Viitorul, ianuarie 1916 (Anul 9, nr. 2836-2863)
1916-01-14 / nr. 2846
£A* An«1 »1 - noulea Wo. 2S46If £i torul BAUl abonamente Ia ţară. .... an an 18 Lei .... şeose Inni $ Lei In străinătate tin an 36 Lui. .... grase inni 18 Lei Abonamente!« încep la 1 şi 15 ale fie-cărei Icni REDACTIA STRADA ACADEMIEI No. 1» Intrare prin pasa«, imobiliara TELEFON 13/47 * 57/2» ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare şi prin Calea Victoriei 5» TELEFON 22/38 Joi 14 Ianuarie 1916 AIUNCIURI COMERCIALE |pa Lînia corp 7 pe o coloană în pagina III ... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în papa« IV. . . M bani «s. M Inserţii şi reclame pagina III linia...................2 Leu Lima corp 7 pe o coloană in papa« Inserții şi reclame pagina HI linia. BMilI TUAŢIA Trupele austriace au ocupat Scutări. Acest oraş albanez deşteaptă amintiri recente şi palpitante. Acum trei ani şi mai bine, spre sfârşitul primelor războaie balcanice, trupele muntenegrene, cu mari sforţări şi Învingând eroica rezistenţă a lui Esad-Paşa, reuşiseră să ocupe Scutari. Dar Austria, susţinută atunci de Italia, ceruse conferinţei ambasadorilor de la Londra ca să impună regelui Nikita să părăsească acest oraş atit de livnit Cu multă jale în suflet, regele Nikita a consimţit la această jertfă care li era cerută de o Europă alarmată de perspectiva unui războiu general, ammnat numai cu doi ani. Azi trupele austriace ocupa cazărmile deţinute pînâ deunăzi de o garnizoană înternaţională a Europei. Scutari nu mai e al Albaniei inexistente ca Stat, nici al Muntenegrului, ci al Puterilor centrale aliate, cari ieri au ocupat porturile muntenegrene Anrivari şi Dulcigno, iar azi principalul oraş albanez. Ce va mai urma? Pină la marea ciocnire aşteptată în regia mica Salonicului, Balcanii devine încetul cu încetul un domeniu al Puterilor centrale, cari azi îşi întind operaţiile şi in Albania de nord. Dar ciocnirea din preajma Salonicului întârzie de oparte şi de alta. In schimb animaţia e mare pe frontul de vest, unde au avut loc bombardări reciproce în Flandra şi în Artois. Germanii au dat un atac îndârjit la îmbucătura canalului Iser, iar nord de Soisson. Francezii au răsturnat mai multe tranşee germane. Efecte neutralizate. In genere pe bontul de Vest, la egalitate de forţe şi de muniţiuni, acţiunea române sterlă. Din Caucaz Ruşii anunţă înaintări spre Erzerum. Turcii, la rîndul lor, anunţă că au reocupat oraşele Asadabad, Perkes şi Kengares. esesms* izszussaam .«ssBaessa EA CELOR VAGOANE Un răspuns ziarului „La Politique“ — Nie? într’o chestiune nu s’a pus atîta patimă de ziarul oficios al partidului conservator, condus de 4. Marghiloman, ca în acea a operațiunii de 80.000 vagoane de ffrht, de virulul EngUterei. Fără a se da înapoi înaintea celor mai absurde presupuneri, ziarul francez „Le Politique" caută să facă din aceste chestiuni operă impotriva guvernului. O operaţiune, cerută de un interes urgent al agricultorilor, cari din lipsă de mijloace de transport rămîn cu productiunea lor de 2 ani nevîndută, este prezintată ca un act politic a unora din puteri ţn contra altora. Şi pentru asta, inventează: producfiunea ţârei, dată în gaj Englezilor, născocesc condifiuni mult mai favorabile făcute Englezilor decît Germanilor, şi multe altele, manopere cari sunt cel pufin ciudate. Din fericire, acuzaţiunea din „La Politique" se izbeşte de elocvenţa faptelor, cari dau cea mai strălucită desminţire intrigilor uneltite. In adevăr, cum poate să fie vorba ca Statul să dea în pat avereaparticularilor, cînd tot prud rindul este integral plătit agricultorilor? Cine înoate să păgubească ceva din acest fel de operaţiune, în care cumpărătorul nu-ţi va putea ridica marfa de cît poate, mai mult de un an după ce a plătit-o? Furnal cumpărătorul poate să sufere intri un timp aşa de îndelungat pagube prin scăderi de tot felul fi