuni. Sunt cu cel mai profund respect, SIPE Al Mise*uței Vostre Prea plecat și prea supus servitor, Ministrul de răsboi, General de divizie G. HARJEU Ministrul de răsboi, No. 382, 1913, Iunie 22. ț UfSmKSBSunt EROICE CLIPE D. Mobilizarea armatei noastre e un fapt. Resultatele ei vor fi acelea pe care tainicele puteri cari conduc destinele neamurilor le vor produce. Dar cea ce trebue să constatăm în aceste timpuri excepționale, este că în mașșa întreagă a neamului nostru au zăcut, până acuma numai bănuite, rezerve de energie națională extraordinare. Datoria ostășească a fost primită și înțeleasă de toți Romînii ca una din cele care trebue nu numai să fie ascultată, dar ca o fericire, și ca o cinste. Țăranii, cari și-au lăsat acasă femeile cu copilași, poate peritori de foame, au alergat la prima chemare, și dacă aveau o rugbmre, ei robii pămînului, era că poate nu vor fi venit prea tîrziu. La gări era un tumult îngrozitor și o busculadă enormă, între cei ce se luptau ca să prindă ei un locșor — fie și pe acoperișul vagonului — care să se dermită călătoria până acolo pe cimpuir de uotă, pe cîmpul unde trebuie să se decidă soarta țărei lor. „De ce plecați, așa grăbiți?“ întrebă un orășean curios pe un țăran, ce da năvală peste trecători ca să ajungă el printre cei d’întîii la locul de cinste și de pericol. — „Păi dacă părinții au fost la războiu, noi să nu mergem?“ — Splend.P tradiționalism, admirabilă legătură dintre present și trecut! In sufletul soldaților de astăzi răsuna glasul de dincolo de mormînt al generațiilor de eroi, răsună chemarea părinților cari ei au bătut pentru a lăsa copiilor un colț de pământ liber. In așa condițiuni, războiul la noi nu mai este rezultatul combinațiilor diplomatice; el este un strigăt instinctiv de conservare națională; este un impuls al forței sociale care mână individul spre jertfa pentru rassă. Și astfel de războaie, făcute de inimi ce nu mai cunosc altă iubire, altă datorie, altă speranță, și altă bucurie, decit triumful patriei, sunt acelea cari se înscriu în istoria 1urnei în pagini ce servă la educația generațiilor de mai târziu.. Am admirat în vremuri jertfa nipponă, același spirit de abnegare, același elan patriotic, îi vedem în Romînii, ținuți prea mult în modesta rezervă, ei cari au trăit în lume prin bravură. Despărțirea bărbaților de familiile rămase acasă e demnă de teatru, atît de suprafirească pare fle et masculin salut adus femeilor ce plîng, copiilor ce întind brațele. Inimele lor se contractă, ochii stau gata să arate că eroii sunt oamenii, dar momentele sunt prea grave, și răspunderea datoriei prea mare pentru ca ei să se lase a fi înduioșați.... Lasă acasă vatra uscată, pleacă cu o avere în buzunar — câțiva gologani! — dar merg cu ochii țintă spre un Soare uimitor de frumos, spre libertatea, înălțarea, prestigiul țărei lor. Să fim mândri. In sufletele noastre n’au amorțit nici glasul cuceritorilor lumei de altă dată, — nici strigătele celor ce n’au cunoscut pe pământ liniștea și pacea în care alte neamuri au huzurit.... Suntem aceiași,descendenți ai generațiilor de eroi ce au perit cu sufletul liniștit că lasă un pământ ce va fi liber totdeauna. T Jefuirea publicului Unii negustori au ridicat colosal prețul obiectelor. Mobilizarea armatei a fost un prilej binevenit pentru unii speculanți și exploatatori fără rușine și fără conștiință, ai publicului consumator și chiar ai militarilor cari se duc să-și jertfească viața pentru apărarea țărei. Pretutindeni este o indignare generală împotriva acestor speculanți, iar unii au început să-și manifeste această indignare prin fapte, ca acela din calea Griviței. Se înțelege că asemenea fapte sunt reprobabile, dar ele sunt provocate de lăcomia fără marginea unor negustori lipsiți de orice simț de omenie. Am spus’o și eri și o repetăm și azi, că