Viitorul, iunie 1913 (Anul 7, nr. 1908-1935)

1913-06-10 / nr. 1915

Acui al seasaiua— ISo.191S» bani ABONAMENTE In țară................un an 18 Lei . . . . . sea«« Inni 8 Lei In «trăinătate . . un an 30 Lei................seare Iuni 18 Le Abonamentele încep la 1 $1­­5 ale fie­cărei luni REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA AC­ADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINIS­TRATA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUHOLURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană in pagina III . . . . . . 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :..... 30 bani inserții și reclame pagina III linia ......... 2 lei Vederi din Silistra *at Reforma electorală Preocupat fără încetare de ches­tiunile externe și cu toate că eve­nimentele din afară proectează în­să o umbră neliniștitoare asu­pra țarei, partidul național-liberal se gândește totuși și la da­toria zilei de mâine. Fără a aban­dona vre­una din problemele poli­ticei noastre externe unui guvern pe care îl preocupă azi două scan­d­­daturi judiciare și mîine cine știe­­ ce chestie de coterie, partidul li­beral înțelege urgența unei opere de consolidare interna. Și cu gân­dul la această operă, el recunoaș­te că cele mai multe din relele de cari suferim, izvoresc din regimul electoral pe care îl avem și care viciază însu­și principiul parla­mentarismului. De aceia partidul liberal a pus pe tapet chestiunea reformei electorale. Nevoia reformei electorale nu mai trebue azi argumentată. Ea se impune cu o putere ce decurge din însă’și desfășurarea evoluției noastre sociale. Câtă vreme viața noastră politi­că se manifesta într’un cadru re­strâns și cât timp activitatea u­­nuia sau altuia din partidele noas­tre se caracteriza prin distribui­rea slujbelor publice la partizani, o lege electorală cenzitară și res­trictivă era considerată ca un fr­u pus pornirilor de căpătuială, ca o reținere pe panta favoritismului politic. O asemenea lege punând principala pondere electivă în co­legiul marelui cens și al profesiu­nilor libere, se prezintă ca o ga­ranție în contra abuzului politic S’a întâmplat însă în cursul vre­­mei, cu practica legei electorale în vigoare, un fenomen cu totul fi­resc pentru cei deprinși cu studiul problemelor sociale. Categoria de ,[­ ’ ](]• cetățeni cărora legea electorală a acordat cel mai mare coeficient electiv, — în scopul de a asigura o mai mare independență corpului electoral,­­ tot câștigând în pute­re, a devenit abuzivă. Depărtându­­se de intenția legiuitorului, ea și-a părăsit independența, spre a face din puterea ei un instrument de dominațiune lucrativă. Având pu­­tinta de a teroriza administrația publică, spre a-i stoarce foloase. ea a devenit în acelaș timp princi­pala pepinieră a acestei adminis­trații, prin continue căpătuiri în slujbe. Răul a ajuns atât de mare — adevărată excrescență a regi­mului nostru electoral — că parti­dele politice, chiar dacă ar voi să reacționeze, n’ar putea-o face sub imperiul legei electorale de azi, care asigură preponderența tocmai acelor cari sunt interesați la men­ținerea stărei de azi. Din această pricină o luptă po­litică de idei a ajuns foarte ane­voioasă în țara noastră, unde că­pătuirea în slujbe a rămas, în con­tra tuturor intențiilor bune, un a­­devărat cancer al vieței noastre publice. Ba în ultimii ani a intervenit o înrăutățire foarte neliniștitoare. Diferitele inamovibilități intro­duse succesiv în aparatul nostru administrativ, micșorând sfera de operații a­celora cari își exercită influența politică în scopul împă­­cării în slujbe publice, au silit si­nele guverne, la discreția princi­palilor lor electori, să potențieze sistemul de căpătuială, dîndu-i ex­tensiune. Ne mai putând înlocui funcțio­narii inamovibili, ele au recurs la metoda — foarte puțin ingenioasă de altminteri­­— a creărei de nouă slujbe. Pe calea asta s’a ajuns la adevărat dezastru bugetar. 