stricăciuni. Folosul cel mare al acestei operaţiuni este că, cu toată închiderea căilor maritime, s’a găsit mijlocul de a vinde recoltele pe 2 ani şi de a ajuta situaţia financiară a ţarei prin suma, enormă pentru noi, de 262 milioane. Ce imaginaţia neromînească putea să prezinte această operațiune atit de folositoare mărci, drept un act politic duşmănos pentru unele puteri cu cari stăm, ci dorim să stăm, in cele mai plăcute reia Humii în învoiala anterioară, tăisiti cu reprezentanții permano-austriacî, se hntărîse cumpărarea urnei cantităfi de cereale, în care tificul figura numai pentru 27.000 vagoane. Ce era da făcut cu restul? Să ni se prezinte oferte de cumpărare , să le respingem? Trebuinţa de vînzare era aşa de mare in rit de s’ar fi cerut cele 80 vii vagoane (întreit mal mult de ta se vinăuse auxtro-germanilor) puteau să se vîndA chiar cu preţ mai redus. Se ponta chiar afirma eu drept curint că s’a riadut Enfrezilor mai rump de rit austrogertnnvilir, pemtru că ei vor avea de suportat spese mari si pagube pînâ să ajungă n-ţi transporta marfa înmagazinată la Rominia. „La Politique” insimtiază că s’a făcut o favoare Englezilor neobligindu-l să-şi plătească taxele vamale în aur. Faptele, ţi aci, nimicesc intriga. Englezii vor fi nevoifi, exhortînd, să plătească taxele Ia fiinţă şi taxele legale se percep în aur. Dar aceşti cumpărători nu aveau nici o greutate a-ţi procura aurul trebuincios şi de aceea ei s’au obligat, faţă cu Banca Naţională, a plăti chiar din preţul măriei, a treia parte în aur. Dacă preţul mijlociu al unui vagon e socotit pe 8300 lei, ei s’a au obligat a depune în aur efectiv 1100 lei de fiecare vagon,e deosebit de ce ar plăti la etire ca taxă în aur. Austro-Germanii, cari, din fericire, pot să-ţi exporte îndată marfa, vor plăti în aur pentru un vagon 600 lei, ţi nimic în aur din preţul mărfei. Care din cei doi cumpărători e dar mai favorizat? De la începutul acestor două operaţiuni, guvernul a fost preocupat ca aceste cumpărări de cereale să nu se transforme în cumpărări de conţtiinţe, adică să se aleagă cumpărătorii după culoare ţi opiniune, să se atragă , să se favorizeze unii, să se pedepsească ţi respinge alţii. Toată organizarea concepută ţi făcută de guvern a avut scopul de a înlătura acest mijloc de conrupţiune.In acea scop s’au alcătuit liste da toti agricultorii, cu cantităţile ce aveau de vînzare, si nu s’a permis cumpărările de cit prin preluări proporţionale de la fi*,care, fără a exclude pe nimeni. Acest mod de cumpărare s’a impus şioustra germanilor $i englezilor. Aceasta a fost condiţia fără de care nici o vigare nu s’ar fi putut permite. Ei bine, „La Politique”, pretinde acum că condifiunea a fost impusă Germanilor, pe cînd Englezii au fost lăsaţi liberi de a-ţi alege vînzătorii. Conditiunile contradubii suni formal contrarii, şi aceleaşi listi după cari «sfm JXtfxdxrMmo TM Germani sunt obligatorii în totul şi pentru Englezi. Afară de aceasta, lesne ar fi fost pentru Germani, cari creau g/' cumpere 27.000 vagoane de grîu să-ţi aleagă vînzătorii, pe cî..., aproape imposibil este Englezilor să aleagă 80.000 vagoane fără a recurge la toți producătorii țârei. Astfel cad, una cite una, toate intrigile pe cari le unelteste JLa Politique”. In continuarea arătărilor acestor intrigi, vom dovedi şi mai bine, născocirile vrăşmaşe din JLc Politique”. -0 0 0 6- Telegramele ne-au adus vestea ocupărei oraşului Scutari de către trupele mistro-ungare. Evenimentul acesta, aduce din pom pe tapet persoana lui Essad Paşa, gloriosul apărător al oraşului pe vremea primului războiu balcanic. Se ştie că oraşul Scutari n’a cănit în mîinile muntenegrenilor decît către sffrşitul războiului şi că imediat după ocuparea lui, a urmat protestul monarhiei austroungare către marile puteri europene prin care cerea evacuarea mraţului de către runde muntenegrene şi ocuparea