Viitorul, iulie 1913 (Anul 7, nr. 1937-1960)

1913-07-02 / nr. 1937

/X*s%írr<S* bani ABONAMENTE I n țsr& I­t I I I nn an 18 Lei .... . sean luni 9 Lei n Iträinlt&te . > un an 80 Lei .... . tease Ioni 18 Le Abonamentele Încep la 1 și 15 ale Fe­ cărei Inul Hw-­ ^~9k. t.^c, |fp M-,—m* taimmMmmmmmmrnmmmmmmmm ■.-.i«..—«un................-..........----------------------------r-- ■— ... - t.-hu.im ______ ______ __ . ______-__ rwm—m » ^ « s CI a . __________ ‘IT L ”A_ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA­ TELEFON 13/47 ADMINISTAȚIA­­ TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pi o coloană In pagina III .....................50 bani Linia corp 7 pi o coloană in pagina IV ...... 30 bani Inserții si reclame pagina III Unia............................... 2 lei BK&rtd 2 Iulie ISfáHL n­usciului« Vederi dif­ormi si portul fiuscio» O pedeapsă istorică INTRAREA ARMATEI ROMÂNE IN BULGARIA E O LECȚIE MORALA Romín­ia cu oștirea ei a cărei­­ bravură este de mult dovedită — istoria prentului european e bo­gată în ex­emple ale eroismelor ro­m­înești de altă dată — este în pli­nă campanie. Pe cînunile Bulga­riei în care zac oasele eroilor ro­­mîni ce au făcut-o liberă, înain­tează o oștire formidabilă prin număr și prin organizare, înain­tează cu același entusiasm contra rezistențelor ce se ascund, contra rezistențelor ce se prepară, și în­aintează fără masacrele inocenți­lor, dând pilda celui mai nobil a­tac pe care l-a înregistrat vre­o­­dată istoria și strategia. Acest marș­­ romînesc este ul­timul act al unei tragedii ce de un an ațintise privirile Europei asupra unui pământ necunoscut, sau cunoscut dar numai prin veș­n­icele agitații. El vine ca să în­­chee o serie de barbarii ne­mai pomenite cari ele singure ar fi fost de natură să creeze Bulga­riei reputația unui stat asiatic ră­tăcit în ci­vilisata Europă. Pe pă­mântul care altă dată crease pe un Alexandru, pe pămîntul în ca­re strategia și organizarea milita­rească s-a desvoltat în timpurile antice, arm­ata bulgară a venit în plin secol al XX-lea să arate hunei că în ciuda timpului, cruzi­mea, perfidia, omorul sălbatic, o­­morul pentru omor, fără utilita­te și fără scop pot să apară în e­­pocile generoase de astăzi. Bulgarii au dovedit în momen­tele cele mai grele că în fundul ta fiefului lor zac amintirile încă proaspete ale vieței mongolice și că în rețeaua unei false culturi se prind sufletele cele mai haine, i­­nimele păgâne, dorurile sangui­nare, perfidiile inumane, și lăco­miile cari reamintesc, voracități­­le de fiară. Intr’o astfel de lume care este o viclenie personificată, deoare­ce barbaria e îmbrăcată în haina unui fals europeanism, a pătruns o o știre care aparține unei țări­­, cei ne­geograficește, dar cât de ‘departe din punct de vedere et­nic­ indulgenta noastră neutralita­te, rezerva ce-am păstrat-o în tot timpul unui războiu ce’l credeam inspirat de o ideie, — și nu de lă­cr­ime și sânge — toate acestea n’au fost înțelese de Bulgari. Și primesc acuma lecția ce-o merită, și pedeapsa ce vine chi­ar prea târziu. -xx- HOTE Filmele nuoiale.. Filmele nationale „Leon Popescu au avut norocul să apară în lumină tocmai în momentul unei expansi­uni, în timpul cînd s’a trezit în su­fletele tuturor dragostea profundă de pămîntul nostru și de viata noa­stră. „ . . .. Le am privit, astfel cu acel