Viitorul, decembrie 1913 (Anul 7, nr. 2090-2116)
1913-12-04 / nr. 2092
\ Nr y bani Mihail Pherekide Fruntașul liberal sărbătorește astăzi a 10 aniversare a nașterei. ABONAMENTE in țară ................ un an II Lei ................ șease luni 11 Lai In airâinătate ..... un an 80 Lei ........... grase luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 Și 16 ale Hecărei Ioni RODACpA m ADMINtd1 HAHA 56 CALEA VICTORIEI—STRADA ACADEMIE 117—BUCUREȘTI REDACȚIA: TILIFOR 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 23/39 MANUSCRISELE NU SE 1NARCIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Inserți și reclame pagina III linia ............................... 2 Lei 5 bani linia corp 7 pe o reteanS in pagina III ................. go bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ..................... 80 bani íjmmna JUBILEUL UNUI CETERAH Partidul national-liberal sărbătorește astăzi a șeaptezecea aniversare a nașterei unuia din fruntașii săi cei mai eminenți, a d-lui Mihail Kherekyde. Pentru un partid care reprezintă avîntul vecinicei tinereți și speranțele de viitor, e o adevărată fericire că-și poate sărbători un veteran oțetit în bătăliile trecute, care cu inima și cu mintea a rămas tînăr și care, pentru înfăptuirea crezului său politic, pune și azi toată energia ce se poate cere unui om de luptă. Nu vom face aer panegiricul lui Mihail Pherekyde și nu vom încheia bilanțul luptelor sale de pînă azi. Cînd un om are încă toată vigoarea fizică și intelectuală și cînd e gata să dea noui lupte pentru realizirea idealului său, nu vorbești de din sui numai ca de un trecut glorios, ci isiovezi și promisiunile de viitor pe cari splace. La șapte zece de ani împliniți, Mihail Pherekyde e în rândurile dinții ale partidului liberal. Atingînd virata psalmistului, el a păstrat tot jocul tinereței pe care îl cumpărează numai experiența dobândită. Cu această experiență, Mihail Pherekyde luminează mergând înainte, iar cei ce-l urmează știu că vor ajunge la bun liman. Mihail Pherekyde e un stegar.De la începutul carierei sale politice, a ocupat locul de frunte și a mers înainte. Nu l’a înfricoșat nici o dată greutatea luptelor ce avea să ducă, fiindcă se știa făcînd parte dintr’un partid care nu cunoaște înfrângerea. In perioada luptelor violente și pătimașe de dinaintea războiului pentru neatârnare, Mihail Pherekyde se distinge prin spiritul lui luminat, prin cultura lui aleasă, și prin simțul practic indispensabil omului de guvernământ. El face parte din primele cabinete ale lui Ion C. Brătianu pe care îl însoțește la congresul din Berlin. Ca ministru al justiției în cabinetul de la 1881, el semnează actul comemorativ al încoronărei. « Mihail Pherekyde a mai deținut portofoliul lucrărilor publice, a ocupat postul de ministru al țarei la Paris, iar în 1885 reintră ca ministru al afacerilor străine în cabinetul I. C. Brătianu, împreună cu care se retrage în 1888. Jurisconsult eminent, el ocupă un loc de frunte în barou; ca reprezentant al Țarei, îi aduce reale servicii, făcînd parte din comisia de delimitare a Dobrogei. Ca ministru de externe prezidează conferința de pace sîrbo-bulgară întrunită la București. pe câte ori partidul liberal se află în opoziție, Mihail Pherekyde stă la postul său de apărător al drepturilor cetățenești. Ministru de interne în cabinetul Dimitrie Sturdza de la 189/, el deține acelaș portofoliu, dar pentru scurt timp, în cabinetul de la 1910 prezidat de d. I. I. C. Brătianu. In interval, partidul liberal îi face cinstea de a’l alege de președinte al Camerei, în care calitate d. Mihail Pherekyde conduce desbaterile cu energie dar și cu o imparțialitate care ii asigură respectul adversarilor. împlinirea a șaptezeci de ani de viață îl surprinde pe Mihail Pherekyde în mijlocul unor noui lupte pe care partidul liberal le dă pentru cucerirea a noui redute: încrederea