Viitorul, iunie 1913 (Anul 7, nr. 1908-1935)

1913-06-25 / nr. 1930

nwi w» «KiKinki«%~ J»o Briiifinn-TmT..­rmjiiiiiiir­ i--ri--i-TBitiiiiin­a ..... . ........­­.u . fU. bani ,.. ABONAMENTE In tak ^na u 18 Lei.............imm Inni 9 Lei In rtriduitate . . an an 80 Lei.............»eaee Inni 18 Le Abonamentele încep la 1 d 15 ale Re­ corel Inai ,r***n-------NI» REDACȚIA ȘI AQIEMIST&ATIJț BUCSIRI­ȘTI—STRABA ACADEMIEI 17—BUCURESÜI AFRACȚIA: TELEFOH 18/47 sbWIi­STMTM: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOI A2A m mmm comerciale Linia care 7 pe o col­aaft in pagina III ................... Linia cir» 7 b# o coloană in pagina IV ...... Inserții ii reclame pagina III linia............................... taasum­ana 60 bani 80 bani 2 lei 5bani PATRIA ȘI DINASTIA In aceste momente de supremă Înălțare sufletească, privirile și speranțele noastre se îndreaptă cu dragoste și n­credere către ceia care conduc destinele României. Principele Ferdinand generalism al armatei Primul ordin de zi iată, in întregime, textul decretului regal precum si textul ra­portului către M. S. Regele, prin care A. S. Principele Ferdinand e numit comandant al armatei de operațiune, către grannta ăe operațiuni A. S. R. Principele Ferdinand fiind numit comandant col urn­biei romane de operațiuni, a dat ori primul ordin de zi, pe intreaga armată. Acest ordin de zi sună ast­fel: ARMATA DE OPERAȚIUNE COMANDAMENTUL DE CAPETENIE ORDIN DE ZI No. 1 sti. S. Regele a binevoit să-mi încredințeze con­umia de căpetenie a armatei de operațiuni, Mîn­dru și adine recunoscător de această înt­îi cinste, i­au astăzi comanda armatei, pe de plin t­otmv­ns că prin nestrămutata ei credință ei dre țară și Rege, și prin înflăcăratul ei pa­­triotsm ea va păși în ori­ce moment pe urmele gloriosului nostru trecut, FERDINAND Principe al României MINISTERUL DE RĂZBOI CAROL I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României, La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de război sub No. 382 |­913, Am decretat și decretămi: Art. I. Principele Ferdinand al României, Moștenitorul Tronu­lui, Inspector general al armatei, se numește comandant al armatei de operațiuni. Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de război este însărcinat cu aducerea la Îndeplinire­a decretului de față. Dat în București, la­­ 22 iunie, 1913. *.CAROL No. 4.639. General de divizie G. HAR­JEU Raportul chiui ministru de răsboi către M. S. Regele. Sire. In baza tnaltului decret No. 4.609 din 1913, armata activă și de rezervă mobilizlndu-se, cu profund respect supun înaltei aprobări a M. Voastre alăturatul proect de decret, pentru numirea Alteței Sale Regale Principele Ferdinand al României, comandant de căpetenie al armatei de operațiuni. Sunt cu cel mai profund respect, SIPE Al M­i­se*­u­ței Vo­stre Prea plecat și prea supus servitor, Ministrul de răsboi, General de divizie G. HAR­JEU Ministrul de răsboi, No. 382, 1913, Iunie 22. ț UfSmKSBSunt EROICE CLIPE D. Mobilizarea armatei noastre e un fapt. Resultatele ei vor fi acelea pe care tainicele puteri cari con­duc destinele neamurilor le vor produce. Dar cea ce trebue să con­statăm în aceste timpuri excepțio­nale, este că în mașșa întreagă a neamului nostru au zăcut, până a­­cuma numai bănuite, rezerve de e­­nergie națională extraordinare. Datoria ostășească a­ fost primi­tă și înțeleasă de toți Romînii ca una din cele care trebue nu numai să fie ascultată, dar ca o fericire, și ca o cinste. Țăranii, cari și-au lăsat acasă femeile cu copilași, poa­te peritori de foame, au alergat la prima chemare, și dacă aveau o rugbmre, ei robii pămînului, era că poate nu vor fi venit prea tîr­­ziu. La gări era un tumult îngrozi­tor și o busculadă enormă, între cei ce se luptau ca să prindă ei un locșor — fie și pe acoperișul vago­nului — care să se dermită călă­toria până acolo pe cimpuir de­­ uo­­tă, pe cîmpul unde trebuie să se decidă soarta țărei lor. „De ce plecați, așa grăbiți?