Viitorul, iunie 1914 (Anul 8, nr. 2264-2293)

1914-06-10 / nr. 2273

Ateneul Român­ es*® din­ ©aala grădinelei­ de copii a societății Ortodoxe In sala Palatului Ateneului Ro­mân, a avut loc eri, orele 4 d. a. producția de fine de an a grădini­lor de copii patronate de societatea ortodoxă a femeilor române. La această serbare a asistat și d-nul G. Duca, ministrul culte­lor și instrucțiunii publice precum și d-na general I. Manu, d-na Zoe Rosetti-Bălănescu, d-na colonel Fiorescu, d-na Zetta Manu, d-na Eliza Grecian­u, d-nul general Pa­­naitescu, d-nul , Petre Gribovicea­­nu, administratorul căsei, bisericii, d. dr. Botescu, d-na Bălăceanu, Stolnici, întregul comitet al d-ne­­lor ortodoxe precum și numeros public venit să vadă roadele acti­vității societății pe anul acesta. Societatea ortodoxă națională, a femeilor române, are sub conduce­rea ei pînă acum patru grădini de copii în Capitală. E de nătăgăduit utilitatea acestor școli, și marele merit pe care-l au doamnele din această societate, cari prin mun­că neobosită, contribuesc la lu­minarea și întărirea generațiilor de miine, îndrumîndu-se din cea mai fragedă vârstă pe calea dreap­tă care duce spre adevărata cul­tură. * Corul compus din 50 de copilași dintre cari cei mai mari aveau 6 ani, au intonat mai multe cîntece populare. Au urmat apoi recitări „Drapelul“, „Romînia“, „Bunăta­tea­ și Milostenia“ (dialog), „Vină­­torii“ (joc froebelian), „Hora Co­piilor“. Un micuț cu aer grav a recitat „Drapelul“. Cu multă seriozitate spunea el, în aplauzele nesfîrșite ale întregei asistente: „Cînd vedeți acest drapel „închinați-vă la el!“­D. dr. Botescu a tinut apoi o cu­vântare arătând rolul grădinilor de copii in cultivarea sentimente­lor nationale la micii copilași. In aceste școli, spune d-sa, copii își petrec cea mai mare parte din timp. Vin dimineața și pleacă sea­ra. In școală învață lucrul ma­nual, jocuri și dansuri naționale, pregătindu-i astfel în adevărata direcție în care trebue îndreptată­­ cultura poporului. D-sa citește apoi o telegramă a­­­dresată d­-nei Filipescu, din partea părinților ai căror copii urmează cursurile școalelor froedeliene, prin care aceștia își arată recunoștința pentru acei ce depun muncă de­zinteresată pentru copii lor. ’ Societatea ortodoxă a organizat cu prilejul serbării, o expozițiune de lucruri manuale executate de elevii grădinilor de copii și o tom­bolă. ♦ Incontestabil că opera începută de femeile ortodoxe române, trebue încurajată de autorități pentru a­­sigurarea desăvârșită a succesului, în întreprinderea care tinde la des­­voltarea sentimentului național și întărirea fizică a micilor copii.­­0X0-R. M. sezun­alul alergărilor sic eri Cu tot timpul amenințător, un public destul de numeros a asistat la alergări, contribuind astfel la mărirea succesului zilei. Onorurile zilei au fost și data aceasta de par­tea grajdului d-lui Marghiloman, ai cărui pensionari, Jump și Meli- Melo, au câștigat cite o cursă, cu un scurt cap, dînd loc la sosiri foarte emoționante. Celelalte curse au fost câștigate de pensionarii d-lor Mărtinovici, Maior Răzvan, S.­St. Rioșanu și Lt. Ali Sabri Is­mail. Cu toate că ele au cîștigat și cai slabi, totuși au rămas multă cai, care pînă în prezent n’au cîș­tigat nici o alergare, iar numărul mare de înscrieri din ultima zi, a­­rată că deși sezonul e înaintat, grajdurile au încă destule elemen­te, care se dispute multe alergări. Acest lucru va avea de­sigur o înrîurire favorabilă asupra comi­tetului Jokey-i Clubului, care ar putea organiza pentru consolarea cailor slabi, a XV zi de curse, al cărui program să cuprindă premii de 2000—3000 lei. înființarea a XV ziie de alergări ar fi primită cu mare bucurie de toți sporti­­menii și în special de micii pro­prietari. Premiul Stînca a fost cîștigat cu un scurt cap de Jump, admi­rabil călărit de Taylor, care a bă­tut pe Dîlga și Bujor, singurii concurenți. In handicapul Best-Light, la lă­sarea steagului, Constantimopole se lansează în capul plutonului și conduce pînă în vîlcea unde este întrecută de Plutokrat, care con­tinuă să meargă în câștigător si­gur, pînă în apropierea potoului, unde este bătut de Lisbem, care a desmințit astfel per­forma­ți­a­rea din Premiul Giupereuse. Marjorie