Viitorul, august 1915 (Anul 8, nr. 2683-2713)
1915-08-05 / nr. 2687
'Xm*2 »3 opterea TU o. 2687 ercuri 5 August 1915 BAN! abonamente ■m țarii.............. tm an 18 Lei.................sease ltml 3 Lei I» strS in State__m an 36 Lei.................... luni ÎS Lei Abonamentele Început 1 §1 15 ale fiecării smi REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 1» Intrare» nmj oass*q\ ÍiRoVÍ'wra TELEFON 13/47 și 67/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană In pagina m........ 60 bani Linia corp 7 pe o coloană la pagina IV ............ 30 bani Inserții $1 reclame pagina HI linia.........................2 Lei BAN SITUAȚIA ( Comunicatele din Berlin și din Viena anunță noul success pe frontul orienta). Armata grupată sub ordinele directe ale mareșalului Hindanbirg s-a apropiat de cetatea Kovno unde a respins o ieșire a Rușilor, cari au lăsat acolo, pe lângă morți, o mie de prizonieri. Gruparile comandate de generalii Below Scholtz și Gallwitz au luat In total vre-o 6000 prizonieri. Cercul In jurul cetăței Novo-Georgievsk se strânge tot mai mult. Intre Vistula și Bug, trupele unite austro-germane Înaintează In regiunea Mindzuzec-Vladovo, trupele austro-ungare au și luat in stăpânire linia ferată care duce de la Lucov la Brest-Litovsk. Rușii rezistă cu îndârjire, dar e evident că grija lor principală e de a se stabili In pozițiunile lor de a doua linie. Pe frontul occidental nimic deosebit. De pe frontul italian se semnalează o via acțiune de artilerie și infanterie fără rezultate remarcabile, in Gallipoli, stagnațiune. Nu e departe vremea cină Statele mai aveau pentru cele mici o desconsiderație care mergea uneori pînă la dispreț. Privite de Imperiile mari cu acel sentiment de înjosire pe care unii bogați îl au pentru cei săraci, Statele mici primeau adesea fi de la acele Puteri cari s'au declapat Areopag european sfaturi și îndemnuri totdeauna interesate,)și de multe ori cu caracterul unor amenințări. Nu au lipsit nici cuvintele drastice cu aplicare la națiunile slabe. 1 Principele de Bismarck, ni se pare, a zis că Statele mici sunt bătături cari împiedică mersul celor mari, iar lordul Salisbury, a formulat sentința că ,,Statele mari vor deveni din ce în ce mai mari, iar Statele mici din ce în ce mai mici“. Aceste sentințe de condamnare priveau mai ales statele mici din sud-estul Europei, fiind că existența acestora era ca o piedică în drumul de expansiune al imperialismului Statelor mari. . La această stare de inferioritate a Statelor mici din răsăritul Europei a contribuit în bună parte neînțelegerea permanentă dintre i dînsele, geloziile și rivalitățile cari le făceau să se dușmănească de moarte. Abia eșite din perioada formațiunei de Stat și organizărei interne, cu veleități de sporire teritorială și etnică, popoarele mici din Sud-Estul Europei, pe lingă că se ciocneau în aspirațiile lor, au mai săvîrșit greșeala de a căuta în afară — alipindu-se de vre-o Mare Putere — un sprijin pentru realizarea aspirațiilor lor. Dela acest fapt de abdicațiune națională, pînă la aservirea aproape complectă, n’a fost decit un pas, pe care Statele mici l au făcut pe nesimțite. Statele mari nu s’au lăsat mult rugate în solicitarea sprijinului. Se convenea să aibă Un amestec, o influență directa, în viața națiunilor mici. Dar acordarea sprijinului nu se făcea [UNK]fără contra-avantagii, fără stabilirea unei infeodări care creauîntre Statele mici și cele mari raporturi de la vasal la feudal. Ceva s’a schimbat însă în această mentalitate a Europei. DeoparPopoarele cu adevărat superioare se disting printr-o omogeneitate de cultură și de spirit ce unește clasele de sus cu cele de jos. Numai acolo unde cultura e de dată recentă, și deci