Viitorul, iulie 1913 (Anul 7, nr. 1937-1960)
1913-07-02 / nr. 1937
/X*s%írr<S* bani ABONAMENTE I n țsr& It I I I nn an 18 Lei .... . sean luni 9 Lei n Iträinlt&te . > un an 80 Lei .... . tease Ioni 18 Le Abonamentele Încep la 1 și 15 ale Fe cărei Inul Hw- ^~9k. t.^c, |fp M-,—m* taimmMmmmmmmrnmmmmmmmm ■.-.i«..—«un................-..........----------------------------r-- ■— ... - t.-hu.im ______ ______ __ . ______-__ rwm—m » ^ « s CI a . __________ ‘IT L ”A_ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA TELEFON 13/47 ADMINISTAȚIA TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pi o coloană In pagina III .....................50 bani Linia corp 7 pi o coloană in pagina IV ...... 30 bani Inserții si reclame pagina III Unia............................... 2 lei BK&rtd 2 Iulie ISfáHL nusciului« Vederi diformi si portul fiuscio» O pedeapsă istorică INTRAREA ARMATEI ROMÂNE IN BULGARIA E O LECȚIE MORALA Romínia cu oștirea ei a cărei bravură este de mult dovedită — istoria prentului european e bogată în exemple ale eroismelor romînești de altă dată — este în plină campanie. Pe cînunile Bulgariei în care zac oasele eroilor romîni ce au făcut-o liberă, înaintează o oștire formidabilă prin număr și prin organizare, înaintează cu același entusiasm contra rezistențelor ce se ascund, contra rezistențelor ce se prepară, și înaintează fără masacrele inocenților, dând pilda celui mai nobil atac pe care l-a înregistrat vreodată istoria și strategia. Acest marș romînesc este ultimul act al unei tragedii ce de un an ațintise privirile Europei asupra unui pământ necunoscut, sau cunoscut dar numai prin veșnicele agitații. El vine ca să închee o serie de barbarii nemai pomenite cari ele singure ar fi fost de natură să creeze Bulgariei reputația unui stat asiatic rătăcit în civilisata Europă. Pe pământul care altă dată crease pe un Alexandru, pe pămîntul în care strategia și organizarea militarească s-a desvoltat în timpurile antice, armata bulgară a venit în plin secol al XX-lea să arate hunei că în ciuda timpului, cruzimea, perfidia, omorul sălbatic, omorul pentru omor, fără utilitate și fără scop pot să apară în epocile generoase de astăzi. Bulgarii au dovedit în momentele cele mai grele că în fundul ta fiefului lor zac amintirile încă proaspete ale vieței mongolice și că în rețeaua unei false culturi se prind sufletele cele mai haine, inimele păgâne, dorurile sanguinare, perfidiile inumane, și lăcomiile cari reamintesc, voracitățile de fiară. Intr’o astfel de lume care este o viclenie personificată, deoarece barbaria e îmbrăcată în haina unui fals europeanism, a pătruns o o știre care aparține unei țări, cei negeograficește, dar cât de ‘departe din punct de vedere etnic indulgenta noastră neutralitate, rezerva ce-am păstrat-o în tot timpul unui războiu ce’l credeam inspirat de o ideie, — și nu de lăcrime și sânge — toate acestea n’au fost înțelese de Bulgari. Și primesc acuma lecția ce-o merită, și pedeapsa ce vine chiar prea târziu. -xx- HOTE Filmele nuoiale.. Filmele nationale „Leon Popescu au avut norocul să apară în lumină tocmai în momentul unei expansiuni, în timpul cînd s’a trezit în sufletele tuturor dragostea profundă de pămîntul nostru și de viata noastră. „ . . .. Le am privit, astfel cu acel coeficient sentimental, înviorat în noi, și astfel ar fi trebuit să le admirăm oricîte eventuale defecte ar avea. Totuși noi socotim că mai presus de inimă, în materie de artă, e cerințele estetice, și superior bunelor intențiuni patriotice este realizarea acestor intențiuni. D. Leon Popescu trebue să fie lăudat astfel pentru sacrificiile bănești ce le face, pentru munca depusă de-a populariza la noi și mai ales în țările ce nu ne cunosc, aspectele frumoase ale tarei, arta actorilor noștri și moravurile noastre proprii. „ Dar regretabil e că d. Leon