coefi­cient sentimental, înviorat în noi, și astfel ar fi trebuit să le admirăm oricîte eventuale defecte ar avea. Totuși noi socotim că mai presus de inimă, în materie de artă, e cerin­țele estetice, și superior bunelor in­­tențiuni patriotice este realizarea a­­cestor intențiuni. D. Leon Popescu trebue să fie lăudat astfel pentru sacrificiile bănești ce le face, pen­tru munca depusă de-a populariza la noi și mai ales în țările ce nu ne cu­nosc, aspectele frumoase ale tarei, arta actorilor noștri și moravurile noastre proprii. „ Dar regretabil e că d. Leon Pope­scu nu este după cit se pare destul de bine secondat în întreprinderea sa, și că n’a avut norocul a face ca jertfele materiale să fie realmente utile. Căci în joc e o chestiune de principiu, oare un film romînesc trebue numai decit să reprezinte ță­rani de carnaval, și case de țară pi­­­ fcico ? Viața romînească nu e caracteris­tică decit atunci cînd îmbraci cojo­cul ? Și cred oare organizatorii fil­melor romînești că ne fac un ser­viciu arătîndu-ne sub chipul unor intenși et squalidi (netunși și mur­dari) cum erau strămoșii noștri din Dobrogea pe vremea lui Ovid ! Ci­ privește filmul „Răzbunarea“, regretăm că un talent atît de per­sonal ca al d-lui Haralamb Lecca s’a mulțumit a reface „Năpastea" cînd ar fi putut să creeze din pro­­pria-i bogăție un film original. Cu­ privește detaliile acestui film, regre­tăm deasemeni că talentele remarca­bile ale actorilor au fost silite să redea neverosimilități copilărești, cum e, de exemplu, un criminal care își dă la prăsilă cuțitul cu care va omorî pe rivalul său din amor, sau scena ranei care după un an o ob­servă femeea ucisului, criminalul a­­vînd grija să­­ i-o pună sub nas ? Păcat de o artă atît de fină actori­cească desfășurată într’o punere în scenă naivă și neexperimentată! Le spunem toate acestea cu mai­nire, căci suntem­ cei dintîiu cari să înțelegem bunăvoința și frumoasa inițiativă a d-lui Leon Popescu, atît de bine inspirat în redarea cinema­tografică a „Independenței Romî­niei PETRONIUS Ciocnirea Trupelor Române se desminte Pepiscolul Ministerului d­e­i războiu a dat eri următorul comunicat oficial: ■e au publicat în edițiile de dimineață i sîngeroase la Nicopole, Rusciuk și în i sunt imaginare și nu au alt rezultat vma publicul în zadar, te înșt­ințat să nu dea crezare în pri­mo cîmpul de războiu |de­cît acelora d de Biuroul Presei din ministerul de dispoziție în permanență acest biu­ 9, unde pot cere informațiuni asu­­ilor ce primesc pe cale particulară zăvoare de asemenea știri, dacă Ie ECOUR P­ oliția a descoperit un complot al sufragetelor și al cărui scop era a pune foc la punctele cardinale ale Londrei. Propaganda crimin­lă fe­­mnistă continuă cum vedem înainte. e crede că mișcarea feministă din Anglia se va sfirși, în urma mă­­surei poliției de a da drumul din închisoare sufragetelor care fac greva foamei, și apoi după ce coă­­nîncă bine, sunt iarăși arestate. Cu chipul acesta ele nu mor, dar nici libere nu sunt! P­refectul poliției parisiene a dat or­ganelor sale subalterne o circula­­ră, in care se spune că unifor­mele germane sunt oprite de a sa purta pe scenă pentru a inconjura ori­ce manifestațiuni dușmănoase. P­S Bifflhs ș­i Mileni­ui RĂZBOIUL BULGAR ROMANO­ Primim la redacție o scrisoare prin care ni se atrage atențiunea a­­supra faptului