11 TI Căci pe când înainte bugetul Sta­tului era împărțit la un număr a­­proape invariabil de funcționari, azi, cu metoda extensivă în crea­rea de slujbe, bugetul public tre­bue neîncetat sporit, spre a putea îndestula un număr mereu cres­când de funcționari. Se înțelege că o asemenea stare de lucruri nu poate fi prelungită. . Când o întreagă clasă socială ad zice de la rolul ce i-a fost atribuit, când ea își subjugă independența unei administrații aducătoare de foloase și când inamovibili­­tățile succesive nu înfrânează pla­ga funcționarismului, ei, din po­trivă, contribue la întinderea și a­­gravarea ei, trebue stîrpit răul din rădăcină—și rădăcina e regi­mul nostru electoral, înlocuind un regim care și-a trăit rostul, care, prelungit prea mult, a devenit abuziv, partidul național liberal va acorda evolu­ția României cu no­ile nevoi so­ciale. Lărgind baza regimului electo­ral de azi, partidul liberal, dacă nu va vindeca radical, va dilua, oare­cum relele pricinuite de acest re­gim, și va da societăței românești putința unui progres adevărat. Nu e vorba de modalitatea în­făptuirea reformei electorale și de soluțiunea la care se va opri Con­stituanta eventuală. Această solu­ție nu va putea fi, în chip firesc, de­cât un compromis între diverse­le­ puteri oponente. Esențialul e ca să se înlocuiască , cu o oră mai înainte, o lege elec­torală care în esența ei este nega­­țiunea unui princip din pactul nos­tru constituțional. Căci pe când Constituția proclamă că toți cetă­țenii sunt egali înaintea legilor, legea electorală de azi, aceia care prezida la alegerea mandatarilor chemați să elaboreze toată legisla­ția noastră, prevede deosebiri în­tre cetățeni, împărțirea­ lor în co­legii electorale cari n’au nici drep­turi egale, nici putere egală in stat. . G. --------------xx-------------­ de ‘ vinuri I Incimpatibțiiîăți da un rău exemplu tineretului. Astfel d. Clinciu, care desigur prin meritele sale a ajuns inspector ge­neral al învățămîntului secundar și superior, este în aceeași vreme și di­rector de pension. Deci d-sa contro­lează pe acei pe cari legea i-a pus ca să’i controleze institutul ce con­duce. Ca membru al învățămîntului pri­vat, d. Glinciu n’are dreptul a exa­mina pe elevii preparați în parti­cular sau în pensioane, dar ca ins­pector general d. Clinciu s’a intere­sat— și avem dovezi despre aceasta ca din comisiunnile examinatoare din Capitală, pentru băefi, să lip­sească profesorii capabili și serioși D. Virgil Popescu conduce un pension în București, dar aceasta Aflînd faptul îl divulgăm la timp n’a împedicat pe d. ministru al și cerem stăruitor autorităților eons­­goalelor de a 1 numi inspector pe­­petinte ca, neținînd seama de nici un­dagogic al profesorilor secundari de fel de interventiune și de nici un stat, fel de presiune, să aplice, cu toată acelaș lucru cp d. Const. Șonțu, rigurozitatea, pedepsele prevăzute de ba școalei prin lege, acestor adevărați bandiți vate Sf. Gheorghe, a fost numit Din parte-ne nu vom dezarma vn­ membru 111 consiliul permanent, cu nu ce criminalii, nu’și vor căpăta dreptul după lege de a controla și o­­pedeapsa ce merită­­rile publice și deci pe profesorii de­­ la școalele statului. Dacă se va găsi un singur om, neînregimentat în amestecătura de colaborare dela guvern, care să nu afirme în toată conștiința că aceste procedeuri­ silit cinstite, morale și După