Viitorul, octombrie 1914 (Anul 8, nr. 2387-2414)

1914-10-24 / nr. 2409

r ■As r Anul an­ șeapierea — No. 240» 5 BANI ABONAMENTE REDACȚIA ADMINISTRAȚIA ANO^CIURJ"cOMERCIALE I In țară............... un an 58 Lei...................șease luni !) Lei STRADA ACADEMIEI No. 19 CALEA VICTORIEI No. 56 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III................... 50 bani I In străinătate----un an 86 Lei.................... 'casia, luni 18 Lei intrarea prin pasaj. Imobiliara Intrare și prin Academiei 17 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV................... ..0 bani Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni TELEFON 13 47 si 57/20 TELEFON 22/39 Inserții și reclame pagina III linia...................... .....2 Lei fr BANI SITUAȚIA încercarea Germanilor de a csapa orașul Mongert a rămas zotească. Belgienii au deschis zăgazurile canalurilor pe cari le au acolo și apa trecând de înălțimea unui om. Germanii au trebuit să părăsească acea regiune inundată. Ei își îndreaptă acum sforțările în direcția localității Spres, dar recunosc singuri că și acolo întâmpină rezistența înverșunată a aliaților. Alte lupte au fost angajate la nord-vest de Roye, dar tot Germanii recunosc că aceste lupte, cu toată îndârjirea lor, nu a dat nici un rezultat decisiv. Oare­care succes au avut Germanii la Vest de Solsons, unde au cucerit localitatea Gu­avonne. De pe frontul oriental, Rușii anunță izbânzi de ale lor la granița Prusiei orientale și la sud-est de Blesse unde s­a dat o luptă defavorabilă austriacilor. Pe frontul din Polonia, armatele austro-germane caută să­­ așeze In­noni pozițiuni, dar Rușii se silesc să se zădărni­cească pregătirile. De pe frontel sud-est, Austriecii anunță reocuparea Șaha­­tului- Această reocupare e o serioasă pierdere pentru Sârbi. Intrarea Turciei in acțiune, alăturea de Germania și Austro­ Ungaria, a și deslănțuit ostilitățile Triplei înțelegeri. O primă ciocnire a avut loc, în Caucaz, între Ruși și Turci, iar flota anglo-franceză din Marea Egee a și început bomba­rdarea Dardarsîelor. Ru se poate prevede care va fi rezultatul operațiunilor din Baston­ fărei legre. E însă evident de pe asum că în cazul biruinței generale a Triplei înțelegeri, regimul Mane­lelor va suferi o scimbare fundamentală, farul in manifestul sâu contra Turciei, vorbește de disregarea problemelor istori­ce ale Rusiei pe malurile lirei negre. De bună seamă că o Înțelegere a fost prealabil stabilită între Rusia și Anglia în privi­nț­a Da­r­dan­elel­or­_____________________________ Acțiunea universitară intr­e nouă lumină — DUPĂ DECLARAȚIUNILE DIN ultimul interview al rec­torului — "Aparențele din ultimile trei zi­le, ne îndreptățeau să socotim în­chisă, — pentru cît­va timp cel pu­țin, — discuțiunea asupra acțiunii de la Universitate. Ca de obicei, însă, aparențele în­­țară. Și dacă de cîteva zile am fost lipsiți de o manifestațiune colecti­vă, a minorităței universitare, în schimb domnul Rector al Univer­­sităței a ținut ca cel puțin prin­­tr'o ‘manifest­ațiune personală, să redeschidă discuțiunea, care pare 7 voi s’o întrețină cu ori­ce preț. D. Rector al Universitat­ei, soli­citind sau solicitat, a dat un inter­view .,Universului“, pretinsînd să explice din nou, *­ ca și cînd ar mai fi fost nevoe, — motivele acți­­unei, așa de mult în contrazicere chiar cu părerile unui alt condu­­cător al mișcărei, mișcare pe care de altfel n’a fost nici odată în in­tenția noastră s’o solidarizăm cu Universitatea ,­­­ acțiunea re­prezentând atitudinea minorită­­ței