Popescu nu este după cit se pare destul de bine secondat în întreprinderea sa, și că n’a avut norocul a face ca jertfele materiale să fie realmente utile. Căci în joc e o chestiune de principiu, oare un film romînesc trebue numai decit să reprezinte țărani de carnaval, și case de țară pi fcico ? Viața romînească nu e caracteristică decit atunci cînd îmbraci cojocul ? Și cred oare organizatorii filmelor romînești că ne fac un serviciu arătîndu-ne sub chipul unor intenși et squalidi (netunși și murdari) cum erau strămoșii noștri din Dobrogea pe vremea lui Ovid ! Ci privește filmul „Răzbunarea“, regretăm că un talent atît de personal ca al d-lui Haralamb Lecca s’a mulțumit a reface „Năpastea" cînd ar fi putut să creeze din propria-i bogăție un film original. Cu privește detaliile acestui film, regretăm deasemeni că talentele remarcabile ale actorilor au fost silite să redea neverosimilități copilărești, cum e, de exemplu, un criminal care își dă la prăsilă cuțitul cu care va omorî pe rivalul său din amor, sau scena ranei care după un an o observă femeea ucisului, criminalul avînd grija să i-o pună sub nas ? Păcat de o artă atît de fină actoricească desfășurată într’o punere în scenă naivă și neexperimentată! Le spunem toate acestea cu mainire, căci suntem cei dintîiu cari să înțelegem bunăvoința și frumoasa inițiativă a d-lui Leon Popescu, atît de bine inspirat în redarea cinematografică a „Independenței Romîniei PETRONIUS Ciocnirea Trupelor Române se desminte Pepiscolul Ministerului dei războiu a dat eri următorul comunicat oficial: ■e au publicat în edițiile de dimineață i sîngeroase la Nicopole, Rusciuk și în i sunt imaginare și nu au alt rezultat vma publicul în zadar, te înștințat să nu dea crezare în primo cîmpul de războiu |decît acelora d de Biuroul Presei din ministerul de dispoziție în permanență acest biu 9, unde pot cere informațiuni asuilor ce primesc pe cale particulară zăvoare de asemenea știri, dacă Ie ECOUR P oliția a descoperit un complot al sufragetelor și al cărui scop era a pune foc la punctele cardinale ale Londrei. Propaganda criminlă femnistă continuă cum vedem înainte. e crede că mișcarea feministă din Anglia se va sfirși, în urma măsurei poliției de a da drumul din închisoare sufragetelor care fac greva foamei, și apoi după ce coănîncă bine, sunt iarăși arestate. Cu chipul acesta ele nu mor, dar nici libere nu sunt! Prefectul poliției parisiene a dat organelor sale subalterne o circulară, in care se spune că uniformele germane sunt oprite de a sa purta pe scenă pentru a inconjura orice manifestațiuni dușmănoase. PS Bifflhs și Mileniui RĂZBOIUL BULGAR ROMANO Primim la redacție o scrisoare prin care ni se atrage atențiunea asupra faptului că pină acum nu s’a format nici un corp de voluntari din romîni transilvăneni. Faptul e prezintat ca o scădere a simtimentelor romînești ale fraților de peste munți. Nu putem lăsa această grea acuzare să treacă neelevată. T Romînii transilvăneni stabiliți în țară au făcut în majoritate armata în Romînia. La prima chemare de mobilizare ei au pornit la datorie ca toți fiii acestei țâri, fără să anunțe aceasta prin ziare, fiindcă n’ar fi avut nici un rest publicatiuni de felul acesta. * In numele acestor romîni transilvăneni protestăm împotriva acuzatiunei de nepatriotism adusă lor. Romînilor transilvăneni cari n’au părăsit Ardealul nu li se poate cere să formeze corpuri de voluntari. Numai cine nu știe ce însemnează asuprirea autorităților ungurești poate găsi o vină Romînilor transilvăneni din aceasta. Dovada sentimentelor fraților noștri de peste munți o face însă „Românul" din Arad, care are pagini de un extraordinar intusiasm pe care cine știe cu ce grea pedeapsă îl va plăti. . Altă dovadă care nu e fapta acelor soldați romîni din armata ungară cari au dezertat voind să se