cum am anunțat, de judecă­t serioase, ne vom declara învinși, tot de instrucție Glogoveanu, care" Tot la ministerul cultelor sa făcut Scoli ruinate CONGRESUL MEDICILOR ȘI IGIENA IN ȘCOALE In congresul asociațiunei medicale din țară, în care s’au discutat atîtea interesante chestiuni, s’a atins și problema atît de importantă a hi­gienei în școale. In special d. dr. Bo­­tescu a accentuat nevoia unei îmbu­nătățiri higienice în școale. Mișcarea aceasta e foarte frumoa­să, ca toate cite rîvnesc la o amelio­rare a rasei și sînt isvorîte din gîn­­dul bun al propășirei generațiilor ce ne vor urma. Dar în timpul cînd se vorbește de atîtea măsuri sanitare, ce ar tre­bui să fie luate în școală, ar fi bine să se noteze faptul că școlile secun­dare din București sunt modele de rea higiena, sunt adevărate cuiburi de boale. Gimnaziul Cantemir e așezat în­­tr’o casă particulară. Unele săli sunt umede, întunecoase, așezate în ve­chile camere de servitori ale clădi­rei.Gimnaziul Șincai stă într’o casă veche derăpănată, care n’are decit o valoare istorică. In unele camere iarna nici nu se poate face focul. Liceul Sf. Sava stă in casele unde a fost odată spitalul de copii. E de ajuns a vizita unele săli pentru înțelege că e o minune cum copii mai rezistă. Unele clase sunt așeza­te în pivniță. Și cînd aceasta e starea gimnazii­­lor și liceelor noastre, în plină Ca­pitală, înțelegem cît mai avem de făcut pentru ca desideratele lăuda­bile ale higienei moderne să se a­­plice in școlile noastre. | ------—-------XX-----------——■ AFACEREA CU S­OCRU’L DIRECȚIUNII SANITARE ESTE MAI COMPLICATA Am vorbit în două articole despre loc­alul închirotit de direcția genera­la a serviciului sanitar. Am dovedit că pentru acest local insuficient, im­­propriu și titfied. Statul plătește cu boala chirie de +0.000 lei anual, b­i­ne care nu s’a plătit pina acum pen­tru nici o autoritate publică. Am arătat atunci că întreaga da­lii­re era absolut umedă și netermi­­­­nă, crnd s’a mutat în ea direcția sanitară; că această­ clădire nu poa­te să coste mai mult de 120.000 lei și nu­ prin urmare cu chiria încasată n­­umai pe trei ani, proprietarul își nede banii chieRma cu construirea rasei sale. Dacă jir fi să socotim do­b­ada pe care o reprezintă chiria la bănii cheltuir­i, apoi ea ar fi de pes­te'30 la' sută.ot’h r­­o . tot atunci am mai arătat și cine a realizat afacerea tachirierei [UNK] și am­ dat chiar num­­e.: unui samsar, anu­me Lorentz, fan se bucură de tre­cere la ministerul sde interne. Samsa­rul acesta, îi pitire cu mopietanul anume­­ Siliion, au pus la cale for­midabila iQvitură de pe urma căreia Sloiul este jignit cel puțin cu o sulă cita ized iil­iil­e lei. Trebue sa se știe că, a­fară de chi­ria anuală de 40.000 lei, Statul mai este obligat să cheltuiască încă vre­o sute mii de lei cu diferite lucrări și a­­pa­rațiuni, plus toate cheltuelile de întreținere pe timpul cât va fi în­chiriată casa de către direcția sa­ni­tară. In afară de asta, Statul mai plătește chirie pentru alte două ca­se necesare serviciului arhitecturei și depozitului de medicamente. Cu toate denunțările noastre, sam­sarii oficiali și neoficiali n’au suflat nici un cuvînt. Ei tac și înghit.... miile de lei și orb din visteria tarei. Am dori să știm însă ce părere are ministerul de interne asupra a­­cestui formidabil gheșefi ? Aștep­­ tăm_____- -%_­ Falsificultorii Ei pun mari stăruințe pentru I Ciocoii­ fil PICIOSIE ca afacerea să fie mușam­ali­­­ za. Sub regimul actual, de colaborare In numărul de ori am arătat o Pentru politica externă și de căpă­­tarte din manoperile săvîrșite de așa cu ®te scandaloase in politica interna, zișii angrosiști ele vinuri, pentru a incom­patibilitatea cele mai licitate a­­distribui și a împăna p­ietele com­er­­ț­e ocai ,n­ou, oprit pe miniștrii dale cu vinuri falsificate. Intr’o se­ nescrupuloși a face numiri in con­­rie de articole vom destăinui între- a ra careȚa protestează și legea și gut­eot de procedare al acestor a­­morala «i,boom a­devărați criminali, cari pentru a’fi Ministrul cultelor, fiind­că este nom­um­­cit. 