in biruință, cuvîntul de îmbărbătare, sfatul chibzuit care izvorește din maturitatea gîndirei, toate acestea venind de la Mihail Pherekyde sunt pentru zeombrii partidului liberal un stimulent și o chezășie. La împlinirea a șeaptezeci de ani de a duce, drept prinos de iubire veteranului său, urarea ca mulți ani încă Mihail Pherekyde să-și consacre energia neînfrântă, agerimea minței și patriotismul arzător între binele și mărirea țărei. ---------------exo--------------SCOȚIENE Pantelimon Banditul Pantelimon a fost prim și închis în temnița din Fălticeni. Aflînd aceasta, d. N. D. Cocea a plecat să ia un interview autentic celebrului bandit. Teatru cupriiinte La Teatrul Modern se reprezintă piesa „Șarlatanul“. Pe cînd „Vulturul Moldovei“ ? Un raport genial O revistă foarte jună combate pe Petronius de la „Viitorul“. Il acuză că suferă de dispepsie, pentru că a descris sborurile lui Pégoud! Ce legătură să fie între o boală de stomac și un sbor de aeroplan, numai un geniu sau un nebun ar putea să ne-o spună! Bună credință colegială Din „Polemicile“ unui ziar, „Petronius publică în „Viitorul“ niște amare reflexii pe care le intitulează „O carte și o sinucidere“. E vorba de volumul Ave Maria de curind apărut“. In articolul din ziarul nostru era vorba de cartea d-nei Secuta si sinucidera soților Testiban! Qui court apres Tesprit, attrape la sousse... Electricitatea si religia Lumînărarii au protestat contra luminei electrice în biserici, pe motiv că pe timpul cînd predica Iisus Christos nu era electricitatea. După acest argument, cărțile bisericești n'ar trebui să fie tipărite fiindcă Gutenberg s’a născut mult mai tîrziu după Mîntuitorul nostru Scott & Cia Cheltueliie mortei Se face școli, în care se tinde ca îmblînzirea moravurilor, la crearea unui suflet mai bun, mai îngăduitor; se creiază fonduri pentru asistența, pentru ajutorarea bolnavilor, infirmilor, bătrînilor; se legiferează pentru ca copii să fie ajutați pentru ca cei ce suferă de pe urma accidentelor de muncă — să fie susținuți și despăgubiți; se fac legi de garantare a celor slabi, a celor puțin pregătiți ca să lupte singuri față de forța celor mai bine ajutați de trecut sau de noroc. Trăim astfel în epoca celei mai mari binefaceri. Iar știința într’o bună parte nu face decit să aplice formele ei abstracte la nevoile vieței, și își face un orgoliu din constatarea că mortalitatea a scăpat sau media vieței a crescut, grație unei igiene înțelepte, unei ștințe sanitare sistematice. In această vreme de filantropie sistematică, se cheltuește însă, enorm pentru mărirea efectivelor în armată, pentru mijloacele cele mai perfecționate de răspîndire a morței. Nu suntem cu aceasta, nici la prima, nici la ultima contrazicere a omenirei culte și progresate! Cea ce agravează, de altfel cheltuelile pentru armată este faptul că cultura și ascuțimea minței o fac să se producă mereu invențiuni, cari produc o permanentă perturbare în armament. Ceea ce e bun astăzi, mâine devine inutil, deci, rău, și statul acela care n’ar aplica imediat noua invențiune ar fi prin chiar aceasta, pus într’o condiție de inferioritate. Marina mai ales este un mare abis, în care se scufundă milioanele omenirei. Lord Gosden obținu deja parlamentul englez In mai puțin de cinci ani, ca suma de 19.500.000 lire să crească la 31 mii. 500.000 lire. Un publicist englez scrie în privința aceasta următoarele: In 1904, lordul Selborne ridică bugetul marinei la 37 000.000. Un nou proect fu adoptat, care ar condamna, ca fără nici o valoare, cele mai multe din vasele recent construite. Astfel în douăzeci de ani, am cheltuit 450.000.00 de lire în speranța vană de a stabili supremația noastră maritimă. In cinci ani costul marinei se îndoise, în 20 se împătrise. In tot acest timp noi n’am dat nici o bătălie navală importantă, și în acest timp cea mai mare parte a unei sume care ar fi fost