Viitorul, decembrie 1913 (Anul 7, nr. 2090-2116)

1913-12-04 / nr. 2092

\ Nr y bani Mihail Pherekide Fruntașul liberal sărbătorește astăzi a 10 aniversare a naș­terei. ABONAMENTE in țară ................ un an II­ Lei ................ șease luni 11 Lai In airâinătate ..... un an 80 Lei ........... grase luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 Și 16 ale He­cărei Ioni R­ODACpA m ADMINtd1 HAHA 56 CA­LEA VICTORIEI—STRADA ACADEMIE 117—BUCUREȘTI REDACȚIA: TILIFOR 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 23/39 MANUSCRISELE NU SE 1NARCIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Inserți și reclame pagina III linia ............................... 2 Lei 5 bani linia corp 7 pe o reteanS in pagina III ................. go bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ..................... 80 bani íjmmna JUBILEUL UNUI CETERAH Partidul national-liberal sărbă­torește astăzi a șeaptezecea aniver­­sare a naș­terei unuia din fruntașii săi cei mai eminenți, a d-lui Mihail Kherekyde. Pentru un partid care reprezintă avîntul vecinicei tinereți și speran­țele de viitor, e o adevărată ferici­re că-și poate sărbători un veteran oțetit în bătăliile trecute, care cu inima și cu mintea a rămas tînăr și care, pentru înfăptuirea crezului său politic, pune și azi toată ener­gia ce se poate cere unui om de luptă. Nu vom face aer panegiricul lui Mihail Pherekyde și nu vom­ înche­ia bilanțul luptelor sale de pînă azi. Cînd un om are încă toată vigoa­rea fizică și intelectuală și cînd e gata să dea noui lupte pentru rea­­lizi­­rea idealului său, nu vorbești de din sui numai ca de un trecut glorios, ci isiovezi și promisiunile de viitor pe cari sp­­lace. La ș­­ap­te zece de ani împliniți, Mihail Phere­­kyde e în rândurile dinții ale parti­dului liberal. Atingînd virata psal­­mistului, el a păstrat tot jocul tine­­reței pe care îl cumpărează numai experiența dobândită. Cu această ex­periență, Mihail Pherekyde lumi­nează mergând înainte, iar cei ce-l urmează știu că vor ajunge la bun liman. Mihail Pherekyde e un stegar.De la începutul carierei sale politice, a ocupat locul de frunte și a mers înainte. Nu l’a înfricoșat nici o dată greutatea luptelor ce avea să ducă, fiindcă se știa făcînd parte dintr’un partid care nu cunoaște înfrânge­rea. In perioada luptelor violente și pătimașe­ de dinaintea războiului pentru neatârnare, Mihail Phereky­­de se distinge prin spiritul lui lu­minat, prin cultura lui aleasă, și prin simțul practic indispensabil o­­mului de guvernământ. El­­ fa­ce parte din primele cabi­nete ale lui Ion C. Brătianu pe care îl însoțește la congresul din Berlin. Ca ministru al justiției în cabi­netul de la 1881, el semnează actul comemorativ al încoronărei. « Mihail Pherekyde a mai deținut portofoliul lucrărilor publice, a o­­cupat postul de ministru al țarei la Paris, iar în 1885 reintră ca mini­stru al afacerilor străine în cabi­netul I. C. Brătianu, împreună cu care se retrage în 1888. Jurisconsult eminent, el ocupă un loc de frunte în barou; ca reprezen­tant al Țarei, îi aduce reale servi­cii, făcînd parte din comisia de de­limitare a Dobrogei. Ca ministru de externe prezidea­ză conferința de pace sîrbo-bulgară întrunită la București. pe câte ori partidul liberal se află în opoziție, Mihail Pherekyde stă la postul său de apărător al drepturi­lor cetățenești. Ministru de interne în