Viitorul, iunie 1914 (Anul 8, nr. 2264-2293)
1914-06-10 / nr. 2273
Ateneul Român es*® din ©aala grădinelei de copii a societății Ortodoxe In sala Palatului Ateneului Român, a avut loc eri, orele 4 d. a. producția de fine de an a grădinilor de copii patronate de societatea ortodoxă a femeilor române. La această serbare a asistat și d-nul G. Duca, ministrul cultelor și instrucțiunii publice precum și d-na general I. Manu, d-na Zoe Rosetti-Bălănescu, d-na colonel Fiorescu, d-na Zetta Manu, d-na Eliza Grecianu, d-nul general Panaitescu, d-nul , Petre Griboviceanu, administratorul căsei, bisericii, d. dr. Botescu, d-na Bălăceanu, Stolnici, întregul comitet al d-nelor ortodoxe precum și numeros public venit să vadă roadele activității societății pe anul acesta. Societatea ortodoxă națională, a femeilor române, are sub conducerea ei pînă acum patru grădini de copii în Capitală. E de nătăgăduit utilitatea acestor școli, și marele merit pe care-l au doamnele din această societate, cari prin muncă neobosită, contribuesc la luminarea și întărirea generațiilor de miine, îndrumîndu-se din cea mai fragedă vârstă pe calea dreaptă care duce spre adevărata cultură. * Corul compus din 50 de copilași dintre cari cei mai mari aveau 6 ani, au intonat mai multe cîntece populare. Au urmat apoi recitări „Drapelul“, „Romînia“, „Bunătatea și Milostenia“ (dialog), „Vinătorii“ (joc froebelian), „Hora Copiilor“. Un micuț cu aer grav a recitat „Drapelul“. Cu multă seriozitate spunea el, în aplauzele nesfîrșite ale întregei asistente: „Cînd vedeți acest drapel „închinați-vă la el!“D. dr. Botescu a tinut apoi o cuvântare arătând rolul grădinilor de copii in cultivarea sentimentelor nationale la micii copilași. In aceste școli, spune d-sa, copii își petrec cea mai mare parte din timp. Vin dimineața și pleacă seara. In școală învață lucrul manual, jocuri și dansuri naționale, pregătindu-i astfel în adevărata direcție în care trebue îndreptată cultura poporului. D-sa citește apoi o telegramă adresată d-nei Filipescu, din partea părinților ai căror copii urmează cursurile școalelor froedeliene, prin care aceștia își arată recunoștința pentru acei ce depun muncă dezinteresată pentru copii lor. ’ Societatea ortodoxă a organizat cu prilejul serbării, o expozițiune de lucruri manuale executate de elevii grădinilor de copii și o tombolă. ♦ Incontestabil că opera începută de femeile ortodoxe române, trebue încurajată de autorități pentru asigurarea desăvârșită a succesului, în întreprinderea care tinde la desvoltarea sentimentului național și întărirea fizică a micilor copii.0X0-R. M. sezunalul alergărilor sic eri Cu tot timpul amenințător, un public destul de numeros a asistat la alergări, contribuind astfel la mărirea succesului zilei. Onorurile zilei au fost și data aceasta de partea grajdului d-lui Marghiloman, ai cărui pensionari, Jump și Meli- Melo, au câștigat cite o cursă, cu un scurt cap, dînd loc la sosiri foarte emoționante. Celelalte curse au fost câștigate de pensionarii d-lor Mărtinovici, Maior Răzvan, S.St. Rioșanu și Lt. Ali Sabri Ismail. Cu toate că ele au cîștigat și cai slabi, totuși au rămas multă cai, care pînă în prezent n’au cîștigat nici o alergare, iar numărul mare de înscrieri din ultima zi, arată că deși sezonul e înaintat, grajdurile au încă destule elemente, care se dispute multe alergări. Acest lucru va avea desigur o înrîurire favorabilă asupra comitetului Jokey-i Clubului, care ar putea organiza pentru consolarea cailor slabi, a XV zi de curse, al cărui program să cuprindă premii de 2000—3000 lei. înființarea a XV ziie de alergări ar fi primită cu mare bucurie de toți sportimenii și în special de micii proprietari. Premiul Stînca a fost cîștigat cu un scurt cap de Jump, admirabil călărit de Taylor, care a bătut pe Dîlga și Bujor, singurii concurenți. In handicapul Best-Light, la lăsarea steagului, Constantimopole se lansează în capul plutonului și conduce pînă în vîlcea unde este întrecută de Plutokrat, care continuă să meargă în câștigător sigur, pînă în apropierea potoului, unde este bătut de Lisbem, care a desmințit astfel performațiarea din