este încă în faza superficială, poporul de jos nu participă la viața intelectuală a neamului. O dovedește aceasta modul cum la popoarele dîn occident clasele de jos, lucrători și lucrătoare apreciază teatru și musica, arta și bunul gust! Acum cîțiva ani în Franța un estet și un filantrop, Charpentier, a luat inițiativa unui conservator de musică și de artă dramatică pentru lucrătoare. Numărul celor ce s’au înscris și rezultat : - „ w .o tele la care s’a ajuns a arătat cit, I te întărirea,' conștiinței ' naționale;jor de viată superioară artistică e ■ a țărilor mici, de alta atitudinea a, în clasa „micinetelor“, șî a lucrăt desen neînduplecată a țărilor muristorilor din ateliere, fabrici, etc. ■au îndreptat coloana vertebrală a" ■ popoarelor slabe cari îșî caută azî mîntuirea numai în propriile lor forțe. Faptele de arme cu cari și-au cucerit independența sau și-au sporit întinderea teritorială, nu numai că le-au dat conștiința proprii le î,a unei valori, dar au contribuit la totul continui: înalte prestigiul chiar în ochii celor cari altă dată se încumetau ificile, dicteze. Împrejurarea că ;Statele mari, beligerante azî, solicită, cu o stăruință demnă de resținut, concursul țărilor mici din răsăritul Europei, nu este ca o dovadă luminoasă a importanței doblîndită de Statele mici? De unde le vine această importanță sporită? Din faptul că au,ca și cele mari, un egal drept la viață și din buna dreptate a velei, taților lor. Valoarea unei națiuni nu este o .Chestiune de număr. La începutul războiului mondial, care a pus în '['cauză și drepturile popoarelor mici, Fritjof Nansen, celebrul explorator norvegian, a relevat, cu mult adevăr, că bunurile culturale nu sunt de fapt rodul popoarelor cu număr mare. Atena veche rămîne cu gloria ei nemeritoare. Italia lui Dante, Michel Angel, da Vinci, n’a fost o Putere Mare. Cînd Shakespeare și-a scris piesele, Englezii erau abia cîteva milioane. Tot așa Franța lui Descartes și Voltaire și Germania lui Goethe și Kant. Așadar, dacă e să se judece drepturile unei națiuni după contribuția ei la civilizația omenirei, aceste drepturi nu sunt în funcțiune de număr. Dar drepturile popoarelor sunt imprescriptibile, cum sunt și cele ale individului. Le au și națiunile cari, din cauza vicisitudinilor istorice, n’au avut încă putința să sporească bunurile omenirei. Acest adevăr începe să pătrundă și în spiritele celor mari și puternici, așa că, în ciuda sentințelor de osîndă de altă dată, popoarele mici primesc azi, în locul notelor dominatorii, protestări de dragoste. Importanța lor crescută e un corelat al puterei lor militare, al situației lor geografice și al capacităței lor economice — și aceasta explică multe, dacă nu totul. -o p p o Inteligența celor de jos... Acuma rând năpraznicul războiu a cuprins lumea, „micinetele“ din Paris au fost chemate să ia parte și ele la ajutorarea Franței. S’a creiat opera lui „Mîmi-Pinson”, pentru ca poemul lui Murger să tresalte din Edenul unde va fi trăind acuma dincolo de viața noastră,— operă care consistă în urmăLucrătoarele sunt chemate a face „după gustul lor“ cocarde și ’nsîgnîî, cumpărate apoi de Francezi. Ziarele străine sunt unanime a spune că aceste semne șî cocarde sunt demne de Mîmî-Pinsou, șî de reputațiunea de bun gust a lucrătoarelor din Paris, cari contribue cu atîta succes, la veselia marelui oraș. Dar faptul că clasele de jos se pot ridica pînă la cel mai pur gust artistic, pînă la nota de originalitate care face »,Ie cachet de l’art“, ne arată ce mare este opera Democrației cînd ea se întrupează sincer și profund într-o epocă istorică matură și la un popor înclinat spre lumină. oxo-Petronius Una din preocupările principale ale organizatorilor serviciului