Viitorul, octombrie 1914 (Anul 8, nr. 2387-2414)
1914-10-24 / nr. 2409
r ■As r Anul an șeapierea — No. 240» 5 BANI ABONAMENTE REDACȚIA ADMINISTRAȚIA ANO^CIURJ"cOMERCIALE I In țară............... un an 58 Lei...................șease luni !) Lei STRADA ACADEMIEI No. 19 CALEA VICTORIEI No. 56 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III................... 50 bani I In străinătate----un an 86 Lei.................... 'casia, luni 18 Lei intrarea prin pasaj. Imobiliara Intrare și prin Academiei 17 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV................... ..0 bani Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni TELEFON 13 47 si 57/20 TELEFON 22/39 Inserții și reclame pagina III linia...................... .....2 Lei fr BANI SITUAȚIA încercarea Germanilor de a csapa orașul Mongert a rămas zotească. Belgienii au deschis zăgazurile canalurilor pe cari le au acolo și apa trecând de înălțimea unui om. Germanii au trebuit să părăsească acea regiune inundată. Ei își îndreaptă acum sforțările în direcția localității Spres, dar recunosc singuri că și acolo întâmpină rezistența înverșunată a aliaților. Alte lupte au fost angajate la nord-vest de Roye, dar tot Germanii recunosc că aceste lupte, cu toată îndârjirea lor, nu a dat nici un rezultat decisiv. Oarecare succes au avut Germanii la Vest de Solsons, unde au cucerit localitatea Guavonne. De pe frontul oriental, Rușii anunță izbânzi de ale lor la granița Prusiei orientale și la sud-est de Blesse unde sa dat o luptă defavorabilă austriacilor. Pe frontul din Polonia, armatele austro-germane caută să așeze Innoni pozițiuni, dar Rușii se silesc să se zădărnicească pregătirile. De pe frontel sud-est, Austriecii anunță reocuparea Șahatului- Această reocupare e o serioasă pierdere pentru Sârbi. Intrarea Turciei in acțiune, alăturea de Germania și Austro Ungaria, a și deslănțuit ostilitățile Triplei înțelegeri. O primă ciocnire a avut loc, în Caucaz, între Ruși și Turci, iar flota anglo-franceză din Marea Egee a și început bombardarea Dardarsîelor. Ru se poate prevede care va fi rezultatul operațiunilor din Baston fărei legre. E însă evident de pe asum că în cazul biruinței generale a Triplei înțelegeri, regimul Manelelor va suferi o scimbare fundamentală, farul in manifestul sâu contra Turciei, vorbește de disregarea problemelor istorice ale Rusiei pe malurile lirei negre. De bună seamă că o Înțelegere a fost prealabil stabilită între Rusia și Anglia în privința Dardanelelor_____________________________ Acțiunea universitară intre nouă lumină — DUPĂ DECLARAȚIUNILE DIN ultimul interview al rectorului — "Aparențele din ultimile trei zile, ne îndreptățeau să socotim închisă, — pentru cîtva timp cel puțin, — discuțiunea asupra acțiunii de la Universitate. Ca de obicei, însă, aparențele înțară. Și dacă de cîteva zile am fost lipsiți de o manifestațiune colectivă, a minorităței universitare, în schimb domnul Rector al Universităței a ținut ca cel puțin printr'o ‘manifestațiune personală, să redeschidă discuțiunea, care pare 7 voi s’o întrețină cu orice preț. D. Rector al Universitatei, solicitind sau solicitat, a dat un interview .,Universului“, pretinsînd să explice din nou, * ca și cînd ar mai fi fost nevoe, — motivele acțiunei, așa de mult în contrazicere chiar cu părerile unui alt conducător al mișcărei, mișcare pe care de altfel n’a fost nici odată în intenția noastră s’o solidarizăm cu Universitatea , acțiunea reprezentând atitudinea minorităței universitarilor, n’a putut fi socotită nici odată prin urmare ca reprezintînd instituția în întregul ei. De altfel era și inadmisibil ca Universitatea să se asocieze unei mișcări pornită dintr- o pripire neobișnuită cercetărilor științifice și pe care evenimentele au dovedit-o drept o greșeală. De aceea era firesc ca majoritatea universitarilor să refuze cu atît mai mult un gest de solidaritate, atunci cînd rețuindu-se acțiunea acestei minorități universitare, inițiatorii nu făceau decit să grefeze o greșală pe o altă greșală inițială, începutului de mișcare gălăgios, care s’a terminat în vehemente întruniri publice, a urmat după cum se știe comunicatul .eșit din