cabinetul Dimit­rie Sturdza de la 189/, el deține acelaș portofoliu, dar pentru scurt timp, în cabinetul de la 1910 prezidat de d. I. I. C. Brătia­nu. In interval, partidul liberal îi fa­ce cinstea de a’l alege de președinte al Camerei, în care calitate d. Mi­hail Pherekyde conduce desbaterile cu energie dar și cu o imparțialitate care ii asigură­­ respectul adversari­lor. împlinirea a ș­aptezeci de ani de viață îl surprinde pe Mihail Phere­­kyde în mijlocul unor noui lupte pe care partidul liberal le dă pentru cucerirea a noui redute: încrederea in biruință, cuvîntul de îmbărbăta­re, sfatul chibzuit care izvorește din maturitatea gîndirei, toate­ acestea venind de la Mihail Pherekyde sunt pentru z­eombrii partidului li­beral un stimulent și o chezășie. La împlinirea a șeaptezeci de ani de a duce, drept prinos de iubire vete­ranului său, urarea ca mulți ani încă Mihail Pherekyde să-și consa­cre energia neînfrântă, agerimea minței și patriotismu­l arzător în­tre binele și mărirea țărei. ---------------exo--------------­SCOȚIENE Pantelimon Banditul Pantelimon a­ fost prim și închis în temnița din Fălticeni. Aflînd aceasta, d. N. D. Cocea a plecat să ia un interview autentic celebrului bandit. Teatru cu­­priiinte La Teatrul Modern se reprezintă piesa „Șarlatanul“. Pe cînd „Vultu­rul Moldovei“ ? Un raport genial O revistă foarte jună combate pe Petronius de la „Viitorul“. Il acuză că suferă de dispepsie, pentru că a descris sborurile lui Pégoud! Ce legătură să fie între o boală de sto­mac și un sbor de aeroplan, numai un geniu sau un nebun ar putea să ne-o spună! Bună credință colegială Din „Polemicile“ unui ziar, „Pe­­tronius publică în „Viitorul“ niște amare reflexii pe care le intitulea­ză „O carte și o sinucidere“. E vor­ba de volumul Ave Maria de cu­­rind apărut“. In articolul din ziarul nostru era vorba de cartea d-nei Se­cuta si sinucidera soților Testiban! Qui court apres Tesprit, attrape la sou­sse... Electricitatea si religia Lumînărarii au protestat contra luminei electrice în biserici, pe mo­tiv că pe timpul cînd predica Iisus Christos nu era electricitatea. După acest argument, cărțile bisericești n'ar trebui să fie tipărite fiindcă Gutenberg s’a născut mult mai tîr­­ziu după Mîntuitorul nostru­­ Scott & C­ia Ch­eltueliie mortei Se fac­e școli, în care se tinde ca îmblînzirea moravurilor, la crea­rea unui suflet mai bun, mai în­găduitor; se creiază fonduri pen­tru asistența, pentru ajutorarea bolnavilor, infirmilor, bătrînilor; se legiferează pentru ca copii să fie ajutați pentru ca cei ce suferă de pe urma accidentelor de muncă — să fie susținuți și despăgubiți; se fac legi de garantare a celor slabi, a celor puțin pregătiți ca să lupte singuri față de forța ce­lor mai bine ajutați de trecut sau de noroc.­­ Trăim astfel în epoca celei mai­­ mari binefaceri. Iar știința într’o­­ bună parte nu face decit să aplice formele ei abstracte la nevoile vieței, și își face un orgoliu din constatarea că mortalitatea a scă­pat sau media vieței a crescut, gra­ție unei igiene înțelepte, unei­­ ștințe sanitare sistematice. In această vreme de filantropie sistematică­, se cheltuește însă, enorm pentru mărirea efectivelor în armată, pentru mijloacele cele mai perfecționate de răspîndire a morței. Nu suntem­ cu aceasta, nici la prima, nici la ultima contrazi­cere a omenirei culte și progre­sate! Cea ce agravează, de