suficiente pentru a crea pensiuni de bătrînețe și de asigurări industriale în perpetuitate și fără sarcini ulterioare nu era reprezentată decit prin unități de războiu scoase din uz? din an în an“. Dar o nouă invențiune navală veni să scimine bugetele statelor cu mari flote. Veni Dreadnought și, aceste colosuri cari întrec tot ceea ce se putea închipui pe monștri marini au costat pe Anmonștri marini au costat pe Anglia 70 pînă la 80.000.000 lire sterline. Dar dreagnoughtsi de eri, nu mai sînt buni astăzi. Astăzi avem nevoi de super-dreagnoutsi, cu o deplasare de 29.000 tone Unde vom ajunge? Dirijabile și aeroplane, modele de tunuri și de noi vase, toate sorb din puterile productive ale națiunilor colosale sume... Și trăim totuși în vremea legilor de asistență socială, și în timpul medicin ei care se muncește a apăra omenirea de musafirul niciodată bine primit! Chestiuni socia,e Jg||g|gggrga I romîns-mnglilsră S’au publicat pînă acuma diferite știri asupra tratativelor ce se urmează între contele Tisza și deputații romîni. Mai toate au fost însă din isvor unguresc. Ziarul vienez „Reichspost“ publică în fruntea coloanelor căte un articol din isvor românesc, despre această chestie. „Declarațiile făcute de contele Tisza — zice ziarul vienez — în răspunsul tecuvântarea d-lui dr. Ștefan Popp trebuiesc discutate atît ca formă cit și ea fond, deoarece pînă acum nici un prim-ministru nu a îndrăznit să declare în parlament unguresc că are tendința să facă concesii poporului român. „Cu toate acestea, Romînîi nu-și pot ascunde îngrijirea că aceste declarații au fost făcute numai cu intenția de a face lumea să creadă că guvernul unguresc dorește împăcarea, dar în cazul cînd tratativele vor eșua să arunce vina pe Romîni. De aceea credem că părerea despre încheerea tratativelor în prima săptămînă a lunei Ianuarie e extrem de optimistă, având în vedere că proectul de a lega asupra nouei împărțiri a cercurilor electorale va fi desbătut în parlament abia pe la mijlocul lui Ianuarie“. După ce articolul arată, ce concesiuni ar putea acorda Tisza și cari sunt cererile Rost? viitor, termină spunînd: „Fruntașii români își dau seama de importanta misiune ce li s’a încredințat și vor ști să răsplătească suferința de veacuri a poporului remin din Ungaria. De aceea e prematură afirmația că tratativele se vor isprăvi în curând. Rezolvirea chestiunei romînești , urgentă și de interes european, dar poporul român care a așteptat atâta vreme, mai poate aștepta și de aci înainte, în cazul cînd conducătorii politici și Ungariei își asumă responsabilitatea acestei amintii“. xx-------- ISTE Apoteoza pumnului Din Sidney se primește o telegramă: Impresari ii Jakei", organizator al matchalilor Jabox, a oferit lui Carpentifer o sumă de 125.000 franci, plus lui atît, 7a suta din rețetele zilnice. Faptul acesta nu trevie considerat ca fără importanță. E tocmai un semn al timpului, ca un boxeur să primească o avere întreagă pentru meșteșugul de a scoate dinți, sau a trânti la pământ pe un adversar mai slab. Și aceasta în timpul cînd nici un artist, nici un scriitor mare nu primește onorarii și nu încasează cîștiguri atît de ridicate. Se făcea odată un calcul după care Paderewsky,celebru pianist, ar cîștiga citeva zeci de mii de lei într’o oră de concert! Și Paderewsky este unul din acei mari executanți cari pun din coeficentul persoanei lor la opera ce o interpretă, —unul din puținii cari au înviat un geniu prin transpunerea lui în coardele unui alt suflet,... Dar Carpentier, sau alt boxeur este tocmai antipodul minței, și un Johnson este reprezentantul meselor minore și degenerate. Dar cultura noastră, rafinarea minții pe care a produs-o școlile și citirea liberă, și audierea atîtor cugete luminate, să nu fi fost bună la altceva decit ca prin ea să se încurajeze toți atleții bestiali, toți cei cu pumnul de fier și cu inteligența