consfătuirea șefilor de partide, lămurind prin hotărîrea factorilor răspunzători și greșala acțiunei de la Universitate și inoportunitatea semnelor de neliniște, pe care le dădea opinia publică. Spre deosebire, însă, de minoritatea universitară, după comunicatul șefilor de partide, opinia publică, reintrînd în calmul așa de necesar vremurilor mari, a făcut dovada unei drepte înțelegeri și a situațiunei generale și a intereselor statului nostru ; — a dispărut astfel și aceea, ce dădea aparența unei comunități de păreri și sentimente între anima publică sau o parte din ea cu minoritatea universitară. Atunci care mai poate fi explicat mmmm* wMW MB9p te i inoportune a mișcărei universitare ? D. Rector, luîndu-și sarcina să o dea prin interviul din „Universul“, se punte singur în situațiunea de a trebui să recunoască greșala inițială a primei mișcări, cînd însuși declară că noua acțiune nu tinde a închm oportunitatea momentului unei acțiuni a Romîniei, ci are de scop ca să stabilească numai ,,unanimitatea conștiințelor“, pe care ar avea să se sprijine acțiunea de guvern. E o scuză mai mult decît o explic,afirme, o scuză rău găsită, fiindcă se sprijină pe o afirmațiune intenționat alături de adevăr. Conștiința națională ne este la toți cu prisosință desvoltată și îndrumată spre adevăratul ei ideal, ca să nu mai fi fost nevoe de o mișcare pripită și gălăgioasă. Dar pe cînd domnul Rector să grăbește să declare că universitarii nu înțeleg a indica guvernului „oportunitatea momentului“, un alt profesor universitar, d. C. Disescu, amic al d-lui Rector și inițiator ca și d-șa al mișcărei, nu încetează să tronează săptămînal presei spre publicare cite o nouă serie sorică, anunțând sumei uluite „că a descoperit iarăși un fapt nou“. Cum se potrivesc, în cazul acesta mirele misivă ale d-lui Disescu, care pare a spune că a sosit momentul unei acțiuni a Romîniei, cu afirmațiunea recentă a d-lui Rector, care renunță azi la vechea pretenție de a indica acest moment hotărîtor ? Să ne fie îngăduit, — simpli spectatori ai contradicțiilor acesta va, — să găsim , ciudată polemica în contradictoriu dintre cei doi principali inițiatori ai mișcărei de la Universitate. Aceasta ne face să așteptăm cu și mai multă curiozitate memoriul anunțat. Așteptîindu-l, Vrem să sperăm că măcar din panelul de vedere al redactavei — căci logica lipsea cu totul din cel dintâit,—va fi astfel, încît să nu aducă o nouă umbră prestigiului Universitatei, așa de scump nouă, tuturor. "Și apoi... atufel pare că este cam insolită procedarea aceasta a unor profesori universitari, cari se cred îndreptățiți ca prin memorii să atragă ei alerțiunea factorilor celor mai înalți ai statului asupra adevăratelor interese romînești, o constatare, ca și celelalte. VEDERI DIN BRUXELLES PalaTul Justiției UNA DIN CELE MAI MONUMENTALE CLĂDIRI ALE OCCIDENTULUI ȘI O PODOABA ARHITECTURALA A CAPITALEI BELGIEI. Voluntariatul este un sistem de recrutare în armată prin care o națiune nu încredințează grija apărărei sale decît acelora din fii ei cari voesc să se însărcineze cu aceasta. Acesta a fost sistemul practicat în Belgia timp de decenii. Deviza partizanilor voluntariatului este expresivă și energică. Ea se exprimă în limba oficială belgiană — adică în limba flamandă — sub forma puțin delicată a limbajului flamand: „Niemand ged wogen, soldaat“, „nimeni nu va fi constrîns de-a fi soldat“. Datoria de a-și apăra patria este o constrîngere repulsivă. Ea se zice, de spiritele prea liberale, că este o robie nedemnă de timpul nostru. Dar acest exces de liberalism n’are nici meritul de a fi logic, în afară de consecințele dezastruoase ce le poate aduce, căci partizanii lui „niemand gedwogen soldaat“ admit totuși că statul poate să ia taxe, cîștiguri, numai «impozitul... cazarmei să nu-1 facă! Dacă statul are dreptul, în interesul tuturor de-a impune anumite obligațiuni oneroase, atunci el implicit are și dreptul de a sili pe cetățen să-și apere..., ce anume? însăși averea, siguranța, și demnitatea lor. Așa că voluntariatul practic în Belgia nu era nici logic, necum util. Dar s’ar putea obiecta, cum s’a și obiectat în fapt că același sistem se practică