și Aur luau respectiv locul al trei­lea și al patrulea. Premiul Saint-Eyb­en a dat o­­cazia lui Dornell să ne arate că este un adevărat maestru în arta antrenamentului. Meli-Melo a cîș­tigat această cursă grație antre­norului său, care într’un interval de două săptămîni numai, la adus într’o condiție ireproșabilă. La lăsarea steagului, Tesla se lan­sează în cap și conduce urmat de Meli-Melo, Zoltán, Perdy, Jesi, și Veronese, pînă la intrarea a doua în turnant, unde apar pe primul plan Meli-Melo și Perdu -Ultimul ajunge la înălțimea fiului lui He­­rode, dar nu-l poate bate, cu toată lupta disperată, în care Meli-Melo iese învingător cu un scurt cap. Zoltán a luat locul al treilea înain­tea lui Tesla. Ceilalți concurenți terminau opriți. Handicapul Saltarele a fost o surpriză generală pentru toți spor­­tsmanii, căci Lonesome cu 45 kg. a reușit să bată pe cai ca Magne­zium și Flam. Câștigătorul a ra­portat la mutual 117.50, pentru 5 lei, iar pentru 2 lei, 43. La darea semnalului de plecare, Lonesome se lansează în capul plutonului, dar e întrecut imediat de Magne­zium, care părea că are cursa cîș­tigată. Willey readuce pe Loneso­me și la cravașă bate pe Magné­zium, ce­ proceda la rîndul său pe Flam, Medaille d’Or și La Pom­padour, restul concurenților ne mai insistând. Premiul Contretemps a fost cîș­tigat de Moldova care a dispus u­­șor de Auschel, Zănoaga și Czim­bora, ce terminau în ordine după eapa d-lui Lt. A. Sabri Ismail. Premiul Mărășești a revenit lui Bobîrniță, care excelent condus d­­e Taylor, a reușit să ducă la victo­rie simpatieile culori ale d-lui Maior Răzvan, Nutpeker, Baron Meiden și Hipoglife, terminau în ordine după câștigător, Nimbus. 4 •f Viitorul“ In țară BiZu­l Cum înțeleg conservatorii să facă administrație. — Comuna Buzău dată înapoi cu 10 ani. — Un fost primar al orașului d­at judecatei pentru furtul unui cal. In toate ocaziunele, cînd e vorba să înșele opiniunea publică, conser­vatorii fac mare paradă de cinste. Mai cinstiți și­ mai conștiincioși ca ei nu se pomenește... susțin dân­șii­— însă cînd e vorba de fapte, conservatorii lasă în urma lor a­­proape totdeauna, urme de putregai și de miasme vătămătoare... moralei publ­ice. Așa s­au petrecut lucrurile și cu foasta administrație comunală, con­servatoare, care ave­a în capul ei pe d. Iancu Demetriade, un om de casă al d-lui Alex. Marghiloman. Se făcea atunci multă paradă de cinstea și activitatea noului primar, care pînă atunci nu avusese altă o­­cupațiune de­cit să sudiască fostele la „Intim-Club“. In urmă s’a văzut însă că în locul administrației cinstite liberale de sub conducerea d-lui Ath. I. Cătu­­neanu, comuna Buzău a încăput pe modul cel mai nerușinat, mîna unor oameni cari o jefuiau în In locul funcționarilor cinstiți și de carieră, conservatorii împăna­seră primăria cu tot ce era mai pu­tred în societate cari aveau interese la comună. Și azi aproape zilnic se prezintă d-nul Ath. Cătuneanu, primarul o­­rașului, numeroase chitanțe false de încasări, de pe timpul fostei ad­ministrații comunale conservatoa­re.­­ Cu un budget aproape de un mi­lion, comuna Buzău timp de 3 ani de zile nu a văzut pavîndu-se din nou o singură stradă, iar trotuarele chiar pe străzile cele mai princi­pale, sînt așa de primitive, că riști mergînd pe ele, să-ți rupi picioa­rele. Nemulțumit cu veniturile ordi­nare ale budgetului în curs, d. Iancu Demetriade a înglobat budgetele vii­toare în datorii ce trec de 300 mii lei. Pe lângă oprobiul budgetele pu­blice în general, fosta administra­ție comunală conservatoare căpă­tase chiar disprețul conservatorilor cinstiți­ — și astfel s’a văzut cazul, unic poate la noi, ca șeful conserva­torilor buzueni — căci acest rol îl îndeplinea la Buzău d. Iancu Deme­triade’ în lipsa d-lui Alex. Marghi­loman să fie atît de repudiat de con­servatori, că aceștia n’au mai voit să-i pue candidatura nici la Cons­tituantă, nici în alegerile din Fe­bruarie 1914. Acea administrație s’a coborît a­­tît de jos pe terenul moral, că fos­tul primar Iancu Demetriade și a a­­propiat din grajdurile comunei Bu­zău, un cal din cei mai frumoși, din acei cumpărați de el din Rusia pen­tru comună dîndu-se drept proprie­tar al lui. Acest fapt fiind