înscrie voluntari în armata noastră. Unii au fost prinși la graniță și duși sub escortă la Brașov. Cum vor plăti ei calda lor dragoste de fratel t A Gestul romînilor macedoneni, înnălțător și martor al dragostei lor de Patria mumă, era și necesar. Cea mai mare parte din ei erau scutiți de armată în Turcia. Inscriindu-se ca voluntari în armata romînă ei își fac o datorie patriotică. Nu vrem să scădem nimic din frumusețea gestului și elanul patriotic al Romînilor macedoneni. Ei se confundă cu însă și fiii acestei țări în dragostea de Patrie. Am scris însă aceste rînduri ca să lămurim pe corespondentul nostru care găsise prilejul să facă o constatare răutăcioasă și fie dreaptă față de romînii transilvăneni vsai î •*»! s**® M? Aspecte din Caolinifi Loc militarilor! ©0. Voluntarii.— Mahalalele De la decretarea mobilizărei, Capitala a luat pe fiecare zi un nou aspect. In cele două prime zile, manifestațiile nu mai conteneau. Pe bulevarde, calea Victoriei, hainele militărești se înecau în masa culorilor pestrițe ale hainelor civile. Soldații de mîine manifestau azi ca simpli cetățeni, însuflețirea era mare, izbucneau strigăte entusiaste, chemări la arme, din mii de piepturi deodată. Deși manifestațiunile aveau un caracter nemai obișnuit pînă acum la noi, totuși Capitala nu luase încă înfățișarea cu totul deosebită de mai pe urmă. Erau aceiași cetățeni, de ori, cari trecuseră ori grăbiți spre afacerile lor, aceiași eleganți cari își perduseră vremea în obișnuita preumblare pe calea Victoriei, aceiași vizitatori răscoliți din fundul mahalalelor într o zi de sărbătoare — dar acum ceva nou venise, pe toti îi strînsese la un loc entusiasmul și dragostea de tară. In ochi le citeai mistuitorul dor de a face să strălucească puternic faima de viteaz a Romînului. Din mulțimile adunate pe străzi izbucnea un vulcan de dorinti vitejești. A doua zi însă de la chemarea clopotelor cari strînseseră fiii tărei în cazărmi, Capitala începe să ia aspect militar. Pe zi ce trece ea ia caracterul formidabilei cetăți pe care unii nici nu o bănuiau că este. In mijlocul forfotei generale, culoarea grii verde a uniformelor acoperă hainele pestrițe. Civilii risarici colo stingheri în hainele lor cari azi nu mai au nici o modă. Ei se simt așa de streini în haina atît de obișnuită. Locul care îl verni în tramvae, ne stradă, în localuri publice îl simt că e de sținsos, că numai printr’un abuz îl dețin. Simt în el stricarea : — în lături, civili. Loc_militarilor! Și atunci a treia zi apărură voluntarii. Pe umăr cu tresa lor albastră, zgîriată cu linii albe prinse în zigzaguri, ei cresc de mîndrie în uniformele lor. Țara nu i-a chemat, dar nu le poate refuza ofranda lor. Vor și ei să lupte alături de cei cu cari manifestaseră cu atîta entusiasm pe străile Capitalei, vor și ei ca haina civilă să nu’i despartă de aceia cu cari se uniseră în acelaș strigăt, în acelaș gest, lipindu’și umăr de umăr, conștienți de forța formidabilăpe care o reprezentau. Voluntarii însă, priviți cu curiozitate și admirație o zi două, s’au cufundat și ei în marea masă a uniformelor. Centrul Capitalei este invadat acum numai de soldați. Prin mahalale însă mai așteptau, tolăniți pe trotuar și locuri virane, alți bravi, fiii satelor noastre. Seara, voioși, adunați grupuri-grupuri, la primul glas de fluer încingeau bătutele și horele cari îi însoțesc chiar și pe cîmpul de jertfă al războiului. Dar azi și acest aspect al Capitalei s’a șters. Rîndurile cămășilor albe cusute cu arnici roș, s’au rărit, s’au împestrițat cu uniforme gris. Pe cei cari îi vezi încă cîntînd și jucînd seara, a doua zi pier ca nălucile. Pustiul pămînti la lor, locurile virane, însuflețite o clipă de furnicarul de ori, parcă adorm sub tristețea amintirei unor clipe prea frumoase ca să nu fie atît de dureroasă azi cînd s’au dus,—și mahalalele