“ în­trebă un orășean curios pe un ță­ran, ce da năvală peste trecători ca să ajungă el printre cei d’întîii la locul de cinste și de pericol. — „Păi dacă părinții au fost la­ răz­boiu, noi să nu mergem?“ — Splen­d.P tradiționalism, admirabilă le­gătură dintre present și trecut! In sufletul soldaților de astăzi răsuna glasul de dincolo de mor­­mînt al generațiilor de eroi, răsu­nă chemarea părinților cari ei au bătut pentru a lăsa copiilor un colț de pământ liber. In așa condițiuni, războiul la noi nu mai este rezultatul combi­­națiilor diplomatice; el este un stri­găt instinctiv de conservare națio­nală; este un impuls al forței so­ciale care mână individul spre jertfa pentru rassă. Și astfel de războaie, făcute de inimi ce nu mai cunosc altă iubire, altă datorie, al­tă speranță, și altă bucurie, de­cit triumful patriei, sunt acelea cari se înscriu în istoria 1­urnei în pa­gini ce servă la educația generații­lor de m­ai târziu.. Am admirat în vremuri jertfa nipponă, același spirit de abne­­gare, același elan patriotic, îi ve­dem în Romînii, ținuți prea mult în modesta rezervă, ei cari au trăit în lume prin bravură. Despărțirea bărbaților de fami­liile rămase acasă e demnă de tea­tru, atît de suprafirească pare fl­e et masculin salut adus femeilor ce plîng, copiilor ce întind brațe­le. Inimele lor se contractă, ochii stau gata să arate că eroii sunt oa­menii, dar momentele sunt prea grave, și răspunderea datoriei prea mare pentru ca ei să se lase a fi înduioșați.... Lasă acasă vatra uscată, pleacă cu o avere în buzunar — câți­va go­logani! — dar merg cu ochii țintă spre un Soare uimitor de frumos, spre libertatea, înălțarea, presti­giul țărei lor. Să fim mândri. In sufletele noa­stre n’au amorțit nici glasul cuce­ritorilor lumei de altă dată, — nici strigătele celor ce n’au cunoscut pe pământ liniștea și pacea în ca­re alte neamuri au huzurit.... Sun­tem aceiași,­­descendenți ai gene­rațiilor de eroi ce au perit cu su­fletul liniștit că lasă un pământ ce va fi liber totdeauna. T Jefuirea pub­licului Unii negustori au ridicat colosal prețul obiectelor. Mobilizarea armatei a fost un prilej bine­venit pentru unii spe­culanți și exploatatori fără rușine și fără conștiință, ai publicului consumator și chiar ai militarilor cari se duc să-și jertfească viața pentru apărarea țărei. Pretutindeni este o indignare ge­nerală împotriva acestor specu­lanți, iar unii au început să-și ma­nifeste această indignare prin fap­te, ca acela din calea Griviței. Se înțelege că asemenea fapte sunt re­probabile, dar ele sunt provocate de lăcomia fără margine­a unor negustori lipsiți de ori­ce simț de omenie. Am spus’o și eri și o repetăm și azi, că autoritățile trebue să ia mă­suri serioase contra acestor specu­lanți ordinari, căci altfel s’ar pu­tea să avem de înregistrat acte foarte regretabile din partea victi­melor lăcomiei nesățioase a aces­tui soia de negustori. Răbdarea pu­blicului nu poate merge la infinit, iar autoritățile nu trebue să se bi­­zue prea mult pe cumințenia celor speculați. Ori­cât de cuminte va fi cineva, vine un moment că-și poate per­de rațiunea, cînd se vede fără nici o apărare și lăsat la dis­creția unor indivizi cari merg cu îndrăzneala pîn­ă acolo încît să fu­re și banul celor cari se duc să-și dea tributul de singe. D. prefect al poliției Capitalei sa lăudat că va închide prăvăliile acelora cari vor vinde cu un preț mai mare de­cit cel obișnuit. Am dori să știm cîte prăvălii a închis d-sa pînă­ acum. Atragem atenția