lui provizorie de către detaşamentele marilor puteri. Ce-a urmat pe urmă se ştie. Oraşul a căzut la împărţirea imperiului turcesc, noului regat Albanez ţi Essad Paşa a rămas aci ca personalitatea cea mai influentă din întreaga regiune a Albaniei de nord. Se cunoaşte de asemenea ţi rivalitatea dintre Essad Pasa şi principele de Wied, rivalitate care odată cu începutul marelui război european s’a sfîrţit prin plecarea principelui şi proclamarea lui Essad Paşa ca şef al guvernului provizoriu. In ultimul timp chiar, se svpnise că Essad Paşa declarase război puterilor centrale şi că era gata să opună rezistenţă atit austroungărilor cît ţi bulgarilor dacă ar fi încercat să încalce teritoriul Albaniei. Astăzi însă oraşul Scutari cade fără să fie apărat ţi fără a-şi mai lega soarta de numele gloriosului tău apărător din 1912, KOILY-NOOR. —------------O O O O------------ - IH FIE-C*3F zi ORAŞUL LUI ESSAD RASA ESSAD FÁSA ACTIVITATEA cooperativă in Ardeal In viaţa economică a Ardealului enrajată prin cursuri cooperative, cooperativele întemeiate în comun prin propagandă in ziare şi broşuri neh româneşti sunt adevărate coloane de sprijin a bunei stări materiale a populaţiei rurale. Asociaţia pentru Literatura româna şi cultura poporului român din Sibiu se găseşte in fruntea mişcărei pentru intemeerea de cooperative şi banci populare, cu ajutorul cărora munca şi economia populaţiei româneşti să poată fi valorificate după cuviinţă. Intr’o revistă ardeleană găsim publicată o dare de seamă foarte ţ»■eresavJă asupra activitâţii Asociaţiei tntntru înfiinţarea de cooperative îm anul în care s’a început războiul mondial. Această activitate nu a putut să .e desfăşoare, după cum ar fi fost In măsură s’o facă in timpuri vor- male, de oarece izbucnirea conflic- tului austro-sîrb, mobilizarea ţi răz- j 7 fihr? nil lătrat ca opera de mramin OGTÜT au rgem ca opera ■pindă să tuT’âfî c. sală. Totuşi în primul semestru al anu-' Filip&seu, este foarte supărat ca lui 190 s’au înfiinţat 25 de coope- raţul lui Tartuffe a fost încredinmlive «oulţi s’au menţinut, cele mai altora de cjt d.sac. Se ştie cît de bine a zis d-sa , de atitea ori, mai multe din cooperativele anterior înfiinţate. Planul era cu mult mai vast: nouăsprezece comune, ăi a II comitate aşteptau numai acele de foundaţiune pentru a începe sâ funcţioneze. Alte Comune, vreo şaizeci la număr, erau de asemenea pregătite pentru înfiinţarea de cooperaţiuni, dar războiul le-a surprins in calea organizărei şi desăvirţirea hii nu a mai avut loc. Pentru a putea convinge pe tutenii români să participe la înfiinţarea acestor bănci, Asociaţia #»‘reţine un conferenţiar ambulant, 'care vizitează rînd pe rînd comunele româneşti şi expune, cu argu'nimfe simple şi convingătoare, superioritatea cooperaţiei asupra mnimcii izolate. In acelaş timp cooperaţia este fetşi prin instrucţii speciale date directorilor deosebitelor cooperative d« biuroul Asociat Emil. Izbucnirea răzbelului a periclitat viaţa multora dintre aceste cooperative, deoarece personalul lor special a fost mobilizat. Tot prin silinţele Asociaţiei s'au făcut toate suplinirile posibile şi a fost bine condus personalul cel nou, astfel în rit nu s'a înregistrat desfiinţarea ştiri tatei cooperative româneşti. C. P. i pwptf—» î I— AA 1ZZj e jjut sarii : 1 _ __ f O coahtă în jurul unurî rol. D. N -oooo- SCOŢIENE MOLUL LU! TARTUFFF în caaa partidului conservator „La maison est â moi c’est â vous d’eu Bortir'*! CIUDĂŢENII ISTORICE Dacă va intra Olanda şi Elveţia în războia, atunci vom avea şi un războia al brînzeturilor, nu numai od istoric „al celor două raa0“. Scott ft Co. -aooo ASPECTE POLITICE „Epoca" de erî se prezintă în primele coloane cu un titlu, pe care ziarul filipescan lar putea eterniza ca moto permanent și lămuritor în fruntea tuturor articolelor sale . — „Vasalitate și învrăjbire“ e tilul