obtuză . Secolul nostru de inteligență, — timpul nostru în care pînă și Bisericele par înapoiate înlocuindu-se cu Biblioteci și Academii, — tocmai în acest secol și în acest timp, printr’o contrazicere neexplicabilă, se încurajează forța brutală, eroii de circ, și pumnurile împinse de instincte neroade! Cultura fisică, care e un lucru foarte bun, nu ar trebui să meargă pînă la o apeteoză a animalității, pînă la regeasca răsplată a pumnulilor ce ucid! Petronius Invățămîntul national ORGANIZAREA CULTURALA A Gadrilaterului ." "" """ *"—■** —■— » INTRODUCEREA CULTURE NATIONALS IN NOUL TERITORIU PUBLICAȚIUNI ROMINO-BULGARE.— GRĂDINI DE COPII, ȘrOAfi DE ADULȚI ȘI BIBLIOTECI POPULARE. ȘEZĂTORI ARTISTICE ȘI REPREZENTATE TEATRALE ȘI CINEMATOGRAFIE CU VEDERI DIN TARA. Chestiunea introducerei culturei naționale în teritoriul anexat fiind de cea mai mare actualitate, am căutat să aflăm părerea unui bun cunoscător a stărei de lucruri și împrejurărilor din acea parte a țărei. Am fost rugați însă a-i păstra anonimatul, din cauza pozițiaunei oficiale pe care o ocupă, de aceea îi vom respecta dorința. — Care este, după părerea dv., am început noi convorbirea, starea culturală din Cadrilater ’ — După cum știți, Bulgarii au dat mare atențiune instrucției rurale, astfel că noi am moștenit o stare culturală demnă de luat în seamă, în ceea ce privește locuitorii de origină bulgară. După aprecierile mele, avem între 30—40.000 știutori de carte, adică cititori, căci populația care a urmat în școală continuă să se instruiască și mai departe, avînd biblioteci ieftine de popularizare, reviste practice, de agricultură, etc., — toate în limba bulgară. Cultura din trecut în noul teritoriu, s’a bucurat — ca și in toată populația slavă din peninsula balcanică — de binefacerile literaturii rusești. Principalii autori ruși sunt traduși și citiți cu multă plăcere de această populație, în special scriitorii moderni Tolstoi, Gorki, Andreev. Acestei mase de cititori trebue să i se pue la îndemână operele culturei noastre naționale, și în această privință avem slava Domnului, destul material cultural foarte atrăgător. — Ce ar trebui de făcut pentru ca cultura noastră să se introducă în mod cit mai intern și mai repede în cadrilater! — In primul tind va trebui să se organizeze școala rurală pe baze cit mai solide: începutul acestei școli trebue să-l facă gradinele de copii. Aceasta pentru viitor. Pentru prezent, spre a atrage la cultura națională generația de astăzi, trebue să i se dea mijlocul, și aceasta cu mai curând, de a învăța romînește. In acest scop este de mare nevoe o gramatică practică bulgaro-romînâ, cu un vocabular și cu o alegere din cele mai bune bucăți din literatura populară și beletristică. Toți viitorii cetățeni din cadrilater au nevoe să învețe romînește. Dacă știutorii de carte bulgară ar avea o gramatică potrivită, pînă într’un an ar învăța foarte mulți limba țărei. Apoi ar mai trebui să li se pue la îndemînă, într’o edițiune ieftină, cei mai buni scriitori romîni, deocamdată în traducțiune bulgară, pentru ca pe urmă, prinzînd gust de literatura noastră, să poată citi autorii și în original. Pentru educația juridică a poporului ar fi foarte potrivită o edițiune, în limba bulgară și romînă, a legilor noastre uzuale, cu explicațiunile necesare. Atunci noul cetățean, avînd legile la îndemînă, nu va putea pretinde că nu s’a supus lor, din necunoștință. Același lucru ar fi nimerit de făcut și pentru populațiunea turcă. Desigur că pentru toate acestea, după cum a recunoscut și convorbitorul nostru, trebuesc mijloace și timp. Sperăm însă că cei în drept, pătrunși de însemnătatea chestiunei, vor găsi soluția cea mai potrivită. Pentru popularizarea și cunoașterea nonei patrii, a continuat persoana care ne dă aceste amănunte, va fi foarte bine venită o publicațiune periodică, cu caracter pur cultural și