constatat din chiar declarațiile martorilor pro­puși de d. Iancu Demetriade, pri­măria u"’­­. Buzău a înaintat zilele acestea actele divimte parchetului Tribunalului Buzău, pentru darea în judecată a numitului fost pri­m Așteptăm să vedem rezultatul a­­cestei acțiuni publice, pentru a re­veni BADEA De la Poștă înființări de școale pentru funcțio­nari și funcționare cari nu cunosc aparatul la poștă Direcțiunea generală a poștelor telegrafelor și telefoanelor a adre­sat următoarea circulară inspec­torilor generali și regionali cum și tuturor oficiilor din țară: Din rapoartele d-lor diriginti se constată că nu toți se ocupă cu ins­truirea personalului în toate ramu­rile de serviciu și mai cu seamă în ce privește manipulația la apara­tul Morse. Faptul acesta producînd mari neajunsuri, mai ales în executarea serviciului de noapte mare, ce se face numai de către cei ce nu cu­nosc mânuirea aparatului, pun o­­bligațiunea d-lor diriginti ca să în­ființeze școli pentru toți funcționa­rii și funcționarele cari nu cunosc aparatul, obligîndu-i ca zilnic să facă exerciții de manipulare, ra­portând direcțiunei pe cei ce nu vor vor să vină în orele libere pen­tru practică. D-nii inspectori sunt rugați ca, cu ocazia inspecțiunilor ce fac ofi­ciilor, să noteze în tablouri specia­le pe fie­care funcționar asupra cunoștințelor manipulației apara­tului, iar pentru cei ce fac prac­tică să arate dacă își dau silința spre a deveni buni lucrători, ur­­mînd ca în contra celor îndărătnici să se ia, măsurile prevăzute de le­gea de organizare și regulamentul ei. Economice și financiare Agricultura — Cerneri — Industrie Cib­i financiara in­ Franța La Paris se duce de cîtva timp o campanie în contra câtor­va. din marile instituțiuni financiare. Agitația a rămas fără efect a­­supra publicului. Multe din aces­te Bănci administrează depozite cari se cifrează la sute de mill­­ioane și care au sute de sucursale. La unele din aceste sucursale, s au retras în ultimul timp, impor­tante sume de bani. Cercurile financiare franceze c­ondamnă această­ agitațiune con­tra marilor Bănci, cari, prin ex­celenta lor situație sunt mai pre­­mis de ori­ce bă­nuială. Pentru a evita, ca aceste svonuri false să mai prindă, noul cabinet francez, prin organele ministeru­lui de finanțe, a dispus să se facă ,fr­acțiune comună, a instituțiuni­­lor franceze care să clarifice situa­ținea­ și să liniștească publicul.­­Această acțiune a și avut efect, viei retragerile au mai încetat și tur­turile valorilor, cari scăzuseră din cauza campaniei contra mari­i­ Bănci, au început să se resta­ M­ească din nou. Intervențiuni oficiale de felul a­­ce­st­or­a, au adesea loc în Franța și sfeclul lor a fost în­totdeauna cit­te poate de salutar. De data acea­­sa, a fost și în interesul guvernu­­lui francez ca să inter­vie, ca să-și poat­ă plasa marele împrumut de 1 și trei sferturi miliard ce-l pro­­tejează. Erde adevărat, că multe Bănci franceze s'au aprovizionat cu un «toc de valon, sud-americane și rusești pe care nu le pot plasa..­­Astfel împrumutul braz­ia­n de ifi 6 milioane a avut de­ pildă grozav insucces, căci aproape în­treaga emisiune a rămas în porto­foliul Băncilor. Acelaș lucru se poate afirma și despre împrumu­turile Argentinei, cu­ despre cele ale Mexicului, este inutil să mai arătăm cut sunt de depreciate în urma conflictului cu Statele­ U­nite. Stocul de valori sud-americane se cifrează, la 1 miliard și există indicii că cel puțin jumătate din această valoare, se află în posesi­unea Băncilor. La aceasta se mai adaugă, tot fe­lul de valori rusești, industriale, petrolifere, miniere, etc., cari au atins — în mod abusiv și artifi­cial — cursuri ridicate, pentru ca în urmă să scadă într’un mod ver­tiginos. Acesta este singurul motiv pen­tru care piața franceză nu emite de­ cîtva timp diversele împrumu­turi de cit cu mare greutate. Deși acțiunile marilor Bănci în cursul acestei săptămîni, au notat peste al­tari, târgul francez și-a manifestat deprimarea, dovedind că este — deocamdată, — foarte pu­țin în măsură să poată emite nouă împrumuturi. FILOXERA. — In viile de pe teritoriul comunei Kara-Orman, din județul Durostor, constatîndu­­se mai multe focare filoxerice a­­cel teritoriu s’a declarat filoxerat. Proprietarii viilor din acea co­mună sunt liberi a-și replanta vii­le cu vite americane. PORUMBUL BULGAR.