Premiul Giupereuse. Marjorie și Aur luau respectiv locul al treilea și al patrulea. Premiul Saint-Eyben a dat ocazia lui Dornell să ne arate că este un adevărat maestru în arta antrenamentului. Meli-Melo a cîștigat această cursă grație antrenorului său, care într’un interval de două săptămîni numai, la adus într’o condiție ireproșabilă. La lăsarea steagului, Tesla se lansează în cap și conduce urmat de Meli-Melo, Zoltán, Perdy, Jesi, și Veronese, pînă la intrarea a doua în turnant, unde apar pe primul plan Meli-Melo și Perdu -Ultimul ajunge la înălțimea fiului lui Herode, dar nu-l poate bate, cu toată lupta disperată, în care Meli-Melo iese învingător cu un scurt cap. Zoltán a luat locul al treilea înaintea lui Tesla. Ceilalți concurenți terminau opriți. Handicapul Saltarele a fost o surpriză generală pentru toți sportsmanii, căci Lonesome cu 45 kg. a reușit să bată pe cai ca Magnezium și Flam. Câștigătorul a raportat la mutual 117.50, pentru 5 lei, iar pentru 2 lei, 43. La darea semnalului de plecare, Lonesome se lansează în capul plutonului, dar e întrecut imediat de Magnezium, care părea că are cursa cîștigată. Willey readuce pe Lonesome și la cravașă bate pe Magnézium, ce proceda la rîndul său pe Flam, Medaille d’Or și La Pompadour, restul concurenților ne mai insistând. Premiul Contretemps a fost cîștigat de Moldova care a dispus ușor de Auschel, Zănoaga și Czimbora, ce terminau în ordine după eapa d-lui Lt. A. Sabri Ismail. Premiul Mărășești a revenit lui Bobîrniță, care excelent condus de Taylor, a reușit să ducă la victorie simpatieile culori ale d-lui Maior Răzvan, Nutpeker, Baron Meiden și Hipoglife, terminau în ordine după câștigător, Nimbus. 4 •f Viitorul“ In țară BiZul Cum înțeleg conservatorii să facă administrație. — Comuna Buzău dată înapoi cu 10 ani. — Un fost primar al orașului dat judecatei pentru furtul unui cal. In toate ocaziunele, cînd e vorba să înșele opiniunea publică, conservatorii fac mare paradă de cinste. Mai cinstiți și mai conștiincioși ca ei nu se pomenește... susțin dânșii— însă cînd e vorba de fapte, conservatorii lasă în urma lor aproape totdeauna, urme de putregai și de miasme vătămătoare... moralei publice. Așa sau petrecut lucrurile și cu foasta administrație comunală, conservatoare, care avea în capul ei pe d. Iancu Demetriade, un om de casă al d-lui Alex. Marghiloman. Se făcea atunci multă paradă de cinstea și activitatea noului primar, care pînă atunci nu avusese altă ocupațiune decit să sudiască fostele la „Intim-Club“. In urmă s’a văzut însă că în locul administrației cinstite liberale de sub conducerea d-lui Ath. I. Cătuneanu, comuna Buzău a încăput pe modul cel mai nerușinat, mîna unor oameni cari o jefuiau în In locul funcționarilor cinstiți și de carieră, conservatorii împănaseră primăria cu tot ce era mai putred în societate cari aveau interese la comună. Și azi aproape zilnic se prezintă d-nul Ath. Cătuneanu, primarul orașului, numeroase chitanțe false de încasări, de pe timpul fostei administrații comunale conservatoare. Cu un budget aproape de un milion, comuna Buzău timp de 3 ani de zile nu a văzut pavîndu-se din nou o singură stradă, iar trotuarele chiar pe străzile cele mai principale, sînt așa de primitive, că riști mergînd pe ele, să-ți rupi picioarele. Nemulțumit cu veniturile ordinare ale budgetului în curs, d. Iancu Demetriade a înglobat budgetele viitoare în datorii ce trec de 300 mii lei. Pe lângă oprobiul budgetele publice în general, fosta administrație comunală conservatoare căpătase chiar disprețul conservatorilor cinstiți — și astfel s’a văzut cazul, unic poate la noi, ca șeful conservatorilor buzueni — căci acest rol îl îndeplinea la Buzău d. Iancu Demetriade’ în lipsa d-lui Alex. Marghiloman să fie atît de repudiat de conservatori, că aceștia n’au mai voit să-i pue candidatura nici la Constituantă, nici în alegerile din Februarie 1914. Acea administrație s’a coborît atît de jos pe terenul moral, că fostul primar Iancu Demetriade și a apropiat din grajdurile comunei Buzău, un cal din cei mai frumoși, din acei cumpărați de el din Rusia pentru comună dîndu-se drept proprietar