medical în campanie a fost transportarea răniților cu mijloace extre pe zi. Intervenția la timp a medicului în cazuri grave poate scăpa rănitul de moarte. Pentru aceste transporturi s-au amenajat automobile și trenuri speciale cu tot confortul unei ambulanțe comode. Ilustrația noastră reprezintă înteriorul unui vagon de c f aranjat pentru a primi răniții mai gravi, cari trebue imediat evacuați din Serviciul medical în Campanie Transportul Răniților Cultura tutunului chirurgicale a medicilor. generală a regiei și stăruințelor continue puse pe lângă cultivatori de a-i instrui și îndruma pe calea cea bună, cultura tutunului a ajuns să ocupe la noi un loc foarte important în producția țarei și în economia națională. Toate acestea au contribuit în cea mai largă măsură ca azi să avem o producție foarte bună, atît din punct de vedere cantitativ cît și calitativ. Tutunurile noastre sînt în adevăr de o calitate superioară, fată cu multe alte tutunuri produse în diferite țări. De altfel faima produselor regiei noastre, din tutunuri indigene combinate cu acelea aduse din Macedonia și Turcia,, s’a dus departe peste țări și mări.* In fiecare an, cel puțin în vremuri normale, se exportează de lai noi cantități însemnate din produsele regiei, în Austria, Germania. Se spune că grație transporturi- Franța, Anglia, etc. lor repezi, atît în Germania cît și ! Fără îndoială că cu timpul proîn Franța, 50 la sută dîn răniții caductia va spori și se va perfecționa Pu tine șanse de scăpare au fost sal tunurilor “oÂte*tivati, puțind fi supuși Intervenției Spuneam mai sus că regia face toate sacrificiile pentru ajutorarea cultivatorilor și perfecționarea produselor. In acest scop regia are un personal tehnic special, precum și mai multi chimiști cari instruesc, prin viu graiu sau prin scrieri, pe cultivatorii de tutun. Pe lingă aceasta, regia acordă în fiecare an, acestor cultivatori, ajutoare, împrumuturi, premii și despăgubiri pentru stricăciunile suferite din cauza incendiilor, grindine, etc. Așa de pildă în anul 1914—915 s’au ajutat 162 cultivatori, cărora li s’au dat cîte 300 lei ca ajutor gratuit și cîte 400 lei cu împrumut tamburi săbii în zece rate anuale, cu dobînă de 5 la sută pe an, pentru conrespecte! Urmarea magaziilor de păstrat ș a uscat tutunul. La 502 cultivatori s’au dat cîte INSTITUȚII MODERNE . Ajutoare, împrumuturi, premii și despăgubiri date cultivatorilor Dintre toate instituțiile noastre publice. Regia monopolurilor Startului se află alăturea cu cele mai de frunte, mai moderne și mai bine organizate. Modul cum este condusă această instituțiune, grija pe care o ura pentru personal și neutru cultivatori și educația pe care o face acestor din urmă merită cea mai mare laudă. 100—200 lei ajutor și cite 200 lei împrumut pentru prefacerea unor ecarete în magazii proprii de păstrat tutun. S’au mai reparat 79 m , gazii vechi pentru cari s’a dat cite 100—200 lei cu împrumut rambursabil în rate anuale. In total s’au acordat neutru magazii 99.725 lei ca ajutor și 159.329 lei cu împrumut. Pentru recompensarea celor mai grație măsurilor luate de direcția meritoși cultivatori, cari au dat o deosebită îngrijire tutunului, s'au acordat următoarele premii: 350 pluguri de oțel cu un brăzdar; 461 grape flexibile cu două cîmturi; Ș 25.000 lei în numerar (cîte 20—50 lei fiecăruia) din cari și-au procurat drugi și gherghefuri de uscat tutunul, cum și alte lucruri trebuincioase la întreținerea magaziilor; 18.000 pomi fructiferi din pepiniera regiei de la Vlăduleni. Valoarea acestor premii s’a ridicat la suma de 65.459 lei. a Din numărul total de 29.445 cultivatori de tutun din țară, a fost 1! 1 deci premiat! 2570.