cuprinse de tăcerea nopților noroase, îți dau fiori cari te silesc să fugi spre centru, spre lumină... Aci sub razele lămpilor electrice cari cearcă să se joace, în goana automobilelor, pe tresele de aur și argint ale celor cari duc ordine pentru cine știe cari bravi oșteni, să plece în cine știe care unghiu al tărei,— aci în larma pașilor cadențați ai soldaților ce trec spre gări, în zîngătul de săbii ale ofițerilor, aci simți că trăești o nouă viață pe care cerci să o guști cît mai intens, tocmai fiindcă ți-e teamă ție, fulg în jocul furtunei, că poate mîine nu o mai retrăești. Iar atunci cînd privești cum trec mindrii, în rînduri strînse, chipeșii noștri rezerviști, tu, care rămîi, izbucnești în strigăt de Ura! neporuncit, venit năvalnic din zbuciumul sufletului tăi. Și strigătul tău e repetat de toți, și el face să clocotească aerul perzîndu-se în ecouri pe stradele Capitalei. Iată ultimul aspect al Bucureștilor, în timpurile pe cari Providența ne-a fericit ca să le trăim... V. Iosif 29 Iunie 1913. ínJ.V Bulgarii cer pardon. Aceasta e interpretarea ce trebuia dată notei lor circulare prin care solicită încetarea ostilităților. Răpuși, bătuți de rușine, Bulgarii, cari s’au arătat atât de neîndurători cu Turcii, și atât de aroganți cu aliații lor greci și sîrbi, se pleacă înaintea Țarului, pe care în trufia lor l’au nesocotit, și în genunchi îl roagă să spună o vorbă bună pentru dînșii la Belgrad și Atena. Dar și în ruga lor smerită de iertare, Bulgări se arată inconștienți, căci vorbesc de valabilitatea tratatului lor cu Serbia, după ce, prin atacul lor perfid din noaptea de 17 iunie, au rupt ei însuși acest tratat. Este totuși o deosebire în atitudinea Bulgarilor. Pe cînd înainte vorbeau de menținerea strictă a tratatului cu Serbia, azi ei se arată gata să negocieze pe baza lui. Cu alte cuvinte Bulgarii primesc principiul concesiunilor, căci altceva nu pot însemna negociațiunile. Ce a provocat această schimbare în atitudinea Bulgarilor ? Două cauze determinante: Infrîngerile lor în luptele contra Grecilor și Sârbilor și atitudinea amenințătoare a Romîniei. Batalioanele romînești au intrat în Bulgaria. Ele înaintează fără să întîmpine rezistență, căci în mijlocul dezastrului lor, Bulgarii au mai păstrat un dram de minte, și anume că o rezistență contra armatei române, le-ar fi fatală. Teama de baionetele romînești le-a urcat din nou mintea la cap.De azi înainte, echilibrul balcanic, excluderea heghemoniei bulgare, sunt soluțiuni asigurate. Asigurate și h cutele tricolorului român împlântat pe teritoriul bulgar. MOBILIZAREA ROMÂNIEI Ziarele vieneze sunt uimite de trecerea Dunărei operată de armata română. Ele se așteptau ca această trecere să aibă loc mai tirziu, crezând că mobilizarea armatei române va necesita 16—18 zile. Constatând că armata noastră se află de pe acuma pe picior de războiu, presa vieneză exprimă părerea că efectivul de pace al României a fost mai mare decit se credea — ceia ce e cu totul contrariu realității. Adevărul, de care ziarele din Viena nu vor întârzia să se convingă, e că mobilizarea armatei române a fost rapidă și perfectă, grafie elanului trupelor și priceperei conducătorilor. ATITUDINEA SÂRBILOR ȘI A GREILOR. Pe când Sîrbii, din deferența pentru Țar, se arată gata să încearcă di ii teze ostilitățile. Grecii, amețiți și vede, de succesele pe cari le au în sudul Macedoniei se arată dificilii Rezistența lor va fi însă de scurtă, durată, căci Grecia plutește în aspele Franței și Angliei și aceste două Puteri secondează sforțările Rusiei pentru restabilirea păceii balcanice. E adevărat că atît Grecii cât și Sîrbii, încetând ostilitățile, își vor majora pretențiile în schimbul sacrificiilor făcute. Dar această majorare nu va trece de cadrul în care trebue să se stabilească viitorul echilibru balcanic, pentru