altfel chel­­tuelile pentru armată este faptul că cultura și ascuțimea minței o fac să se producă mereu inven­­țiuni, cari produc o permanentă­­ perturbare în armament. Ceea ce e bun astăzi, mâine devine inutil, deci, rău, și statul acela care n’ar aplica imediat noua invențiune ar fi prin chiar aceasta, pus într’o condiție de inferioritate. Marina mai ales este un mare abis, în care se scufundă milioa­nele omenirei. Lord Gosd­en ob­ținu deja parlamentul englez In mai puțin de cinci ani, ca suma de 19.500.000 lire să crească la 31 mii. 500.000 lire. Un publicist englez scrie în pri­vința aceasta următoarele: In 1904, lordul Selborne ridică bugetul marinei la 37­ 000.000. Un nou proect fu adoptat, care ar con­damna, ca fără nici o valoare, cele mai multe din vasele recent cons­truite. Astfel în două­zeci de ani, am cheltuit 450.000.00 de lire în speranța vană de­ a stabili supre­mația noastră maritimă. In cinci ani costul marinei se îndoise, în 20 se împătrise. In tot acest timp noi n’am dat nici­ o bătălie navală importantă, și în acest timp cea mai mare parte a unei sume care ar fi fost suficiente pentru a crea pensiuni de bătrînețe și de asigu­rări industriale în perpetuitate și fără sarcini ulterioare nu era re­prezentată de­cit prin unități de războiu scoase din uz? din an în an“. Dar o nouă invențiune navală veni să scim­­ine bugetele state­lor cu mari flote. Veni Dread­­nought și, aceste colosuri cari în­trec tot ceea ce se putea închipui pe monștri marini au costat pe An­­monștri marini au costat pe An­glia 70 pînă la 80.000.000 lire ster­line. Dar dreagnoughtsi de eri, nu mai sînt buni astăzi. Astăzi avem nevoi de super-dreagnoutsi, cu o deplasare de 29.000 tone Unde vom ajunge? Dirijabile și aeroplane, modele de tunuri și de noi vase, toate sorb din puterile productive ale națiu­nilor colosale sume... Și trăim to­tuși în vremea legilor de asistență socială, și în timpul medicin ei care se muncește a apăra omeni­rea de musafirul niciodată bine primit! Chestiuni socia,e Jg||g|gggrga I romîns-mnglilsră S’au publicat pînă acuma diferi­te știri asupra tratativelor ce se ur­mează între contele Tisza și depu­tații rom­îni. Mai toate au fost însă din isvor unguresc. Ziarul vienez „Reichspost“ publi­­că în fruntea coloanelor căte un ar­ticol din isvor românesc, despre a­ceastă chestie. „Declarațiile făcute de contele Tisza — zice ziarul vienez — în răs­punsul te­cuvântarea d-lui dr. Ște­fan Popp trebuiesc discutate atît ca formă cit și ea fond, deoarece pînă acum nici un prim-ministru nu a îndrăznit să declare în parlament unguresc că are­ tendința să facă concesii poporului român. „Cu toate acestea, Romînîi­ nu-și pot ascunde îngrijirea că aceste de­clarații au fo­st făcute numai cu in­tenția de a face lumea să creadă că guvernul unguresc dorește împăca­rea, dar în cazul cînd tratativele vor eșua să arunce vina pe Romîni. De aceea credem că­­ părerea des­pre încheerea tratativelor în prima săptămînă a lu­nei Ianuarie e ex­trem de optimistă, având în vedere că proectul de a lega asupra nouei împărțiri a cercu­rilor electorale va fi desbătut în parla­ment abia pe la mijlocul lui Ianuarie“. După ce articolul arată, ce conce­siuni ar putea acorda Tisza și cari sunt­ cererile R­o­st? viit­or, termină spunînd: „Fruntașii români își dau seama de importanta misiune ce li s’a în­credințat și vor ști să răsplătească