autoritățile trebue să ia măsuri serioase contra acestor speculanți ordinari, căci altfel s’ar putea să avem de înregistrat acte foarte regretabile din partea victimelor lăcomiei nesățioase a acestui soia de negustori. Răbdarea publicului nu poate merge la infinit, iar autoritățile nu trebue să se bizue prea mult pe cumințenia celor speculați. Oricât de cuminte va fi cineva, vine un moment că-și poate perde rațiunea, cînd se vede fără nici o apărare și lăsat la discreția unor indivizi cari merg cu îndrăzneala pînă acolo încît să fure și banul celor cari se duc să-și dea tributul de singe. D. prefect al poliției Capitalei sa lăudat că va închide prăvăliile acelora cari vor vinde cu un preț mai mare decit cel obișnuit. Am dori să știm cîte prăvălii a închis d-sa pînă acum. Atragem atenția ancorărUor în drept să ia măsuri grabnice contră speculanților; jefuirea publicului nu trebue îngăduită nici un moment, dacă nu vroim să ne așteptăm la surprize foarte regretabile. -------:-----ix——-----— Consemnarea trldătorului Goliescu Cum a primit sentința cel condamnat Sâmbătă seara, după cum se știe, consiliul de război al Corpului 11-a de armată și-a dat sentința în afacerea de trădare a căpitanului Rodrig Goliescu din Artilerie. Consiliul a aplicat maximul de pedeapsă, 20 ani munca silnică și degradațiunea militară, și nici nu putea să facă altfel ținând socoteala cât de gravă este fapta de care s-a făcut culpabil nenorocitul căpitan. Această sentință, din fericire prima care s-a dat până acuma la noi, căci până în prezent țara noastră a fost scutită de a avea în sânul armatei sale ofițeri trădători de patrie, va servi și ca un bun exemplu pentru alții, cărora poate le va trece prin minte să calce pe acelaș drum pe care a călcat trădătorul Goliescu. Modul cum trădătorul Goliescu, a primit vestea condamnărei sale, calmul și seninătatea cu care a ascultat știrea că de acum înainte va he huius petreacă douăeci de ani în fundul ocnei, dovedește că acest nenorocit, sau este de un cinism extraordinar sau că este un inconștient, un dement. Un zâmbet sarcastic, o înălțare din umeri disprețuitoare, au fost singurul răspuns al celui ce i se aducea șirea grozava că a fost condamna la 20 ani de muncă silnică. Au, căpitanul ibli escu este un nebun și ne ar părea bine să fie așa fiindcă armata țărei noastre ar fi atunci lipsită de durerea de a fi adăpostit în sânul ei un trădător de patrie.xx Ori cât de putin exact informați am fi despre încăierările din Balcani, ori cât de diferite și de contrazicătoare ar fi versiunile ce circulă în privința acestor încăierări un lucru reese limpede și lămurit. Bulgarii nu mai au superioritatea militară pe care au avut o în cursul războiului cu Turcia. Chiar dacă n’ar fi adevărate toate victoriile sîrbe anunțate din Belgrad, chiar dacă s’ar confirma și victoriile bulgărești anunțate din Sofia, încă e evident că Bulgaria nu mai înregistrează acele succese cari le-au adus oarecare faimă militară. Se vede limpede că Bulgarii nu mai au în fața lor armata flămîndă și desorganizată a Turcilor și că, în deosebi, Sîrbii știu să nimerească și să bată bine. O fi superioritatea artileriei sîrbești, o fi scăderea avîntului la soldații bulgari, osteniți, sleiți și cu conștiința că nu mai luptă contra păgânului turc, fapt cert e că Bulgarii se află militărește la strîmtoare și că toată trufia lor de azi e de navadă. Cu Grecii sunt în război formal; cu Sîrbii sunt un războiu neformal, dar efectiv. Turcii ii amenință; tunuri și baionete romînești se îndreaptă contra lor — ce vor face Bulgarii lacomi, nesățioși, cari n’au milă de propriul lor singe ? La acestea toate un singur răspuns: în Bulgaria e anarhie. Așa zișii lor oameni de Stat și-au perdut cumpătul. Intre presa militară și primejdiile reale, ei nu știu unde să se oprească și ce hotărîri