ancor­ărUor în drept să ia măsuri grabnice con­tră speculanților; jefuirea publicu­lui nu trebue îngăduită nici un mo­ment, dacă nu vroim să ne aștep­tăm la surprize foarte regretabile. -------:-----ix——-----— Consemnarea trldătorului Goliescu Cum a primit sen­tința cel condamnat Sâmbătă seara, după cum se știe, consiliul de război al Corpului 11-a de armată și-a dat sentința în afa­cerea de trădare a căpitanului Rod­­rig Goliescu din Artilerie. Consiliul a aplicat maximul de pe­deapsă, 20 ani munca silnică și de­grada­țiunea militară, și nici nu pu­tea să facă altfel ținând socoteala cât de gravă este fapta de care s-a făcut culpabil nenorocitul căpitan. Această sentință, din fericire pri­ma care s-a dat până acuma la noi, căci până în prezent țara noastră a fost scutită de a avea în sânul ar­matei sale­ ofițeri trădători de pa­trie, va servi și ca un bun exemplu pentru alții, cărora poate le va trece prin minte să calce pe acelaș drum pe care a călcat trădătorul Goliescu. Modul cum trădătorul Goliescu, a primit vestea condamnărei sale, cal­mul și seninătatea cu care a ascul­tat știrea că de acum înainte va he hui­us petreacă douăeci de ani în fundul ocnei, dovedește că acest ne­norocit, sau este de un cinism ex­traordinar sau că este un incon­știent, un dement. Un zâmbet sarcastic, o înălțare din umeri disprețuitoare, au fost sin­gurul răspuns al celui ce i se adu­cea șir­ea grozava că a fost condam­na la 20 ani de muncă silnică. Au, căpitanul­­ ib­li escu este un ne­bun și ne ar părea bine să fie așa fiindcă armata țărei noastre ar fi a­­tunci lipsită de durerea de a fi adă­postit în sânul ei un trădător de patrie.­­xx­ Ori cât de putin exact informați am fi despre încăierările din Bal­cani, ori cât d­e diferite și de con­trazicătoare ar fi versiunile ce cir­culă în privința acestor încăierări un lucru reese limpede și lămurit. Bulgarii nu mai au superioritatea militară pe­­ care au avut o în cur­sul războiului cu Turcia. Chiar da­că n’ar fi adevărate toate victorii­le sîrbe anunțate din Belgrad, chiar dacă s’ar confirm­a și victo­riile bulgărești anunțate din So­fia, încă e evident că Bulgaria nu­ mai înregistrează acele succese cari le-au adus oare­care faimă mi­li­tară. Se vede limpede că Bulgarii nu mai au în fața lor armata flămîn­­dă și desorganizată a Turcilor și că, în deosebi, Sîrbii știu să nime­rească și să bată bine. O fi superioritatea artileriei sîr­­bești, o fi scăderea avîntului la sol­dații bulgari, osteniți, sleiți și cu conștiința că nu mai luptă contra păgânului turc, fapt cert e că Bul­garii se află militărește la strîm­­toare și că toată trufia lor de azi e de navadă. Cu Grecii sunt în război­ for­mal; cu Sîrbii sunt un războiu ne­­formal, dar efectiv. Turcii ii ame­nință; tunuri și baionete romî­­nești se îndreaptă contra lor — ce vor face Bulgarii lacomi, nesă­țioși, cari n’au milă de propriul lor singe ? La acestea toate un singur răs­puns: în Bulgaria e anarh­ie. Așa zișii lor oameni de Stat și-au per­­dut cumpătul. Intre presa milita­ră și primejdiile reale, ei nu știu unde să se oprească și ce h­otărîri să ia. Să dea îndărăt, nu-i lasă tru­fia, să meargă înainte, nu *»ot. Azi conducătorii Bulgariei văd că nu ajunge să sfidezi lumea și să te arăți încăpățânat. Iți mai trebue, T»e lângă aceste însușiri — dacă însușiri sunt — și minte, și price­peri, îți mai trebue cap,’ și Bulga­rii și-au pierdut capul, — dacă l’au avut vre-o dată. E treaba celora din Sofia să se descurce cum vor putea. Pentru Europa ajunge să se știe că lăcomia și îndărătnicia Bulga­rilor au deslănțuit un nou războiu, nouă vărsări de singe. * MOBILIZAREA ARMATEI Ro­mane si pron Austria . Presa vieneză continuă să co­menteze faptul mobilizărei arma­tei