* Regia monopolurilor a mai acordat apoi diferite ajutoare achtiva jatorilor, după cum urmează: Din suprafața totală cultivată cu 1 tutun de 10.956 ha, 94 arii în 223 co-mune, grindina a cauzat stricăciuni la 1922 ha. 97 arii din 116 comune.] 1 Daunele pricinuite de grindină au fost estimate la 222.587 lei, iar despăgubirile acordate au fost de 111 l ] mii 825 lei. Incendiile au distrus o cantitate de 7752 kgr. tutun, la un număr de 111 cultivatori din 9 comune, cărora li s’au dat ca despăgubire 6.405 lei. Au mai fost distruse de incendiu j un număr de opt magazii de tutun , din șapte comune. Din valoarea daunelor constatate de 2150 lei, s’au distribuit ca despăgubire pentru refacerea magaziilor suma de 690 lei. Cu ocazia transportare! tutunului la depozitele regiei s’au întîmiplat trei accidente care au provocat moartea a trei vite de tracțiune. Cari despăgubire s’au dat cultivatorilor 1 510 lei cu cari și-au cumpărat alta vite. Sumele acordate în total în *914—■ 1 915 pentru toate aceste ajutoare, împrumuti, premii și despăgubiri I se ridică la respectabila sumă de 444.943 lei, adică aproape jumătate 1 milion pe an. OK. Compoteca - ---------------oooo--------—— “Vi nana si razboiii 5) — DACĂ AUTORITATEA SPIRITUALĂ A SF. SCAUN S’A ARATAT NEPUTINCIOASA ȘI INEFICACE, TOTUȘI IN CURSUL RĂZBOIULUI SENTIMENTUL RELIGIOS S’A ÎNTĂRIT LA TOATE POPOARELE IN LUPTA — S’a zis de mult că în vremurile cat o intervenire la diferitele giimoderne, „omul numai la mare verne beligerante, — ca cel puțin nevoie își aduce aminte de Dumne j în zilele de Crăciun să înceteze osten“. Se pare că această cugetare stîlitătîle. se adeverește acuma. Nu numai că intervenția aceasta adevăr,observatorul nepărtîta a Sfîntului părinte a rămas zanîtor al evenimentelor cari sguduej darnică, dar chiar în prima zi de celui care o poartă să cele zece porunci; căci D-zeu îi va da „sănătate, fericire și pice. Amim“, și continuă : „Cine nu va crede în scrisoarea aceasta va fi părăsit de mine, acum din temelii alcătuirile natin-' Crăciun Statele majoare ale dife și nu va avea nici fericire, nici W/votVv nA.,omm 1 .|____________|_____ 1. ____4. ____ ____________ * . . . . ^ . nilor europene, poate constata că rîtelor puteri beligerante au crezut sentimentul religios, care în ultimele timpuri, mai la toate popoarele era în regres, a cîștigat și s’a întărit. In uriașul cataclsm ce s’a abătut asupra bătrînului continent al Europei, se pare că singura pîrghie morală de care se arază sufletele slabe ale milioanelor de actori al acestei drame, este tot religia, tot speranța în ajutorul lui D-zeu. In Franța, unde liber-cugetarea făcuse progrese atît de repezi și de neliniștitoare pentru clerul catolic, în ultimul timp, și unde despărțirea Bisericei de Stat desăvîrșise o depărtare a conștiințelor de suprema mîngîiere tradițională, se constată de asemenea, pe frontul de luptă, o recrudescentă a sentimentului religios. In fata primejdiei de moarte, aproape nimeni nu mai îndrăznește să refuze consolarea supremă și să-și refuze speranța că e undeva o lume mai bună. Negreșit, în ce privește influența pe care a exercitat-o sau a încercat să o exercite Sf. Scaun asupra destinelor diferitelor națiuni puse sub ocrotirea sa Spirituală, a fost pur și simplu nulă. Ne aducem aminte că eu prilejul trecutelor sărbători ale Crăciunii Dacă e constatat, deci, că conducerea spirituală a Bisericei catolice n’a avut și nu are nici o înrîujrire asupra politicei generale a cabinetelor europene, — e totuși sigur că, individual, fiecare din milioanele de luptători de pe toate fronturile, indiferent de ritul căruia aparțin, sunt acuma mai religioși, fiindcă au mai multă nevoie de speranță, — sentiment care e la baza religiei. In această privință un ziar