suferința de veacuri a poporului re­min d­in Ungaria. De aceea e pre­matură afirmația că tratativele se vor isprăvi în curând. Rezolvirea chestiunei romînești , urgentă și de interes european, dar poporul ro­mân care a așteptat atâta vreme, mai poate­ aștepta și de aci înainte, în cazul cînd conducătorii politici și Ungariei își asumă responsabili­tatea acestei amint­ii“. xx--------­ ISTE Apoteoza pumnului Din Sidney se primește o telegra­m­ă: Impresari ii J­akei", organiza­tor al matchalilor Ja­box, a oferit lui Carpentifer o sumă de 125.000 franci, plus lui atît, 7a suta din rețe­tele zilnice. Faptul acesta nu trevie conside­rat ca fără importanță. E tocmai un semn al timpului, ca un boxeur să primească o avere întreagă pen­tru meșteșugul de a scoate dinți, sau a trânti la pământ pe un adversar mai slab. Și aceasta în timpul cînd nici un artist, nici un scriitor mare nu primește onorarii și nu încasea­ză cîștiguri atît de ridicate. Se făcea odată un calcul după ca­re Paderewsky,­­celebru pianist, ar cîștiga­ cite­va zeci de mii de lei într’o oră de concert! Și Paderews­­ky este unul din acei mari execu­tanți cari pun din coeficentul per­soanei lor la opera ce o interpretă, —unul din puținii cari au înviat un geniu prin transpunerea lui în coar­dele unui alt suflet,... Dar Carpentier, sau alt boxeur es­te tocmai antipodul minței, și un Johnson este reprezentantul mese­lor minore și degenerate. Dar cultura noastră, rafinarea minții pe care a produs-o școlile și citirea liberă, și audierea atîtor cu­gete luminate, să nu­ fi fost bună la altceva decit ca prin ea să se încu­rajeze toți atleții bestiali, toți cei cu pumnul de fier și cu inteligența ob­tuză . Secolul nostru de inteligență, — timpul nostru în care pînă și Bise­­ricele par înapoiate înlocuindu-se cu Biblioteci și Academii, — tocmai în acest secol și în acest timp, prin­­­tr’o contrazicere neexplicabilă, se încurajează forța brutală, eroii de circ, și pumn­urile împinse de in­stincte neroade! Cultura fisică, care e un lucru foarte bun, nu ar trebui să meargă pînă la o apeteoză a animalității, pînă la regeasca răsplată a pumnu­­lilor ce ucid! Petronius Invățămîntul national ORGANIZAREA CULTURALA A Gadrilaterului ." "" """ *"—■** —■— » INTRODUCEREA CULTURE­ NATIONALS IN NOUL TERITORIU PUBLICAȚI­UNI ROMI­NO-BULGA­RE.— GRĂDINI DE COPII, ȘrOAfi­ DE ADULȚI ȘI BIBLIOTECI POPULARE.­­ ȘEZĂTORI ARTISTICE ȘI REPREZENTATE TEATRALE ȘI CINEMATOGRAFIE CU VEDERI DIN TARA. Chestiunea introducerei culturei naționale în teritoriul anexat fiind de cea mai mare actualitate, am căutat să aflăm părerea unui bun cunoscător a stărei de lucruri și împrejurărilor din acea parte a țărei. Am fost rugați însă a-i păs­tra anonimatul, din cauza poziția­­unei oficiale pe care o ocupă, de a­­ceea îi vom respecta dorința. — Care este, după părerea dv., am început noi convorbirea, sta­rea culturală din Cadrilater ’ — După cum știți, Bulgarii au dat mare atențiune instrucției ru­rale, astfel că noi am moștenit o stare culturală demnă de luat în seamă, în ceea ce privește locui­torii de origină bulgară. După aprecierile mele, avem în­tre 30—40.000 știutori de carte, a­­dică cititori, căci populația care a urmat în școală continuă să se ins­truiască și mai departe, avînd bi­blioteci ieftine de popularizare, re­viste practice, de agricultură, etc., — toate în limba bulgară. Cultura