'Elini. 'VEI.CITI. fiîstîQUV'i­tl € 0~ U ® JUllȘti probabil) GSIG 111 capul acestei activități de natură » asigura cît mai mari cîștiguri neo­neste, nu se sfiau să lovească în in­teresele statului, în sănătatea con­sumatorilor și să distrugă pe pod­goreni. Scopul articolului de față însă este de a destăinui și a da alarma asu­pra unei noui procedări a acestor bandiți, acum după ce au fost prinși asupra faptului. Am spus că marea majoritate a falsificatorilor de vinuri, constituiți în sindicat, sunt evrei. Acești evrei de îndată ce au văzut pericolul ce-i amenință, în urma faptelor desco­perite, și pentru a scăpa de riigu­­roasele pedepse ce urmează să li se aplice, au pus în mișcare un mare număr de persoane influente, pre­cum și o respectabilă sumă de bani, pentru a face ca afacerea să se mu­­șamalizeze.­­XX­­ Mul „Serei“ instruește afacerea șantajului ziaru­lui „Seara“, considerîndu’și cercetă­rile aproape terminate, a dispus pu­nerea în libertate, pe cauțiune, a lui Bogdan-Pitești și a complicelui său Davide­scu. Această punere în libertate are a­­vantajul de a degaja opera justiției de elementele unei discuții contra­dictorii, și anume , dacă autorul șan­tajului contra Băncei Marmorosch, Blank et C­ie, trebue sau nu ținut în arest preventiv. Pentru moment justiția nu mai e chemată să se pronunțe dacă delic­tul săvîrșit de directorul ziarului o numire scandaloasă a unui călu­găr, care după canoane trebue să stea departe de lume, în postul de administrator al Cassei Bisericei, unde de dimineața și pînă seara are afaceri de serviciu cu publicul de ambe­ sexe. Acum 50 de ani, Melchisedec numit ministru de culte, n’a putut rămîne 24 de ore în această demnitate, căci pe atunci s’au găsit oameni cari să protesteze și să’și impună părerea lor, că un călugăr n’are ce căuta în funcțiuni civile, ce nu pot fi ocu­pate decit de laici. Dar la noi unde un ministru ca d. Dissescu a putut să încredințeze %/WV­­ J­ Aixyvi y Vl> vvv » ,£>eara„, e un delict de presă sau un sui­­­­ f. . . —­­­­ mau sau mi Jeducația viitorilor preoți unui popă ca Mateescu, deabia scos din mîinile procurorilor, totul e posibil. Noroc de colaborare că a venit la timp, ca să arate lumei de ce sînt capabili unii fruntași politici,­­ un scandal. Lt.­­. delict de drept comun. Azi justiția are o singură misiune: să dea la iveală toate elementele șan­tajului și să dea vinovatului sau vinovaților pedeapsa meritată. Șantajul săvîrșit de Bogdan-Pi­­tești nu e din categoria șantajelor de presă de cari justiția noa­stră a avut a se ocupa pînă acum. Pînă azi ministerul public a fost sesizat de delicte neînsemnate de șantaj, de mici presiuni exercitate de elemente obscure ale presei ro­mâne. Nu acesta e cazul Bogdan-Pitești. Fără a fi ziarist, d. Bogdan-Pitești, care are tot felul de meserii inevita­bile, s’a improvizat director al unei foi zilnice și, ca atare, a înscejtat o afacere de șantaj care întrece în im­portanță pe toate celelalte de pînă acum. D. Bogdan Pitești nu s’a mul­țumit numai să amenințe ca să stoarcă bani, ci și-a executat ame­nințările ca să obțină o sumă mai însemnată. In așa condițiuni vina d-lui Bog­dan-Pitești e și mai mare, iar opro­biul pe care fapta d-sale îl