din „Epoca", în josul căruia s’ar fi putut scrie portretul politic cel mai reuşit al activităţii d-lui N. Filipescu înlăuntrul ei în afara partidului conservator. De aceea „Epoca“ greceşte cînd încearcă să prezinte pe alţii sub firma titlului „Vasalitate şi învrăjbire“, fiindcă dacă e vorba de „vasalitate“ nineni mai mult ca d. Filipescu nu este vasalul propriului său temperament impulsiv, tijr«* cum nimeni iarăşi maî mult ca d. Filipescu nu se poate lăuda cu o acţiune de învrăjbire mai Intensă şi mal des repetată în viata publică. Vasal al unui temperament nenorocit, d. Filipescu a semănat învrăjbirea în propriul d-sale partid, despărţindu-l în trei grupări vrăjmaşe, pentru ca apoi, în vremurile aceste grele, să arunce vrajba între partidele politice ale ţarei, spre a tulbura unanimitatea gîndurilor şî sufletelor româneşti Opinia publică însă care cunoaşte pe d. Filipescu în această justă luminâ a activităței d-sale, ne !*» luat în șerb» nici altă dată, după cum nu-l ia nici azi. —--------—O O O o------------— itlIHinH'l I n"' IIITTMílirililiMliB ■ liSlTllTi I Ti OH „CIORAP“ FAIMOS ECONOMIA FRANCEZA în MOMENTELE ACTUALE Cheltuelile fantastice făcute In actualul rasboiu sunt acoperite de economia cetăţenilor Niciî odată maî mult ea acuma nu s’a pus la mai puternică cercare resistenţa naţională şi valoarea jertfelor neprecupeţite decit în momentele penibile şi grave, solemne şi istorice din chiar prima lor desfăşurare, pin care au trecut şi trec statele de azi. Dar reazămnul ultim şi ultima speranţă, etâ la toate marile naţiuni, in puterea de resistenţă a poporului, a masselor anonime. Din acest punct de vedere, sunt foarte caracteristice datele şi observaţiunile pe care d. Ribot, ministru de finanţe al Franţei, le-a făcut în camera franceză. Ia primul rînd el face uimitoarea destăinuire cu privire la cheltuelile necesitate de războiu : „Noi cheltuiam, spune d. Ribot, un miliard 100 milioane pe lună la începutul războiului. Cheltuim astăzi 2 miliarde 500 milioane pe lună în primul trimestru al anului 1916. In această sumă se cuprind şi avansurile importante ce le-am făcut aliaţilor noştri, Rusiei, Belgiei şi Serbiei*". Aceste date pot fi coroborate cu următoarele date precise care vorbesc de jertfele enorme ale Franţei : Franţa, a cărei industrie şi comerţ au fost în mare parte paralizate din cauza războiului, a cheltuit 17 miliarde în timp de 17 luni de războiu, adică un miliard pe lună. Pentru a înţelege enormitatea sforţăreî făcute de ţară, e de ajuns a ne aduce aminte care erau veniturile Franţei în timpuri normale. Aceste venituri se descompuneau astfel : proprietatea imobiliară în clădiri, representa un capital de 50 miliarde, producînd doua miliarde, proprietatea rurală, de o egală valoare, produce şi ea 2 miliarde pe an. Valorile mobiliare, cu un capital de 120 miliarde, nu produceau detentorii or decît proprietatea imobiliară, adică patru miliarde pe an. Industria şi comerţul dedeau în fie care an un venit de 6 la 7 miliarde. In fine salariile erau evaluate între 13 şi 14 milioane pe an. De unde a putut eşi atunci sumele enorme cu care cetăţenii au împrumutat statul , Ele au eşit din economia dusă pînâ la parroxism, şi din punerea în serviciul statului a tutulor rezervelor, a tutulor economiilor „din fundul ciorapului“. Atunci înţelegem cît de indreptăţite au fost elogiile aduse de ministrul de finanţe acestei virtuţi economice. „Ceea ce vă pot spune, a declarat d. Ribot, este că ţara a răspuns la apelul împrumutului, şi niciodată nu au fost mai mulţi subscriitori decît acum. Aproape toţi francezii au ţinut să aibă certificatul de civism care să constate participarea , împrumut, care a fost acoperit prin economia franceză. Speculaţia n’a ţinut nici un joc“. Din aceste constatări avese lămurit că una din bazele statului, şi una din temeliile pe care naţiunea franceză