din trecut în noul teritoriu, s’a bu­curat — ca și in toată populația slavă din peninsula balcanică — de binefacerile literaturii rusești. Principalii autori ruși sunt traduși și citiți cu multă plăcere de a­­ceastă populație, în special scrii­torii moderni Tolstoi, Gorki, An­­dreev. Acestei ma­se de cititori trebue să i se­ pue la îndemână operele culturei noastre naționale, și în această privință avem slava Dom­nului, destul material cultural foarte atrăgător. — Ce ar trebui de făcut pentru ca cultura noastră să se introducă în mod cit mai intern și mai re­pede în cadrilater! — In primul tind va trebui să se organizeze școala rurală pe baze cit mai solide: începutul a­­cestei școli trebue să-l facă gradi­nele de copii. Aceasta pentru vii­tor. Pentru prezent, spre a atrage la cultura națională generația de as­tăzi, trebue să i se dea mijlocul, și aceasta cu­ mai curând, de a în­văța romînește. In acest scop este de mare nevoe o gramatică prac­tică bulgaro-rom­înâ, cu un voca­bular și cu o alegere din cele mai bune bucăți din literatura popula­ră și beletristică. Toți viitorii cetățeni din cadri­­later au nevoe să învețe romînește. Dacă știutorii de carte bulgară ar avea o gramatică potrivită, pînă într’un an ar învăța foarte mulți limba țărei. Apoi ar mai trebui să li se pue la îndemînă, într’o edi­­țiune­ ieftină, cei mai buni scrii­tori romîni, deocamdată în traduc­­țiune bulgară, pentru ca pe urmă, prinzînd gust de literatura noas­tră, să poată citi autorii și în ori­ginal. Pentru educația juridică a popo­rului ar fi foarte potrivită o edi­­țiune, în limba bulgară și romînă, a legilor noastre uzuale, cu expli­caț­iunile necesare. Atunci noul ce­tățean, avînd legile la îndemînă, nu va putea pretinde că nu s’a supus lor, din necunoștință. Același lucru ar fi nimerit de făcut și pentru populațiunea tur­că. Desigur că pentru toate acestea, după cum a recunoscut și convor­bitorul nostru, trebuesc mijloace și timp. Sperăm însă că cei în drept, pătrunși de însemnătatea chestiunei, vor găsi soluția cea mai potrivită. Pentru popularizarea și cunoaș­terea nonei patrii, a continuat per­soana care ne dă aceste amănunte, va fi foarte bine venită o publi­cațiune periodică, cu caracter pur cultural și practic, în bulgărește și românește. In această publica­ție să se dea, în mod atrăgător, toate datele relative l­a cunoaște­rea țarei, a trecutului ei, a vieței economice, etc. Bulgarii din cadril ateii sunt oa­meni practici, de aceea ar fi bine să li se dea toate datele de care au nevoe în traiul lor de fie­ce zi. •4-Binefacerile școalei rurale, ne-a spus interlocutorul nostru, s’ar pu­tea complecta prin școale de adul­ți, cu prilejul cărora să se facă și serate culturale, cu caracter dis­tractiv. S’ar putea organiza săr­­bări teatrale, corale, gimnastice, reprezentații de cinematograf cu vederi din țară, etc. Deocamdată șezători de acestea culturale și artistice nu putea fi organizate chiar de către artiști, sau diletanți, însuflețiți de dragost­­ea culturei și artei naționale, și centrele mai mari ca Dobrici, Bal­­cic, SUistm, Turtucaia. In această privință artiștii și scriitori noștri ar avea in viitori un rol admirabil de îndeplinit, pentru ca cultura și arta noastră să fie prezentate în culori cit mai atrăgătoare pentru nanii cetățeni. In special este dovedit că muzica populară constitue un factor cul­tural prin care