Viitorul, decembrie 1915 (Anul 9, nr. 2805-2832)
1915-12-04 / nr. 2808
Anul 5 BANI fT in Énülni ooteleft Fo 2808 Vineri 4 Decembrie I9IB ABONAMENTE I REDACȚIA .. ADMINISTRAȚIA ANUNCIUR! COMERCIALE Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei lini 1 TELEFON 13/47 și 57/20 • TELEFON 22/39 Inserții și reclame pagina III linia...................2 Lei 5 In tară..........un an ISLcIT. . . sease luni 9 Lei I STRADA ACADEMIEI No. 19 ȘI STRADA ACADEMIEI 17 Linia corp 7 Pe 0 coloană în pagina III . . . 50 bani In străinătate un an 36 Lei. .... șease luni 18 Lei I Intrare prin pasag. ImobTara II Intrare și prin Calea Victoriei 56 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. . . 30 bani bMNI SITUAȚIA Interesul principal al vastului teatru de războiu se concertiazi azi pe malurile Varanului,unde de altminteri nu se dă, deocamdată, nici o luptă. Trupele bulgare campează intre Ghevgheli și Doiran fară a trece granița bulgară. Depeși din izvor englez asigură că Bulgarii nici nu vor face o asemenea încercare, deorece ea ar îndârji opinia publică grecească. Grecii știu cât de mult năzuesc Bulgarii la posesiunea Salonicului și n’ar tolera prezența unei armate bulgare în preajma acestui oraș. Aceleași depeși afirmă că ar fi vorba ca numai Austro-Germanii să treacă pe teritoriul grecesc, spre a da lupta în contra Anglo-Francezilor. Alega punea aceasta, dacă se adeverește, va dovedi iminența unor crîncene Incăerări între cele două grupări pe teritoriul grec. In acest scop Anglo Francezii se întăresc în preajma Salonicului, aducind noui trupe, pe cînd Austro-Germanii vor trebui să și aducă și ei forțe numeroase, nevoiți să se dispenseze de ajutorul Bulgarilor, spre a nu indispune opinia publica grecească. ■" Pe celelalte fronturi nimic de semnalat atară doar pe crâncene atacuri și contra-atacuri pe valea Isonzo. De relevat mai e noul credit de zece miliarde mărci cerut de guvernul german. O SCHIMBARE DE FRONT Federaliștii, porniți să atace guvernul, s’au incaierat cu foștii Iei tovarăși Interpelarea desvoltată de ei. Delavrancea, la Cameră, precum și scenele care i-au urmat, au dovedit o dată mai mult că întreaga campanie dusă sub pavilion national nu este decât o acțiunere politică internă, avînd de scop răsturnarea guvernului. „Voi am întrevăzut de mult substratul, și rostul acestei campanii , dar e în timp ea se manifesta >numai, prin întrunirile membrilor ,Nid itatei Nationale“, la ora ceaiului de după prins, opinia publică, la început credulă, 1st putea închipui că la acele adunări se discuta in adevăr, fară prihană, chestiunea mare a Idealului Nativi10' .V . ■ Insă de îndată ce membrii „Acțiunea Nationale“ au încercat să lărgească scena deliberărilor lor. convocînd cunoscutele ședințe ale „Legei Parlamentare“ opinia publică a văzut și ea lămurit că acțiunea presă la cale de membrii acestei Ligi nu era decât o acțiune politică îndreptată în contra guvernului. De aceia „Liga Parlamentara“ a fost un avort. Neconsolații părinți au avitat atunci să dea naștere unui alt lăt, voinic și chipeș, organi And. ..Federația Unionistă“. Dar și noul făt avea tara organică o poltica K [UNK]ismului, evidențiată atît de bine de discursul rostit de d. Filipesem la inaugurarea clubului „Federației Unioniste“ și de întrunirile publice cari i-au urmat,. Dezolați de sterilitatea nefiunei lor, membri), Federației Unioniste“ au părăsit clubul, unde cobește azi cncuraia, și folosindu-se de redeschiderea Cametilor, au căutat să dea acțiunea lor caracterul impresionant al parlamentarismului.Debutul sau făcut cu a născutele scene de la citirea Mesagiului regal. Debut