­­ Ex­portul de porumb din Bulgaria a atins în ultimele două săptămîni ale lunei Maiu suma de 1.110.000 fr. pentru portul Vidin. Portul Lom a­ exportat în aceiași perioa­dă porumb în va­loare de 250.000 OM­ CONSOLIDĂRI PETROLIFE­RE. — Au cerut consolidarea drep­turilor asupra terenurilor petro­lifere. D. James E. Booth, din comuna Vărzari, a cerut consolidarea drep­turilor de concesiune și exploatare ce are asupra a 5 parcele în supra­față de 2 hectare, 9.820 m. p., situa­te în comuna Vîrfului, jud. Dîmbo­vița, iar prin actul de cesiune au­tentificat de tribunalul Ilfov, a ce­dat drepturile și obligațiunile din menționatele acte, societăței „Ro­mâno Americana“ din București. — D. P. Dăscălescu, din Țintea, idem asupra a 10 parcele, situate în comuna Țintea, județul Praho­va. — „Româno-Americană“ idem, asupra a 10 parcele din corn. Bă­­nești-Prahova. — D. C. Ionescu-Ploești, asupra a 10 parcele din corn. Moreni. — „Româno-Americană“, idem asupra 25 parcele, din com. Călu­gărean. — idem asupra a 6 parcele din com­. Călugăreni. SEMĂNĂTURILE IN RUSIA. — Vin plîngeri serioase de secetă și căldură prea mare din regiuni­le Donului superior și ale Volgei. Au căzut ploi în districtele Azo­­vului și Nicolaiev, dar prea pu­ține. In Caucaz se simte nevoie de ploaie. O telegramă din Moscova, anun­ță că în urma unui teribil uragan care bîntuie în întreaga Rusie cen­trală, s-a semnalat numeroase ne­norociri. Furtuna a pricinuit pa­gube colosale. Numeroase comune din munți au fost inundate, multe case distruse. Mai multe vapoare cu mărfuri pe Volga s’au scufun­dat și echipajele s’au înecat. r v —-----------pxo--------------­ ./ • ' ’ ' ' ' Galafl E­seur și a institutorilor din Bucu­rești. – Arestarea unor pungași. — Aniversarea a 25 ani de l­a moartea lui Eminescu GALAȚI, 8 Iunie. — Azi diminea­ță a sosit în localitate pe bordul va­porului Vasile Lupu 150 de escur­­ii ochiști, învățători și institutori din jud. Ilfov, împreună­ cu d.­ Niicul­es­­cu Dorobanțu, p­refectul județului Ilfov. .. . De aci excursioniștii și-au conti­nuat drumul spre Sulina. După o scurta ședere in acea loca­litate excursioniști își vor continua călătoria pe un vapor maritim la Constanta in Balcic. — Aseară au fost descoperiți și arestați autorii furtului prin spar­gere săvirșit la debitul de tutun al d­­r Gh. Ionosén, din str. Dom­nească. Ei sunt Jani Isac, Solomon Geldern­berg și Lazar Solomon. Marfa furată a fost găsită la lo­cuința acestora, din str. Traian No. 68.­­ Azi după amiază la orele 5, în cancelaria liceului Vasile Alexan­dri au fost botezați doi noi născuți, fii d-lor Ion Pivniceru, fostul di­rector al liceului și Gheorghe Ara­mie ~,,n actualul director. Nașii copiilor­ a fost întregul corp profesoral al li­ceului.­­ Li a c •l­­­r­sarea a 26 ani de la moartea lui Mihail Eminescu în lo­calitate, voi vorbi și d. Duiliu Zam­­firescu, membru al Academiei Ro­mâne. Storei semănăturilor La ministerul de interne s’au pri­mit următoarele rapoarte: MEHEDINȚI.­ Semănăturile de toamnă din acest ju­det sunt medio­cre: cele de primăvară se prezintă bine și sa continuă cu prășila la porumb. ROMANATI— In acest județ au căzut ploi dese și mari. Ploile căzu­te n’au cauzat stricăciuni. SUCEAVA.­ In acest județ au căzut ploi torențiale cari au provo­cat din nou revărsarea rîuriilor Mol­dova, Rișca și Suha, inundînd se­mănături, fânețe, și islazuri. Din cauza ploilor s’a întrerupt co­municația pe șoseaua Fălticeni- Mălin. Grâul care se prezenta așa de fru­mos în a doua decadă a lunei Mai, a început a fi atacat de rugină din cauza nesfîrșitelor ploi. Orzul și ovăzul promite o recoltă abundentă. Prășila porumbului se face cu a­­nevoie din cauza ploilor. GORJ.­ Timpul în acest județ a fost ploios. Semănăturile de toamnă și cele de primăvară se prezintă până în prezent die locurile cari nu au fost inundate bine. Pomii fructiferi, viile și islazuri dau o recoltă abundentă. Locuitorii se ocupă cu prășitul po­rumbului, vara a început de­o­cam­­dată din cauza­ ploilor căzute. IAȘI— Semănăturile de toamnă și primăvară în general se prezin­tă bine. Viile sunt bunișoare, pomii fruc­tiferi de asemenea, afară de nuci și zarzări cari au fost stricați de brumă. Apa Prutului s’a revărsat puțin, umplînd numai gîrlele pe te­ritoriul comunelor Hermezeu și Costuleni. DAMBOVITA.