Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)

1913-10-24 / nr. 2051

C malP bani <«n*r ABONAMENTE Jn țară ........ nn an 18 Lei .......... «mm Inni 9 Lei In străinătate .... nn an 80 Lei ........... «case Inni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni redacția și Administrația 56 CALEA VIU O­W­I-STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI • ------­---­--- n­— ..------------ • REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/33 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III :........... 5<0 ban. Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :........... 30 bani inserți și reclame pagina III linia ........... 2­­ Lei «2».­ ! bani De la Congresul liberal instantaneu* luate DE I­. J. VOINESCU, ÎN CURTEA CL­ADIREI L­E­­DFRTAFEL, UNDE A A­­VUT loc CONGRESUL luzii năruite înainte ca sa fi­ avut loc congre­sul partidului national-liberal, ad­versarii firești ai acestui partid,­­ e vorba de reprezentanții auto­rizați ai reacționarismului de la noi, — nutreau o nădejde legitimă din punctul lor stricit, de privire­, că în congres se vor produce note discordante, că se vor ridica im­put­si­va principiului exproprierei, dacă nu toți, cel puțin o bună par­te dintre marii proprietari, înregi­mentați în partidul liberal și că, astfel, Se va arunca din chiar rîn­­durile partidului cea dinții stavilă în calea reformelor supuse desbate­­rilor congresului dela 20 Octom­brie. Nădejdea aceasta s’a oglindit zi cu zi, săptămâni de-a rindul înain­tea congresului liberali în coloane­le presei autorizate a partidului conservator. S’au speculat, în tim­pul care s’a scurs­ dela scrisoarea d-lui Ion I. C. Brătianu și pînă la adunarea congresului, pretinse n­e­­mulțumiri pe cari le-ar fi provocat exproprierea în rîndurile latifun­diarilor din partidul liberal. Se nă­dăjduia chiar o sciziune pe această temă în singurul partid politic de la noi, care a fost și a rămas pildă de solidaritate, exemplu de disci­plină în fața marelor probleme is­­vorîte din durerile și nevoile țarei. Declarațiunile din congres, un­de cuvîntul T au avut tocmai re­prezentanții marei proprietăți, au fost o deziluzie amară pentru ad­versarii naturali ai partidului li­beral; a fost o desamăgire așa de mare a atîtor speranțe, puse de conservatori în atitudinea ce ți­nuse s’o atribue prin anticipație latifundiarilor, în cit a asigurat d-lui Nicu Filipescu cel puțin mîn­­gîirierea de a i se recunoaște că a fost bun profet cînd, răspunzând cutrebărei unui gazetar, a spus: — „In calitatea mea de conser­vator a’și dori ca reformele libe­rale să nu fie realizate; îmi este teamă, însă, că le vor realiza“. Declarațiunile din congres nu au făcut de­cit să confirme teama testuim ministru conservator. • Dar din nimele acestei iluzii conservatoare, s’a născut după congres o alta, că liberalii nu vor putea realiza programul de refor­me, fără o prealabilă înțelegere cel puțin cu unul din cele două partide conservatoare. Deși iluziile nu mai sunt permi­se la anume vîrstă, ele înfruntă cîte­odată chiar firea lucrurilor, făcînd mărturia ciudățeniei con­trastelor. In privința aceasta d. Tom­a Ste­­lian a exprimat în congres o do­rință, care la momentul oportun va servi acestor întârziați făuri­tori de iluzii o nouă decepțiu­ne, o nouă deziluzie, tot așa fie amară ca și aceia năruită după 20 Octom­brie. Ziarul nostru, nu e oficios­ul par­tidului liberal și, prin urmare, nu e în măsură cunoască ele mai înainte hotărîr e ce se vor lua în această privir!. Dar după atmos­fera care a^lipimt congresul li­beral c­e.f^^B­ cel puțin acestea sunt !»