lamentabil, care i-a silit la anele retractări. Apoi a venit avalanșa interpelărilor. începutul Va făcut d. fr. Thoma Jonesen în Senat cu știuta d sale întrebare. Răspunsul primit la această întrebare l-a dumirit atît de mult, că însuși d. Thoma Innesas s’a declarat incîntat. Alaltăeri a venit, la Cameră, rîndul interpelărei d-lvl ’Delavrancea, cea cu 17 puncte. D. Delavrancea a desvoltat-o și a primit de asemeni un răspuns la care n'a găsit nimic de obiectat. Se vede că d. prim-ministru, care a dat replica la ambele interpelări, are darul de a dumiri și pe cel mai nedumeriți. Dar tot atît de bine se vede că interpolatorii de la „Federația Unionistă“ sunt persecutați de o dezastruoasă slăbiciune organică. Această slăbiciune, evidentă azi pentru toată lumea, stă în faptul că am luat un pavilion fals ca să acopere o marfă de contrabandă Au luat drapelul naționalismului ca să acopere politicianismul. Dar soarta contrabandiștilor e să fie prinși și să facă mărturisiri. D. Delavrancea a fost prins și a și mărturisit că scopul d-sale și al prietenilor d-sale e să hîrțuiască guvernul cu interpelări, în speranță că guvernul va eși slăbit din această hîrțuială. Guvernul n’a ieșit slăbit, însă 0pogitiunea s’a arătat bicisnică de tot. Ca toți oamenii peste cari se abat nenorocirile, membrii opozițiu n el și-au pierdut cumpătul și, ca să-și verse necazul, s’au luat la harfă >>‘re dînșii. D. Delavrancea a insultat ne d. Carp, ca să șteargă impresia laudelor superlatii>€ ce » se adresa alte dăți. D-nii Carp și Take Ionescu s’au apostrofat, desigur în amintirea vremurilor cînd își căutau contactul prin fuziuni, repede urmate de despărțiri. D. Fleva n’a putut vorbi, împiedicat de strigătele foștilor d-sale tovarăși de la Acțiunea Națională“. Singur d. Filipescu stătea tăcut, dezolat de spectacolul ce se desfășura înaintea d-sale. Altceva visase șeful tuturor federațilorl.„ De ce pare această degenerare politică? Pentru un motiv foarte simplu, Opoziția de toate nuanțele nu are nici o platformă serioasă de luptă. Cricile pe cari le aduce guvernului, într'un sens sau altul sînt pornite din puncte de vedere greșite și strivite. El nu țin seamă de realitățile care călăuzesc politica guvernului. Pierzînd târîmul realității, el se încurcă și își încrucișează drumurile. Intenindu-se, ia răspântii, se îneaeră.In deosebi membrii federației Unioniste“ aduc multă înverșunare in luptă fiindcă sunt cel mai decepționați. Și-au așezat bieții oameni bateriile în contra guvernului și au trebuit să le schimbe din o Întoarcere de front care are importanța ei. Fiindcă în împălmășeală, se poate întîmpla ce se întâmplă uneori armatelor în derută, camarazii să se împuște intre dînșii. Se și vorbește de oarecari focuri, deocambată oarbe, între d-nii Take Ionescu și Flipescu. Mai mult... Cumințenia poporului spune: Să nu te joci cu focul*.... -0X0- HOTE Capitolul „cruzimilor“ Războiul care a produs o intreagă chimie și o întreagă fizică, bineînțeles aplicată nu îmbunătățirea vieței, ci scurtimea ei, — a produs și o întreagă literatură de propagandă care a inundat țările încă neutre, în furtuna universală. Din această literatură tendențioasă, care nu va rămîne în istoria eugelărei omenești, decît ca document al sufletului într’o anumită epocă, se desprind acele numeroase volume de cruzimi, unele inventate, altele, din nefericire, prea adevărate, de cari s’au făcut vinovați corifeii civilizației occidentale. Literatură aceasta cu schițe, cu reproduceri facsimilare de barbarii săvârșite, sau cu greu împedicate, este, din nenorocire, o icoană fidelă a timpului nostru, căcî nici odată patima