al lui. Acest fapt fiind constatat din chiar declarațiile martorilor propuși de d. Iancu Demetriade, primăria u"’. Buzău a înaintat zilele acestea actele divimte parchetului Tribunalului Buzău, pentru darea în judecată a numitului fost prim Așteptăm să vedem rezultatul acestei acțiuni publice, pentru a reveni BADEA De la Poștă înființări de școale pentru funcționari și funcționare cari nu cunosc aparatul la poștă Direcțiunea generală a poștelor telegrafelor și telefoanelor a adresat următoarea circulară inspectorilor generali și regionali cum și tuturor oficiilor din țară: Din rapoartele d-lor diriginti se constată că nu toți se ocupă cu instruirea personalului în toate ramurile de serviciu și mai cu seamă în ce privește manipulația la aparatul Morse. Faptul acesta producînd mari neajunsuri, mai ales în executarea serviciului de noapte mare, ce se face numai de către cei ce nu cunosc mânuirea aparatului, pun obligațiunea d-lor diriginti ca să înființeze școli pentru toți funcționarii și funcționarele cari nu cunosc aparatul, obligîndu-i ca zilnic să facă exerciții de manipulare, raportând direcțiunei pe cei ce nu vor vor să vină în orele libere pentru practică. D-nii inspectori sunt rugați ca, cu ocazia inspecțiunilor ce fac oficiilor, să noteze în tablouri speciale pe fiecare funcționar asupra cunoștințelor manipulației aparatului, iar pentru cei ce fac practică să arate dacă își dau silința spre a deveni buni lucrători, urmînd ca în contra celor îndărătnici să se ia, măsurile prevăzute de legea de organizare și regulamentul ei. Economice și financiare Agricultura — Cerneri — Industrie Cibi financiara in Franța La Paris se duce de cîtva timp o campanie în contra câtorva. din marile instituțiuni financiare. Agitația a rămas fără efect asupra publicului. Multe din aceste Bănci administrează depozite cari se cifrează la sute de millioane și care au sute de sucursale. La unele din aceste sucursale, s au retras în ultimul timp, importante sume de bani. Cercurile financiare franceze condamnă această agitațiune contra marilor Bănci, cari, prin excelenta lor situație sunt mai premis de orice bănuială. Pentru a evita, ca aceste svonuri false să mai prindă, noul cabinet francez, prin organele ministerului de finanțe, a dispus să se facă ,fracțiune comună, a instituțiunilor franceze care să clarifice situaținea și să liniștească publicul.Această acțiune a și avut efect, viei retragerile au mai încetat și turturile valorilor, cari scăzuseră din cauza campaniei contra marii Bănci, au început să se resta Mească din nou. Intervențiuni oficiale de felul acestora, au adesea loc în Franța și sfeclul lor a fost întotdeauna citte poate de salutar. De data aceasa, a fost și în interesul guvernului francez ca să intervie, ca să-și poată plasa marele împrumut de 1 și trei sferturi miliard ce-l protejează. Erde adevărat, că multe Bănci franceze s'au aprovizionat cu un «toc de valon, sud-americane și rusești pe care nu le pot plasa..Astfel împrumutul brazian de ifi 6 milioane a avut de pildă grozav insucces, căci aproape întreaga emisiune a rămas în portofoliul Băncilor. Acelaș lucru se poate afirma și despre împrumuturile Argentinei, cu despre cele ale Mexicului, este inutil să mai arătăm cut sunt de depreciate în urma conflictului cu Statele Unite. Stocul de valori sud-americane se cifrează, la 1 miliard și există indicii că cel puțin jumătate din această valoare, se află în posesiunea Băncilor. La aceasta se mai adaugă, tot felul de valori rusești, industriale, petrolifere, miniere, etc., cari au atins — în mod abusiv și artificial — cursuri ridicate, pentru ca în urmă să scadă într’un mod vertiginos. Acesta este singurul motiv pentru care piața franceză nu emite de cîtva timp diversele împrumuturi de cit cu mare greutate. Deși acțiunile marilor Bănci în cursul acestei săptămîni, au notat peste altari, târgul francez și-a manifestat deprimarea, dovedind că este — deocamdată, — foarte puțin în măsură să poată emite nouă împrumuturi. FILOXERA. — In viile de pe teritoriul comunei Kara-Orman, din județul Durostor, constatînduse mai multe focare filoxerice acel