în Anglia. De altffel, cetind întîmplările zilnice ale războiului actual aflăm «că Anglia angajează voluntari. Aceasta ne ar face să credem că sistemul absolut al voluntariatului e în vigoare în Anglia. Lucrurile stau altfel: In Anglia, în această țară unde se respectă ca o religie de stat libertatea individuală, nu există un serviciu obligatoriu pentru trupele cari sunt trimise în colonii, și pentru acelea cari sunt expediate ca corpuri de armată în luptă. Dar apărarea insulei gigantice,și a metropolei este prevăzută și organizată. Toți cetățenii trebue să contribue la această pază. Voluntariatul de, altfel n’a existat numai la, Belgieni și acuma la Englezi, iată o edificatoare pagină din marele istoric Fustei de Coulanges: _. ..Marius angaja voluntari. Acest fel de înrolare, de care nu s’a văzut exemple decât în anele momente de criză, vmn *li$pss, pristcipiilor repuiblicei romani*. înaintea lui Marius, cineva era soldat nu pentru că voia să fie, dar pentru că era forțat de a fi, era cineva soldat în virtutea legei, și pentru că era cetățean. Dela Marius încoace un soldat cine voia să fie; nu era soldat pentru că era soldat, dar pentru că avea poftă să fie soldat. De atunci serviciul militar încetă de a fi o datorie bună de îndeplinit față de Patrie și deveni un meșteșug, un mijloc de-a trăi, un mijloc de-a se îmbogăți prin soldă și mai ales prin pradă. Proletarii năvăleau în armată. Dacă războiul era greu, era mai puțin totuși decit agricultura și industria; el satisfăcea pasiunile și poftele“. Evident nu trebue a confunda voluntariatul cu sistemul mercenarilor. Unul pornește dintr-un exces de libertate, celălalt este un sistem de înjosire, căci oferă unui om posibilitatea de a se vinde pe cit mai scump, menajîndu-și, însă, cit mai i tonnit, firește viața să. Voluntariatul pornește de la o idee înaltă de datorie cetățenească, pe cînd mercenariatul pleacă de la ideia că pentru bani omul e capabil să facă orice? înțelege oricine cstă mare deosebire morală este între aceste două sisteme. Dar ceea ce trebue totuși să admitem — și groaznicul războia de acuma o dovedește — este că armata trebue să fie pregătită cu o grije de toate zilele, și că nici o operă magnifică nu poate trăi dacă nu e apărată, și sprijinită de forța militărească, întregul progres al civilisației pașnice nu are decât un singur reazăm. Organizarea ostășească, actualități militare Voluntariatul în armatele moderne SISTEMUL PRACTICAT IN BELGIA, SE ACUMA IN ANGLIA POETUL Poate nu este autor de actualitate, în timpurile de groază și singe de astăzi, mai mult ca publicistul francez Andre de Lorde. Urmind căile deschise de Edgar Poe, transpunind pe sgena ororile rătăcirei nvin- 40 fiindteeth folosindu.se de fatite 1zio sa bogată în creiarea celor mai extraordinare situațiuni cari dau maximul de groază, — teatrul lui Andre de Lord? mărește elementele tragicului pe care anticii lau folosit în explicarea Fatalitatei care apasă omenirea. Andre de horde, poetul groazei și abil mînuitor al artei de a te înșiK ti mînia, va găsi în vremurile însingerate al căror contimporan este noni motive de inspirație cari trecând prin mintea sa fecundă în a creza situațiuni și tipuri extraordinare îi vor ajuta și mai mult scopul care-l urmărește în literatura de astăzi. Ceea ce caracterizează pe André de Lorde este că nu se folosește tocmai de ceea ce înspăimînta pînă mai ori: moartea. Poetul groazei utilizează rătăcirile mititei omenești și toate mizeriile acestei vieți îi dă mijloacele de a ne înfiora, ferinduse parcă dinadins să-și ucidă eroii cari ar găsi tocmai in liniștea de veci pacea sufletelor lor chinuite de hhimerele cele mai groaznice. Cunoscînd astfel pe Lorde, desigur că autorul celebrelor „La Dormeuse“, „Terre d’épouvantd", „La Nuit rouge“, à telephone”, ele va ocoli iarăși ceea ce astăzi nu mai înspiuimîntă: moartea. In zguduirea nervilor ațitați de grozăviile războiului și în influența dezastroasă pe care o au acestea asupra ființei umane. Lorde va ști însă să speculeze cu talent și artă slăbiciunile sufletului omenesc, v IN FIECARE ZI GROAZEI j HOTE ■ -w—-----OTO— .IH^IJEIJ ■șmrurfi» __ — *✓ % hSí. CERCETĂRI