­ In acest județ a căzut o ploaie cu grindină cauzînd o pagubă aproximativă de 50 la su­tă asupra pomilor roditori și grădi­nelor cu zarzavaturi, 25 la sută asu­pra grînelor și 10 la sută asupra ovăzurilor ne fiind asigurate nici una. Semănăturile de toamnă cit și ce­le de primăvară pînă în prezent sunt bune. Actualmente se continuă cu prășila porumbului. iR.­VILGER. — Timpul în acest ju­deț a fost frumos. Semanaturile de toamnă sunt mediocre, cele de­­ pri­măvară sunt frumoase. Locuitorii se ocupă cu prășitul po­rumbului care a întirziat din cauza ploilor. ROMA. — Timpul în acest județ a fost favorabil deși a pleat în­ tot cur­sul săptămînei. Pe teritoriul comu­nelor Chilii, și Giurgeni, au căzut grindină, iar din cauza ploilor Sire­tul șii Moldova revărsîndu-se a inun­dat semănăturile, islazurile și fîiiie­­tele mai cu deosebire, în comunele: Mogoșești, Hălăucești, Mircești, Re­­chiteni, Tămășeni, Carol, Tupilati și Sim­ion­ești. NEAMȚU.­­ Timpul in acest ju­deț a­ fost mai mult ploios. Pe teri­toriul moșiei Sârbești a căzut o plo­aie torențială însoțită de grindină, cauzînd stricăciuni la recoltele de pe acea moșie. Semănăturile merg bine. ------------------OXO------------------­ ROMANIA PREFECTURA JUD. TECUCI Serviciul Județan PUBLICAȚIE. In ziua de 22 Iunie a. c., urmînd sa se facă alegerea a trei membri a camerei de comerț secțiunea Te­cuci, în locul celor actuali a căror mandat expiră în luna curentă. Se publică spre cunoștința a a­­legătorilor prevăzuți în lista în­tocmită în acest scop, că sunt im­itați a­ se prezenta în localul Pre­fectura în ziua sus aratată la ora 9 anti­meridiane, spre a proceda la alegerea viitorilor membri. Prefect: Nedescifrabil. Secretar: O. Gh—ioiu. No.­­161­5, 104 iunie 5. - --------------«sa— ----------­ Mișcarea artistică-literară . La ani și la străinătate — Opinia lui Charles Baudelaire, Anatole Fran­ce, Georges Rodenbach, I. Michelet fle.y—e Mareelîne Desbordes-Val­­moa-e. Charles Baudelaire — Mă gin­desc la ce simt cînd citesc poezia d-nei Valmore, parcurgînd-o cu o­­chii adolescenței, care la oamenii nervoși sunt arzători și­ pătrunză­­torb Poezia aceasta îmi pare o gră­dină însă fără solemnitatea gran­dioasă, din Versailles, fără pitores­cul vast și teatral al Italiei savan­te, alt de cunoscătoare în construc­ția grădinilor (aedificat hortos); fără farmecul din la .„Valée des flutes“ sau „Tenare“ al lui Jean Paul. Poezia aceasta seamănă cu o sim­plă grădină englezească, romanti­că și romanțioasă. Brazdele de flo­ri sunt bogatele, expresiuni ale sen­timentelor. Lacuri limpezi și ne­mișcate, care oglindesc tot ce e­­ste în jur, întorcînd totul pe bolta­­ Și întoarsă a cerului, reprezintă pro­funda resemnare a vieței împestri­țată de amintiri. Nu lipsește nimic acestei încîntătoare grădini din al­te vremi... Anatole France — Prima impre­sie e că este dotată, mai mult, de­cât ori­ce femeie, să iubească și să sufere. Să ne ocupăm de prime­le ei dureri, de primele răni, cu respect, ca de un is­vor ascuns de unde curge um val bogat și curat de poezie... Slabă, ea obsedă pe cei puternici pentru a le câștiga, grația. Astfel cu drept cuvînt, i se spuse că are sufletul plin de cu­raj, de tandrețe și mizericordie“ Era amorezată de natură, și prin acest dar prețios fa poetă... Georges Rodenbach — Marce­line Valmore este cea mai mare femeie franceză. Acelora care in­sistă azi asupra inferiorității fe­meii, asupra incapacității așa zisă organică, este de ajuns să­ le spui acest nume ca femeie de geniu, mai mult de­cât George Sand, prea con­sacrată — ca pe un om de litere. Marcel Prevost­­ Mar­celine Desbosdes — Valmore încarnează tipul clasic al femeei franceze, li­tera­ră și senzibilă, unică în timpul ei. Cu gustul dragostei încă din copilărie, înainte de a cunoaște dragostea; ca pe un sentiment al naturii, o cîntă în versuri. Adogăm la acest dar al naturii, viața cea mai romanțioasă, roman­țioasă pînă la irealitate. Prin moș­tenire, e sacrificată credinței reli­gioase. Marceline