teritoriu s’a declarat filoxerat. Proprietarii viilor din acea comună sunt liberi a-și replanta viile cu vite americane. PORUMBUL BULGAR. Exportul de porumb din Bulgaria a atins în ultimele două săptămîni ale lunei Maiu suma de 1.110.000 fr. pentru portul Vidin. Portul Lom a exportat în aceiași perioadă porumb în valoare de 250.000 OM CONSOLIDĂRI PETROLIFERE. — Au cerut consolidarea drepturilor asupra terenurilor petrolifere. D. James E. Booth, din comuna Vărzari, a cerut consolidarea drepturilor de concesiune și exploatare ce are asupra a 5 parcele în suprafață de 2 hectare, 9.820 m. p., situate în comuna Vîrfului, jud. Dîmbovița, iar prin actul de cesiune autentificat de tribunalul Ilfov, a cedat drepturile și obligațiunile din menționatele acte, societăței „Româno Americana“ din București. — D. P. Dăscălescu, din Țintea, idem asupra a 10 parcele, situate în comuna Țintea, județul Prahova. — „Româno-Americană“ idem, asupra a 10 parcele din corn. Bănești-Prahova. — D. C. Ionescu-Ploești, asupra a 10 parcele din corn. Moreni. — „Româno-Americană“, idem asupra 25 parcele, din com. Călugărean. — idem asupra a 6 parcele din com. Călugăreni. SEMĂNĂTURILE IN RUSIA. — Vin plîngeri serioase de secetă și căldură prea mare din regiunile Donului superior și ale Volgei. Au căzut ploi în districtele Azovului și Nicolaiev, dar prea puține. In Caucaz se simte nevoie de ploaie. O telegramă din Moscova, anunță că în urma unui teribil uragan care bîntuie în întreaga Rusie centrală, s-a semnalat numeroase nenorociri. Furtuna a pricinuit pagube colosale. Numeroase comune din munți au fost inundate, multe case distruse. Mai multe vapoare cu mărfuri pe Volga s’au scufundat și echipajele s’au înecat. r v —-----------pxo-------------- ./ • ' ’ ' ' ' Galafl Eseur și a institutorilor din București. – Arestarea unor pungași. — Aniversarea a 25 ani de la moartea lui Eminescu GALAȚI, 8 Iunie. — Azi dimineață a sosit în localitate pe bordul vaporului Vasile Lupu 150 de escurii ochiști, învățători și institutori din jud. Ilfov, împreună cu d. Niiculescu Dorobanțu, prefectul județului Ilfov. .. . De aci excursioniștii și-au continuat drumul spre Sulina. După o scurta ședere in acea localitate excursioniști își vor continua călătoria pe un vapor maritim la Constanta in Balcic. — Aseară au fost descoperiți și arestați autorii furtului prin spargere săvirșit la debitul de tutun al dr Gh. Ionosén, din str. Domnească. Ei sunt Jani Isac, Solomon Geldernberg și Lazar Solomon. Marfa furată a fost găsită la locuința acestora, din str. Traian No. 68. Azi după amiază la orele 5, în cancelaria liceului Vasile Alexandri au fost botezați doi noi născuți, fii d-lor Ion Pivniceru, fostul director al liceului și Gheorghe Aramie ~,,n actualul director. Nașii copiilor a fost întregul corp profesoral al liceului. Li a c •lrsarea a 26 ani de la moartea lui Mihail Eminescu în localitate, voi vorbi și d. Duiliu Zamfirescu, membru al Academiei Române. Storei semănăturilor La ministerul de interne s’au primit următoarele rapoarte: MEHEDINȚI. Semănăturile de toamnă din acest judet sunt mediocre: cele de primăvară se prezintă bine și sa continuă cu prășila la porumb. ROMANATI— In acest județ au căzut ploi dese și mari. Ploile căzute n’au cauzat stricăciuni. SUCEAVA. In acest județ au căzut ploi torențiale cari au provocat din nou revărsarea rîuriilor Moldova, Rișca și Suha, inundînd semănături, fânețe, și islazuri. Din cauza ploilor s’a întrerupt comunicația pe șoseaua Fălticeni- Mălin. Grâul care se prezenta așa de frumos în a doua decadă a lunei Mai, a început a fi atacat de rugină din cauza nesfîrșitelor ploi. Orzul și ovăzul promite o recoltă abundentă. Prășila porumbului se face cu anevoie din cauza ploilor. GORJ. Timpul în acest județ a fost ploios. Semănăturile de toamnă și cele de primăvară se prezintă până în prezent die locurile cari nu au fost inundate bine. Pomii fructiferi, viile și islazuri dau o recoltă abundentă. Locuitorii se ocupă cu prășitul porumbului, vara a început deocamdată din cauza ploilor căzute. IAȘI— Semănăturile de toamnă și primăvară în general se prezintă bine. Viile