practic, în bulgărește și românește. In această publicație să se dea, în mod atrăgător, toate datele relative la cunoașterea țarei, a trecutului ei, a vieței economice, etc. Bulgarii din cadril ateii sunt oameni practici, de aceea ar fi bine să li se dea toate datele de care au nevoe în traiul lor de fiece zi. •4-Binefacerile școalei rurale, ne-a spus interlocutorul nostru, s’ar putea complecta prin școale de adulți, cu prilejul cărora să se facă și serate culturale, cu caracter distractiv. S’ar putea organiza sărbări teatrale, corale, gimnastice, reprezentații de cinematograf cu vederi din țară, etc. Deocamdată șezători de acestea culturale și artistice nu putea fi organizate chiar de către artiști, sau diletanți, însuflețiți de dragostea culturei și artei naționale, și centrele mai mari ca Dobrici, Balcic, SUistm, Turtucaia. In această privință artiștii și scriitori noștri ar avea in viitori un rol admirabil de îndeplinit, pentru ca cultura și arta noastră să fie prezentate în culori cit mai atrăgătoare pentru nanii cetățeni. In special este dovedit că muzica populară constitue un factor cultural prin care poți să-ți atragi toate elementele indiferente, dacă nu chiar și pe cele dușmane. In genere, a încheiat convorbitorul nostru, treime să se dea o deosebită atențiune răspîndirei culturei naționale și straturile de la țară care, dacă vor fi ferite de elementele subversive, vor puteai fi determinate, printre muncă conștientă și tenace, să iubească, cultura romînească și felul nostru de a fi. Lucrînd astfel, vom contribui foarte mult să facem ca țâranul bulgar din cadruktler să devie un cetățean loial al nonei sale patru, Brates ' r Oh. Deputații țărani din Sobranie ................. . ............................... lăm mai sus un grup de deputați țărani bulgari, cu familiile iar, în medalion, sus, StambuMig, șeful partidului țărănesc existență rodnică, partidul liberal, agrari j °*"• O* Kirchoff\ șeful socialiștilor moderați, . * e- ~ “ ' rí .!, na íiiíai Moșiile eforiei Kretulenu CN RASPMN AL D-LUI MIHAIL PHEREKYDE In chestiunea arendarei unor moșii aparținînd Eforiei Krețulescu, chestiune adusă în Parlament de d. deputat Stelian Popescu, primim următoarea scrisoare din partea d-lui Mihail Pherekyde: Domnule Director, Mă preocup foarte puțin de ce poate gîndi sau spune de mine d. Stelian Popescu. Nu pot însă permite ca acest domn, să travestească acte ale mele pentru a-și întemeia atacuri îndreptate în contra partidului national-liberal. El a spus în Cameră că ea ași da exemplul nesupunerei la legea care prevede arendarea moșiilor stabilimentelor de binefacere la țărani, și că d’aci se poate judeca adevăratele sentimente ale liberalilor față de țărani, această afirmațiune constitue un contra-adevăr. Ca mandatar al d-lui Radu Kretzulescu mă ocup împreună cu d. Emanoil Kretzulescu cu adminstrarea averii Eforiei Kretzulescu. La 23 Aprilie 1913 expirau contractele de arendare a patru din moșiile Eforiei: Moceasca și Miroși din Buzău, Kretzulești din Ilfov, și Cioranii de sus din Prahova. Doritori de a ne conforma legei privitoare la arendarea moșiilor către obștiile țărănești, încă din vreme, la 1 Mai 1910, am luat inițiativa de a îndemna pe țărani să se constitue în obștii pentru a lua moșiile în arendă, trimițînd în acest scop adrese Primăriilor respective. Pentru două din moșii, cele situate în județul Buzău, Moceasca și Miroși, s’au prezentat țărani de pe miști, constituiți în obște regulate, și le-am dat în arendă cele două moșii. Pentru celelalte două s’au prezentat obștii constituite de alți țărani decit cei împroprietăriți în 1864 pe moșii, și cari din veci, părinții lor și ei, au muncit mereu pămîntul. Ne-am dat seamă de pericolul cetre amenința pe locuitorii de pe moșii, ei ne rugau să nu îi lăsăm să fe alungații de alții de pe moșii, expuși a nu piai găsi pămînt de muncă. Am