a fost poetă prin forța expansivă a sensibilităței sale. J. Michelet — Mi-e inima plină de ea. Deunăzi văzînd pe „Orfeu“, mi-am reamintit-o cu o forță, extra­ordinară și cu o putere de furtună, așa cum am cunoscut-o în viață. Cit de rău îmi pare că i-am ară­tat așa de puțin, profunda și uni­ca mea simpatie!... Am cunoscut-o în vîrstă, dar­ mai emoționată ca ori­cînd și­ tur­burată pînă la sfîrșitul vieții și (s'ar putea zice) beată de moarte și de dragoste. Țăranul stetea in picioare, in fața doctorului care era lungă bolnavă. Bătrina, liniștită, resemnată, conști­entă se uita la cei doi inși ascul­­tîndu-i. Era pe moarta, însă nu-i părea rău căci își trăise traiul; a­­vea 92 de ani. Soarele de Iulie pătrundea în va­luri prin fereastra si prin ușa da­tă de perete, și își arunca jeratecul său pe podeala lipită în neștire cu pămînt, bătătorit de opincile a pa­tru generații. O suflare de vînt, aducea cu sine miros,de cîmp, miros de iarbă, de grîu, de frunze uscate sub dogoa­rea nămiezei. Lăcustele își intonau cîntecul lor țipător, și umpleau ne­mărginirea cu un zgomot asemănă­tor aceluia pe care îl fac jucăriile d­e lemn de prin bilet­uri. Doctorul zise tare: — Honoré, să nu lași singură pe mamă-ta în halul acesta. O să moa­ră dintr’o clipă întra­ alta. Țăranul răspunse desnădăjduit: — Totuși traduc să-mi car grâul; căci prea de mult stă­ culcat pe pă­­mînt. E drept că timpul e bun, Tu ce zici mamă! Și bătrîna, care abia își trăgea su­fletul, încă cuprinsă de stîroenia normandă făcea semne cu capul că „da“, trimetînd pe fecioru-său să-și care griul și s-o lase singură să moară. Doctorul se înfurie și isbind cu pi­ciorul în pămînt zise: — Ești un dobitoc mă înțelegi, și nu-ți dau voe să faci una ca asta! Și dacă ești nevoit, să-ț­i cali griul chiar azi, du-te de caută pe Rapeta, pentru Dumnezeu! să vadă de ma­ta! Iar de vei îndrăzni să nu mă as­culți am să te las să crăpi ca un cîine, cînd te-oi îmbolnăvi, m’ai în­țeles1? Țăranul, înalt și slab, cu mișcări domoale, chinuit de șovăire, de fri­ca doctorului, și de dragostea sălba­tică pentru economie, își făcea so­coteala și întrebă: — Cam cât o să-mi ceară Rapeta ca s’o vegheze? Doctorul se răsti: — Ce, eu trebue să știu? Asta? a­­târnă de timpul cât o tü- Ințelege­­re cu ea, la dracu! Dar vreau să fii îndărăt într’un ceas, înțelegi? Țăranul se hotărî. — Plec, mă duc, nu te necăji Dom­nule Doctor. — Știi, știi, bagă de seamă, că nu glumesc cînd mă supăr! Când rămase singur, săteanul se întoarse spre mamă-sa și-i zise în­cet: — Păi mă duc să chem pe alde Rapeta, că așa vrea omul ăsta. Să nu care cumva să te scoli până nu vin și eu. Și plecă. Rapeta, o bătrînă călcătoreasă de rufe, păzea morții și pe cei ce erau gata să-și dea sufletul de prin sat și de prin megieșii. Apoi după ce isprăvea de înfășu­rat în giulgiu din care nu mai e­­șeau nici­odată, se întorcea acasă punea mâna pe mașină spre a călca rufele celor în viață. Sbîrcită ca un măr de anul trecut, rea, pismătăreață, și avară fără pe­reche, gîrbovită de vecinica mișca­re a fierului pe pînze, ea iubea ago­nia cu o dragoste monstruoasă și sălbatică. Nici odată nu vorbea de­cît des­pre cei morți, nu povestea de­cît despre nenumărate feluri de a mu­ri, povestea cu toate amănunțimi­le, vecinie in aceliaș fel, ca un vână­tor care ar spune câte focuri de puș­­că a prăpădit. Cînd Conoré Bon­­temps sosi, Rapeta tocmai pusese scrobeală în apă ca să calce rufele megieșilor. — Hei, bună seara, ce mai ala ba­la­lele Rapeto? Ea întoarse capul. — Bine, bine, dar Dumneata? — O! mie-mi merg lucrurile stru­nă, dar mama a cam scrîntit-o. — Mama D-tale. — Păi, mamă! — Dar ce, i s’a întîmplat ceva și­b­a? Da, e pe ducă. Bătrîna scoase m­înile din apă și picăturile albastre străvezii, lunecau dea lungul degetelor și picurau în albie. Cu o patimă neașteptată ea în­trebă : — Care va să zică e rău de tot? — Păi de, doftorul mi-a spus că n’apucă ziua de mîine. — Da, da, e rău. Honoré chibzui puțin. Vrea ca să aducă vorba mai pe departe, însă fiind­că nimic nu-i venea în gînd se hotărî. Cam cît o să-mi ei ca s’o păzești? Ceh! știi că nu sînt așa de bogat, de abia am ce-mi trebue. Biata mamă, numai asta a băgat-o în pămînt, urca, prea multă