universitarilor, n’a putut fi so­cotită nici odată prin urmare ca reprezintînd instituția în întregul ei. De alt­fel era și inadmisibil ca Universitatea să se asocieze unei mișcări pornită d­intr- o pripire neobișnuită cercetărilor științifice și pe care evenimentele au dove­dit-o drept o greșeală. De aceea e­­ra firesc ca majoritatea­­ universi­tarilor să refuze cu atît mai mult un gest de solidaritate, atu­nci cînd rețuindu-se acțiunea acestei mino­rități universitare, inițiatorii nu­ făceau de­cit să grefeze o greșală pe o altă greșală inițială, începutului de mișcare gălăgios, care s’a terminat în vehemente întruniri publice, a urmat după cum se știe comunicatul .eșit din consfătuirea șefilor de par­tide, lă­murind prin hotărîrea factorilor răspunzători și greșala acțiunei de la Universitate și inoportunitatea semnelor de neliniște, pe care le dădea opinia publică. Spre deosebire, însă, de minori­tatea universitară, după comuni­catul șefilor de partide, opinia pu­blică, reintrînd în calmul așa de necesar vremurilor mari, a făcut dovada unei drepte înțelegeri și a situațiunei generale și a interese­lor statului nostru ; — a dispărut astfel și aceea, ce­ dădea­­ aparența unei co­munități de păreri și senti­mente între anima publică sau o parte din ea cu minoritatea univer­sitară.­­ Atunci care m­ai poate fi expli­­cat mmmm* wMW M­B9p te i i­noportune a mișcărei universi­tare ? D. Rector, luîndu-și sarcina să o dea prin intervi­u­l din „Univer­sul“, se punte singur în situațiunea de a trebui să recunoască greșala inițială a primei mișcări, cînd în­suși declară că noua acțiune nu tinde a închm oportunitatea mo­mentului unei acțiuni a Romîniei, ci are de scop ca să stabilească nu­mai ,,unanimitatea conștiințelor“, pe care ar avea să se sprijine acți­unea de guvern. E o scuză mai mult de­cît o ex­­plic,afirme, o scuză rău găsită, fi­indcă se sprijină pe o afirmațiu­­ne intenționat alături de adevăr. Conștiința națională ne este la toți cu prisosință desvoltată și îndru­mată spre adevăratul ei ideal, ca să nu mai fi fost nevoe de o miș­care pripită și gălăgioasă. Dar pe cînd domnul Rector să grăbește să declare că universita­rii nu înțeleg a indica guvernului „oportunitatea momentului“, un alt profesor universitar, d. C. Di­­sescu,­ amic al d-lui Rector și iniți­ator ca și d-șa al mișcărei, nu înce­tează să tronează săptămînal pre­sei spre publicare cite o nouă seri­e sorică, anunțând sumei uluite „că a descoperit iarăși un fapt nou“­. Cum se potrivesc, în cazul aces­ta mirele misivă ale d­-lui Disescu, care pare a spune că a sosit mo­mentul unei acțiuni a Romîniei, cu af­ir­mațiunea­ recentă a d-lui Rector, care renunță azi la vechea pretenție de a indica acest moment hotărîtor ? Să ne fie îngăduit, — simpli spectatori ai contradicțiilor acesta va, —­ să găsim , ciudată polemica în contradictoriu dintre cei doi principali inițiatori ai mișcărei de la Universitate. Aceasta ne face să așteptăm cu și mai multă curiozitate memoriul anunțat. Așteptîindu-l, Vrem­­ să sperăm că măcar din panelul de vedere al redacta­vei — căci logica lipsea cu totul din cel dintâit,—va fi astfel, în­cît să nu aducă o nouă um­br­ă prestigiului Universitatei, așa de scump nouă, tuturor. "Și apoi... atufel pare că este cam insolită procedarea aceasta a unor profesori universitari, cari se cred îndreptățiți ca prin memorii să a­­tragă ei alerțiunea factorilor celor mai înalți ai statului asupra ade­văratelor interese rom­înești, o constatare, ca și celelalte. VEDERI DIN BRUXELLES PalaTul Justiției