române. Cele mai autorizate zi­are nu scriu nici un cuvînt defa­vorabil, la adresa Romîniei. Toa­te pledează pentru o înțelegere grabnică între Statul nostru și Bulgaria. „Neue Freie Presse“ cere inter­venția stăruitoare a ministrului Austro-Ungariei la Sofia: „Contele Tarnovski trebue să facă pe d. Daneff să înțeleagă că eroismul unnei armate bune nu poate îndrepta greșelile unei poli­tici rele. Șrapnelele curg în Bal­cani cu grindina, iar d. Daneff se ceartă dacă trebue să se dea Romî­niei trei kilometri de la vechile în­­tărituri ale Silistrei sau de la cele noui“. Ori ce întîrziere, ori ce îndărăt­nicie poate fi fatală Bulgariei. MOBILIZarea armatei UOMÎISE — IMPRESIA LA VIENA. Corespondentul, nostru din Vie­­na d. C. Nedeliu, ne trimite în tra­ducere principal­­ul fragment al u­­nui articol publicat de „Neue freie Presse“ în urma știrei despre mo­bilizarea armatei române. Iată acest fragment: „Cu părere de rău va auzi monar­hhia austro-ungară că nu i-a­ suc­ces guvernului bulgar a se pune de acord cu cel român.. Regretăm mult că Romînia a ajuns astăzi a­­colo unde a dorit să o ducă Franța și Rusia (?) și unde o vede bucu­ros și panslavismul. Mobilizarea armatei române arată că între Vie­na și București nu toate lucrurile sunt așa cum ar trebui să fie și că diplomația noastră a îndurat un eșec care cu atît mai grav va fi simțit de opinia publică căci rela­țiile noastre cu Romînia devenise­ră foarte populare. * Ziarul se întreabă apoi, mulțu­­mise-va oare Romînia cu ocuparea teritoriului până la Turtucaia- Balcic, ori — mai ales în caz de­­ succes al armelor bulgare contra j Serbie și Greciei — doară va pene­tra Romînia în inima Bulgariei,­ spre Sofia? Aceiași convingere al Romînia va penetra înainte în Bul­garia o exprimă și ziarul „Die Zeit“, și observă că aceasta nici n’ar fi anevoios, dată fiind superio­ritatea arma­teli române. Vina pentru această nouă răz­­boire se atribue unanim Bulgariei. Bărbații politici bulgari s'au do­vedit­­ ca deja prin atitudinea lor în prim­ul conflict cu Romînia, pen­­tru Silistrul că au o mentalitate bizară de oameni lacomi, nesă­țioși, hrăpăreți și cari nici din ceea ce li este prisos nu vor să ce­deze nimic, stârciți cari prea bu­curos își uită datoria în momentul cînd ar avea frumoasa ocazia de da se arăta recunoscători și de a răsplăti generos o nobleță. „Deciziunea Romîniei a fost pro­vocată dle Jiul Mariei, D*­9* putea fi convinsă că Romînia își va împlini la ori­ce caz intențiu­­nea exprimată acum 3 săptămâni în o notă către puteri, de a nu ră­mâne neutrală, totuși Bulgaria n’a făcut nimic pentru a­ deturna de la sine acest pericol iminent; constată însăși Neue Freie Pres­se, care desigur le-a fost binevoi­toare și care pană în momentul ul­tim păstrase nădejdea în un aran­jament local cu Romînia. Dar Bul­gariei i-a lipsit înțelepciunea de a nu fi îngustă la suflet in acest mo­­­­ment mare, moment hotărâtor pen­tru soarta ei, hotărâtor pentru în­treagă constelație viitoare a Eu­­ropei BULET/S8 ZL^S S­ituația internaționala — FAPTE SI CONECTA III - nara Scena rari mifi fălit Din prima zi cînd mobilizarea s’a decretat asistăm la scene care aduc aminte acel eroizm ce nu’l mai cre­deam posibil în lumea modernă, e­­roismul japonez. Sunt scene de o atît de puternică înălțare, în care jertfa apare cu a­­tâta discrețiune și cu atâta sublimă indiferență, nicit e imposibil a nu simți că sentimentul solidarităței naționale are la noi un substrat la­tent și puternic. Pâlcuri de oameni, a căror avere este de 2 sau 3 lei a­­­­vorisiți și aceia cu greutate se duc grăbiți la luptă, și femeile lor cu copii în brațe, plîng dar nu-i rețin plâng fără să blesteme; se supun la o datorie pe care simplista și sănă­toasa lor