sunt bunișoare, pomii fructiferi de asemenea, afară de nuci și zarzări cari au fost stricați de brumă. Apa Prutului s’a revărsat puțin, umplînd numai gîrlele pe teritoriul comunelor Hermezeu și Costuleni. DAMBOVITA. In acest județ a căzut o ploaie cu grindină cauzînd o pagubă aproximativă de 50 la sută asupra pomilor roditori și grădinelor cu zarzavaturi, 25 la sută asupra grînelor și 10 la sută asupra ovăzurilor ne fiind asigurate nici una. Semănăturile de toamnă cit și cele de primăvară pînă în prezent sunt bune. Actualmente se continuă cu prășila porumbului. iR.VILGER. — Timpul în acest județ a fost frumos. Semanaturile de toamnă sunt mediocre, cele de primăvară sunt frumoase. Locuitorii se ocupă cu prășitul porumbului care a întirziat din cauza ploilor. ROMA. — Timpul în acest județ a fost favorabil deși a pleat în tot cursul săptămînei. Pe teritoriul comunelor Chilii, și Giurgeni, au căzut grindină, iar din cauza ploilor Siretul șii Moldova revărsîndu-se a inundat semănăturile, islazurile și fîiiietele mai cu deosebire, în comunele: Mogoșești, Hălăucești, Mircești, Rechiteni, Tămășeni, Carol, Tupilati și Simionești. NEAMȚU. Timpul in acest județ a fost mai mult ploios. Pe teritoriul moșiei Sârbești a căzut o ploaie torențială însoțită de grindină, cauzînd stricăciuni la recoltele de pe acea moșie. Semănăturile merg bine. ------------------OXO------------------ ROMANIA PREFECTURA JUD. TECUCI Serviciul Județan PUBLICAȚIE. In ziua de 22 Iunie a. c., urmînd sa se facă alegerea a trei membri a camerei de comerț secțiunea Tecuci, în locul celor actuali a căror mandat expiră în luna curentă. Se publică spre cunoștința a alegătorilor prevăzuți în lista întocmită în acest scop, că sunt imitați a se prezenta în localul Prefectura în ziua sus aratată la ora 9 antimeridiane, spre a proceda la alegerea viitorilor membri. Prefect: Nedescifrabil. Secretar: O. Gh—ioiu. No.1615, 104 iunie 5. - --------------«sa— ---------- Mișcarea artistică-literară . La ani și la străinătate — Opinia lui Charles Baudelaire, Anatole France, Georges Rodenbach, I. Michelet fle.y—e Mareelîne Desbordes-Valmoa-e. Charles Baudelaire — Mă gindesc la ce simt cînd citesc poezia d-nei Valmore, parcurgînd-o cu ochii adolescenței, care la oamenii nervoși sunt arzători și pătrunzătorb Poezia aceasta îmi pare o grădină însă fără solemnitatea grandioasă, din Versailles, fără pitorescul vast și teatral al Italiei savante, alt de cunoscătoare în construcția grădinilor (aedificat hortos); fără farmecul din la .„Valée des flutes“ sau „Tenare“ al lui Jean Paul. Poezia aceasta seamănă cu o simplă grădină englezească, romantică și romanțioasă. Brazdele de flori sunt bogatele, expresiuni ale sentimentelor. Lacuri limpezi și nemișcate, care oglindesc tot ce este în jur, întorcînd totul pe bolta Și întoarsă a cerului, reprezintă profunda resemnare a vieței împestrițată de amintiri. Nu lipsește nimic acestei încîntătoare grădini din alte vremi... Anatole France — Prima impresie e că este dotată, mai mult, decât orice femeie, să iubească și să sufere. Să ne ocupăm de primele ei dureri, de primele răni, cu respect, ca de un isvor ascuns de unde curge um val bogat și curat de poezie... Slabă, ea obsedă pe cei puternici pentru a le câștiga, grația. Astfel cu drept cuvînt, i se spuse că are sufletul plin de curaj, de tandrețe și mizericordie“ Era amorezată de natură, și prin acest dar prețios fa poetă... Georges Rodenbach — Marceline Valmore este cea mai mare femeie franceză. Acelora care insistă azi asupra inferiorității femeii, asupra incapacității așa zisă organică, este de ajuns să le spui acest nume ca femeie de geniu, mai mult decât George Sand, prea consacrată — ca pe un om de litere. Marcel Prevost Marceline Desbosdes — Valmore încarnează tipul clasic al femeei franceze, literară și senzibilă, unică în timpul ei. Cu gustul dragostei încă din copilărie, înainte de a cunoaște dragostea; ca pe un sentiment al naturii, o cîntă în versuri. Adogăm la acest dar al naturii, viața cea mai romanțioasă, romanțioasă pînă la irealitate. Prin moștenire, e sacrificată credinței religioase. Marceline