!­>>rl^^B!r|ih* ce avem, — e"i partidul !^Hil nit, va înlătura nici un sprijin ce s’ar aduce în o­­pera de realizare a reformelor, ori dela cine ar veni acest sprijin, de­cin­ter­esat, însă. Mai credem însă, după aceleași informațiuni, că liberalii vor înde­plini singuri, cu propriile puteri a­­le partidului lor, sarcina cari și-au dat’o, fiindcă e un partid destul de tare pentru ca să poată evita pre­­miscu­ități cu alte partide, amestec ce ar duce la compromisuri și la jumătăți de măsuri, a căror urme ar fi de natură să tulbure senină­tatea atmosferei liberale. Dacă adversarii, sau unii dintre adversarii partidului liberal vor adera la reformele anunțate, cu a­­tît mai bine pentru acești adver­sari, care’și vor fi înțeles în aseme­nea mari momente datoria către fu­rî, și, cu atît mai rău, dacă nu o vor înțelege, fiindcă în paginele is­toriei noastre politice sunt, pen­tru asemenea eventualități, pilde ale căror învățăminte ar putea servi drept îndrumare în atitudi­nea, pe care adversarii firești ai partidului liberal au să­­ i-o cro­iască față de reformele anunțate. --------------xx— -------— Casa profesorilor sub conservatori La casa corpului didactic se pe­trec lucruri cu adevărat ciudate, în­ființată de marele Haret pentru a veni în ajutorul profesorimei d­e toa­te gradele, chiar mai ales pentru a veni în ajutorul celor nevoiași — a­­dică învățătorilor — această Casă sub auspiciile administrației con­servatoare a devenit o instituție a­­tît de puțin binevoitoare față de în­vățători — cari prim numărul lor m­­are sunt tocmai aceia cari susțin casa chipplux didactic tacit © a a oprit împrumuturile ce îi se acor­dau pentru construirea de case, în baza un­or arguții juridice. In schimb, însă, această casă s’a grăbit a acorda din primul credit ce î’a deschis, la doi profesori univer­sitari cari erau mult îndatorați la casă, iar unul din ei ocupă o înaltă funcție în administrație. E chiar subdirectorul serviciului sanitar. Nu contestăm dreptul casei de a da împrumuturi ori­cui, dar este în ori­ce caz semnificativ ca ea să facă greutăți învățătorilor, pe cînd să se arate excesiv, de amabilă acelora eari prin situație, prin slujbe înalte, și prim­ averi personale n’au ca unic sprijin al nevoilor de cu­ casa cor­pului didactic. E și în chipul cum se administrea­ză această casă, o nuanță distincti­vă a mentalității conservatoare. —-------—exo-------------­ REFORMELE LIBERALE C* P• Robescu spune: „HEI'I SIMPLE ANUNȚATE SÎNT O CHESTIE VITALA PENTRU TALIA ȘI O OPERA MARE A PARTIDULUI LIBERAL.“. Sînt mulți fruntași ai partidu­lui liberal și ai țarei cari­ nu și-au­ spus încă cuvîntul asupra celor două reforme: colegiul unic și îm­proprietărirea sătenilor, enunțate de d. Ion I. Brătianu și primite cu atîta entuziasm de congresul partidului național liberal ținut deunăzi la „Liedertafel“. Tăcerea lor ar putea fi tălmăci­tă de dușmanii acestor reforme ca o ostilitate, așa cum s’a întîmplat cu distinsul nostru fruntaș, d. To­ma Stelian, fost ministru de jus­tiție. Eminentul bărbat de stat s’a văzut nevoit să ia Cuvîntul la con­gres spre a risipi acea atmosferă de ostilitate, pe care se încearcă să o creeze presa conservatoare, și să declare c și aprobă din tot su­fletul cele două reforme liberale. , titlul din fruntașii ‘vieței noas­tre publice, care n’a avut prile­jul să-și spună cuvîntul asupra acestor reforme, este Și d. G. P. Robescu, f­ost primar al Capitalei și vice-președinte al Adunnărei de­putaților. . Am­ crezut deed că este intere­sant să putem­­ da publicităței ceea ce crede­a. Robescu icn această chestiune. Cu acest sco­p pe-am lios­ei d­ia, d-sa acasă, Unde am­ fost primiți cu multă amabilitate. Convorbirea' f’Oastră' a urm­at ast­fel: ....