că pină acum nu s’a format nici un corp de voluntari din romîni transilvăneni. Faptul e prezintat ca o scădere a­­ simtimentelor romînești ale fraților de peste munți. Nu putem lăsa această grea acu­zare să treacă ne­elevată. T Romînii transilvăneni stabiliți în țară au făcut în majoritate armata în Romînia. La prima chemare de mobilizare ei au pornit la datorie ca toți fiii acestei țâri, fără să a­­nunțe aceasta prin ziare, fiindcă n’ar fi avut nici un rest publicatiuni de felul acesta. * In numele acestor romîni transil­văneni protestăm împotriva acuza­­tiunei de nepatriotism adusă lor. Romînilor transilvăneni cari n’au părăsit Ardealul nu li se poate cere să formeze corpuri de voluntari. Nu­mai cine nu știe ce însemnează asu­prirea autoritățilo­r ungurești poate găsi o vină Romînilor transilvăneni din aceasta. Dovada sentimentelor fraților noș­tri de peste munți o face însă „Ro­mânul" din Arad, care are pagini de un extraordinar intusiasm pe care cine știe cu ce grea pedeapsă îl va plăti. . Altă dovadă care nu e fapta ace­lor soldați romîni din armata un­gară cari au dezertat voind să se înscrie voluntari în armata noas­tră. Unii au fost prinși la graniță și duși sub escortă la Brașov. Cum vor plăti ei calda lor dragoste de fratel t A Gestul romînilor macedoneni, în­­nălțător și martor al dragostei lor de Patria mumă, era și necesar. Cea mai mare parte din ei erau scutiți de armată în Turcia. Inscriindu-se ca voluntari în armata romînă ei își fac o datorie patriotică. Nu vrem să scădem nimic din fru­musețea gestului și elanul patriotic al Romînilor macedoneni. Ei se con­fundă cu însă și fiii acestei țări în dragostea de Patr­ie. Am scris însă aceste rînduri ca să lămurim pe co­respondentul nostru care găsise pri­lejul să facă o constatare răutăcioa­să și fie dreaptă față de romînii tran­silvăneni vsai î •*»­­! s**® M? Aspecte din Caolinifi Loc militarilor! ©0. Voluntarii.— Mahalalele De la decretarea mobilizărei, Ca­pitala a luat pe fiecare zi un nou aspect. In cele două prime zile, ma­nifestațiile nu mai conteneau. Pe bu­levarde, calea Victoriei, hainele mili­­tărești se înecau în masa culorilor pestrițe ale hainelor civile. Soldații de mîine manifestau azi ca simpli cetățeni, însuflețirea era mare, iz­bucneau strigăte entusiaste, chemări la arme, din mii de piepturi de­odată. Deși manifestațiunile aveau un ca­racter nemai obișnuit pînă acum la noi, totuși Capitala nu luase încă înfățișarea cu totul deosebită de mai pe urmă. Erau aceiași cetățeni, de ori, cari trecuseră ori grăbiți spre afacerile lor, aceiași eleganți cari își perduseră vremea în obișnuita pre­umblare pe calea Victoriei, aceiași vizitatori răscoliți din fundul maha­lalelor într o zi de sărbătoare­­ — dar acum ceva nou venise, pe toti îi strînsese la un loc entusiasmul și dragostea de tară. In ochi le citeai mistuitorul dor de a face să strălucească puternic fai­ma de viteaz a Romînului. Din mul­țimile adunate pe străzi izbucnea un vulcan de dorinti vitejești. A doua zi însă de la chemarea clo­potelor cari strînseseră fiii tărei în cazărmi, Capitala începe să ia as­pect militar. Pe zi ce trece ea ia ca­racterul formidabilei cetăți pe care unii nici nu o bănuiau că este. In mijlocul forfotei generale, cu­loarea grii verde a uniformelor a­­coperă hainele pestrițe. Civilii ri­­sar­ici colo