francez, publică o scrisoare găsită la un soldat german mort pe câmpul de luptă. „Iată documentul, ca o curiozitate, și ca o dovadă a constatării de mai sus: „In numele Tatălui, al Fiului,, și al Sf. Duh, Amin! „Aceluia care va avea această scrisoare asupra lui, nu i se va întâmpla nimic, nici prin foc, nici prin sabie, nici prin toate armele văzute și nevăzute. Tot atât de adevărat cum e de adevărat că Cristos a murit, a înviat și s’a înălțat la ceruri, acela care va avea această scrisoare nu va fi rănit de glonț, nici de sabie, nici nu va fi rănit pe corpul său. ..Carnea și măruntaiele sale vor rămâne neatinse. Amin! „Acela care nu crede, să atârne scrisoarea această de gâtul unui câine, și să tragă în el, și va vedea dacă e adevărat! „Rog pe Domnul nostru Isus Cristos ca nici un glonț să nu mă atingă. Poate să fie de plumb, de aur, sau de argint, kiar D-zeu din cer mă va apăra. In numele Tatălui, Fiului și Sf. Duh, Amin!a lui, Papa,Benedict al XV-a a învers. APP, scrisoarea r recomandă de cuviință că trebue să dea cîteva atacuri crîncene... Dezamăgirea Papei a fost așa de mare, încît cu prilejul sărbătorilor Paștilor nici n’a mai îndrăznit să reînoiască în pervențiunea sa, de teamă de a nu slăbi și mai mult autoritatea Sf. Scaun,— altfel destul de compromisă. Totuși, acuma de curind, cu prilejul aniversării de un an de la îsbucnirea războiului, Papa a mai încercat o platonică intervenție în favoarea păcei, — așa mai mult ca să fie împăcat cu duhovniceasca-i conștiință, decît cu speranța că sfaturile și îndemnurile sale vor avea vre-o urmare practică ^sau vre-o înrîurire asupra cancelariilor europene binecuvântare, nici ajutor. Celare va avea această scrisoare și nu o va publica, va fi blestemat de mine și de sfânta Biserică. El va trebui să copieze această scrisoare și să o dea unuia și altuia, și chiar de-ar avea atâtea păcate cât nisipul mărei și frunzele copacilor, îi vor fi iertate! In numele Tatălui, Fiului și Sf. Duh, Amin!“ Î Bietul ,soldat ucis, desigur___, crezut cu tărie pînă în ultima clipă mini pasivi, că scrisoarea sfîntă îl va păzi șî fără energie, apăra. Poate că această credință va fi contribuit la eroismul său șî aparenta-i nepăsare de moarte!... Mir. ------ ... O 0 00-------------- I IN FIECARE 21 Reprezentantul Hsadei la Paris Francezii au sărbătorit cu onorurile rezervate marilor patrioți pe abatele Wetterlé, care,la începutul războiului, deși deputat în Reichstag ca trimis dl Alsaciei, a părăsit Germania proclamînd „drepturile sfinte ale Franței asupra Alsaciei și Lorenei“. Astăzi abatele Wetterle trăește la Paris unde ține predici entusiaste, îndemnînd la sacrificiul cel mare pentru triumful ,,armatelor liberatoare“, cum, numește fostul deputat din Reichstag trupele franceze. yj,I aas•vM DESCURAJARE, NU! deN. IORGA 1 — .............’... Așijderea si unde-l biruiau alții pe Ștefan Vodă, nu pierdea nădejdea, că, știindu-se căzut jos, „ se rădica de-asupra biruitorului. (Cronicarul Grigore Ureche). Oameni cari n’au criticat nici ignoranți și necompetenți,cari odată, nici relele care băteau la 1 îșî închipue că o negociație diplot ; o cafenea cofetăriei 1 < 1matică e ca o discuție de cafenea și că orice client al cofetăriei1 ț,j că Capșa poate face calcule strategice pe dosul unei cărți de vizită, j! oameni cari pun Cernăuții la Nis- fitru și așează Banatul prin Mara jmureș, incapabili de a schița har Zita revendicărilor pentru care tră ji iese tot așa de mult ca pentru un pontaj la alergările de cai ori la alegerile generale, au căzut într H marasm, și gangurile umede aici ! !' Marcutei n’au locuitori nAașii- Cît dui în neagra lor melancolie !' cît acești descurajați. .'3§! Bărbati geniali, cari, „dacă ați fi