­­— „Vi dorut csi fi ne-am adresat, d-lui Robescu,­ să poată împărtăși cititorilor săi ce credeți d-voastră despre colegiul unic și împroprietărirea­­ sătenilor. — „Regret că sunt nevoit să vă refuz, căci n’am obiceiul să dau interviewuri la ziare, ne-a răspuns fostul prima­r al Capitalei. — Nu-i vorba de un interview propriu zis, ci de părerea unui sin­cer democrat și fost colaborator al marelui Ion Brătianu, asupra acestor două reforme. — „Ce vroiți să vă spun? Eu am luat parte la congresul parti­dului liberal și aprob din toată inima aceste reforme. Am fost cu partidul liberal la toate operele mari pe cari le-a înfăptuit pînă acum și voiu fi și de astă dată pînă la sfîrșit. „Aceste două reforme sînt încă una din operele cele mai mari ale partidului liberal, a încheiat d. C F. Robescu, și ele constitue o ches­­tie vitală pentru țară". * Aci s’au sfîrșit declarațiunile pe care ni le-a făcut d. C. F. Ro­bescu asupra reformelor pentru înfăptuirea cărora își propune să lupte partidul național liberal ci toată vigoarea de care a dat tot doanuia dovadă. : Gh. Compoteca -------------—oxo----­--------­ SCOȚIENE . CARP LA CURSE Ziarele anunță că d. P. P. Carp a asistat la ultimele alergări de cai de la Baneasa. Pierzînd la cursele politice d. Carp își caută norocul la Hypodrom. Dar și acolo va da tot de d. Marghiloman. POLEMICH­E ILUSTRATE Singurul lucru frumos din „pole­micele“ Faclei este clișeu­l,din frun­tea lor: Un nud fericiesc suggestiv și provocator. , UK EXPERT COMPEAg^ * D. Iancu ,(osi numit ex­pert în chejM H. ,'i­ărei vinuri­lor. Si se /<■ lamed că nu avem specia­^^^Bf_ '/bk .,PF ZANI!" .......——“■ Discursul , ■>., conținut și ca formă al , ului Mreje­ru, a produs o vi^BP’-tate în rîn­­durile conservatorici văd în el, cu drept cuvînt de anar­hie a peizanilor/încr­ătinați a a­­vea mai mult talent­ie cut un boer de neam ! " B^CHET...PREA POETIC ! Revista J Flacăra“ Ț-a­ serbat ju­bileul printr'un bana­t în care con­sumatiile mau compuse­ din strofe, antistrofe, sonete și, , novele și critici. Cu toate că datarea nu a fost de loc indigestă, ciți mîncă­­cioși nu se vor fi sculat flămînzi, și citi „nenea Iancu“ nu vor fi rămas cu­țitul uscat de la acest banchet.. .prea ideal.... BOALE SIMPATICE Limbagiul medical are frumuseți neprețuite. El cunoade fraza: „O­­peratia a reușit, dar b­olnavul a mu­rit“. Intr’o carte noua de medicină romînească găsim „Oftalmia simpa­tică“. Cu­ am dori să nu ne fie sim­patică urîta boală? ALA'U-WALMU Cadiul din Silista, rostindkini discursul de instate­ț, a terminat cu cuvintele turcești Volai, Bilai, Tatai. Instalarea s'a făcut ea alaid și a­­cuma căcijul visează mălaiu, VEMZ IQS LA VEHIZEUfc Pentru prima oară d. Venizelos se va primi pe el însuși D. Tache Io­­nescu va veni xelos UIt Atena pentru a vedea pe d Venize­ns. Austro-Ungaria și Italia au in­tervenit în mod energic la Atena, cerînd ca guvernul grecesc să în­demne pe conaționalii săi din Epir să inteznească lucrările comisiunei