refuzat în consecință de a da moșiile obștiilor străine de ele, și neputînd exploata noi înșine, ami arendat moșiile pe un pericol scurt, pentru ca în timpul acestui periool să se poată constitui obștile locuitorilor de pe moșii. Fiind însă că era prima aplicare a legei celei noui, am trecut cu vederea disproiziunea care dă Ministerului Domeniilor căderea de a constata imposibilitatea de a da moșiile în arendă către obștiile țărănești. Persoane interesate s’au legat de aceasta împrejurare. Imediat am observat ,greșeala, și adresîndu-ne Ministrului Domeniilor, i-am expus fără înconjur împrejurările, arătînd cu bună credință omisiunea noastră, și rugîndu-l ca, prin agenții săi să constate cum stau lucrurile. .. .Ministrul Domeniilor a făcut cercetările, și ne-a comunicat, că este constatat că nu am putut da moșiile la obștii, și deci arendarea se poate zice. . D. Stelian Popescu a vorbit numai de Ciorani. Iată cîteva amănunte despre Ciorani și obștea care s’a prezentat: 1. Ca formă, în actul prezentat Eforiei erau șterse cu cerneală roșie numele a 35 obitași, fără nici o mențiune de aceasta în lucrarea judecătorului. 2. In Comuna Ciorani sînt Aici capi de familie cu cădere de a forma obștea legală, și mai toți cu dețre de mină; din ei figurau numai 128. 358 din acești 128 ani din satul Malamuc, cu desăvîrșire străini lß moșie, care n’au fost nici odată învoiți pe moșie, căci este situat peste rîul Prahova. 4. Locuitorii de pe moșie țipă că au să rămîie muritori de foame, fiind-că nu vor mai găsi pămînt, pe care să muncească. Iată acum rezultatul constatări lor făcute de Ministerul Domeniilor: Citez din însăși adresa Ministrului către Eforie cu No. 102.285 din 22 Decembrie 1919: „Vă comunicăm că am făcut acele constatări cari sînt consemnate în raportul d-lui inspector domeniul P. Rîmniceanu cu No. 1871910...“ pe care Ministrul îl aprobă. Consiliul superior agricol arătînd o părere contrarie. Ministrul a cerut avizul consiliului de avocați ai Statului, cu privire la interpretarea art. 22 din lege; consiliul și-a dat avizul său No. 977/910 pe care Ministrul la aprobat. Din acest aviz, ioninuă Ministrul, rezultă că numai Ministrul are cădere a se pronunța asupra imposibilitatei de a arenda la obște, iar Consiliul superior agricol asupra mandărei din punctul de vedere al clauzelor cară, ar privi legea învoielilor agricole. Astfel fiind, imposibilitatea de a r<rend: la obște e recunoscută de Minister, și D-voastră rămîneți superan a dispune asupra arendărei emit veti Qrede de cuviință“. Cei interesați au pus la cale o jundecată: nu obștiile, cari n’aveau calitate, ci alții. Justiția nu și-a zis ultimul cu.* vînt_ ! Curtea de Casație are să decidă, dacă deciziunile Consiliului superior agricol câtji să fie aprobate de Ministru, sau deciziunile Ministrului au nevoie de a fi aprobate de Consiliu pentru a fi executate. Oricum d. Stelian Popescu știe că chestiunea este înaintea justiției. Întrebarea se pune: de ce atunci o aduce înaintea Parlamentului . Nimic mai simplu, chestiune de paradă și de reclamă. Mai suntem informați că s’a găsit cineva care a luat bani de la țărani, afirmîndu-le că îi va pune în posesiunea moșiei. Nu el, ci noi. Eforia, vom da moșia țăranilor, dar țăranilor de pe moșie, nu altora oare ști, vie să îi alunge pe cei din partea locului. Tocmai din dragoste pentru aceștia n’am dat moțid celorlalți cari s’au prezentat. " Mai sîntem legați de scopul adevărat al legei: proprietarul, mai cu seamă un institut de binefacere, are datoria să poarte de grijă locuitorilor care de veci, părinții lor și ei, au muncit pămîntul. Să nu permită ca alții alungiți* du-i, ei să nu mai găsească pămînt. Primesc ca orice om de bună neșdință, să declare cu conștiință, dacă am avut sau nu dreptate. Primiți, Domnule Director, încrez, dințarea sentimentelor mele din tip ' ; L Pkereky&â * n------------—.