stabilirea căruia Romînia și-a trimis armata peste Dunăre în scopul de a împedica heghemonia vre-un stat balcanic. INTRAREA ARMATEI ROMANE IN:BULGĂRIA." Iată un pasagiu dintr’un articcol pe care „Neue Freie Presse“ îl consacră intrărei trupelor romîni în Bulgaria. ,flominia n’a mobilizat cinci sute de mii de oameni numai spre ce obține teritoriul Turtucaia-Balcic. Ea a tras spada spre a asigură un echilibru în Balcani. Intrarea trupelor române în Bulgaria e o lecție pentru politician înguști la minte din Sofia care n’au voit să înțeleagă că o înțeles gere e necesară între Romînia si Bulgaria. 1 BULETIN ZILNIC Situația internaționala — FAPTE SI tOMEILTAH — Vlnzarea alimentelor Trebue exercitat un control mai serios din partea autotuților Am arătat în diferite rînduri că unii negustori, profitînd de mobilizarea armatei, se dedau la o speculă neomenoasă. Publicul consumator este absolut la discreția acestor negustori. Recunoaștem că imediat după alarma dată de noi, autoritățile administrative și în special politia Capitalei au luat măsuri pentru curmarea speculei și au publicat chiar ordonanțe" prin cari se fixează prețurile unor alimente și a lemnelor. Cu mîhnire trebue să mărturisim că nici măsurile luate, nici ordonanțele publicate n’au avut efectul dorit. Mulți negustori, în special precupeții de pește, zarvaturi, etc., continuă a specula publicul consumator. Sînt brutari și măcelari prin mahalale cari vînd pîinea și carnea mai scump decît prețurile fixate de prefectura poliției Capitalei. La obiecțiunile publicului nevoiaș acești negustori au un singur răspuns: „dacă-ți place!“ Precupeții de zarzavaturi își fac pur și simplu de cap. Cartofii, ceapa, varza, dovleceii, castraveții, fasolea verde, etc., se vînd cu prețuri mult mai mari decît înainte de mobilizare. Aceste zarzavaturi ar fi trebuit, de atunci încoace, cu cît intrăm în vară, să se mai oftinească, deoarece acum începe toiul lor. In realitate însă se vînd ca adevărate trufandale. Rugăm deci încă odată autoritățile să exercite un control mult mai serios asupra vînzării acestor alimente. -xx „Mama răniților“ M. S. Regina și A. S. R. Principesa Elisabeta. Suverana, acum ca și In războiul de la 1877, se află în fruntea comitetelor pentru strîngerea de ajutoare pentru răniți și familiile selor plecati l* ^zbniu. ^ ^ Vitejia Reminiis? e legendară POPORULUI ROMÂN NU TREBUE SÃ-I CEREM VITEJIA, CARE ÎN SîflGELE ȘI SUFLETUL LUI, MOȘTENITĂ DIN STRĂMOȘI Poporul Român din neam în neam a fost viteaz. De cînd se pomenește de poporul nostru, pentru vitejie am fost ceruți, întrebuințați și acoperiți de laude. Ne-am ținut, puțini, săraci și neluminați, prin cea mai autentică vitejie, aceia dela Posada împotriva cavalerilor îmbrăcați în zale ai lui Carol Robert regele unguresc pe care l-au pus pe fugă țăranii cu zeghea pe umăr, aceia dela cetatea Dîmboviței cînd altă oaste ungurească abia a găsit hotarul, aceia împotriva lui Sigismund ca rege al Ungariei în munții Muscelului, aceia din care Matei Corvinul s’a întors cu spinarea pătrunsă de săgeată, aceia din codrii Bucovinei și peste un veac în aceleași păduri bucovinene în desișul Cosminului, cînd oști polone întregi au zăcut subt pădurile prăbușite, aceia în care Săsimea Ardealului și-a părăsit tunurile la Feldioara. Și biruințele asupra Turcilor, la Rovinea Doljului, pe văile muntene unde se strecurau cetele unui Vlad Țepeș la ceas adine de noapte, în smîrcurile primejdioase ale Bîrladului, în marginile Dunării de jos, de-asupra Dobrogei. Pînă la epopeia minunată a lui Mihai care a trecut peste toate hotarele țării sale, purtînd steagul cu vulturul din văile Plevnei, din marginea Adrianopolului pînă în munții Maramureșului și subt zidurile apărate de Poloni, ale Hotinului. • Dar vitejia noastră a făcut cinste tuturor steagurilor. Cu călăreții