internaționale însărcinată cu deli­mitarea graniței meridionale a Al­baniei. In adevăr populația gre­cească din această regiune face tot ce-i este cu putință ca să zădărni­cească lucrările acestei comisiuni; și deși această populație nu stă sub obediența guvernului grecesc, Au­stria și Italia atribuie atitudinea ei unor instigațiuni venite din A­­tena. De aci, demersul făcut pe lângă guvernul grecesc. Demersul austro-italian a pro­vocat nu numai via indignare a poporului elin, ci și neliniștea Pu­terilor din Tripla înțelegere. Ace­ste Puteri văd în pasul făcut de guvernele din Viena și Roma o tendință de a nesocoti părerea lor. La Londra, Paris și Petersburg domnește impresia că Austria și Italia vor să se substitue concer­tului european, ca și cum chestia albaneză le-ar privi numai pe dîn­­sele. Adevărul este că pe cînd Pute­rile Triplei înțelegeri n’au nici un interes să zorească regularea ches­tiei albaneze. Austria și Italia au, dimpotrivă, tot interesul ca aceas­tă problemă să fie rezolvată cît mai repede — și în folosul lor. Am­bele Puteri au asentimentul necon­diționat al Germaniei, și acest con­curs, face un bloc din Tripla A­­lianță. In fața acestui bloc, Tripla înțelegere va vedea necesitatea de a se rezolvi cu o oră mai înainte problema albaneză, evitînd­u-se ast­fel un dezacord efectiv între Puteri. La Paris, Londra și Petersburg se aseomptase faptul că Germania, din considerație pentru dinastia­­ regală greacă, nu va seconda ac­­țiunea austro-italiană, Azt vădin­­du-se că Germania trece peste a­ceast­ă considerație, spre a nu slăbi legăturile cu Italia și Austro-Un­garia, speculațiunea cercurilor di­plomatice din Paris, Londra și Pe­tersburg ramme fără efect. Pro­blema albaneză va fi în curînd re­­zolvțta, într’un sens care nu va fi cu totul favorabil aspirațiilor gre­cești, GRECIA INTERZICE EXPOR­TUL GRIULUI Din Salisnic,ține ști­rea că gu­ver­­­nul grecesc a interzis exportul gri­ului. Interzicerea de export a fost în­tinsă pentru toată­ străinătatea. Din această cauză întregul export al griului este paralizat. Se afirmă că această interzicere nu e în legătu­ră cu­­ măsurile militare ce s’au luat. Totuși se exprimă și păreri contrarii. BUGETUL STATULUI UN­­GAR In ședința de alaltăieri a Came­rei ungare, ministrul de­ finanțe Teleszky, a prezentat proiectul de buget pe prima jumătate a anului viitor. La cheltuelile ordinare se proiectează pentru prima jumăta­te a anului 1911 suma de 915.793.467 cr. In prima jumătate a anului 1913 bugetul a avut următoarea­ sumă: 860.S90.713 cor. Bugetul anului vii­tor va avea deci, pe o jumătate de an, la spesele ordinare, o urcare de 54.902.751 cor. față de anul premer­gător. ■ ■ Cheltueli extraordinare s’au pro­iectat 195.108.417 cor. Anul trecut în acelaș periodl suma bugetului cheltuelilor a fost de 175.486.385 cor. Astfel urcarea la spese extra­ordinare este pe o jumătate de an de 19.622.032 cor. In total urcarea față de anul tre­cut e de 74.000.000 cor. Dată fiind situația economică a Ungariei, ur­carea este uriașă, deși, după­­ cum a declarat ministrul Teleszky, la alcătuirea proiectului s-a avut în vedere cele mai mari economii. CHESTIA REGENTEI IN BAVARIA Camera bavareză a votat proce­­tul de lege pentru suspendarea re­genței. Proectul a fost votat cu 122 voturi contra la 27. Voturile contrare au fost ale socialiștilor și a doi deputați democrați. Primul ministru, baron Hertling, a arătat necesitatea