UNA DIN CELE MAI MONUMENTALE CLĂDIRI ALE OCCIDENTULUI ȘI O PODOABA ARHITECTURALA A CAPITALEI BELGIEI. Voluntariatul este un sistem de recrutare în armată prin care o națiune nu încredințează grija a­­părărei sale de­cît acelora din fii ei cari voesc să se însărcineze cu aceasta. Acesta a fost sistemul practicat în Belgia timp de decenii. Deviza partizanilor voluntariatului este expresivă și energică. Ea se expri­mă în limba oficială belgiană — adică în limba flamandă — sub for­ma puțin delicată a limbajului flamand: „Niemand ged wogen, soldaat“, „nimeni nu va fi con­­strîns de-a fi soldat“. Datoria de a-și apăra patria este o constrîn­­gere repulsivă. Ea se zice, de spi­ritele prea liberale, că este o robie nedemnă de timpul nostru. Dar acest exces de liberalism n’are nici meritul de a fi logic, în afară de consecințele dezastruoase ce le poate­ aduce, căci partizanii lui­ „niemand gedwogen soldaat“ admit totuși că statul poate să ia taxe, cîștiguri, numai «impozitul... cazarmei să nu-1 facă! Dacă statul are dreptul, în interesul tuturor de-a impune anumite obligațiuni oneroase, atunci el implicit are și dreptul de a sili pe cetățen să­-și apere..., ce anume? însăși averea, siguranța, și demnitatea lor. Așa că voluntariatul practic în Belgia nu era nici logic, ne­cum util. Dar s’ar putea obiecta, cum s’a și obiectat în fapt că același sis­tem se practică în Anglia. De alt­­f­fel, cetind întîmplările zilnice ale­­ războiului actual aflăm «că Anglia angajează voluntari. Aceasta ne ar face să credem că sistemul ab­solut al voluntariatului e în vi­goare în Anglia. Lucrurile stau altfel: In Anglia, în această țară unde se respectă ca o religie de stat libertatea individuală, nu e­­xistă un serviciu obligatoriu pen­tru trupele cari sunt trimise în co­lonii, și pentru acelea cari sunt expediate ca corpuri de armată în luptă. Dar apărarea insulei gigan­tice,­­și a metropolei este prevăzu­tă și organizată. Toți cetățenii tre­bue să contribue la această pază. Voluntariatul de, altfel n’a exis­tat numai la, Belgieni și acuma la Englezi, iată o edificatoare pa­gină din marele istoric Fustei de Coulanges: _. ..Mari­us angaja voluntari. Acest fel de înrolare, de care nu s’a vă­zut exemple de­cât în anele mo­mente de criză, vmn *li$pss, prist­­cipiilor repuiblicei romani*. înain­tea lui Marius, cineva era soldat nu pentru că voia să fie, dar pen­tru că era forțat de­ a fi, era cine­va soldat în virtutea legei, și pen­tru că era cetățean. Dela Marius încoace un soldat cine voia să fie; nu era soldat pen­tru­ că era soldat, dar pentru că avea poftă să fie soldat. De atunci serviciul militar în­cetă de­ a fi o datorie bună de în­deplinit față de Patrie și deveni un meșteșug, un mijloc de-a trăi, un mijloc de-a se îmbogăți prin soldă și mai ales prin pradă. Pro­letarii năvăleau în armată. Dacă războiul era greu, era mai puțin totuși decit agricultura și indus­tria; el satisfăcea pasiunile și pof­tele“. Evident nu trebue a confunda voluntariatul cu sistemul merce­narilor. Unul pornește dintr-un exces de libertate, celălalt este un sistem d­e înjosire, căci oferă unui om posibilitatea de a se vinde pe cit mai scump, menajîndu-și, însă, cit mai i tonnit, firește viața să. Vo­luntariatul pornește de la o idee înaltă de datorie cetățenească, pe cînd mercena­riatul pleacă de la ideia că pentru bani omul e capa­bil să facă ori­ce? înțelege ori­cine cstă mare deo­sebire morală este între aceste două sisteme. Dar ceea ce trebue totuși să ad­mitem — și groaznicul războia de acuma o dovedește — este că ar­mata trebue să fie pregătită cu o grije de toate zilele, și că nici o operă magnifică nu poate trăi da­că nu e apărată, și sprijinită de forța m­ilitărească, întregul progres al civilisației pașnice nu are decât un singur reazăm. Organizarea ostășească­, actualități militare V­oluntariatul în armatele moderne SISTEMUL PRACTICAT IN BELGIA, SE ACUMA IN ANGLIA POETUL Poate nu este autor de actualitate, în timpurile de groază și singe de astăzi, mai mult ca publicistul fran­cez Andre de Lor­de. Urm­ind căile deschise de Edgar Poe, transpu­­nin­d pe sgena ororile rătăcirei nvin- 40 fiindteeth folosindu.se de fatite­ 1­zio­ sa bogată în creiarea celor mai extraordinare situațiuni cari dau maximul de groază, — teatrul lui Andre de Lord? mărește elementele tragicului pe care anticii lau folo­sit în explicarea Fatalitat­ei care a­­pasă omenirea. Andre de horde, poetul groazei și abil mînuitor al artei de a te înș­­iK ti mînia, va­ găsi în vremurile în­­singerate al căror contimporan es­te noni motive de inspirație cari trecând prin mintea sa fecundă în a creza situațiuni și tipuri extraordi­nare îi vor ajuta și mai mult scopul care-l urmărește în literatura de astăzi. Ceea ce caracterizează pe André de Lorde este că nu se folosește toc­mai de ceea­ ce înspăimînta pînă mai ori: moartea. Poetul groazei u­­tilizează rătăcirile mititei omenești și toate mizeriile acestei vieți îi dă mijloacele de a ne înfiora, ferindu­­­se parcă dinadins să-și ucidă eroii cari ar găsi tocmai in liniștea de veci pacea sufletelor lor chinuite de hhimerele cele mai groaznice. Cunoscînd astfel pe Lorde, de­si­gur că autorul celebrelor „La Dor­­meuse“, „Terre d’épouvantd", „La­ Nuit rouge“, à telephone”, ele­ va ocoli iarăși ceea­ ce astăzi nu mai îns­­piuimîntă: moartea. In zguduirea nervilor ațitați de grozăviile războ­iului și în influența dezastroasă pe care o au acestea asupra ființei u­­­mane. Lorde va ști însă să speculeze cu talent și artă slăbiciunile sufle­tului­­ omenesc, v­ IN FIE­CARE ZI GROAZEI j HOTE ■ -w—-----OTO— .IH^IJEIJ ■șmrurfi» __ — *✓ % hSí. CERCETĂRI DE ACTUALITATE GERMANO-FRANCEZ PĂRERILE UNUI DEPUTAT ROMÂN — Continuăm astăzi a reproduce un nou capitol, din, interesantul studiu ..Interesele­ Romîniei în războiul, ac­tual“ publicat în revista „Democra­ția“ . Conflictul germano-francez nu a fost impus de interese imediate ci mai mult ca o lichidare a trecutu­lui. Germania nu se putea tem­e de o concurență franceză nici pe us­cat nici pe mare.­­Franța nu se pu­tea îngriji decit prin „revanșa“ ce vrea să-și ia și mai ales prin­ aju­torul ce ea poate da celorlalte do­uă state Rusia și Anglia, realele concurente ale Germaniei. In caz de învingere, Germania nu are interes de a distruge Fran­ța prin împărțiri teritoriale im­portante, ea îi va cere probabil mari despăgubiri bănești și unele garanții ,contra unei agresiuni vii­toare. Rolul însă pe care Germa­nia învingătoare și cu populație numeroasă năzuiește să-l joace în lume prin comerțul și navigația ei îi impune o politică colonială. Ve­nită în urmă în concertul puterilor mari Germania nu a putuit încă să-și creeze punctele de reazem ne­cesare pentru a­ceastă politică mondială. Imperiul german nu dis­pune decit de două colonii în A­­frica împărțită de cirând, de una în Oceania, de teritoriul Kiao Ci au în China și de tuici un punct de reazem în America. Iată de ce Germania victorioasă ar căuta pro­babil să răpească o parte din colo­niile franceze, neputînd să ia dăm cele engleze. Războiul franco ger­man pune