economie, ostenea­lă prea din cale afară. A muncit cît 10 cu to­ate ca avea 92 ani. A în­ars Rapeta răspunse apăsat. Păi de, sunt două prețuri: pentru bogat; sau­­ doi lei pe­ți fi trei pe noapte, iar pentru ceilalți, unul pe zi și doi pe noapte. O să-mi dai unul și doi. Țăranul își făcea socoteala; el știa bine pe mamă-sa, știa cît e de pi­­loasă de vînjoasă și de resistentă. Dă unde știi? poate mai a ducea așa opt zile, deși doctorul îi spu­sese altfel. El răspunse hotărît. — Nu se poate. Eu vreau să-mi spui un preț, prețul pînă la sfîrșit. Să vedem cu cine trage norocul. Doctorul mi-a spus că azi mîine moare. Dacă o fi așa, e norocul Du­­mitale și paguba mea; iar dacă o tărăgăni mai mult, atunci e paguba d-tale și cîștigul meu. Mirată, păzitoarea se uita la el. Pînă atunci nu se mai tocmi­se cu ni­meni. Ea nu se hotărî, chinuită de gîndul păgubii. Ba chiar bănuia că vrea s’o înșele. — Nu pot să-ți spui nimic pînă ce n’oi vedea pe Lelea Bontexnos, zise ea. — Haide. -- Păzitoarea se șterse pe mîini, și îl Urmă. Nu vorbiră nimic pe drum. Ra­peta mergea cu pași pripiți, pe cînd el făcea cîte un pas de par,că sărea tot peste gropi. Doborîte de zăduf, pe cîmp, va­cile își ridicau greu capul, și mu­geau la vecie­­­ acestor doi trecă­tori, cerîndu-le parcă de mîncare. Cînd ajuns­­ o acasă Honoré zise: Dacă o fi murit? Și dorința lui pentru o întîmpla­­rea ca asta, se vedea din felul cum rostise întrebarea, Bătrîna însă nu murise. Sta în pat, lungită cu fața în sus, cu mîinile întinse pe velinta albastră, mitul îngrozitor de slabe, diforme semă­­nînd cu niște animale hidoase, pare c ar fi fost raci și sbîrcite de boală de trudă și de muncile grele pe care le săvîrșise. Rapeta se apropie de patul bătrî­­nei privind’o lung. Ii încercă pulsul, îi pipăi pietul, asculta cum suflă, în­trebă ceva ca să o audă cum vorbeș­te, apoi o privi din nou, și plecă cu Honoré, își făcuse convingerea; bătrîna nu mai apuca dimineața. Honoré întrebă: — Hei? Rapeta răspunse: O s-o mai ducă vre-o două trei zile. O să-mi dai sease franci, ne-am înțeles. El zise supărat: — Șease franci! șease? Ce ai îne­­bunit? Păi n’o să mai trăiască nici șease ceasuri. iSi se ciorovăiră mult­, amândoi în­­dîrjită. Cînd Rapeta vru­i sa plece, cum timpul se perdea zadarnic și fiindcă nu putea veni griul singur, el primi: — Bine, ne-am înțeles, șease fran­ci pînă cînd ș’o da sufletul. — Ne-am înțeles, șcase franci. Și el plecă, cu pași grăbiți, către țarină. Păzitoarea intră în casă. Ea își adusese și de lucru, căci lingă cei ce eru gata să moară și lingă morți, lucra fără încetare, fie pentru ea, fie pentru familiile care îi dedea aceste două treburi cu un supliment de plată. Ea întrebă de­odată.. — Cel puțin a a -i împărtășit, lele Bontemps? Bătrîna, făcu semn cu capul „nu“; iar Rapeta, cum era bisericoasă, se­­ sculă numai decit: — Doamne sfinte, se ,poate una ca asta ? Mă duc să chem pe popă. Și o spormi în goană la preot, și fu­gea așa­­ de iute că oamenii de prin piață crezură că i s’a întîmiplat ceva. Preotul îmbrăcat cu patrafirul, venea după tîrcovnicul care tot suna dintr’unu clopoțeii spre a da de veste credincioșilor că Dumnezeu trece prin cîmpiile arzătoare și tăcute. Oamenii care lucrau în depărtări îiși scoteau pălăriile și rămâneau nemiș­cați, așteptând ca albul vestmânt să se facă r­ văzut, femeile care legau snopii, se ridicau în picioare și-și fste­cau cruce; găini negre, speriate, fugeau de alungul șanțului, clăti­nîn­­du-se­ pe picioare și dispăreau prin cotețe, iar în livadă un cârlan legat de o funie se sperie de patrafirul alb al preotului și începu să sburde. Țircovnicul cu apu­riu roșu, mergea iute, iar preotul cu capul plecat în­tr’o parte și cu potcapul lui în col­țuri, dedea zor, în­ghnind la rugăci­uni. Rapeta venea pe urmă adusă la spate, aplecată, gata să se pros­terne mergînd, și își ținea mâinile împreunate ca ,la biserică. De departe Honoré îi văzu și risc: — încotro merge sfinția sa ? Șiret tîrcovni­cul răspunse: — Cu D-zeu, la mamă-ta ! — Da, da, se prea poate! Și își văzu de treabă înainte. Bătrîna Bontemps se spovedi, pri­mi binecuvântarea, și se împărtăși, iar preotul plecă, lăsîndu-se singure în coliba dogoritoare. Cum m­anase singure.