noștri a făcut Ioniță Vlahul, un stăpîn de turme, împărăție pentru Bulgarii cufundați în umilința stăpînirii grecești, pe carele lor cu boi au rătăcit în văile Asiei, țărani romîni apărînd de Turci subt cei dintîi paleologi împărăția șubredă a Bizanțului. Eram la Crimea cînd a căzut Serbia macedoneană, eram la Kosova cînd a pierit Craiul Lazăr al noii Serbii dunărene. Apăram Casa genoveză din Crimeia împotriva Tătarilor și Turcilor în acelaș timp cînd cu sînge romînesc subt Romînul Ioan Hunyade, mîntuitorul Ungariei, al cărei locotenent de rege era, cu sînge romînesc se uda brazda biruinței la Sintimiie, la Izvoarele Ialomiței, în văile Serbiei, în strîmtorile Balcanilor și pînă la Varna, deasupra mării, unde a murit un rege și un cardinal înaintea unei năvăliri turcești care s’a ferit de noi, vechi și cunoscuți dușmani. Cazacii Niprului, viteji temuți de toată lumea turcească, în mijlocul căreia se ivau neașteptat ca niște minunați săvîrșitori ai răsbunărei creștine, cuprindeau în număr mare flăcăi da ai satelor noastre, cari au făcut să se ridice flăcările nimicirei și sub zidurile Țarigradului: viteazul loan Potcoavă care a murit după o scurtă domnie de sabia călăului polon intejit de Turci, înfruntînd pe creștinii cari îl jefuiau și pe regele lor mișel și invățînd pe atrgătorul său cum se dă lovitură, era un fiu al satelor Moldovei. • Și la alte războae mari ale Iuirmei ne-am luat partea smulgîiul cu silinti îndelungate și cinstite gloria. Marele rege polon Ioan Serbieski a dus dela un capăt la altul al luptelor sale regimentul cu căciuli al Moldovenilor. La Petru cel Mare, sfătuit de un cărturar rg* min, Nicolae Milescu, Apostol Chirgheciu cu cetașii lui, înfățișa avîrst tul moldovenesc. „Leul nebiruit* al Suediei, Carol XII a ținut cu si ne pînă la sfîrșit ca o scumpă cd« moară de viteji pe Sandu Colței care, dus în Siberia de Ruși, s’ă smuls de acolo încercind pe griața veșnică drumul spre liber+’+e și care a fost biruit și silit la sparcere numai de dorul țării sale. Ruși, Austriaci au venit în părțile noastre cu măguleli pe buzi și sila în brațe. Cea mai credinjcioasă vitejie le-am închinat-o și onora și altora îndată ce ne-am pus o armă în mină. La Comană Pîrvu Cantacuzino, neam de lomul a pierit cu toți ai săi ca să nu dea înapoi înaintea Turcilor, și în Basarabia luată la 1812, se născuseră atîția războinici cari fără să știe ajutaseră Rusia a desface îii două Moldova lor.• Și în acest timp, înaintea oștilii lui Napoleon I, ca și pe urmă, înaintea alor celui de al treilea Napoleon, țăranii români din Ardealŭ din Bucovina, au stat pînă la moarte lingă steagul Domnului și Imn pârâtului lor. Prin ei, într’un războiu pierdut, s’a făcut vestit podul de la Arevîe. Mormintele vitejilor Romîni de peste munți un tipiu și azi de cruci glorioase simitjtirele Bosniei. 9 Nu e popor în Balcani, la liberarea căruia să nu fi curs strig ® romînesc, hrănind rădăcinile printerei sale. Cu Cazacii Țarului, Romînii au venit în ajutorul lui Carragheorghe începătorul Serbiei moderne, și Grecia datorește în mare parte ființa sa de astăzi vowi mello” fără teamă din Munții Macedoniei și a doua zi după sîngei,roasele asalturi de la Grivița, Bulgaria a apărut fără lanțuri înaintrtea lumei . Dare vitejie și vitejie. * Una cere anume împrejurări ca să se ivească și să crească pînă la cucerirea celei mai strălucitoare glorii. Ca „furia franceză ea verisbînda repede și mare, dușmanul pus iute pe fugă, beția aclamărilor din partea popoarelor bucuroase.’* Ca energia germană, îi trebue siguranța unei organizări superiorise unei conduceri fără greș. Cu mîndria engleză, ea pretinde îmiprejurări de viață deosebite penferu ca omul să se simtă om și să se poată avînta asupra dușmanii* lui. f Vitejia noastră nu a fost ață. Wfh ddf a. ppXA nimic, ea a dat tphf ^'%