sanguină i- a pătat mai mult istoria culturei omenești decît în aceste vremuri, cînd se făcuse din medicii — vrășmașii morței — „prinții“ științei! Nici odată sequi naturam al optimiștilor stoici antici, nu a fost o maximă mai greșită decît în timpul nostru, în care „natura" se confundă cu „ferocitatea“! Războiul acesta va dispare ca toate manifestările omenești, dar va lăsa în urma lui regretul, că civilizația este o haină de împrumut de care se leapădă cu ușurință „homo sapiens“ al filosofilor I Petronius -OOOC IN MUNȚII ALPI TRANSPORT AUSTRIAC DE MUNIȚIUNI IN MUNȚII ALPI CULTURA STRĂBUNILOR Intre arta nou si arta veche „Ex nihilo nihilo”,— o axiomă artistică, nu numai științifică Intr’o anumită epocă a formației culturale se creiază o părere exagerata, o părere radicală. Ea se formează astfel: Tot cea ce a fost în trecut este greșit și este inferior. Nimic din ceea ce a încîntat ochii ori urechile strămoșilor, din ceea ce a ridicat mințile dincolo de nimicurile existenței, ori de grija puerilă a morței, nu merită să fie lăudat,— să fie păstrat. • Și această exagerație .. tă, care consideră trecutul ca o valoare istorică, ca o amintire de museu, fără nucleu vital o găsim în curentele literare din apus, în arta nouă, care consideră tot ceea ce a fost înainte de noi ca simple cilnuuri pe calea frumosului. Cu atât mai mult aceste opiniuni exagerate trebuiau să se producă la noi unde cu adevărat trecutul nu a avut splendoarea culturală a celui din apus. Teoriile disprețuitoare ale trecutului de muncă, de glorie, de succes artistic au făcut curînd loc, însă, altor opiniuni cu mult mai adecvate realității. S’a constatat, astfel că în musică, au existat armonisări cu inspirație religioasă ce nici nu pot fi imitate azi? că în pictură au fost maeștri ce au fost coloriști înainte de Rubens, și că în arta decorativă au fost școli ce au știut să realizeze un summum estetic, un model pentru ornamentiștii de astăzi, cari sunt, mai mult negustori decît artiști, fii în afară de această viață artistică veche legată de nume proprii mari, a trăit cu o viață proprie și intensă arta populară, creatoarea anonimă a unor frumuseți ce n’au putut decît să fie imitate de către marii artiști. La noi, în țară, evident că epoca de ignorare a trecutului artistic a trebuit să dureze mai mult decît în apus, pentru că nici acel trecut nu s’a impus atît de mult ca acel din occident, și nici atît de mult amatori, cunoscători, și comentatori ai lui nu am avut. De cîțiva ani însă, această pioasă reînviere a trecutului nostru artistic, ia din ce în ce mai multă consistentă. In literatură, arta lui Entinescu, a fost o idealizare fericită a trecutului nostru, după cum poesia lui Alecsandri a fost acea care a luminat frumusețile celei populare. Alexandru Odobescu a înviat, apoi cronicele vechi cu intuiția lui artistică, vrednică de-a descoperi comorile ascunse în povestirile trecutului istoric. Dar reînvierea trecutului plastic a fost și mai grea. A trebuit să fie munca lui Lecomte de Nouig — un atît de bun bizantinist —■ și activitatea meti«rmloasă, inteligentă a marelui Mincu pentru ca să nu creeze un curent pentru arta veche arbiter,tonică, și pentru ornamentațiile interioare. Catedrala de la Curtea-de-Argeș, Biserica Trei-Ierarhi, Biserica Stavropoleos, din București, au fost primele și fundamentalele opere asupra cărora s-a putut exercita cu folos activitatea artistică a marilor arhitecți, convinși de însemnătatea artistică a vechilor noastre monumente. Activitatea aceasta de renaștere a vechei noastre arte a luat o și mai mare întindere și a putut da și mai bune roade prin instituirea „Comisiunei monumentelor istorice“, unde se lucrează fără preget pentru strângerea materialului artistic, doveditor al vechimei culture noastre. Publicațiile atît de artistic presentate de către comisia aceasta, documentează în chip plastic ignoratele frumuseți din trecut Un exemplu între altele multe: D. Al. Zagoritz ne arată in ultimul volum apărut esteticele ornamentări interner din vechile noastre biserici. Despre „tronul din biserica Stavropoleos“, Zagoritz scrie : „El reprezintă epoca celui mai sănătos echilibru în desvoltarea ei. Nici odată o arta decorativă — luîndu-și lemnari drept material și aplicîndu-șî iscusința la un lucru așa de simplu, cum e trai scaun ca acesta — n'a ajuns la o creațiune mai nobilă. Construcția e tot așa de simplă ca și a tronului țărăniesc, iar ornamentul — fără să-i ceară cel mai mic sacrificiudesenează, cu relieful său tism legat de natura și fibrele lemnului, formele ei curate. El nu așteaptă nici strălucirea poteireî și unei ăe centere potîoare. Punem, fără sfială, cuvîntul monumental ling„ axsest scaun“. Aceste frumoase erimpeie de artă n'au numai o valoare documentară istorică, ci pot juca rolul de modele acelora dintre artiștii noștri, cari înțeleg însemnătatea unei ecaiurinități artistice între un trecut ignorat și un present tulburat.O O O Or Nevoia de organizare A MESERIAȘILOR Nevoia de organizare și de grupare se simte din ce în ce mai mult, individul izolat neavînd destule mijloace să se apere, atunci cînd n’are în această viață decît ibertatea de a lupta. De aci necesitatea solidarizării între cei cari au un interes identic, solidarizare care prin organizare crează în locul voinței slabe a individului, o voință colectivă puternică, care intervine în favoarea individului, dîndu-i ajutorul și mijloacele care-i lipsesc, în lupta pentru viață. Individul, care izolat e amenințat să fie strivit și exploatat în luptă, capătă făcînd parte dintr-un grup profesional, organizat cu sistem și condus cu pricepere, o capacitate de rezistență mai mare. înainte de revoluția franceză activitatea profesională a meseriașilor nu era liberă căci era supusă unui grup determinat. Acest grup profesional era obligatoriu. Secolul al XIX, face din contra, din aceste grupuri, organe esențiale ale coordinațiunei sociale, organe prin mijlocul cărora se nădăjduește ca muncitorul să ajungă la proprietatea industrială și comercială. Individul în sistemul modern e liber să exercite cum vrea activitatea sa profesională și liber să intre într’o grupare profesională. Dacă legislația positivă a ajuns în evoluția ei la acest principiu al libertăței muncei fără nici o restricțiune, nu trebue să se creadă că grupele profesionale, care s’au format pretutindeni sunt creațiuni artificiale ale legiuitorului. Ele sunt organisme pe care istoria ni le arată apărînd în toate timpurile, cu același caracter de necesitate. Ele sunt expresiunea intereselor comune și a solidaritate care crează între acei care au aceiași profesiune o dependență reciprocă de aceiași natură cu dependență reciprocă pe care o crează comunitatea de teritoriu. In adevăr, faptul că oamenii, aplică munca lor unei aceiași producțiuni și unei aceiași operațiuni, că au cu alte cuvinte aceași profesiune, poate să fie asimilat faptului că locuesc aceiași localitate. In ambele cazuri se stabilesc relațiuni speciale, nevoi identice, concurente, conexiuni și opozițiuni de interes, un total de raporturi a căror coordonare după principii stabilite e necesară pentru binele tuturor. Există deci o solidaritate profesională, după cum există o solidaritate națională. Această solidaritate