fost ei în loc‘, ar fi făcut roi j f nuni fără.... atîtea lucruri, sunt ! C adînc desgustați de nepriceperea fii acelora cari nu s’au dus măcar să i 3 / iea lecții dela dînșiî pentru a pricepe cum se distrug dintr’un gesti Íeștirile și energiile. Amatori de locuri în vază, carî si nu se pot mîngîia că în greșelile | altora nu s’au amestecat greșelile | lor, care fără îndoială ar fi fost j | mai boacăne și poate fatale, simt j prăpădit! de jale pentru soarta ||| ce așteaptă țara și neamul și fac ||.semn ca să începem cu totîi marșul if. funebru al românismului. Aventurieri cosmopolit," Evrei furioși în accesul subit al romînismului ce i-a lovit, samănănd ||| gemătul descurajării nota ascuțită |ff a temperamentului lor național sau individual. „Naționaliști” de cei cu plape • matricoloră, în care dorm și visează, fără a fi lucrat ceva, națio- finaliștii oricărei demonstrații, oricărei manifestații, oricărui dis • curs, dar nu și ai modestei munci la care singură dă biruința, te-ar sfâșia pentru trădare dacă n’ar fi . și el, ca toată lumea, așa Üe de a- $s fi curajați. Noi am criticat, am înfruntat,' am luptat contra oricărui rău în p tara aceasta, și totuși — și putem toormi pentru aceia — nu ne deș ’"curajăm. Noi știm și noi credem. Credem fiindcă știm. Și credința ține pe cineva și în mijlocul celor mai turbate valuri ale furtiunei casei îl mai sălbatece. Știm ce este această napa. O P știm în toată întinderea ei, în ||| toată hărnicia și statornicia eî, în I|) tot sufletul eî de răbdare și de ăif jertfă, o știm în tot minunatul eîn| j trecut, în care pe urma pustiului jS» ochi mai mult și făceau mai multă pagubă țârei, oameni cari n’au încercat niciodată o luptă cu deprinderile nenorocite al căror un gust scîrbos îl simțim acuma, ca------v----- - fără convingere și lipsiți de inițiativă și de stăruință, — oamenii aceștia sunt astăzi profund descurajați și predică pretutindeni crezul lor de descurajare. Patrioți cari credeau că am scris în ceruri ca orice compicație politică din Europa să aducă neapărat lărgirea granițelor României, ori ce ar fi făcut Romînia însăși, naivi în așteptarea unor „trenuri“ minunate, pline de daruri pentru toate neutralitățile „loiale și definitive”, prefăcute în provocații fără socoteală și fără sens, se tînguiesc astăzi la toate răspîntiile și descurajează, nu numai pe alți naivi ca dînșii, dar și oameni serioși. Pleșcari, cari știu cum se „bea“ o alegere, cum se capătă un post sau o înnaintare, cum se cucerește o zestre, cum se îngrijește o moștenire, cum nu se plătește un împrumut, fericiți ai vieței, aureolați de zîmbetul lor sigur, varsă lacrimi de descurajare pentru „pierderea momentului“ și se indignează de indiferenta, de nesirotirea ta că nu hăulește alături de ridicula lor tînguire. Chiulangii, cari n’au mișcat niciodată un deget pentu a se împărtăși de binefacerile unei societăți ce răsplătește pe isteți și pe dibaci, se întreabă îngrozit cum de n’am avut ca popor, într’un mediu eroici și unic ca acel de azi, aceleași însușiri pe care le au eî Í ca indivizi mm nu mi-a căzut în gușă, încă înainte de încheierea păcei, teritoriile rîvnitei, împreună cu felicitările păgubașului. Nerăbdători, cari cred că popoarele trăiesc de azi pe mâine și că din clipă în clipă trebuie să le cadă tot ceia ce doresc, toti ceea ea au dreptul să dorescă, sî t desplat! de tărăgănarea lucrurilor într’o luptă care amestecă aproape toate interesele și întrebițează aproape toate forțele materiale și morale din Epopa, și orice întîrziere li se ’---a, pe această cludură, că li strică bucatele; ei invită pe oricine să iea parte la descurajarea s>idă a propriei lor impaciente. * ‘ ‘ v ' • —------OXO--------- I >• ii îlsi I