poți să-ți atragi toate elementele indiferente, dacă nu chiar și pe cele dușmane. In genere, a încheiat convorbi­­torul nostru, treime să se dea o deosebită atențiune răspîndirei culturei naționale și straturile de­ la țară care, dacă vor fi ferite de elementele subversive, vor puteai fi determinate, printre muncă conștientă și tenace, să iubească, cultura rom­înească și felul nostru de a fi. Lucrînd astfel­, vom contr­i­bui foarte mult să facem ca țâra­­nul bulgar din cadruktler să devie un cetățean loial al nonei sale pa­­tru, Brates ' r Oh. Deputații țărani din Sobra­nie ................. . ............................... l­ăm mai sus un grup de deputați țărani bulgari, cu familiile iar, în medalion, sus, StambuMig, șeful partidului țărănesc existență rodnică, partidul liberal, agrar­i j °*"• O* Kirchoff\ șeful socialiștilor moderați, . * e- ~ “ ' rí .!, na íiiíai Moșiile eforiei Kretulenu CN RASPMN AL D-LUI MIHAIL PHEREKYDE In chestiunea aren­darei unor mo­șii aparținînd Eforiei Krețulescu, chestiune adusă în Parlament de d. deputat Stelian Popescu, primim următoarea scrisoare din partea d-lui Mihail Pherekyde: Domnule Director, Mă preocup­ foarte puțin de ce poate gîndi sau spune de mine d. Stelian Popescu. Nu pot însă per­mite ca acest domn, să travestească acte ale mele pentru a-și întemeia atacuri îndreptate în contra parti­dului national-liberal. El a spus în Cameră că ea ași da exemplul nesu­­punerei la legea care prevede aren­darea moșiilor stabilimentelor de bine­facere la țărani, și că d’aci se poate judeca adevăratele sentimen­te ale liberalilor față de țărani, a­­ceastă afirmațiune constitue un contra-adevăr. Ca mandatar al d-lui Radu Kre­­tzulescu mă ocup împreună cu d. Emanoil Kretzulescu cu adminstra­­rea aver­ii Eforiei Kretzulescu. La 23 Aprilie 1913 expirau contrac­tele de arendare a patru din moșii­le Eforiei: Moceasca și Miroși din Buzău, Kretzulești din Ilfov, și Cio­­ranii de sus din Prahova. Doritori de a ne conforma legei privitoare la arendarea moșiilor către obștiile ță­rănești, încă din vreme, la 1 Mai 1910, am luat inițiativa de a îndemna pe țărani să se constitue în obștii pentru a lua moșiile în arendă, tri­­mițînd în acest scop adrese Primă­riilor respective. Pentru două din moșii, cele situa­te în județul Buzău, Moceasca și Miroși, s’au prezentat țărani de pe miști, constituiți în obște regulate, și le-am dat în aren­dă cele două moșii. Pentru celelalte două s’au prezen­tat obștii constituite de alți țărani decit cei împroprietăriți în 1864 pe moșii, și cari din veci, părinții lor și ei, au muncit mereu pămîntul. Ne-am dat seamă de pericolul cet­re amenința pe locuitorii de pe mo­șii, ei ne rugau să nu îi lăsăm să fe alungații de alții de pe moșii, expuși a nu piai găsi pămînt de muncă. Am refuzat în consecință de a da moșiile obștiilor străine de ele, și neputînd exploata noi înșine, ami arendat moșiile pe un pericol scurt, pentru ca în timpul acestui periool să se poată constitui obștile locuitorilor de pe moșii. Fiind însă că era prima aplicare a legei celei noui, am trecut cu ve­derea disproiziunea care dă Minis­terului Domeniilor­ căderea de a constata imposibilitatea de a da moșiile în arendă către obștiile ță­rănești. Per­soane interesate s’au legat de aceasta împrejurare. Imediat am observat ,greșeala, și adresînd­u-ne Ministrului Domeniilor, i-am expus fără­­ înconjur împrejurările, ară­­tînd cu bună credință omisiunea noastră, și rugîndu-l ca, prin agen­ții săi să constate cum stau lucru­rile. .