a fost poetă prin forța expansivă a sensibilităței sale. J. Michelet — Mi-e inima plină de ea. Deunăzi văzînd pe „Orfeu“, mi-am reamintit-o cu o forță, extraordinară și cu o putere de furtună, așa cum am cunoscut-o în viață. Cit de rău îmi pare că i-am arătat așa de puțin, profunda și unica mea simpatie!... Am cunoscut-o în vîrstă, dar mai emoționată ca oricînd și turburată pînă la sfîrșitul vieții și (s'ar putea zice) beată de moarte și de dragoste. Țăranul stetea in picioare, in fața doctorului care era lungă bolnavă. Bătrina, liniștită, resemnată, conștientă se uita la cei doi inși ascultîndu-i. Era pe moarta, însă nu-i părea rău căci își trăise traiul; avea 92 de ani. Soarele de Iulie pătrundea în valuri prin fereastra si prin ușa dată de perete, și își arunca jeratecul său pe podeala lipită în neștire cu pămînt, bătătorit de opincile a patru generații. O suflare de vînt, aducea cu sine miros,de cîmp, miros de iarbă, de grîu, de frunze uscate sub dogoarea nămiezei. Lăcustele își intonau cîntecul lor țipător, și umpleau nemărginirea cu un zgomot asemănător aceluia pe care îl fac jucăriile de lemn de prin bileturi. Doctorul zise tare: — Honoré, să nu lași singură pe mamă-ta în halul acesta. O să moară dintr’o clipă întra alta. Țăranul răspunse desnădăjduit: — Totuși traduc să-mi car grâul; căci prea de mult stă culcat pe pămînt. E drept că timpul e bun, Tu ce zici mamă! Și bătrîna, care abia își trăgea sufletul, încă cuprinsă de stîroenia normandă făcea semne cu capul că „da“, trimetînd pe fecioru-său să-și care griul și s-o lase singură să moară. Doctorul se înfurie și isbind cu piciorul în pămînt zise: — Ești un dobitoc mă înțelegi, și nu-ți dau voe să faci una ca asta! Și dacă ești nevoit, să-ți cali griul chiar azi, du-te de caută pe Rapeta, pentru Dumnezeu! să vadă de mata! Iar de vei îndrăzni să nu mă asculți am să te las să crăpi ca un cîine, cînd te-oi îmbolnăvi, m’ai înțeles1? Țăranul, înalt și slab, cu mișcări domoale, chinuit de șovăire, de frica doctorului, și de dragostea sălbatică pentru economie, își făcea socoteala și întrebă: — Cam cât o să-mi ceară Rapeta ca s’o vegheze? Doctorul se răsti: — Ce, eu trebue să știu? Asta? atârnă de timpul cât o tü- Ințelegere cu ea, la dracu! Dar vreau să fii îndărăt într’un ceas, înțelegi? Țăranul se hotărî. — Plec, mă duc, nu te necăji Domnule Doctor. — Știi, știi, bagă de seamă, că nu glumesc cînd mă supăr! Când rămase singur, săteanul se întoarse spre mamă-sa și-i zise încet: — Păi mă duc să chem pe alde Rapeta, că așa vrea omul ăsta. Să nu care cumva să te scoli până nu vin și eu. Și plecă. Rapeta, o bătrînă călcătoreasă de rufe, păzea morții și pe cei ce erau gata să-și dea sufletul de prin sat și de prin megieșii. Apoi după ce isprăvea de înfășurat în giulgiu din care nu mai eșeau niciodată, se întorcea acasă punea mâna pe mașină spre a călca rufele celor în viață. Sbîrcită ca un măr de anul trecut, rea, pismătăreață, și avară fără pereche, gîrbovită de vecinica mișcare a fierului pe pînze, ea iubea agonia cu o dragoste monstruoasă și sălbatică. Nici odată nu vorbea decît despre cei morți, nu povestea decît despre nenumărate feluri de a muri, povestea cu toate amănunțimile, vecinie in aceliaș fel, ca un vânător care ar spune câte focuri de pușcă a prăpădit. Cînd Conoré Bontemps sosi, Rapeta tocmai pusese scrobeală în apă ca să calce rufele megieșilor. — Hei, bună seara, ce mai ala balalele Rapeto? Ea întoarse capul. — Bine, bine, dar Dumneata? — O! mie-mi merg lucrurile strună, dar mama a cam scrîntit-o. — Mama D-tale. — Păi, mamă! — Dar ce, i s’a întîmplat ceva șiba? Da, e pe ducă. Bătrîna scoase mînile din apă și picăturile albastre străvezii, lunecau dea lungul degetelor și picurau în albie. Cu o patimă neașteptată ea întrebă : — Care va să zică e rău de tot? — Păi de, doftorul mi-a spus că n’apucă ziua de mîine. — Da, da, e rău. Honoré chibzui puțin. Vrea ca să aducă vorba mai pe departe, însă fiindcă nimic nu-i venea în gînd se hotărî. Cam cît o să-mi ei ca s’o păzești? Ceh! știi că nu sînt așa de bogat, de abia am ce-mi trebue. Biata mamă, numai asta a băgat-o în