deci în joc și un interes mondial pe lingă cel al echilibru­lui european. In ceea ce privește acest echilibru, de la­ răsboiul din 1870 Franța prin ea însă­și nu și-a m­ai putut recăpăta rolul de­­ altă­dată și influenta ei, nu a putut să se manifeste decit prin alianțele cu alte state și nu prin propria ei ac­țiune. Depărtarea Republicei Franceze de noi nu ar da­ răsboiul­un fran­ca­ger­man un interes direct pentru noi, ci numai prin rezultatele ce ar avea atît pentru echilibrul eu­ropean cît și pentru slăbirea po­poarelor de aceeași gintă cu noi. Din punctul de vedere al echili­brului ne interesează în deosebii puterea relativă a statelor mari din imediata noastră apropiere, pentru­­ ca prin egalizarea acestor forțe, existența statelor mai­ mici să fie cu putință. Ar trebui prin urmare să avem o preocupare mai mare pentru ca un echilibru real de­­ forte să existe între Rusia și Austria și dacă această putere este­ slăbită între Germania și Imperiul Moscovit. In ceea ce privete înfrîngerea sau slăbirea unui stat latin, în ini­er t, politica externă a statelor as­­tăzi, nu mai este­ condusă de sim­­timinte altruiste, ci de un imediat interes al lor, ar fi o naivitate să credem că­ Republica Franceză va face o politică favorabilă nouă nu­mai din cauza originei noastre co­mune. Istoria celor patruzeci de ani din urmă este o­­ probă în aceas­tă­­ privință. Depărtarea Franței­ de noi, rolul relativ seciuidar luat de această republică în politica euro­peană »orientală în acest­ interval face ca interese de un alt ordin să conducă politica ei externă. Tot astfel, nu credem în ceea ce privește interesele noastre, că este locul­­ de a insista asupra caracte­rului social sau­ civilizator ce ar vrea să se dea conflictelor actuale­. Autocrat­a și mai înapoiata Rusie se găsește laolaltă cu Republica Franceză și isbrida fie a Triplei în­țelegeri cît și a Dublei Alianțe nu poate reprezintă un regim viitor mai democratic­ sau mai autocratic ma­i barbar sau mai înaintat în Europa. Isbrnda finală a oricărui va fi, nu va­­ putea să înlăture efecte­le reale ale războiului general, pentru civilizația europeană, ori studuirile sociale pe cari în mod fatal le va aduce. Ea nu va putea, nici să schimbe pentru multă vre­me starea de pace armată viitoare și deci militarismul excesiv cam domnește din nenorocire în Euro­pa de astăzi și în deosebi în Ger­mania. Deci, din punctul de vedere al­ intereselor noastre imediate, con­flictul germano-francez nu ne in­teresează decit indirect și ori­care ar fi rezultatul lui, el nu ne poate opri desvoltarea democratică și­ na­țională a statului nostru. Acest război «nu poate să aibă­ înrâurire de­cît prin efecte «indirecte ce «poate provoca, adică prin alianțele state­lor «beligerante și în deosebi prin ajutorul pe care îl «dau indirect două mari «imperii imediat vecine nouă: Franța: politicei Rusiei în­ Orent și Germania. Austro-Unga­­riei. Dama cu camelii Bucurîndu-se de o «alianță a trei parteneri, cari se complectează mi­nunat. «trupa „Teatrului Modern“ ia reprezentat piesa lui Alexandru Dumas-fiul, «despre care un spiri­tual publicist francez spunea că e „cea mai bună operă a tatălui său”. Piesa e veche. Piesa e arhicunos­cută. E totdeauna, însă, interesantă. Și mai mult de­cît ori­ce impresio­nantă. La­v.Dama cu camelii” dacă eroina e interpretată de d-na Aris­­tizza Romanescu s’au de d-na Ma­rmara Voiculescu, totdeauna publi­cul plînge. Căci în piesa lui Dumas­­fiul, «nu e numai o texă; «numai ple­doaria «sentimentală în favoarea fe­mei părăsite, în