­­. .­­Ministrul Domeniilor a făcut cer­cetările, și ne-a comunicat, că este constatat că nu am putut da moșii­le la obștii, și deci arendarea se poa­te­­ zice. . D. Stelian Popescu a vorbit nu­mai de Ciorani. Iată cîteva amănunte despre Cio­rani și obștea care s’a prezentat: 1. Ca formă, în actul prezentat Eforiei erau șterse cu cerneală ro­șie numele a 35 obitași, fără nici o mențiune de aceasta în lucrarea ju­decătorului. 2. In Comuna Ciorani sînt Aici capi de familie cu cădere de a for­­ma obștea legală, și mai toți cu deț­re de mină; din ei figurau numai 128. 3­­58 din acești 128 ani din satul Malamuc, cu desăvîrșire străini­­ lß moșie, care n’au fost nici odată în­­voiți pe moșie, căci este situat peste rîul Prahova. 4. Locuitorii de pe moșie țipă că au să rămîie muritori de foame, fiind-că nu vor mai găsi pămînt­, pe care să muncească. Iată acum rezultatul constatări­ lor făcute de Ministerul Domenii­­lor: Citez din însăși adresa Minis­­trului către Eforie cu No. 102.285 din 22 Decembrie 1919: „Vă comunicăm că am făcut acele constatări cari sînt consemnate în raportul d-lui inspector domeniul P. Rîmniceanu cu No. 1871910...“ pe­ care Ministrul îl aprobă. Consiliul superior agricol arătînd o părere contrarie. Ministrul a cerut avizul consiliului de avocați ai Sta­­tului, cu privire la interpretarea art. 22 din lege; consiliul și-a dat­ avizul său No. 977/910 pe care Mi­­nistrul la aprobat. Din acest aviz, i­on­inuă Ministrul, rezultă că nu­­mai Ministrul are cădere a se pro­­nunța asupra imposibilitatei de a­ arenda la obște, iar Consiliul supe­­rior agricol asupra m­andărei din punctul de vedere al clauzelor cară, ar privi legea învoielilor agricole. Astfel fiind, imposibilitatea de a­­ r<­rend: la obște e recunoscută de Mi­­ni­st­er, și D-voastră rămîneți supe­­ran a dispune asupra arendărei emit veti Qrede de cuviință“. Cei interesați au pus­­ la cale o jun­decată: nu obștiile, cari n’aveau ca­­­litate, ci alții. Justiția nu și-a zis ultimul cu.* vînt­_ ! Curtea de Casație are să decidă, dacă deciziunile Consiliului supe­­­rior agricol câtji să fie aprobate de Ministru, sau deciziu­nile Ministru­­lui au nevoie de a fi aprobate de Consiliu pentru a fi executate. Ori­cum d. Stelian Popescu știe că chestiunea este înaintea justiției. Întrebarea se pune: de ce atunci o aduce înaintea Parlamentului . Ni­mic mai simplu, chestiune de pa­­radă și de reclamă. Mai suntem­ informați că s’a găsit cineva care a luat bani de la țărani, afirmîndu-le că îi va pune în pose­siunea moșiei. Nu el, ci noi. Eforia, vom da moșia țăranilor, dar țăra­nilor de pe moșie, nu altora oare ști, vie să îi alunge pe cei­­ din partea locului. Tocmai din dragoste pentru aceș­tia n’am dat moțid celorlalți cari s’au prezentat. " Mai sîntem­ legați de­ scopul ade­vărat al legei: proprietarul, mai cu seamă un institut de bine­facere, are datoria să poarte de grijă locui­torilor care de veci, părinții lor și ei, au muncit pămîntul. Să nu permită ca alții alungiți* du-i, ei să nu mai găsească pămînt. Primesc ca ori­ce om de bună neș­dință, să declare cu conștiință, dacă am avut sau nu dreptate. Primiți, Domnule Director, încrez, dințarea sentimentelor mele din tip ' ;­ ­L Pkereky&â * n------------—.

Next