să ia. Să dea îndărăt, nu-i lasă trufia, să meargă înainte, nu *»ot. Azi conducătorii Bulgariei văd că nu ajunge să sfidezi lumea și să te arăți încăpățânat. Iți mai trebue, T»e lângă aceste însușiri — dacă însușiri sunt — și minte, și priceperi, îți mai trebue cap,’ și Bulgarii și-au pierdut capul, — dacă l’au avut vre-o dată. E treaba celora din Sofia să se descurce cum vor putea. Pentru Europa ajunge să se știe că lăcomia și îndărătnicia Bulgarilor au deslănțuit un nou războiu, nouă vărsări de singe. * MOBILIZAREA ARMATEI Romane si pron Austria . Presa vieneză continuă să comenteze faptul mobilizărei armatei române. Cele mai autorizate ziare nu scriu nici un cuvînt defavorabil, la adresa Romîniei. Toate pledează pentru o înțelegere grabnică între Statul nostru și Bulgaria. „Neue Freie Presse“ cere intervenția stăruitoare a ministrului Austro-Ungariei la Sofia: „Contele Tarnovski trebue să facă pe d. Daneff să înțeleagă că eroismul unnei armate bune nu poate îndrepta greșelile unei politici rele. Șrapnelele curg în Balcani cu grindina, iar d. Daneff se ceartă dacă trebue să se dea Romîniei trei kilometri de la vechile întărituri ale Silistrei sau de la cele noui“. Ori ce întîrziere, ori ce îndărătnicie poate fi fatală Bulgariei. MOBILIZarea armatei UOMÎISE — IMPRESIA LA VIENA. Corespondentul, nostru din Viena d. C. Nedeliu, ne trimite în traducere principalul fragment al unui articol publicat de „Neue freie Presse“ în urma știrei despre mobilizarea armatei române. Iată acest fragment: „Cu părere de rău va auzi monarhhia austro-ungară că nu i-a succes guvernului bulgar a se pune de acord cu cel român.. Regretăm mult că Romînia a ajuns astăzi acolo unde a dorit să o ducă Franța și Rusia (?) și unde o vede bucuros și panslavismul. Mobilizarea armatei române arată că între Viena și București nu toate lucrurile sunt așa cum ar trebui să fie și că diplomația noastră a îndurat un eșec care cu atît mai grav va fi simțit de opinia publică căci relațiile noastre cu Romînia deveniseră foarte populare. * Ziarul se întreabă apoi, mulțumise-va oare Romînia cu ocuparea teritoriului până la Turtucaia- Balcic, ori — mai ales în caz de succes al armelor bulgare contra j Serbie și Greciei — doară va penetra Romînia în inima Bulgariei, spre Sofia? Aceiași convingere al Romînia va penetra înainte în Bulgaria o exprimă și ziarul „Die Zeit“, și observă că aceasta nici n’ar fi anevoios, dată fiind superioritatea armateli române. Vina pentru această nouă războire se atribue unanim Bulgariei. Bărbații politici bulgari s'au dovedit ca deja prin atitudinea lor în primul conflict cu Romînia, pentru Silistrul că au o mentalitate bizară de oameni lacomi, nesățioși, hrăpăreți și cari nici din ceea ce li este prisos nu vor să cedeze nimic, stârciți cari prea bucuros își uită datoria în momentul cînd ar avea frumoasa ocazia de da se arăta recunoscători și de a răsplăti generos o nobleță. „Deciziunea Romîniei a fost provocată dle Jiul Mariei, D*9* putea fi convinsă că Romînia își va împlini la orice caz intențiunea exprimată acum 3 săptămâni în o notă către puteri, de a nu rămâne neutrală, totuși Bulgaria n’a făcut nimic pentru a deturna de la sine acest pericol iminent; constată însăși Neue Freie Presse, care desigur le-a fost binevoitoare și care pană în momentul ultim păstrase nădejdea în un aranjament local cu Romînia. Dar Bulgariei i-a lipsit înțelepciunea de a nu fi îngustă la suflet in acest moment mare, moment hotărâtor pentru soarta ei, hotărâtor pentru întreagă constelație viitoare a Europei BULET/S8 ZL^S Situația internaționala — FAPTE SI CONECTA III - nara Scena rari mifi fălit Din prima zi cînd mobilizarea s’a decretat asistăm la scene care aduc aminte acel eroizm ce nu’l mai credeam posibil în lumea modernă, eroismul japonez. Sunt scene de o atît de