favoarea curteza­nei ce­­ poate totuși iubi sincer. Mai este ceva: E durerea omenească, e durerea profundă a femeei ce moa­re de oftică, a tinerei ce se vede pier­dută deși viața îi apărase în cal­mul și surîzătorul „bine ai sosit” al iubire!, ce purifică și transportă... In acea­stă rupere a vietei, în acest ireparabil «sfîrșit lui întregei fericiri pământești, stă, permanentul is­vor al lacrimilor ce se șterg «cu oarg «care neînțeleasă rușine pentru «ca în lumina electrică să nu se vadă, ochii plînși din întunericul sălii. Suntem atîta de vremelnici, pe în­velișul «acesta »al unei substanțe in­candescente, ciuu ne spun astrono­mii; trăim atîta de puțin, și în a­­cest puțin atîtea zile ne simțim răi! și nenorociți, în,cît atunci cînd un­ mare artist ca Aexandru Dumas­ ne pune în «concentrația și în scân­teierea artei, «acest ireparabil sfîr­șit care curmă o tinerețe îndrăgos­tită, ne simțim atinși în izvorul profund al sentimentalității noas­tre. Și poate că «arta duioasă, lumi­­nînd «nestatornicia fericirei noastre, să fie în aceste vremuri de urgie și de bestialitate un apel divin spre iertare și spre îngăduință. Trăim atîta de puțin, în «cît dorința «de a «ne distruge cît mai repede e un lux al voinței, dacă «nu, chiar un dezas­tru al inim­ei omenești! Petronius -------------------OOO-------------------­ OPERA ROMANA SE incearcA iarA și RESNFMPLOAREfä ACES­TEI b­asTi TtipuMi Ni se anunță cum că pe ziua de 1 Noembrie, va­ debuta pe scena Teatrului Leon Popescu, o nouă trupă de operă rom­înă. De data aceasta inițiativa «por­nește­­ Min­sinul studentimei univer­si­tare și este sprijinită de către d. Cristide o «persoană cu destule mi­j joace materiale, cu mare dragoste de muzică și cu o dorință demnă de toată lauda de a vedea toți un mo­­­ment mai curînd, luînd ființă mult aștepta operă romina. _ _______ Așa «fiind, noua instituțiune, sau mai, bine zis, încercarea ce se face de a se pune bazele Operei Româ­ne, ia ființă sub­­ a­uspiciile celei mai desăvîrșite bune­voințe și cu­ tot entuziasmul ce-i comportă o a­­semenea ințiativă. Pe de o parte entuziasmul juvenil al tineri­mei umiveristare, pe de alta tenacita­tea d-lui Cristide, care de ani de zile urmărește ideia înființărei O­­perei Române, sunt simptome care ne pune în situația de a avea «cele mai optimiste speranțe despre suc­cesul vnner cărei, ce se face. Reuși-va încercarea de «data a­­ceasta? Se vor pune cu adevărul bazele Operei .National« Romínes Aci trebue, suntem­ forțați să sta­bilim o deosebire. Dacă ceea ce fac studenții­ și c Cristide, vor să o considere numai ca o încercare, numai­ ca­ o mani­festare care să dovedească cum că avem suficiente elemente «pentru a putea păși temeinic la înființa­rea Operei Naționale Române, a­­­tun­ci nu avem­ de­cît să urăm sin­cer succes întreprinderii, de­ care ne vom bucra cum de­sigur se vor bucura și cei ce pornesc ‘inițiativa. Dacă însă ceea ce se­ face la Tea­trul Leon Popescu, va avea­ pre­tenția că este Opera Națională Ro­mina, atît de mult și de atîtea ari­­ așteptată, atunci Vom sta la dis­cuție, Opera Națională Română, nu se mai poate întemeia așa cum s-a în­cercat să se întemeeze în ultimii 25 de ani timp în care nu s-au ră­­făcut de­cit încercări sterile mari au avut de rezultat cheltuirea unor sume considerabile de bani și cre­­earea unei atmosfere de neîncre­dere că vom­­ putea și noi vre­ o da­tă să avem o Operă Rom­ină. ' Toate încercările cari­ s’au făcut« pînă acum, toate au eșuat, din «cauză că, la baza lor n-a«“’ DBV*tjt$gptețC. •-mz

Next