­­ Rapeta în­cepu să privească pe chiar în« Bou­­temiss, și se întreba dacă # £ s> trăeasică mix’«»­ < începuse să amurgească, o adiere mai race pătrundea în casă făra în loi să se clatine portretul lui Epinal prins cu două ace în perete; micile­­ cercevele ale ferestrei, albe odinioa­­ră, galbene acum și a­coperite cu mușchi pare că vrea, să sboare, să se smucească, să fugă ca și sufletul bia­tei bă­trîne. Lelea Bontemps, neclintită cu o­­chii sticloși sta în așteptarea morții care zăbovia să vie. Răsuflarea ei scurtă hîrtia pe­ gîtlejul ei sirius: se­ putea «nari numai de­cît, și pe pă­mânt ar fi fost o femee mai puțin, o femee pe care nimeni nu ar fi prins-o. Honoré veni­­ târziu. El se apropie de pat, și văzînd că mamă-sa trăește întrebă: — Ei, cum îi merge ? Se întoarse către Rapeta și-i zise: — Acum, mîine de noapte, la cinci negreșit. — Mâine la­ cinci. Insă, Rapeta veni cînd se făcuse ziuă de-a binelea. înainte de a pleca, Homere îmbu­ca din supa pe care și-o făcuse­­ sin­gur. Păzitoarea­ îl întrebă : — Ei, s’a­i s­lăvit cu ea ? Cu o­­ cută­­ plină de răutate la col­țul buzelor el răspunse: — Mai bine s’a­r prăpădi. Și plecă. Neliniștită, Rapeta se apropie­­ de bătrâna in agonie, care­­ era mereu în acelaș hal, nepăsătoare,­­cu­­ ochii des­chiși și cu mâinile pe ve­lință. Cu gîndul că o «’o mai ducă tot așa do­uă, patru, opt zile, o teamă îi cu­prinse sufletul ei de avară, iar o mâ­nie sălbatică o răsvrătea contra vic­leșugului cu care a fost­ amăgită și împotriva acestei babe care nu mai murea, începu să lucreze iar cu rîvna și aștepta țintuind privirile asupra fe­ței sbîrcite a babei Bontemps. Honoré veni la masă, părea mul­țumit, aproape vesel,­­o urmă ple­că. De bună­­ seamă treburile îi mer­sese bine. Rapeta se desnădăjduise; fiece mi­nut scurs i se părea timp pierdut, bani furați. Ii era crudă, avea o pof­tă sălbatecă să strîngă de gît pe a­­ceastă termenită, pe această nătîn­­gă bătrînă. Avea o poftă să-i o­­prească răsuflarea anevoioasă, ca­re îi fura vremea și banii. Pe­ urmă se ghidi la primejdie, al­te gânduri îi frământau creerul. Și se apropie de pat­ . — Ai văzut vre-o dată pe ucigă-i crucea? Baba gîngăvi. — Nu, Rfmeta începu apoi să-i istori­sească­ povești ca să chinuiască su­fletul ei slab de ființă care era gata să moară. „Cînd cineva e pe sfirșire, spunea ea, dracu i se arată înainte. El ți­ne în mâna dreaptă o mătură, în cap o pirostrie și ți­pă de-ți spar­ge urechile. Dacă l-ai văzut ești ga­ta“. Și începu să-i înșire pe toți a­­­ceia care văzuse pe ucigă-i joacă în anul acela: Iosefina Loisel, Eulalia Ratier, Sofia Padagnat, Se­raf­im Gro­spied. Baba Bontemps, sguduia, se svîr­­coli­a, își mișca brațele, căuta să-și întoarcă capul spre fundul odăii, îndată Rapeta fu după pat. Lua din dulap o pânză, și și-o puse pe i­a; în cap își puse o pirostrie ale cărei trei picioare semănau cu niște coarne, puse mâna pe o mătură și în cealaltă mână luă o căldare și o aruncă în sus. Cînd căzu jos făcu un sgomot a­­surzitor. Apoi, Rapeta se sprijini de o lan­­tă, ridică pînza care atârna din marginea patului și se ivi, fă­­cînd fel de fel de întorsături­, țipa ascuțit în căldarea pie care și-o pu­sese în față, și amenința cu mătura pe biata bătrînă care era pe moarte, îngrozită, cu priviri turbate bătrî­na făcu o sforțare supra­omenească ca să se scoale și să fugă, isbuti chiar să-și scoată din așternut li­nierii și, pieptul, apoi căzu gemuri. Murise. Rapeta liniștită puse lucrurile la locul lor, mătura la colțul dulapului, bagă pînza în ladă, puse pe vatră pirostriile, așeză găleata pe laviță și scaunul lingă perete. Apoi, cu gesturile meseriei sale, închise o­­chii holbați ai răposatei, puse pe pat farfuria cu alarmă, mută o ra­mură de merișor care era sus pe dulap, îngenunchiă și începu să șop­tească cu evlavie rugăciun­e știute pe dinafară. Și cînd Honoré veni scans, o gă­si ru­gîn­du-se. Se gândi că o în pa­gubă cu iui franc, căci o păzise S zile și o noapte ceși c* ‹seoea­u franci iar nu și se cîi trebuia «A­elea acum. tă­ ț­afl. A. -1­­ ituari învî au «tai goss»?#* în ad­smttt și î Cft fîttaS de K­ara jțSaaflp­res- la jflf £ 8­gg& „Viitorului“ „Uciga-i Crucea“ de G­. de Maupassant \\ >

Next