pămînt, urca, prea multă economie, osteneală prea din cale afară. A muncit cît 10 cu toate ca avea 92 ani. A înars Rapeta răspunse apăsat. Păi de, sunt două prețuri: pentru bogat; sau doi lei peți fi trei pe noapte, iar pentru ceilalți, unul pe zi și doi pe noapte. O să-mi dai unul și doi. Țăranul își făcea socoteala; el știa bine pe mamă-sa, știa cît e de piloasă de vînjoasă și de resistentă. Dă unde știi? poate mai a ducea așa opt zile, deși doctorul îi spusese altfel. El răspunse hotărît. — Nu se poate. Eu vreau să-mi spui un preț, prețul pînă la sfîrșit. Să vedem cu cine trage norocul. Doctorul mi-a spus că azi mîine moare. Dacă o fi așa, e norocul Dumitale și paguba mea; iar dacă o tărăgăni mai mult, atunci e paguba d-tale și cîștigul meu. Mirată, păzitoarea se uita la el. Pînă atunci nu se mai tocmise cu nimeni. Ea nu se hotărî, chinuită de gîndul păgubii. Ba chiar bănuia că vrea s’o înșele. — Nu pot să-ți spui nimic pînă ce n’oi vedea pe Lelea Bontexnos, zise ea. — Haide. -- Păzitoarea se șterse pe mîini, și îl Urmă. Nu vorbiră nimic pe drum. Rapeta mergea cu pași pripiți, pe cînd el făcea cîte un pas de par,că sărea tot peste gropi. Doborîte de zăduf, pe cîmp, vacile își ridicau greu capul, și mugeau la vecie acestor doi trecători, cerîndu-le parcă de mîncare. Cînd ajuns o acasă Honoré zise: Dacă o fi murit? Și dorința lui pentru o întîmplarea ca asta, se vedea din felul cum rostise întrebarea, Bătrîna însă nu murise. Sta în pat, lungită cu fața în sus, cu mîinile întinse pe velinta albastră, mitul îngrozitor de slabe, diforme semănînd cu niște animale hidoase, pare c ar fi fost raci și sbîrcite de boală de trudă și de muncile grele pe care le săvîrșise. Rapeta se apropie de patul bătrînei privind’o lung. Ii încercă pulsul, îi pipăi pietul, asculta cum suflă, întrebă ceva ca să o audă cum vorbește, apoi o privi din nou, și plecă cu Honoré, își făcuse convingerea; bătrîna nu mai apuca dimineața. Honoré întrebă: — Hei? Rapeta răspunse: O s-o mai ducă vre-o două trei zile. O să-mi dai sease franci, ne-am înțeles. El zise supărat: — Șease franci! șease? Ce ai înebunit? Păi n’o să mai trăiască nici șease ceasuri. iSi se ciorovăiră mult, amândoi îndîrjită. Cînd Rapeta vrui sa plece, cum timpul se perdea zadarnic și fiindcă nu putea veni griul singur, el primi: — Bine, ne-am înțeles, șease franci pînă cînd ș’o da sufletul. — Ne-am înțeles, șcase franci. Și el plecă, cu pași grăbiți, către țarină. Păzitoarea intră în casă. Ea își adusese și de lucru, căci lingă cei ce eru gata să moară și lingă morți, lucra fără încetare, fie pentru ea, fie pentru familiile care îi dedea aceste două treburi cu un supliment de plată. Ea întrebă deodată.. — Cel puțin a a -i împărtășit, lele Bontemps? Bătrîna, făcu semn cu capul „nu“; iar Rapeta, cum era bisericoasă, se sculă numai decit: — Doamne sfinte, se ,poate una ca asta ? Mă duc să chem pe popă. Și o spormi în goană la preot, și fugea așa de iute că oamenii de prin piață crezură că i s’a întîmiplat ceva. Preotul îmbrăcat cu patrafirul, venea după tîrcovnicul care tot suna dintr’unu clopoțeii spre a da de veste credincioșilor că Dumnezeu trece prin cîmpiile arzătoare și tăcute. Oamenii care lucrau în depărtări îiși scoteau pălăriile și rămâneau nemișcați, așteptând ca albul vestmânt să se facă r văzut, femeile care legau snopii, se ridicau în picioare și-și fstecau cruce; găini negre, speriate, fugeau de alungul șanțului, clătinîndu-se pe picioare și dispăreau prin cotețe, iar în livadă un cârlan legat de o funie se sperie de patrafirul alb al preotului și începu să sburde. Țircovnicul cu apuriu roșu, mergea iute, iar preotul cu capul plecat într’o parte și cu potcapul lui în colțuri, dedea zor, înghnind la rugăciuni. Rapeta venea pe urmă adusă la spate, aplecată, gata să se prosterne mergînd, și își ținea mâinile împreunate ca ,la biserică. De departe Honoré îi văzu și risc: — încotro merge sfinția sa ? Șiret tîrcovnicul răspunse: — Cu D-zeu, la mamă-ta ! — Da, da, se prea poate! Și își văzu de treabă înainte. Bătrîna Bontemps se spovedi, primi binecuvântarea, și se împărtăși, iar preotul plecă, lăsîndu-se