modificării Constituției și a făcut apel la Cameră rugînd-o să sprijinească guvernul spre a putea rezolvi cu succes problema tronului bavarez. Regentul Ludovic va fi procla­mat Miercuri ca rege al B­avariei. La München se fac pregătiri în vederea acestui eveniment. Toate casele vor fi împodobite cu stea­guri. In acea zi guvernul va pu­blica legea votată de parlament, prin care se declară că din cauza boalei incurabile a regelui Otto, regentul Ludovic va ocupa tronul Bavariei, sub­ numele de Ludovic III. ESCADRA ENGLEZA IN ME­­DITERANA Ziarele franceze vorbind de croi­­siera pe care escadra engleză o va face in cursul acestei luni în Me­­diterena, scot la iveală că prezen­ța escadrei britanice în apele Me­­diteranei, dovedește că Anglia se interesează de toate chestiunile le­gate de această Mare. Escadra de care e vorba va cuprinde 46 de unități. BULETIN ZILNIC Situația internațională FAPTE ȘI COMENTARII FILOSOFIA ÎN TEATRU Eu sau alții ? UN CONFLICT DIN MAGDA Piesa lui Suilermanni, ca toate pie­sele la care se întrevede o preocu­pare artistică superioară și nu to simplă încolăcitură de fapte, are în miezul ei un conflict­­ sufletesc, ca­re în felul cum e arătat de autor, este mai mult de­cît un conflict psi­hologic, este o luptă de ordin moral. D-na Sturdza-Bullandra, care nu este numai o excelentă actriță, dar și o foarte inteligentă comentatoare a rolurilor ce le inviază, cu talentul ei necontestat, a căutat — într’un interview publicat în ziarul nostru - să lumineze un conflict — con­­flictul fundamental al piesei — dintre vechea sentimentalitate ger­mană, vechea­­ morală burgheză casnică și atît de caracteristică firei germanice, cu nouile cu­rente de emancipare. Magda e tipul femeiei-artiste care ,se ridică contra unei stricte morale burgheze, și care are curajul de a-și pune ca țin­ta a vieței, desvoltarea eminentă și excesivă a personalitătei ei. Auto­ritatea­ familiei, strînspta viață bur­gheză în care ea „se înăbușe“, apare Magdei ca un coli­vie în care dorul de­ libertate se lovește de gratiile ne­miloase ale unei cuști de fier, po­leite cu sentimentalismul părintesc, cu grija de a avea la vreme cafeaua cu lapte, ai friptura’bine încălzită. Dar alaturi cu acest conflict de ordine socială, avem în Magda un conflict moral și­ filosofic, care es­te, după credinta s­oa­­stră, mai pro­fund și mai c^is­c: ’este conflictul dintre cele două­ con­cepte funda­mentale ale vieții opieupsti: dintre ea și alții, dintre tendințele egoiste și tendințele- altruiștii Magdii nu reprezintă numai pe femeia emancipată,­ dornică de­ a deveni liberă pentru ași croi o via­ță ale cărei păcate și ale cărei splen­dori să se datorească la nimeni alt­cineva, afară de ea însăși. Magda nu este numai o anarhică, față de vechea concepție a moralei burghe­ze, a moralei aceleia în care home, cu tihnita viață de­ familie, cu au­toritatea aproape romiartă a tatălui, este unicul fel bum de­ a înțelege viața“. Magda este o anarhică indi­vidualistă în felul lu­i Nietzsche, și a lu­i Max Stirn­er, este o egoistă per excelentiam. Eă nu ințelege ?