stingheri în hainele­ lor cari azi nu mai au nici o modă. Ei se simt așa de streini în haina atît de obișnuită. Locul care îl v­­erni în tramvae, ne stradă, în lo­caluri publice îl simt că e de sținsos, că numai printr’un abuz îl dețin. Simt în el stricarea : — în lături, civili. Loc_militarilor! Și atunci a treia zi apărură volun­tarii. Pe umăr cu tresa lor albas­­tră, zgîriată cu linii albe prinse în zigzaguri, ei cresc de mîndrie în u­­niformele lor. Țara nu i-a chemat, dar nu le poa­te refuza ofranda lor. Vor și ei să lupte alături de cei cu cari mani­festaseră cu atîta entusiasm pe stră­­ile Capitalei, vor și ei ca haina ci­vilă să nu’i despartă de aceia cu cari se uniseră în acelaș strigăt, în acelaș gest, lipindu’și umăr de u­­măr, conștienți de forța formidabilă­­pe care o reprezentau. Voluntarii însă, priviți cu curiozi­tate și admirație o zi două, s’au cu­fundat și ei în marea masă a uni­formelor. Centrul Capitalei este in­vadat acum numai de soldați. Prin mahalale însă mai așteptau, tolăniți pe trotuar și locuri virane, alți bravi, fiii satelor noastre. Seara, voioși, adunați grupuri-grupuri, la primul glas de fluer încingeau bă­tutele și horele cari îi însoțesc chiar și pe cîmpul de jertfă al războiului. Dar azi și acest aspect al Capita­lei s’a șters. Rîndurile cămășilor al­be cusute cu arnici roș, s’au rărit, s’au împestrițat cu uniforme gris. Pe cei cari îi vezi încă cîntînd și jucînd seara, a doua zi pier ca nălucile. Pustiul pămînti la lor, locurile virane, însuflețite o cli­pă de furnicarul de ori, parcă adorm sub tristețea amintirei unor clipe prea frumoase ca să nu fie atît de dureroasă azi cînd s’au dus,—și maha­lalele cuprinse de tăcerea nopților noroase, îți dau fiori cari te silesc să fugi spre centru, spre lumină... Aci sub razele­­ lămpilor electrice cari cearcă să se joace, în goana au­tomobilelor, pe tresele de aur și ar­gint ale celor cari duc ordine pentru cine știe cari bravi oșteni, să plece în cine știe care unghiu al tărei,— aci în larma pașilor cadențați ai sol­daților ce trec spre gări, în zîngătul de săbii ale ofițerilor, aci simți că trăești o nouă viață pe care cerci să o guști cît mai intens, tocmai fiindcă ți-e teamă ție, fulg în jocul furtunei, că poate mîine nu o mai retrăești. Iar atunci cînd privești cum trec mindrii, în rînduri strînse, chipeșii noștri rezerviști, tu, care rămîi, iz­bucnești în strigăt de Ura! nepo­runcit, venit năvalnic din zbuciu­mul sufletului tăi. Și strigătul tău e repetat de toți, și el face să cloco­tească aerul perzîndu-se în ecouri pe stradele Capitalei. Iată ultimul aspect al București­lor, în timpurile pe cari Providența ne-a fericit ca să le trăim... V. Iosif 29 Iunie 1913. ínJ.V Bulgarii cer pardon. Aceasta e interpretarea ce trebuia dată no­tei lor circulare prin care solicită încetarea ostilităților. Răpuși, bă­tuți de rușine, Bulgarii, cari s’au arătat atât de neîndurători cu Tur­cii, și atât de aroganți cu aliații lor greci și sîrbi, se pleacă înain­tea Țarului, pe care în trufia lor l’au nesocotit, și în genunchi îl roa­gă să spună o vorbă bună pentru dînșii la Belgrad și Atena. Dar și în ruga lor smerită de iertare, Bul­gări se arată inconștienți, căci vor­besc de valabilitatea tratatului lor cu Serbia, după ce, prin atacul lor perfid din noaptea de 17 iunie, au rupt ei însuși acest