singure în coliba dogoritoare. Cum manase singure. Rapeta începu să privească pe chiar în« Boutemiss, și se întreba dacă # £ s> trăeasică mix’«» < începuse să amurgească, o adiere mai race pătrundea în casă făra în loi să se clatine portretul lui Epinal prins cu două ace în perete; micile cercevele ale ferestrei, albe odinioară, galbene acum și acoperite cu mușchi pare că vrea, să sboare, să se smucească, să fugă ca și sufletul biatei bătrîne. Lelea Bontemps, neclintită cu ochii sticloși sta în așteptarea morții care zăbovia să vie. Răsuflarea ei scurtă hîrtia pe gîtlejul ei sirius: se putea «nari numai decît, și pe pământ ar fi fost o femee mai puțin, o femee pe care nimeni nu ar fi prins-o. Honoré veni târziu. El se apropie de pat, și văzînd că mamă-sa trăește întrebă: — Ei, cum îi merge ? Se întoarse către Rapeta și-i zise: — Acum, mîine de noapte, la cinci negreșit. — Mâine la cinci. Insă, Rapeta veni cînd se făcuse ziuă de-a binelea. înainte de a pleca, Homere îmbuca din supa pe care și-o făcuse singur. Păzitoarea îl întrebă : — Ei, s’ai slăvit cu ea ? Cu o cută plină de răutate la colțul buzelor el răspunse: — Mai bine s’ar prăpădi. Și plecă. Neliniștită, Rapeta se apropie de bătrâna in agonie, care era mereu în acelaș hal, nepăsătoare,cu ochii deschiși și cu mâinile pe velință. Cu gîndul că o «’o mai ducă tot așa două, patru, opt zile, o teamă îi cuprinse sufletul ei de avară, iar o mânie sălbatică o răsvrătea contra vicleșugului cu care a fost amăgită și împotriva acestei babe care nu mai murea, începu să lucreze iar cu rîvna și aștepta țintuind privirile asupra feței sbîrcite a babei Bontemps. Honoré veni la masă, părea mulțumit, aproape vesel,o urmă plecă. De bună seamă treburile îi mersese bine. Rapeta se desnădăjduise; fiece minut scurs i se părea timp pierdut, bani furați. Ii era crudă, avea o poftă sălbatecă să strîngă de gît pe această termenită, pe această nătîngă bătrînă. Avea o poftă să-i oprească răsuflarea anevoioasă, care îi fura vremea și banii. Pe urmă se ghidi la primejdie, alte gânduri îi frământau creerul. Și se apropie de pat . — Ai văzut vre-o dată pe ucigă-i crucea? Baba gîngăvi. — Nu, Rfmeta începu apoi să-i istorisească povești ca să chinuiască sufletul ei slab de ființă care era gata să moară. „Cînd cineva e pe sfirșire, spunea ea, dracu i se arată înainte. El ține în mâna dreaptă o mătură, în cap o pirostrie și țipă de-ți sparge urechile. Dacă l-ai văzut ești gata“. Și începu să-i înșire pe toți aceia care văzuse pe ucigă-i joacă în anul acela: Iosefina Loisel, Eulalia Ratier, Sofia Padagnat, Serafim Grospied. Baba Bontemps, sguduia, se svîrcolia, își mișca brațele, căuta să-și întoarcă capul spre fundul odăii, îndată Rapeta fu după pat. Lua din dulap o pânză, și și-o puse pe ia; în cap își puse o pirostrie ale cărei trei picioare semănau cu niște coarne, puse mâna pe o mătură și în cealaltă mână luă o căldare și o aruncă în sus. Cînd căzu jos făcu un sgomot asurzitor. Apoi, Rapeta se sprijini de o lantă, ridică pînza care atârna din marginea patului și se ivi, făcînd fel de fel de întorsături, țipa ascuțit în căldarea pie care și-o pusese în față, și amenința cu mătura pe biata bătrînă care era pe moarte, îngrozită, cu priviri turbate bătrîna făcu o sforțare supraomenească ca să se scoale și să fugă, isbuti chiar să-și scoată din așternut linierii și, pieptul, apoi căzu gemuri. Murise. Rapeta liniștită puse lucrurile la locul lor, mătura la colțul dulapului, bagă pînza în ladă, puse pe vatră pirostriile, așeză găleata pe laviță și scaunul lingă perete. Apoi, cu gesturile meseriei sale, închise ochii holbați ai răposatei, puse pe pat farfuria cu alarmă, mută o ramură de merișor care era sus pe dulap, îngenunchiă și începu să șoptească cu evlavie rugăciune știute pe dinafară. Și cînd Honoré veni scans, o găsi rugîndu-se. Se gândi că o în pagubă cu iui franc, căci o păzise S zile și o noapte ceși c* ‹seoeau franci iar nu și se cîi trebuia «Aelea acum. tă țafl. A. -1 ituari învî au «tai goss»?#* în adsmttt și î Cft fîttaS de Kara jțSaaflpres- la jflf £ 8gg& „Viitorului“ „Uciga-i Crucea“ de G. de Maupassant \\ >