profesională are diferite aspecte. La profesiunile liberale va lua un aspect moral, onorabilitatea și garanțiile de știință oferite societaței întregi. La profesiunile diverselor clase de meseriași, solidaritatea va lua un aspect material pe lângă cel moral: nevoia de a-și procura în comun materiile prime, de a se ajuta cu capital comun, de a executa în comun comenzi de furnituri la care fiecare meseriași izolat nu s’ar putea angaja. De aci nevoia grupărilor profesionale, a cooperativelor, care aduc muncitorilor, — după expresiunea lui Fouillée — multiplicarea forței, inteligenței, libertăței chiar, care rezultă din unirea forțelor, inteligențelor, libertăților“. U. A. ’ Desigur că tuturora ne-a mmminunat copilăria, strania poveste a fantasticului profet, Jules Verne, asupra celor Douăzeci de mii de leghe sub mări. Eroul lui Jules Verne, inginerul care a construit un submarin de o rezistență extraordinară a făcut cu el înconjurul întregului pămînt, este premergătorul constructorilor actuali de submarine, cu o foarte întinsă rază, de acțiune. Siliți de bifet hritatea puteri* .»• navale față * de formidabile fotă engleză. Germanii au recurs a războiul submarin. Și au ajuns, în această nouă arenă de luptă, la recorduri care se păreau pînă acum simple născociri de romancier fantastic. Ultima călătorie sub mări a submarinului german care a călătorit de la Wilhelmshaven pînă la Constantinopol, rămîne drept una dintre cele mai uimitoare acțiuni militare executate în actualul războiu. După amănuntele pe care ni le dau revistele germane, căpitanul Herring cu submarinul său a plecat din portul german care servește drept bază de operațiuni pentru submarine, Wilhelmshaven și a străbătut toată marea Nordului, a înconjurat insulele Britanice, a intrat în Oceanul Atlanticba trecut prin strtitoarea Gibraltar, supraveghet de o escadrilă engleză și de forturile cetății, și a intrat în Marea Mediterană. Rămîne un mister cum a izbutit submarinul să-și transporte combustibilul suficient pentru acest traseu. Ziarele franceze cred că ar fi existat oarecare stații de aprovizionare, fixe sau mobile, favorizate de către vre o putere neutrală, fie în Oceanul Atlantic fie în Marea Mediterană, în regiunea insulelor din marea Tireniană. Submarinul a trecut prin vecinătatea insulei Malta, s-a strecurat printre insulele mării Egee și nu a dat semn de viață decît cînd a ajuns în Dardanele. Era pe vremea atacului combinat al aliaților, pe mare și pe uscat. Submarinul german a înnecat, după cum spune o revistă din Leipzig, vasele engleze Triumph A Majestic și a fost de mare ajutor apărării Dardanelelor. Acțiunea sa s’a resimțit șî în Marea Neagra. In tot timpul acestei călătorii cei douăzeci de oameni al echipagiului s’au aflat mai mult sub apă, fiindcă nicăirea marea nu era atît de sigură, încît submarinul să poată călători o lungă distanță la suprafață. Pentru acest record căpitanul vasului submarin a fost decorat de către împăratul Wilhelm cu ordinul Pour le mérite.0000= 0. P. MN HECARE ZI „6.000 km. sul mări” căpitanul Kerring ? r- * -v- *.*■ LIPSA de MEDICAMENTE Nu se utilizează substanțele medicamentoase din țară Chestiunea lipsei de medicamente continuă să preocupe foarte mult lumea noastră medicală și publicul în general, care suferă și duce greul din cauza acestei lipse. Este drept că, pe zi ce trece, lipsa de medicamente se simte tot mai mult și nu se știe ce ne vom face și unde vom ajunge mai tîrziu, cînd multe din medicamentele, azi încă existente, nu se vor mai găsi de loc. Desigur că dacă droghiștii și în special farmaciștii noștri ar fi fost mai prevăzători și mai cu