DE ACTUALITATE GERMANO-FRANCEZ PĂRERILE UNUI DEPUTAT ROMÂN — Continuăm astăzi a reproduce un nou capitol, din, interesantul studiu ..Interesele Romîniei în războiul, actual“ publicat în revista „Democrația“ . Conflictul germano-francez nu a fost impus de interese imediate ci mai mult ca o lichidare a trecutului. Germania nu se putea teme de o concurență franceză nici pe uscat nici pe mare.Franța nu se putea îngriji decit prin „revanșa“ ce vrea să-și ia și mai ales prin ajutorul ce ea poate da celorlalte două state Rusia și Anglia, realele concurente ale Germaniei. In caz de învingere, Germania nu are interes de a distruge Franța prin împărțiri teritoriale importante, ea îi va cere probabil mari despăgubiri bănești și unele garanții ,contra unei agresiuni viitoare. Rolul însă pe care Germania învingătoare și cu populație numeroasă năzuiește să-l joace în lume prin comerțul și navigația ei îi impune o politică colonială. Venită în urmă în concertul puterilor mari Germania nu a putuit încă să-și creeze punctele de reazem necesare pentru această politică mondială. Imperiul german nu dispune decit de două colonii în Africa împărțită de cirând, de una în Oceania, de teritoriul Kiao Ci au în China și de tuici un punct de reazem în America. Iată de ce Germania victorioasă ar căuta probabil să răpească o parte din coloniile franceze, neputînd să ia dăm cele engleze. Războiul franco german pune deci în joc și un interes mondial pe lingă cel al echilibrului european. In ceea ce privește acest echilibru, de la răsboiul din 1870 Franța prin ea însăși nu și-a mai putut recăpăta rolul de altădată și influenta ei, nu a putut să se manifeste decit prin alianțele cu alte state și nu prin propria ei acțiune. Depărtarea Republicei Franceze de noi nu ar da răsboiulun francagerman un interes direct pentru noi, ci numai prin rezultatele ce ar avea atît pentru echilibrul european cît și pentru slăbirea popoarelor de aceeași gintă cu noi. Din punctul de vedere al echilibrului ne interesează în deosebii puterea relativă a statelor mari din imediata noastră apropiere, pentru ca prin egalizarea acestor forțe, existența statelor mai mici să fie cu putință. Ar trebui prin urmare să avem o preocupare mai mare pentru ca un echilibru real de forte să existe între Rusia și Austria și dacă această putere este slăbită între Germania și Imperiul Moscovit. In ceea ce privete înfrîngerea sau slăbirea unui stat latin, în inier t, politica externă a statelor astăzi, nu mai este condusă de simtiminte altruiste, ci de un imediat interes al lor, ar fi o naivitate să credem că Republica Franceză va face o politică favorabilă nouă numai din cauza originei noastre comune. Istoria celor patruzeci de ani din urmă este o probă în această privință. Depărtarea Franței de noi, rolul relativ seciuidar luat de această republică în politica europeană »orientală în acest interval face ca interese de un alt ordin să conducă politica ei externă. Tot astfel, nu credem în ceea ce privește interesele noastre, că este locul de a insista asupra caracterului social sau civilizator ce ar vrea să se dea conflictelor actuale. Autocrata și mai înapoiata Rusie se găsește laolaltă cu Republica Franceză și isbrida fie a Triplei înțelegeri cît și a Dublei Alianțe nu poate reprezintă un regim viitor mai democratic sau mai autocratic mai barbar sau mai înaintat în Europa. Isbrnda finală a oricărui va fi, nu va putea să înlăture efectele reale ale războiului general, pentru civilizația europeană, ori studuirile sociale pe cari în mod fatal le va aduce. Ea nu va putea, nici să schimbe pentru multă vreme starea de pace armată viitoare și deci militarismul excesiv cam domnește din nenorocire în Europa de astăzi și în deosebi în Germania. Deci, din punctul de vedere al intereselor noastre imediate, conflictul germano-francez nu ne interesează decit indirect și oricare ar fi rezultatul lui, el nu ne poate opri desvoltarea democratică și națională a statului nostru. Acest război «nu poate să aibă înrâurire decît prin efecte «indirecte ce «poate provoca, adică prin alianțele statelor «beligerante și în deosebi prin ajutorul pe care îl «dau indirect