puternică înălțare, în care jertfa apare cu atâta discrețiune și cu atâta sublimă indiferență, nicit e imposibil a nu simți că sentimentul solidarităței naționale are la noi un substrat latent și puternic. Pâlcuri de oameni, a căror avere este de 2 sau 3 lei avorisiți și aceia cu greutate se duc grăbiți la luptă, și femeile lor cu copii în brațe, plîng dar nu-i rețin plâng fără să blesteme; se supun la o datorie pe care simplista și sănătoasa lor minte o acceptă cu un fatalism sublim... Cei cari au dreptul după lege a nu merge la războiu, fac cereri de a se duce; voluntarii solicită de la stat marea favoare a muri pentru țară; o mamă trimetea la războiu pe copii ei minori, pe lângă alți trei cari legalmente nu aveau nevoe de asentimentul ei; soții iubitoare cu ochii înroșiți de plâns fac cumpărături în oraș pentru bărbații lor; și nimeni nu se gândește la lașitatea de a cumpăni foloasele pacei față de pericolele războiului. Un caz cu deosebire caracteristic: trei sute de liceani s’au prezentat la un regiment de infanterie din Capitală cerând, rugându-se, cu o insistență care ne face să leertăm unele insistențe pentru obținerea unei note la examen, să fie înrolați, ca să meargă acolo, pentru a înroși cu singele lor tânăr un cîmp de luptă, ce poate fi un altar... Suntem în cea mai splendidă epocă istorică, ne simțim așa cum suntem, nu cum ne credeam pe nedrept, și această conștiință e din cele ce pune sămânță de mândră fericire într’un popor ce’l socoteam blazat.« PETRONIUS --------------xx----------— ®»rt 3ä lanus 1913 «BW^^^.rd.r|||||[|j|||f||||||i|i|i ................. Episcopii romîni In casa magnaților ----- PREOȚII ROMÎNI SAU NEDREPTĂȚIȚI — la 25 Iunie n. a. c. s’a pertractat în casa magne hor de Ia Budapesta poiectul de lege privitor D adusele de serviciu ale preoților. Trei legi sunt in Uiginii, Iari normează velțiile preoților. Uu», art. XIV din 1898, care face deosebire între preoți cu pregătiri superioare și utlerioare Cei din urmă—peste 2000 -nși—sunt excusiv Rooiirii, apra de 57 rabibini. Ca să nu jertfe să statul prea mult patru Rimini se îitregește preoților cu pregătiile inferioară numai pini la 800 coroane veniturile, iară celorlalți la dutlu 1000 oroane. Dară de la 1898 s’au silit bisericile rociinești,a să in titui la locurile vacante nai muȚ preoți luiregătira deplină, VIII cl. medii și 3 cursuri teologice. Astf 1 numărul preoților Romîliu pată și întregire de plită di ln Stat pină la 1600 coroane a început să crească. Dară guvernanților maghiari li s’a părut, că de merge tot așa, Roninii primesc prea mulți bani din viseria țărei. Streae pune stavilă, au adus altă lege, art. XII din 1909. Acesta dispune, să nu se mű dea de la Sfat întregire pînă la 1600 preot,lor toții birót niți, chiar și dacă o pregătire mai multă, decit atunci nici antecesorul în parohie nn.ă a avut asemenea întregire mai mare. In peste 2000 parohii n’au avut atunci preoți cu alii sați superiori, deci cei ce vor urma a fi preoți în acelea parohii, nici odată nu vor putea avea o compDare a veniturilor din oisa Statului pînă la 1600 coroane, ci numai pînă 1 800 coroane. O evidentă scurtare a Românilor. In ani din urmă mai ales Calvinii au cerut să se urce din veniturle Statului plata pop lor. Cerare justă. Guvernul o accepteză și de ide a da preoților adause de serv.cior uincuenii). Dar, bine, cum sa scurt za ps Rónaim ? Modalitatea s’a aflat. Au proectit o lege nouă, care dă asemenea adaose numai preoților, cari au întregire de sslar pică la 1600 coroane, din marea mulțime a preoției ,mini, cu pregătire inferioară—peste 2000— o esluda cu totul de la dreptul de a primi adause de siviciu. Asemenea și pe preoții cu VIII clase medii, a căroir antecesor n’au avut întrăire de plată pină la 1600 coroane. Pe lîngă asta au mai aflat și o altă ehee dragonică, cu