grijă pentru profesiunea lor, n’ar fi rămas fără medicamente, ei s’ar fi aprovizionat din vreme și din belșug.In afară de aprovizionările din străinătate, farmaciștii ar fi putut avea chiar din țară multe din medicamentele care le lipsesc. Pentru aceasta însă ar fi trebuit să se ocupe mai serios mai cu seamă chimiștii noștri. Este drept că farmaciștii aduc din străinătate aproape tot ce le trebue, deși multe substanțe medicamentoase se găsesc din abundență în țară. Farmaciștii însă, pentru a scăpa de muncă și de orice grijă, preferă să aducă de-a gata din străinătate și să plătească mai mult tot din punga clienților, bineînțelese decît să se deranjeze cu transformarea substanțelor medicamentoase din țară. Acestea sunt observațiunile făcute de mai mulți medici cu care am avut convorbiri asupra lipsei de medicamente. Dintre substanțele care se găsesc în țară și care ar putea fi ușor transformate în medicamente, după cum ne spun medici cu cari am avut convorbirile în chestiune, sunt următoarele: Mușețel, floare de tei, foi de nalbă, flori de mac, flori de nalbă mică, floare de soc, pelin, foi de mentă, foi de metisă, foi de beladona, foi de măsălariță. Dintre acestea, numai mușețel și floare de tei se mai adună de unii farmaciști, în colo tot se aduce din străinătate. Este interesant că, pe cînd unii exportă cantități însemnate de mușețel și floare de tei, farmaciștii noștri importă aceleași plante! Apoi s’ar mai putea găsi la noi, în părțile muntoase ale țărei, rădăcini de gentiana și chiar foi de digitală, în cantitate mai putina, precum și multe alte plante medicamentoase pe care nu le mai înșirăm aci. . . In afară de aceste plante, sar mai putea face la noi, amidon, din grin, porumb și orez, eter, din alcool cu acid sulfuric, apă oxigen’ar mai fi putut face instalații pentru extragere de produse chimice din păcură, ca de pildă fenol, orezol, etc. De asemenea s’ar fi putut obține și alte medicamente prin plantare și aclimatizare, precum ar fi unt de retină, plantind reținut. Iată atîtea plante și produse chimice, aflate la noi în țară, care ar fi putut alcătui farmacopeă noastră și îndestula farmaciile. Desigur că dacă s'ar fi luat de mult măsuri în această direcțiune, multe din medicamente s’ar fi găsit în țară și n’am fi avut nevoe să importăm și să îmbogățim pe străini cu adia bănet care se duce la fiecare an peste graniță. • • • Ce au făcut pînăi acum chimiștii și farmaciștii noștri se întreabă medicii cu cari am avut convorbirea de mai sus. N’au produs aproape nimic pe terenul științific practic.Și cu toate acestea, dacă ar fi lucrat în această direcțiune, ei ar fi dat pînă acum rezultate admirabile căci n’am mai fi avut nevoe să importăm multe din medicamentele care ne lipsesc astăzi. La noi există alcool din belșug și totuși aducem eter de la Budapesta; în țară avem grin și porumb care stau și putrezesc, ceea ce nu ne împiedică să aducem amidon din străinătate — și așa mai departe, cu toate celelalte substanțe care se găsesc în țară. In Germania, de pildă, chimniștii au ajuns să producă numeroase medicamente din substanțele găsite în țară. Iar la Berlin se face pînă și chinină din coaja techinină adusă din America. Cine nu s’ar fi putut face și lai noi din medicamentele a căror lipsă o simțim acum, au încheiat medicii, dacă farmaciștii și chimiștii n’ar fi așteptat să le fie totul de agata. Iată, in adevăr, o chestiune care merită să fie luată indeaproape cercetare de către specialiștii noștri. Ar fi un mare bine și un netăgăduit folos să se înceapă cel puțin de astă dată ceea ce nn «a« făcut ,pînă acum. ai . . .• » , „ ■—oooo Gh. N. CL V