două mari «imperii imediat vecine nouă: Franța: politicei Rusiei în Orent și Germania. Austro-Ungariei. Dama cu camelii Bucurîndu-se de o «alianță a trei parteneri, cari se complectează minunat. «trupa „Teatrului Modern“ ia reprezentat piesa lui Alexandru Dumas-fiul, «despre care un spiritual publicist francez spunea că e „cea mai bună operă a tatălui său”. Piesa e veche. Piesa e arhicunoscută. E totdeauna, însă, interesantă. Și mai mult decît orice impresionantă. Lav.Dama cu camelii” dacă eroina e interpretată de d-na Aristizza Romanescu s’au de d-na Marmara Voiculescu, totdeauna publicul plînge. Căci în piesa lui Dumasfiul, «nu e numai o texă; «numai pledoaria «sentimentală în favoarea femei părăsite, în favoarea curtezanei ce poate totuși iubi sincer. Mai este ceva: E durerea omenească, e durerea profundă a femeei ce moare de oftică, a tinerei ce se vede pierdută deși viața îi apărase în calmul și surîzătorul „bine ai sosit” al iubire!, ce purifică și transportă... In această rupere a vietei, în acest ireparabil «sfîrșit lui întregei fericiri pământești, stă, permanentul isvor al lacrimilor ce se șterg «cu oarg «care neînțeleasă rușine pentru «ca în lumina electrică să nu se vadă, ochii plînși din întunericul sălii. Suntem atîta de vremelnici, pe învelișul «acesta »al unei substanțe incandescente, ciuu ne spun astronomii; trăim atîta de puțin, și în acest puțin atîtea zile ne simțim răi! și nenorociți, în,cît atunci cînd un mare artist ca Aexandru Dumas ne pune în «concentrația și în scânteierea artei, «acest ireparabil sfîrșit care curmă o tinerețe îndrăgostită, ne simțim atinși în izvorul profund al sentimentalității noastre. Și poate că «arta duioasă, luminînd «nestatornicia fericirei noastre, să fie în aceste vremuri de urgie și de bestialitate un apel divin spre iertare și spre îngăduință. Trăim atîta de puțin, în «cît dorința «de a «ne distruge cît mai repede e un lux al voinței, dacă «nu, chiar un dezastru al inimei omenești! Petronius -------------------OOO------------------- OPERA ROMANA SE incearcA iarA și RESNFMPLOAREfä ACESTEI basTi TtipuMi Ni se anunță cum că pe ziua de 1 Noembrie, va debuta pe scena Teatrului Leon Popescu, o nouă trupă de operă romînă. De data aceasta inițiativa «pornește Minsinul studentimei universitare și este sprijinită de către d. Cristide o «persoană cu destule mij joace materiale, cu mare dragoste de muzică și cu o dorință demnă de toată lauda de a vedea toți un moment mai curînd, luînd ființă mult aștepta operă romina. _ _______ Așa «fiind, noua instituțiune, sau mai, bine zis, încercarea ce se face de a se pune bazele Operei Române, ia ființă sub auspiciile celei mai desăvîrșite bunevoințe și cu tot entuziasmul ce-i comportă o asemenea ințiativă. Pe de o parte entuziasmul juvenil al tinerimei umiveristare, pe de alta tenacitatea d-lui Cristide, care de ani de zile urmărește ideia înființărei Operei Române, sunt simptome care ne pune în situația de a avea «cele mai optimiste speranțe despre succesul vnner cărei, ce se face. Reuși-va încercarea de «data aceasta? Se vor pune cu adevărul bazele Operei .National« Romínes Aci trebue, suntem forțați să stabilim o deosebire. Dacă ceea ce fac studenții și c Cristide, vor să o considere numai ca o încercare, numai ca o manifestare care să dovedească cum că avem suficiente elemente «pentru a putea păși temeinic la înființarea Operei Naționale Române, atunci nu avem decît să urăm sincer succes întreprinderii, de care ne vom bucra cum desigur se vor bucura și cei ce pornesc ‘inițiativa. Dacă însă ceea ce se face la Teatrul Leon Popescu, va avea pretenția că este Opera Națională Romina, atît de mult și de atîtea ari așteptată, atunci Vom sta la discuție, Opera Națională Română, nu se mai poate întemeia așa cum s-a încercat să se întemeeze în ultimii 25 de ani timp în care nu s-au răfăcut decit încercări sterile mari au avut de rezultat cheltuirea unor sume considerabile de bani și creearea unei atmosfere de neîncredere că vom putea și noi vre o dată să avem o Operă Romină. ' Toate încercările cari s’au făcut« pînă acum, toate au eșuat, din «cauză că, la baza lor n-a«“’ DBV*tjt$gptețC. •-mz