aruncă asupra presei, fără a o atinge pe aceasta, e cu atît mai reprobabil. De aceea așteptăm de la judecă­tori pedepsirea aspră a vinovaților. Morala publică și prestigiul pre­sei romane cer­ o pedeapsă exem­plară. BULETIN Zl­Mm Situația internaționala - FAPTE S3 CONEHTA 111 - Guvernul bulgar a răspuns In,nini s’ar fi revoltat, din cauză că nota Serbiei prin care această ta­ trenul nu s’a oprit în gară la țo­ră cere revizuirea tratatului ei de­­­­­­­­­ alianță cu Bulgaria. Din punctul de vedere al concep­ției și expunere­, nu se poate tăgă­dui guvernului din Sofia un deo­sebit merit de stil și compoziție.­­j Kamine de văzut dacă în afară de calitatea frumosului, expune­rea guvernului bulgar mai întru­nește și o altă calitate necesară mai ales unei note diplomatice: calitatea adevărului. Memoriul bulgar, respingînd ce­rerile sârbești, se referă la textul tratatului de alianță dintre cele două țări și la convențiile înche­iate de statele majore respective. Textul tratatului și­­ conven­țiilor în chestiune, fiind secret, nu­mai guvernele care cunosc conți­nutul lor pot aprecia temeinicia punctului de vedere bulgar. Profanii, citind nota bulgară, rămîn cu impresia că guvernul din Sofia s’a dedat cu multă iscusin­ță unei opere de avocat. Din lunga expunere a guvernu­lui bulgar reese pică la evidență că toată disputa dintre Serbia și Bulgaria se referă la o mică zonă contestată, în privința căreia un arbitraj va statua. Intepretările date rolului fiecăreia din armatele aliate sunt interpretări cari se pre­tează la toate comentariile. Polemica sîrbo-bulgară e curată vorbă de clacă. Intre două state mari apusene — adică nu orientale — nici nu ar avea loc atîta vorbărie, după ce au luptat, chipurile frățește, pen­tru o cauză comună. D. DANEF LA VIEVA Din Sofia se anunță că d. Da­­neff, primul-ministru bulgar, în călătoria sa spre Petersburg se va opri la Viena unde va avea con­sfătuiri cu ministrul de externe, contele Berchtold. Se atribue o mare importanță a­cestei vizite, care de altfel e nu­mai o continuare a consfătuirilor pe care ministrul aust­­o-ungar la Sofia le urmează în capitala Bul­gariei. Scopul acestor consfătuiri este contrabalansarea­ influenței Rusiei în Bulgaria și întărirea le­găturilor de prietenie între monar­hia dualistă și Bulgaria. INCIDENTE IN ARMATA BULGAPA fia, este­ falsă, de­oarece soldații știau că îndată ce avea să fie ins­talați în bivuac avea să primească concediu spre a-și vizita familiile. PANTU AMENINȚA RUSIA Se afirmă în cercurile bulgare bine inițiate, că Danen­ a adresat minist­riui de externe al Rusiei o telegramă, prin care îi aduce, la cunoștință, că a primit conduce­rea guvernului numai pe motivul că fiind la Petersburg, Țarul l-a asigurat despre menținerea con­venției sîrbo-bulgare, în toată în­tregimea ei. Prin urmare Do­nev cere lui Sasanov ca gu­vernul Ru­siei să intervină în sensul acestei promisiuni, căci altfel Bulgaria își va schimba tactica. Informațiunea după care, în drumul prin Sofia spre Slivnița, trupele bulgare de div. I formată de soldați sofioți și di­n împreju- CONFLICTUL SIRBO-BIP GAR DIN SOFIA Cercurile bine informate din So­fia declară că guvernul rus, în ur­ma întrebării făcută de cabinetul bulgar despre punctul de vedere rusesc privitor la arbitraj, ar fi răspuns că tratatul are să fie în­deplinit, dar că acest lucru e sco­pul întrevederei miniștrilor pre­ședinți la Petersburg. Se declară la Sofia, că acest râs­puns nu e satisfăcător cu atât mai mult cu cât Bulgaria declarase că nu poate lua parte la conferință, cât timp Serbia, nu va recunoaște tratatul existent. Guvernul sîrb a bun Ant­­pnti, ministrul său