tratat. Este to­tuși o deosebire în atitudinea Bul­garilor. Pe cînd înainte vorbeau de men­ținerea strictă a tratatului cu Ser­bia, azi ei se arată gata să negocie­ze pe baza lui. Cu alte cuvinte Bul­garii primesc principiul concesiu­nilor, căci altceva nu pot însemna negociațiunile. Ce a provocat această schimbare în atitudinea Bulgarilor ? Două cauze determinante: In­­frîngerile lor în luptele contra Gre­cilor și Sârbilor și atitudinea ame­nințătoare a Romîniei. Batalioane­le romînești au intrat în Bulgaria. Ele înaintează fără să întîmpine rezistență, căci în mijlocul dezas­trului lor, Bulgarii au mai păstrat un dram de minte, și anume că o rezistență contra armatei române, le-ar fi fatală. Teama de baionetele romînești le-a urcat din nou mintea la cap.­­De azi înainte, echilibrul balca­nic, excluderea heghemoniei bul­gare, sunt soluțiuni asigurate. A­­sigurate și h cutele tricolorului ro­mân împlântat pe teritoriul bul­gar. MOBILIZAREA ROMÂNIEI Ziarele vieneze sunt uimite de trecerea Dunărei operată de ar­mata română. Ele se așteptau ca această trecere să aibă loc mai tir­ziu, crezând că mobilizarea arma­tei române va necesita 16—18 zile. Constatând că armata noastră se află de pe acuma pe picior de războiu, presa vieneză exprimă pă­rerea că efectivul de pace al Româ­niei a fost mai mare de­cit se cre­dea — ceia ce e cu totul contrariu realității. Adevărul, de care zia­rele din Viena nu vor întârzia să se convingă, e că mobilizarea ar­matei române a fost rapidă și per­fectă, grafie elanului trupelor și priceperei conducătorilor. ATITUDINEA SÂRBILOR ȘI A GRE­ILOR. Pe când Sîrbii, din deferența pentru Țar, se arată gata să înce­arcă di ii­ teze ostilitățile. Grecii, amețiți și vede, de succesele pe cari le au în­ sudul Macedoniei se arată dificilii Rezistența­ lor va fi însă de scurtă, durată, căci Grecia plutește în as­pele­ Franței și Angliei și aceste două Puteri secondează sforțările Rusiei pentru restabilirea păceii balcanice.­­ E adevărat că atît Grecii cât și Sîrbii, încetând ostilitățile, își vor­ majora pretențiile în schimbul sac­­rificiilor făcute. Dar această ma­jorare nu va trece de cadrul în­ care trebue să se stabilească viito­­rul echilibru balcanic, pentru sta­­bilirea căruia Romînia și-a trimis armata peste Dunăre în scopul de a împedica heghemonia vre-un­ stat balcanic. INTRAREA ARMATEI RO­MANE IN:BULGĂRI­A." Iată un pasagiu dintr’un artic­col pe care „Neue Freie Presse“ îl consacră intrărei trupelor romîni în Bulgaria. ,flominia n’a mobilizat cinci su­­te de mii de oameni numai spre ce obține teritoriul Turtucaia-Balcic. Ea a tras spada spre a asigură un echilibru în Balcani. Intrarea trupelor române în Bul­garia e o lecție pentru politician înguști la minte din Sofia care n’au voit să înțeleagă că o înțeles gere e necesară între Romînia si Bulgaria. 1 BULETIN ZILNIC Situația internaționala — FAPTE SI tOMEILTAH — Vlnzarea alimentelor Trebue exercitat un con­trol mai serios din partea autot­­uților Am arătat în diferite rînduri că unii negustori, profitînd de mobili­zarea armatei, se dedau la o speculă neomenoasă. Publicul consumator este absolut la discreția acestor ne­gustori. Recunoaștem că imediat după a­­larma dată de noi, autoritățile ad­ministrative și în special politia Ca­pitalei au luat măsuri pentru cur­marea speculei și au publicat