* trăi tecît pentru ea și dincolo de eul ei totul îi pare artificial. Fuga din ca­sa părinților, greutatea ei de a se decide ca să se cäsätorteascä cu o­mul care îi­ poate da onoarea, și ast­fel să poată mîngîia pe bătrînii ei părinți, ne arată firea ei­ egoistă Accesele de milă, sunt întîm­­pla­toa­re. Iubire­ de eonii nu isbucneș­te de­cit atunci cînd e nevoită­ să­-l sacrifice ---nt.ru pofta viilor pliî ’ei bărbat- ‘Caraetei^I­eji jasp, răm­wiie fond­am­îente eepist, și­ ..pentru­­ la ace­ ista notă « tjțrt Mai dei să, iasă ■­i mai bine în fețili­’ Sudermamn " jos? •nine în fața eroi­ tei piesei pe ...pas­­tor“,­­care e zi»prezi‘nlani­nl tipic eî jertfei pentru al­tul, ai­ sirouismului lesresteresatf:­­-P " Ce trebue să faci? Să te iubești pe tine pînă a uita că dincolo de tine sunt alții, epri au și ei doruri nevoi, că pe lingă ființa ce o ^orți sunt fințele ce își cer și ele dreptul de a trăi, cum îl ceri tu ? Fii e­­goist, pentru a învinge, iubește pe alții pentru a face ceea ce trebue, cea ce îți ord­onă porunca supremă a conștiinței senine; — iată cele do­uă concepte ale vieții, Și după cum unul sau altul­ va triumfa, viața va deveni un lung șir de jertfe, sau o serie de acte egoiste. Magda e nefericită în piesa lu­i Sudermanni. E dovada artistică pe care marele dramaturg german o dă în sprijinul moralei altruiste, moralei cara face din jertfă prin­cipiul suprem al vieței. Gr. T. --------------xx--------—— Rea­credință Ziarul d-lui Bădărău falsi­fică declarațiile d-lui Ion I. Brătianu Intr-o notă așezată în fruntea zia­rul­ui, cu litere compacte, organul personal al d-lui Bădărău, falsifică cu cea mai îndrăzneață reacredință declarațiunile făcute de d. Ion I. Brătianu in congresul liberal de Duminică, in ceea ce privește ches­tiunea guvernului national. Ziarul d-lui Bădărău afirmă că șeful partidului național liberal ar fi susținut că „trebue desființată prerogativa Regelui de a forma guvernele“. Drept ori­ce răspuns, și spre a învedera modul necinstit — e vor­ba doar de organul d-lui Bădă­ran!—­ cum discută acest­ ziar, re­producem din nou, după­­ notele ste­nograf­ice, paragini respectiv din declarațiile d-lui Brătianu, repro­duse de presa întreagă. Dacă n’ași cunoaște patriotismul dv. m­.dși crede dator să vă cer ier­tare că eu propuneam ca șeful par­tidului național liberal să nu facă caz de superioritatea sa politică ne­contestabilă de nimeni, nici măcar de sentimental sări propriu, sau de propria sa capacitate, pentru că a­­ceastă superioritate mu constă în însușirile sale personale, ci constă în faptul că vă reprezintă pe dv. (A­­pl­auze prelung, și îndelung repeta­te). „Nu numai că am primit, dar pot zice că am solicitat.. și este pri­ma oară, dar este de­sigur și ulti­ma oară cînd voi solicita guvernul (apla­uze ■ prelungite și îndelung re­petate, uzate), am solicitat să in­trăm într'un guvern prezidat de o persoană în-afară de partide și am iices­ping a spune că­­ primesc sa fiu prezidat de d. Theodor Rosettir nu ca vechi prezident conservator, dar ca decan al prezidenților de con­siliu, care ca atare va putea să nu­anțeze într-un sens de partid un a­­­­semenea guvern -pxo- N­OTE OPERA MERITORIEj Există de mulți ani o societate românească­, cu un scop emina­men­te rom­înesc: acela de­ a răspîndi în massele populare cărți eftine cu un conținut moral și patriotic. Cînd Hertz și mai de mult Pi­­nath inundase piața cu publicați­uni cari sunt o rușine a publicisticei, și un pericol pentru sănătatea sufle­tului tineresc, „Steaua“ a venit ca să facă o adevărată operă de puri­ficare și de însănătoșire morală. In această „Bibliotecă“ au apărut învățăminte etice, povețe medicale, istorisiri înălțătoare patriotice, schițe cu fond moral, redate într’o limba curat romînească, și toată compuse de scriitori­i cunoscuți și hülfe ibovilati.