s’a întemeiat în momente grele a fost economia particulară. Această constatare, unită cu acea că industria internă a fost linul din zidurile de apărare a tuturor statelor azi în luptă, ne duc la încheerea că organizarea economică serkmd, bine făcută, este o condiţie de trăinicie şi de progres naţional, şi că cea mai bună politică socială este aceea care se ocupă în timpuri normale de această organizare. Luxul făcut fără socoteală, făcut în chip disproporţionat cu veniturile, cu starea socială şi cu siguranţa materială a celor ce-l desfăşoară, în mod cinic şi imprudent, este una din căuşele de slăbiciune naţională. Combaterea lui are, deci, maimult decît o însemnătate morală. Ea interesează şi siguranţa ca şi vitalitatea unui stat -popo- PeriferiaCapitalei — Ce s’a făcut In alti părţi ce există la noi — Nu este un secret pentru nimeni că periferia Capitalei, cu deosebire ocolul IV, se găseşte în trio adevărată stare mizerabilă. Pentru aceasta însă nu se poate aduce nici o acuzaţiune precisă, pentru că, cu greu s’ar putea stabili asupra cui cade responsabilitatea acestei stări de lucruri. E de ajuns a face constatarea unnui fapt dăunător atît higienei publice şi lipsit de estetica pe care trebueşte să-l aibă un oraş mare aşa cum este Bucureşti. • , » r Dacă te depărtezi numai cîteva sute de metri de centrul Capitalei, începi să dai de starea de mizerie care se întinde apoi pînâ ce ajunge înspăimîntătoare atuncî cînd dai de ultimele oase din raza oraşului. Aci ai să vezi locuinţe cu aspectul cel maî mi- zerabil, adevărate cocioabe şi pe cari de multe ori îţi vine greu să le crezi că slnt locuinţe omeneşti. Din aceste cartiere pornesc mai totdeauna epidemiile cele mai grozave, şi dacă multe dintre epidemii, cum sînt scarlatina, febra tifoidă şi altele, au devenit permanente şi nu se pot stinge niciodată cu toate sforţările lăudabile depuse de serviciul sanitar al Comunei, faptul se datoreşte tot stărei de mizerie care domneşte în cartierele mărginaşe ale oraşului. O excursiune, de pildă, prin cartierele Tei, Floreasca, Porumbani, Grozăveşti, Lupeasca, ş. a. ar învedera toată starea de mizerie care domneşte în aceste carti-ere. Cei ce nu cunosc însă adevărul adevărat asupra acestei chestiuni, se vor grăbi de sigur să acu-ize administraţia comunală actuala sau cele cari s’au perindat în fruntea municipalităţei capitalei, de o stare de lucruri care nu maî poate fi tolerată. In realitate însă municipalitatea capitalei nu poate purta nici o tină, căci faţă cu mijloacele financiare car îi stau la dispoziţie şi faţă cu întinderea oraşului, administraţia comunală face tot ceea ce omeneşte e polubil pentru a ameliora o stare rea de lucruri. Pentru a dovedi acest adevăr e de ajuns să spunem că Bucureştii au o întindere teritorială aproape ca a oraşului Vienna, totuşi Capitala ara un venit care, dacă nu ne înşelam nu trece peste două zeci milioane lei anual, pe cînd oraşul Viena are un venit care trece de o »sută cinci zeci milioane. Dar dacă municipalitatea Capitalei, nu poate face mare lucru pentru îmbunătăţirea stărei cartierelor mărginaşe, din cauza slabelor resurse financiare ce-i stau la dispoziţie, s’ar putea imita exemplul altor oraşe mari, în această direcţiune, anume să se înfiinţeze cartiere moderne la periferia oraşului, aşa după cum există de pildă la Londra, prin instruirea de case mici dar higienice, spri să înlocuiască actualele cocioabe. Este adevărat că societatea comunală a locuinţelor eftine, a început o activitate în acest sens. Această activitate însă trebueşte mărită şi dîndu-se putinţă acestei instituţiuni, să-şi întreprindă îa întregul eî adevărate menire pe care o are. Intr’un număr viitor vom arăta cum ar trebui să fie organizate cartierele mărginaşe ale Capitalei, servindu-se pentru aceasta de exemplul altor oraşe mari din fî mropa. Fost, o o o o SPECULA CU