la Sqfiq, guvernu­l lui bulgar o notă in cur« E4$notemi­te propunerea de desc»nütf­icare și de a lua parte Im ce­lor patru miniștri prestări. După datele oficiale sbȚt&sti. an fost mici ciocniri între patifaje bul­gare și sîrbe, mai ales în c wh punc­te ale graniței sârbo-bulgare. Un sub­ofițer a fost ucis si altul f­iind doi soldați si au i fost uciși. Pierderile sunt cunoscute. TELEGRAMA ȚARULUI Presa bulgară continuă și se o­­­cupe de telegrama ’Tarschul. „Duew­nie“ scrie, că tonul Megratitei es­te ofensător pentru Bulgaria. Un­ domnitor n’ar fi putut trimite o a­­semenea telegramă «iar chiar u­­niui vasal al său. Bulgaria este un­ stat independent și n­u poate per­mite o asemenea procedare. Gu­vernul nu-și poate explica de ce Țarul a trimis acea zide garanta re­gelui Ferdinand, deoarece Bulga­ria n’a respins arbitraj­ul. Bulga­ria pretinde executarea tratatului de alianță. Țarul Rustiei ar fi tre­buit să ceară mai întâi­ Serbiei să înceteze persecutarea Bulgarilor din Serbia, și să se conformeze tra­tatului de alianță. Țarul ne face răspunzători pe noi, sice „Dnev­­nic“, dacă începem războiul NI asi­gurăm că vom începe războiul, daa­că Serbia mi va respecta tratatul de alianță. un mi nn / -xx-ECOURI­ rofesorul Aug. Scriban continuă in­teresanta sa serie de etimologii in «Arhiva» din Iași. Multe din cu­vinte cică­lese, posidic, etc., sunt de origină maghiară după cum arată ci­tatul scriitor. P­ienatul francez discută actualmente­­ foarte importantul proect prin care Statul ar trebui să participe la a­sistența familiilor numeroase ș­­­ărace. Senatorul Rilot a spus că a­sistența e o «datorie socială și o da­torie națională». c Luceafărul, d. Ion Iosif Șchiopul continuă a ne descrie starea romi­nilor din America. Rezultă din a­­cest studiu că Rominii de acolo I Luni 'In lunia 1913 \ înfeeven­taf Hote mm si inftant Cu ocaziunea terminărei cursuri­lor de istorie de la Universitate, d. N. Iorga a ținut o cuvîntare adre­sată augustului student,­ Principelui Carol, care nelipsit a audiat lecțiile universitare, și prin care profesorul a exprimat unele opinii interesante asupra­ rolului istoriei în educație : „Studiul istoriei, a spus cărturarul nostru, dovedește prin netăgăduitele fapte cari au fost, că nimic nu poa­te fi trainic, că nimic nu poate bi­rui împotriva reacțiunilor firești de­cît dacă’și are temeliile pe sinceri­tatea iubirei și­ a muncei. Iubire de oameni în genere, iubire de țată și de neam, iubire de adevăr și de bine, în serviciul căreia să se cheltuiască acea muncă de fiecare moment care birue bătrînețele și face ca la cea mai înaintată vîrstă, sufletul să se dea lui Dumnezeu cu nevinovăția copilului care doarme“. Au fost filosofi care au contestat istoriei caracterul de știință. Scho­penhauer a fost unul dintre aceștia. Dar dacă istoria nu poate fi știință în felul fiziologiei, dacă nu în sen­sul mult sigurei astronomii, ea își păstrează un înalt caracter morali­­zator, care a fost foarte bine relie­fat de d. N. Iorga. Privind mersul evenimentelor is­torice, înțelegem valoarea jertfei, în­țelegem marea însemnătate a drep­­tăței. Au putut ca momentan unele acte egoistice să triumfe, ca unele viclenii să fie arme de succes, ca forța să împileze, dar din toate ne­dreptățile ce se perindează rămîne totuși constantă afirmația că în cele din urmă există o fatalitate morală care condamnă neamurile viclene și fac să învingă popoarele ce-și puri­fică viața în flacăra curată a unui ideal... In acest înțeles istoria devine mare moralisatoare. Ea introduce în suflete principiile reconfortante ale jertfei pentru ideal și pentru drep­tate; ea face să trezească în inimă căile luminoase ale triumfului dr­ep­tăței în luptă cu împilarea, cu ne­dreptatea, cu subjugarea tiranică. Istoria apare astfel ca o cale re­gală a moralei celei mai înalte. Și augustul student, cu acea inteligen­ță adune și repede pricepătoare sorbit dintr’un curs inspirat de tari concepțiuni, principiile cele mai luminoase ale unei morale care por­nește de la realitate pentru a ajun­ge la un ideal de dreptate națională. Și astfel de lecții sunt dătătoare progresează economisește și din punt­e?