chiar ordonanțe" prin cari se fixează pre­țurile unor alimente și a lemnelor. Cu mîhnire trebue să mărturisim că nici măsurile luate, nici ordonan­țele publicate n’au avut efectul do­rit. Mulți negustori, în special pre­cupeții de pește, zarvaturi, etc., con­tinuă a specula publicul consumator. Sînt brutari și măcelari prin ma­halale cari vînd pîinea și carnea mai scump decît prețurile fixate de prefectura poliției Capitalei. La o­­biecțiunile publicului nevoiaș acești negustori au un singur răspuns: „dacă-ți place!“ Precupeții de zarzavaturi își fac pur și simplu de cap. Cartofii, cea­pa, varza, dovleceii, castraveții, fa­solea verde, etc., se vînd cu prețuri mult mai mari decît înainte de mo­bilizare. Aceste zarzavaturi ar fi tre­buit, de atunci încoace, cu cît intrăm în vară, să se mai oftinească, deoa­rece acum începe toiul lor. In reali­tate însă se vînd ca adevărate tru­fandale. Rugăm deci încă odată autorită­țile să exercite un control mult mai serios asupra vînzării acestor­ ali­mente. -xx­ „Mama răniților“ M. S. Regina și A. S. R. Principesa Elisabeta. Suverana, acum ca și In războiul de la 1877, se află în fruntea comitetelor pentru strîngerea de ajutoare pentru răniți și familiile selor plecati l* ^zbniu. ^ ^­­ Vitejia Reminiis? e legendară POPORULUI ROMÂN NU TREBUE SÃ-I CEREM VITEJIA, C­ARE ÎN SîflGELE ȘI SUFLETUL LUI, MOȘTENITĂ DIN STRĂMOȘI Poporul Român din neam în neam a fost viteaz. De cînd se po­menește de poporul nostru, pentru vitejie am fost ceruți, întrebuin­țați și acoperiți de laude. Ne-am ținut, puțini, săraci și neluminați, prin cea mai autentică vitejie, a­­ceia dela Posada împotriva cava­lerilor îmbrăcați în zale ai lui Ca­rol Robert regele unguresc pe ca­re l-au pus pe fugă țăranii cu ze­ghea pe umăr, aceia dela cetatea Dîmboviței cînd altă oaste ungu­rească abia a găsit hotarul, aceia împotriva lui Sigismund ca rege al Ungariei în munții Muscelului, aceia din care Matei Corvinul s’a întors cu spinarea pătrunsă de să­geată, aceia din codrii Bucovinei și peste un veac în aceleași păduri bucovinene în desișul Cosminului, cînd oști polone întregi au zăcut subt pădurile prăbușite, aceia în care Săsimea Ardealului și-a pă­răsit tunurile la Feldioara. Și bi­ruințele asupra Turcilor, la Rovi­­nea Doljului, pe văile muntene unde se strecurau cetele unui Vlad Țepeș la ceas adine de noapte, în smîrcurile primejdioase ale Bîrla­­dului, în marginile Dunării de jos, de-asupra Dobrogei. Pînă la e­­popeia minunată a lui Mihai care a trecut peste toate hotarele țării sale, purtînd steagul cu vulturul din văile Plevnei, din marginea Adrianopolului pînă în munții Ma­ramureșului și subt zidurile apă­rate de Poloni, ale Hotinului. • Dar vitejia noastră a făcut cins­te tuturor steagurilor. Cu călăreții noștri a făcut Ioniță Vlahul, un stăpîn de turme, împărăție pentru Bulgarii cufundați în umilința stăpînirii grecești, pe carele lor cu boi au rătăcit în văile Asiei, ță­rani romîni apărînd de Turci subt cei dintîi paleologi împărăția șu­bredă a Bizanțului. Eram la Crimea cînd a căzut Serbia macedoneană, eram la Ko­sova cînd a pierit Craiul Lazăr al noii Serbii dunărene. Apăram Ca­­sa­ genoveză din Crimeia împotri­va Tătarilor și Turcilor în acelaș timp cînd cu sînge romînesc subt Romînul Ioan Huny­a­de, mîn­tui­to­rul Ungariei, al cărei locotenent de rege era, cu