­­Ar fi, Irná, o regretabilă iaciuit atunci cînd se vorbește de această bibliotecă să se uite numele d-lui Ioan Kalindero, care e sufletul so­­cietăței „Steaua“, — după cum el este sufletul ori­cărei societăți ro­mânești, ori­cărei întreprinderi cu scop educativ, ori­cărei mișcări i­­nimoase, cinstite și patriotice. Cultura unui popor se face nu nu­mai prin șcnale; ea se face prin lec­tura răspândită în popor, prin acel stock de scrieri cari constitue«­ o hrană zilnică și intelectuală. „Biblioteca Steaua“ urmărind o operă de înălțare morală, tinzi md la popularizarea ideilor salutare și folositoare neamului, merită toată lauda și tot concursul bunilor ro­­mâni, iar d-nul Ioan Kalinderu care­­ e promotorul și susținătorul acestei­ biblioteci și-a adaos la numele sănt­uri nori titlu la­ recunoștința biteriei dualităței romînești. Petronius D-l TOMA STELIAN . u­sprt rele’mie paridÉi libe’al" După cuvîntul­ înflăcărat al­ șe­fului, după declarațiile latifundia­rilor, șeful ține ca să auziți și pă­rerea unui... reacționar din par­tid Nu protestați, căci știu că mi s’a făcut această reputațiune și că ad­versarii politici, fericiți, firește, să găsească ceva de speculat în con­tra noastră, s’au grăbit să anunțe că, în partidul național-liberal sunt și protivnici în contra, reformelor propuse­­ le șef, și că unul din acei protivnici sunt și eu. S’au înșelat cu voință.­­Aplauze­. Nimeni din cei ce au cinstea de a fi mai în­ apropierea șefului, nu este în contra acelor reforme, și, adaug, nici nu putea fi în contra for. Cfn­ci nimeni din căi cei văd și cugetă n’a putut, să nu rază cele ■ ici această, ța­ră, mai ze­les în anul din urmă, (aplauzi"), #*> n’a putut să nu înțeleagă că, dacă­ în toate timpurile a fost pentru omtul ce guvern o datorie de înalt patrio­­­tism ca, prin măsuri chibzuite, să­ întărească cît mai mult puterile Statului, acum, în urma celor î­n­­tîmplate, ar fi o crimă în contra, neamului de a nu se grăbi acea ho­­­­tărire, (aplauze prelungite, înde­lung repetate). Printre măsurile care vor putea asigura acea întărire, s-a conside­rat cu drept cuvînt, că două sunt mai urgente și necesitează, vrei zub­tri Constituțiunei. Amindouă tind la îmbunătăți­­rea stărei celor mai mulți și mai ales a populațiunei rurale, («plau­ze). Este operă de e­quita­te și de conservare națională ce voim să săvîrșim, iar nu operă de justi­țiari (aplauze). Partidul liberal nu se poate gin­di să pedepsească pe proprietarii mari și pe alegătorii din actualele colegii electorale, căci el știe că cu ei a putut realiza­­ progresele, cari nu sunt indiferente de­cît pentru cei ce n’au putut cu­noaște starea de mai înainte,a ță­rii noastre (aplauze). Prin esența doctrinei sale, partidul liberal este și trebue să fie respectuos de drep­tul de proprietate sub toate for­mele lui. Dar, dreptul de proprietate, chiar fon­dat, ca toate drepturile indivi­duale, nu poate fi absolut, căci nu e­ singur, el trebue coordonat cu drepturile celor­lalți și mai ales cu dreptul superior al tuturor, al Sta­tului, cu interesul general. Aceasta e opera pe care partidul liberal, fiind seamă de prefacerile sociale, întreprinde să o facă în privința dreptului de proprietate asupra marilor proprietăți rurale. (Aplauze). Este armonizarea acelui timpt și interesul general, care cere că m­u­ncitorilor de pămînt să li se ♦*» lem­inttcă cu­ mai mult putința ă*

Next