« «în.4 «ii se prind pe sufle­de vedere cultural! Y­are sa fi chemat a canțipe« un __ _ Inflam,.. il foncflooara de­­ tic­­lan a Zniplachia Rom­înia stă în fruntea țărilor în ce privește extinderea tuberculozei. Mor la noi în țară de tuberculoză (oftică) cel puțin 25.000 indivizi pe an, ceea ce corespunde aproximativ la 125.000—150.000 bolnavi de tuber­culoza. Pierderile economice cauza­te prin lipsa atîtor brațe se urcă la 124 milioane pe an ! Cifrele le extragem dintr’o recen­tă conferință a d-lui dr. Irimescu. Și notați bine, toate aceste morți, aceste pierderi enorme ar putea fi evitate sau cel puțin mult micșorate prin aplicarea unor prescripțiuni de higiena serioase. Numai la București mor anual 1500 de oameni de tuber­culosa , mahalalele noastre sunt fo­care de oftică ! Și boala aceasta teribilă progre­sează din cauza unei lipse totale de cunoștințe de higiena, nu numai la marea massă a poporului, ci și la pătura pretinsă cultă. Pe lingă că suntem­ o tară de a­­nalfabeți avem tristul privilegiu de a figura în primul loc printre ță­rile, în cari progresează oftica ! Intr’o recentă carte a d-nei dr. Ni­cole Girard-Mangin, despre profila­xia antituberculosă, Bucureștii figu­rează in fruntea orașelor in ce pri­vește mortalitatea datorită tubercu­lozei, și autoarea adaugă că în­­ 18 state europene (în urma măsurilor luate) tuberculoza scade : „En h­ou­­manie enle augmente“. Avem deci trista onoare de a fi țara analfabeților, tuberculoșilor și a pelagroșilor. Ignoranța și indiferența, iată cau­zele înt­inderei flagelului. In această privință n’avem de a cita ea pildă decit ultimele reforme ale d-lui Ne­­nițescu : legea d-sale, care are titlul de „lege pentru organizarea mese­riilor“, nu ia absolut nici o măsură pentru combaterea tuberculozei răs­­pîndite tocmai printre meseriași și printre muncitori! Toți trebue să luptăm în contra teribilului flagel, prin toate mijloa­cele și pe toate căile. Insă Statul are în primul rînd datoria de a se preocupa­­ de această chestie și de a organiza o luptă eficace în­ contra boalei, ce aduce pagube atît de e­­norme. La noi însă, Statul în primul rînd nu’și face datoria în această privin­ță, căci el nu se sinchisește de sănă­tatea atîtor mii de funcționari, pe cari îi ocupă în toate ramurile ad­ministrației. De ani de zile s’a por­nit la noi o luptă și o propagandă în contra funcționarismului. Adevă­rat este că plaga funcționarismului este poate prea mare. Insă pe de altă parte nu putem nega că un stat modern nu se poate lipsi de funcțio­nari, nu ne putem închipui mersul administrației, mersul treburilor pu­blice, fără mii și mii de funcționari. Poșta, justiția, finanțele, drumurile de fer, toate ministerele, etc., etc.