sînge romînesc se uda brazda biruinței la Sintimiie, la Izvoarele Ialomiței, în văile Serbiei, în strîmtorile Balcanilor și pînă la Varna, deasupra mării, u­nde a murit un rege și un cardi­nal înaintea unei năvăliri turcești care s’a ferit de noi, vechi și cu­noscuți dușmani. Cazacii Niprului, viteji temuți de toată lumea tur­cească, în mijlocul căreia se iv­au­­ neașteptat ca niște minunați să­­vîrșitori ai răsbunărei creștine, cu­prindeau în număr mare flăcăi da ai satelor noastre, cari au făcut să se ridice flăcările nimicirei și sub zidurile Țarigradului: viteazul loan Potcoavă care a murit după o scurtă domnie de sabia călăului polon intejit de Turci, înfruntînd pe creștinii cari îl jefuiau și pe regele lor mișel și invățînd pe a­trgătorul său cum se dă lovitură, era un fiu a­l satelor Moldovei. • Și la alte războae mari ale Iuir­­mei ne-am luat partea smulgîiul cu silinti îndelungate și cinstite gloria. Marele rege polon Ioan Ser­bieski a dus dela un capăt la altul al luptelor sale regimentul cu că­ciuli al Moldovenilor. La Petru cel Mare, sfătuit de un cărturar rg* min, Nicol­ae Milescu, Apostol Chir­gheciu cu cetașii lui, înfățișa avîrst tul moldovenesc. „Leul nebiruit* al Suediei, Carol XII a ținut cu si­ ne pînă la sfîrșit ca o scumpă cd« moară de viteji pe Sandu C­olței care, dus în Siberia de Ruși, s’ă smuls de acolo încerc­ind pe griața veșnică drumul spre liber+’+e și care a fost biruit și silit la s­par­­cere numai de dorul țării sale. Ruși, Austriaci au venit în păr­­țile noastre cu măguleli pe buzi și sila în brațe. Cea mai credinj­cioasă vitejie le-am închinat-o și onora și altora îndată ce ne-am pus o armă în mină. La Com­­ană Pîrvu Cantacuzino, neam de­­ lomul a pierit cu toți ai săi ca să nu dea înapoi înaintea Turcilor, și în Ba­sarabia luată la 1812, se născuse­ră atîția războinici cari fără s­ă știe ajutaseră Rusia a desface îii două Moldova lor.• Și în acest timp, înaintea oștilii lui Napoleon I, ca și pe urmă, îna­intea alor celui de al treilea Napo­leon, țăranii români din Ardealŭ din Bucovina, au stat pînă la moar­te lingă steagul Domnului și Imn pârâtului lor. Prin ei, într’un răz­boiu pierdut, s’a făcut vestit po­­dul de la Arevîe. Mormintele vite­­jilor Romîni de peste munți un ti­piu și azi de cruci glorioase simitj­tirele Bosniei. 9 Nu e popor în Balcani, la lib­e­rarea căruia să nu fi curs strig ® romînesc, hrănind rădăcinile prin­terei sale. Cu Cazacii Țarului, Ro­­mînii au venit în ajutorul lui Car­ragheorghe începătorul Serbiei moderne, și Grecia datorește în­ mare parte ființa sa de astăzi vowi m­ello” fără teamă din Munții Ma­cedoniei și a doua zi după sîngei,­roasele asalturi de la Grivița, Bul­­garia a apărut fără lanțuri înaintr­­tea lumei . Dar­e vitejie și vitejie. * Una cere anume împrejurări c­a să se ivească și să crească pînă la cucerirea celei mai strălucitoare glorii. Ca „furia franceză ea ver­­isbînda repede și mare, dușmanul pus iute pe fugă, beția aclamărilor din partea popoarelor bucuroase.’* Ca energia germană, îi trebue si­guranța unei organizări superioris­­e­ unei conduceri fără greș. Cu­ mîndria engleză, ea pretinde îmi­prejurări de viață deosebite pen­f­eru ca omul să se simtă om și să se poată avînta asupra dușmanii* lui. f Vitejia noastră nu a fost ață. Wfh ddf a. ppXA nimic, ea a dat tphf ^'%

Next