care—spliîndu-o la parohiile romane—cielud de la dreptul de cuinsuenii și pe ceilați preoți romîni, cari au mulrs ceva undide. Adică, dacă venitul din parohie al preotului, nu atinge suma cutare, atunci preotul nu o pată nici euiuiuenii. Parohiile române sunt de regulă cele mai srace, deciși pe calea asta proții rondai pierd orice drept , astfel de duse. Bisrica romînă nu și-a putut dona fondul, că ei, un timp Lgnn ia constrîns a fe«e fonduri biseriei săsești din Ardeal, plătindu-le treiuia ă. Alt timp a contribuit cu obolul popoului la sprirea fondurilor enorme ala bisericei sîrbești. Acest master tractament a produs mare ambrăciun între Romînii de dincolo de Copți.. Clerul superior și-a exprmnat nemulțumirea sa în ședința din 21 a casei magnațior, la care au luat parte episcopii ortodocși dr. E. Mirzu Cristea al Caransebeșului, Ioan I. Popp al Aradului, apoi episcopul usit Dr. D. Radu deh Ordea și Mitropolitul dr Victor Mhályi dels Blj. Episcopii, Popp și Crstea, precum și mitropolitul Mihly , au combătut fagil. Popp a cerut m dificii esențale, Mihayi asemenea—ieși in general primește, în dezbakre generală, profetul. Mai en-tic întru toți, a fst tpis opus dra Critan, alt om și cel mai tipăr. Guvernul motiveză escuderea Pro* minilor cu lipsă de bani. Da aceea 8 p scopul dr. Cristea, fic o propunere cocretă, ca să fie luați in cadrele legii și preoții cu pregătire in«% frioră—adeca Rominii—statoruicixb» duse și pentru ei cu uiuemî, fie și numai pe jum, de cum au cai cu moliftă deplină. Ministrul cultelor, dr. Iakov tz tăut Ceci. r.ția, va va face vata, îndată ce finanțela țării vor permite j. iar pînă atunci va ajutora și pe preoții Romîni, dîndu le ajutoare extraordinare, cpă un paragraf al profetului de fig . «.Ș; oare de ce s’au adus asemenea dispozții din samă afară stricte ? 0 Opinia publică nmînească au a fi ,tuțșor adevăratul răspuns. Pentru că afară de cei cițiva (57) robi evreiști—preoții es.hiși sunt toți toți de origine Ronim. Deci așa sd vedem, că guvernele de pînă av.m au privit in poporul romin o astfel iemmassingijabilitatarei interese pot fi cu totul igorale si desconsiderate la crearea legilor. Din inima dori ca guvernul actual și cele viitoare să sinteze această procedură mașteră față de noi, care este aptă a Întări In opinia publică românească acea convingere, că Înaltele guverne numai atunci se gindesc la poporul român, cînd Incaseră dătile și cind trimit pe cimpoi de războiu pe cei mai voinici feciori ai noștri. Această procedură față de noi este cit se poate da dureroasă. «Cu toate acestea eu încă nu am pierdut nădejdea unei întorsături spre bine; ba această nădejde mi s'a întărit mai dies acum, cînd a ajuns în fruntea guvernului Ex. La contela, Ștefan Tiz*, căci de la înțelepciunea lui de bărbat de stat, de la 03teast-jrile și promisiunile sale de pină acum cu dreptul putem aștepta, ea si, îndesneasca in mod norocos pretențiunile Romilor, cari sunt da o importanță atît de mare pentru patria noastră. Aceasta să poată ajunge cu atît mai ușor, cu cit Rominii nu pratind altceva, de cit ca d intre hotarele iubitei noastre patrii comune și ca cetățeni fidli ai ei—să-și poată cultiva liber religie, limba, naționalitatea, citura românească și peste tot interesele de exitență națională în toate direcțiunile. Și în această privința așteaptă și întreg s^njurul startul» și al guvernelor lui. Dar dispoziția acestui șef pt râsuloasăț că preoții romîni sunt săi La discreția guvernului și a organelor lui. Dacă preoții romîni vor vota cu ei sau s« vor Lee alte servicii contrare poporului Român, vor căpăta bani de la guvern, dacă nu, nu. Daci este o absolută necesitate, ca și preoții romîni să capete pe baza legii mult-puțin, căci legea și rea, tota mai bună de elf discreția guvernelor ung. Ds altă parte chestie de viață pentru flitf