— au absolută nevoe de funcționari, buni, harnici, cinstiți și sănătoși. Dacă așa este, Statul, ca cel mai mare patron, trebue să se îngrijea­scă de soarta funcționarilor săi și în primul rînd de sănătatea lor*. Cum se achită Statul la noi de această datorie primordială . Pur și simplu în mod revoltător ! Cea mai mare parte a birourilor, în care trebue să-și petreacă viața funcționarii diferitelor administra­­țiuni la noi, sfidează regulele cele mai elementare de higienă ! Nimeni absolut nimeni, nici chiar funcțio­narii ei însă­și nu se îngrijesc de sa­lubritatea birourilor și localurilor în cari lucrează ! Chiar în acele servicii și admini­­strațiuni, cari au angajat medici, nu ■se cere dela aceștia decit darea de •«CaptivativM celor bolnavi, »pioase nicăeri nu se obligă medicul la lua­­­rea de serioase măsuri sanitare, pro- silaetice. Și așa se explică că cele mai mult­te birouri ale administrațiilor noa­stre se transformă cu timpul în ade­vărate focare de tuberculoză, iar funcționării sunt acea clasă, care plă­tește cel mai mare tribut acestui te­ribil flagel. Pentru ca să nu se zică că exage­rez, voi s «cita­ un exemplu. In anul 1910, d. Pîrjolescu, unul din directorii și șeful unui serviciu important de la ministerul de dome­nii, printr’un memoriu înaintat m­i­­nistrului de atunci, d. Al. Constantin­nescu, a arătat că numai în servvi­ciul d-sale au murit de tuberculoză pulmonară într-un interval de tim­p relativ scurt de cîtiva ani, zece func­­tionari. D. Pîrjolescu, îngrijat cu drept cuvînt de această stare de lu­­cruri, a rugat pe d. ministru Const­­antinescu de a lua măsuri cuvenit pentru ocrotirea sănătăței persona­lului. D. Al. Constantinescu, a cărui scurtă, dar atît de binefăcătoare și folositoare activitate la ministerul domeniilor, s’a semnalat și în alte privinți prin soluțiuni atît de în­­țelepte și practice, impresionat prin datele arătate de d. Pîrjulescu, înțe­legi sub importanța chestiunei, și în­­ acelaș timp îngrijindu-se de sănăta­­tea subalternilor săi, a înființat un­ post special de medic pentru minis­­terul de­­ domenii. însărcinarea cea de căpetenie a cestui medic a fost după indicatin­­nile d-lui Al. Constantinescu de a găsi și a propune ministrului spre executare mijloace preventive pro- filaetice în contra întinderei tuber­­culozei printre numeroșii (peste 400­ funcționari ce lucrează în birourile ministerului. Din nefericire schimbarea regi­mu­­­lui din Decembrie 1911 n’a mai per­mis d-lui Constantinescu de a înfăp­tui în această privință bunele sale intențiuni. Postul de medic de la do­menii, la schimbarea regimului, s’a încredințat unui transfug politici care după cum suntem­ informații și-a mărginit toată activitatea la darea consultațiilor medicale func­ționarilor bolnavi, iar tuberculosa pulmonară are iar toată libertatea de a se plimba prin birourile minis­terului ! Dacă această boală a putut să să încuibe în localul unui minister, ca­re are o clădire specială mai nou,1L mai modernă, ne putem lesne iici« pui ce trebue să fie prin acele b­i­rouri și servicii ce sînt plasate print case mici, particulare ! Cine vrea să se convingă n’are cît cît să treacă pe la unele dintre perre­cepțiile Statului din București ! ! Pentru a nu lungi articolul men­ționăm numai că afară de statul comunele urbane, în primul Primăria Capitalei, întrebuințează o­ mulțime de funcționari cari lucrea­ză în localuri tot atît de mizerabilă și infecte ca și cei angajați de Stat Nu mai vorbim de numeroșii func­­ționari ai instituțiilor particulare . Statul, și împreună cu statul, ca­ numele urbane, au datoria de a se­ îngriji de sănătatea funcționarilor cari depun munca lor în folosul Statului și al comunelor urbane, i Dar în primul rînd trebue ca Sta­­­tul împreună cu primăriile orașelor­ să ferească și să scape pe funcțio­narii lui de tuberculoză. Este revoltător ca Statul printr’ql vncurie absolută să bage în birouri și localuri infecte atîtea vieți ome­nești, cari în schimbul muncei cins­tite depusa în folosul lui capătă­m­­ aceste cuiburi de infecție o boala Mft

Next