MĂRFURILE O stare de lucruri foarte îngrijitoare S’a voirbit mult de specula care se practică aproape de un an încoace. Nu e om oare să nu se plingâ zilnic în contra preţurilor excesive la care au ajuns unele lucruri din cele maî trebuincioase traiiuuni precum şi ori ce alte mărfuri produse în ţară şi maî ales importate. Este fără îndoială, o stare de lucruri foarte îngrijitoare, cu atit maî mult, cu cît sunt milioane de oameni cari şi-au redus texiul din lipsă de mijloace şi din scumpete, la cea maî simplă expresie. Fie care se întreabă, cu o mare îngrijorare şi cu o teamă in suflet, unde o să ajungem cu această stare de lucruri . Se înţelege că, pe cît omeneşte este cu putinţă, autorităţile superioare şi administrative iau toate măsurile pentru a infrîna specula şi a feri publicul de a cădea incima exploatatorilor. Trebue să recunoaştem însă că hi'Orul acesta este foarte greu, dat fiind mulţumea speculanţilor, îndrăzneala lor şi lipsa unor texte precise în legislaţia noastră. Aşa de pildă nu există nicî o penalitae în contra acaparaturilor de mărfuri Dipă cum s’a spus şi de alţii, aci nu-i nici lipsa «le mărfuri, nici criza economică sau financiară ca e să motiveze urcarea colosală de :preţuri. Este mai mult o tendinţă generală «le speculă de pricopsime, de îmbogăţire. Fiecare se strâlueşte să ciştige cît mai mult — iarna ori niciodată! — nu o muncă pe cît se poate mai puţină şi cu un risc cît mai neînsemnat. Lumea este îngrijită şi chiar afirmata de această stare de lucruri şi de scumpetea excesivă a Mărfurilor. Fiecare se minunează a ce preţ a ajuns cutare obiect, se uită, dar plăteşte ştînghite. Foarte rar protestează cîte unii, dar scela se grăbeşte să plătească pro -ul cerut pentru că n’ar vrea să se creadă că o face din lipsă sau diralicie. Mare lucru e galantomia omuli şi ma! ales fanfaronada1 noastă a tutulor. Speculanţii, acaparatorii de mărorie i exploatatorii nevoilor Po Micului profită pe cît pot ma i mult de galantomia şi fanfaron auroastră şi ne jupoae eu o dexteriate uimitoare, aşa că n’apucăm n.it»î mSoffir să ne văităm ei „operaţia" este sfîrşită ! Teama publicului că va fi lipsă de anumite mărfuri, •» fost o mană cerească pentru speculanţi. De un an de zile se aude că nu vor maî fi untdelemn, orez, »năsii,s®, cafea, pielărie, stofe, pînzeturi, aţă, lămîî, și atîtea alde mărfuri ce- toniale, lipscănie, cărăfie, etc. Lumea a alergat, s’a îndatorat și a făcut ce a putut pentru ea să se aprovizioneze cu asemenea mărfurî. De un an de zile nu s’a maî adus aproape nimic din aceste mărfuri In tot cazul s’a adus foarte puţin din unele din ele. Cu toate acestea, mărfuri despre care speculanţii dăduse sfoară în ţară, acum un an, că nu se vor mai găsi de loc peste cîteva luni, există încă şi aşî, dovadă că lumea cumpără zilnic de toate. Deosebirea este numai că, după svonul lansat de speculanţi că nu vor maî fi mărfuri, au început să se scumpească din ce în ce maî mult. Aşa că azi — aceleaşi mărfuri care existau în ţară de acum şease luni şi un an — au ajuns la picturi întreite, împătrite şi chiar încincite Scopul speculanţilor — rtt «vonul despre lipsa de mărfuri — a fost pe deplin atins, ba chiar mai mult decît se aşteptau ei ringuri Mărfurî erau în ţară şi sunt încă destule. După ce însă o parta din ele au fost acaparate de speculanţi, sunt scoase la iveală cîte puţin — tot sub pretext că nu mai există altele — şi vîndute cu preturî fabuloase, faţăt de rostul lor rent. Operaţia aceasta de altfel nu vune numai samsarii şi speculanţii de meserie, ci chiar şi unîi angrosişti şi comisionari. Şi aceştia spun adesea negustorilor detalii ştii că s’a isprăvit cutare marfă. Dar dacă negustorul plăteşte mai bine, atonei numai decit se găseşte orice fel de marfă din cele „care lipsesc”! Chestiunea însă comportă o discriţiunrea mai amănunţită de aceea vom reveni. Gh. N. C.