minte o acceptă cu un fa­talism sublim... Cei cari au dreptul după lege a nu merge la războiu, fac cereri de a se duce; voluntarii solicită de la stat marea favoare a muri pentru țară; o mamă trimetea la războiu pe copii ei minori, pe lân­gă alți trei cari legalmente nu aveau nevoe de asentimentul ei; soții iu­bitoare cu ochii înroșiți de plâns fac cumpărături în oraș pentru băr­bații lor; și nimeni nu se gândește la lașitatea de a cumpăni foloasele pa­cei față de pericolele războiului. Un caz cu deosebire caracteristic: trei sute de liceani s’au prezentat la un regiment de infanterie din Capi­tală cerând, rugându-se, cu o insis­tență care ne face să le­ertăm une­le insistențe pentru obținerea unei note la examen, să fie înrolați, ca să meargă acolo, pentru a înroși cu sin­gele lor tânăr un cîmp de luptă, ce poate fi un altar... Suntem în cea mai splendidă e­­pocă istorică, ne simțim așa cum­ suntem, nu cum ne credeam pe ne­drept, și această conștiință e din ce­le ce pune sămânță de mândră feri­cire într’un popor ce’l socoteam bla­zat.« PETRONIUS --------------xx----------— ®»rt­ 3ä lanus 1913 «BW^^^.­rd­.r||­|||[­|j|||­f||||||i|i|i ................. Episcopii romîni In casa magnaților ----- PREOȚII ROMÎNI SAU NEDREPTĂȚIȚI — la 25 Iunie n. a. c. s’a pertractat în casa m­agne­ hor de Ia Budapesta p­­o­­iectul de lege privitor D ad­usele de serviciu ale preoților. Trei legi sunt in U­iginii, I­ari normează vel­țiile preoților. Uu», art. XIV din 1898, care face deosebire între preoți cu pregă­tiri superioare și u­tlerioare Cei din urmă—peste 2000 -nși—sunt ex­c­­usiv Rooiirii, apra de 57 rabibini. Ca să nu jertfe s­­ă statul prea mult p­a­­tru Ri­mini se îi­trege­ște preoților cu pregăti­­ile inferioară numai pini la 800 coroane veniturile, iară celorlalți la dutlu 1000 oroane. Dară de la 1898 s’au silit bisericile roci­inești,­­a să in titui la locurile vacante n­ai muȚ preoți lu­i­regătira deplină, VIII cl. medii și 3 cursuri teologice. Ast­f 1 numărul preoților Ro­­mîli­­u pată și întregire de plită di ln Stat pină la 1600 coroane a înce­­put să crească. Dară guvernanților ma­ghiari li s’a părut, că de merge tot așa, Ron­inii primesc prea mulți bani din viseria țărei. St­rea­e pune stavilă, au adus altă lege, art. XII din 1909. Acesta dis­pune, să nu se mű dea de la Sfat în­tregire pînă la 1600 preot,lor t­oții bi­rót niți, chiar și dacă­­ o pregătire mai multă, de­cit atunci­­ nici antecesorul în parohie nn.ă a avut asemenea între­gire mai mare. In peste 2000 parohii n’au avut atunci preoți cu alii sați su­­pe­riori, deci cei ce vor urma a fi preoți în acelea parohii, nici odată nu vor putea avea o compDare a veni­tur­ilor din oisa Statului pînă la 1600 coroane, ci numai pînă 1 800 coroane. O evidentă scurtare a Românilor. In ani din urmă mai ales Calvinii au cer­ut să se urce din venitur­le Sta­tului plata pop lor. Cerare justă. Gu­vernul o accepte­ză și de­ ide a da preoților adause de serv.cior­ uincuenii). Dar, bine, cum sa scurt za ps Ró­naim ? Modalitatea s’a aflat. Au proec­­tit o lege nouă, care dă asemenea a­­daose numai preoților, cari au între­gire de sslar pică la 1600 coroane, din marea mulțime a preoț­ie­­i ,mini, cu pregătire inferioară—peste 2000— o es­luda cu totul de la dreptul de a primi adause de s­ivic­iu. Asemenea și pe preoții cu VIII clase medii, a că­­roir antecesor n’au avut într­ăire de plată pină la 1600 coroane. Pe lîngă asta au m­ai aflat și o altă ehe­e dra­­gonică, cu care—spli­îndu-o la paro­hiile romane—cielud de la dreptul de cuinsuenii și pe ceil­ați preoți romîni, cari au mu­­lr­s ceva und­ide. Adică, dacă venitul din parohie al preotului, nu atinge suma cutare, atunci preo­tul nu o pată nici euiuiuenii. Paro­hiile­ române sunt de regulă cele mai s­race, deci­și pe calea asta pr­oții ro­ndai pierd ori­ce drept , ast­fel de d­use. Bis­rica romînă nu și-a putut dona fond­ul, că ei, un timp Lgnn ia constrîns a fe«e fonduri biser­iei să­­se­ști din Ardeal, plătindu-le treiuia ă. Alt timp a contribuit cu obolul popo­­u­­lui la sp­rirea fondurilor enorme ala bisericei sîrbești. Ace­st master tractament a produs mare ambrăciu­n între Romînii de dincolo de C­op­ți.. Clerul superior și-a exprmnat ne­mulțumirea sa în ședința din 21 a casei magnaț­ior, la care au luat par­te episcopii ortodocși dr. E. Mirzu Cri­stea al Caransebeșului, Ioan I. Popp al Aradului, apoi episcopul usit Dr. D. Radu deh Or­dea și Mitropolitul dr Victor M­hályi dels Bl­j. Episcopii,­­ Popp și Cr­stea, precum și mitropoli­tul Mih­ly , au combătut fagil. Popp a cerut m difi­cii esenț­ale, Miha­yi asemenea—ieși in general primește, în­ dezbakre generală, profe­tul. Mai en-t­­ic întru toți, a f­st tpis opus dra Cri­tan, alt om și cel mai tipăr. Guvernul motive­ză esc­ude­rea Pro* m­inilor cu lipsă de bani. Da­ aceea 8­ p scopul dr. Cristea, f­ic o propu­nere co­cretă, ca să fie luați in ca­drele legii și preoții cu pregătire in«% f­rio­ră—adeca Rom­inii—statoruicixb» du­se și pentru ei cu ui­uemî, fie și nu­mai pe jum­, de cum au cai cu moliftă deplină. Ministrul cultelor, dr. I­­akov tz t­ă­ut Ceci. r.ția, va va face vata, în­dată ce finanțela țării vor permite j. iar pînă atunci va ajutora și pe preo­ții Romîni, dîndu le ajutoare extraor­dinare, c­pă un paragraf al pro­fetu­lui de fig . «.Ș; oare de ce s’au adus asemenea dispoz­ții din samă afară stricte ? 0 O­pinia publică nmînească au a­ fi ,t­uț­șor adevăratul răspuns. Pentru că afară de cei cițiva (57) r­obi evrei­­­­ști—preoții es.hiși sunt toți toți de origine Ron­im. Deci așa sd vedem, că guvernele de pînă a­v.m au privit in poporul romin o ast­fel ie­mmassi­n­g­ijabilita­tarei interese pot fi cu totul ig­­orale si desconsiderate la crea­­rea legilor. Din inima dori ca g­uvernul actual și ce­le viitoare să sinteze a­­ceastă procedură maș­teră față de noi, care este aptă a Întări In opinia publică românească acea convingere, că Înaltele guverne numai atunci se gindesc la poporul ro­mân, cînd Incase­ră dă­­tile și cind trimit pe cim­poi de războiu pe cei mai voinici feciori ai noștri. Această procedură față de noi este cit se poate da dureroasă. «Cu toate acestea eu încă nu am pierdut nădejdea unei întorsături spre bine; ba această nădejde mi s'a întă­rit mai dies acum, cînd a ajuns în fruntea guvernului Ex. La contela, Ștefan Ti­z*, căci de la înțelepciunea lui de bărbat de stat, de la 03teast-j­rile și promisiunile sale de pină a­­cum cu dreptul putem aștepta, ea si, înde­sneasca in mod norocos preten­­țiunile Ro­milor, cari sunt da o im­port­anță a­tît de mare pentru patria noastră. Aceasta să poată ajunge cu atît mai ușor, cu cit Rominii nu pra­­tind altceva, de cit ca d intre hota­rele iubitei noastre patrii comune și­ ca cetățeni fid­li ai ei—să-și poată cultiva liber religie, limba, naționali­­tatea, c­itura românească și peste tot interesele de exi­tență națională în toate direcțiunile. Și în această pri­vința așteaptă și întreg s^nju­rul star­­tul» și al guvernelor lui. Dar dispoziția acestui șef pt râsuloasăț că preoții romîni sunt săi­­ L­a discre­­ția guvernului și a organelor lui. Dacă preoții romîni vor vota cu ei sau s« vor Lee alte servicii contrare popo­rului Român, vor căpăta bani de la guvern, dacă nu, nu. Daci este o ab­solută necesitate, ca și preoții romîni să capete pe baza legii mult-puțin, căci legea și rea, tot­a mai bună de elf discreția guvernelor ung. Ds altă pa­rte­ chestie de viață pentru flitf

Next