Viitorul, ianuarie 1916 (Anul 9, nr. 2836-2863)

1916-01-14 / nr. 2846

£A* An«1 »1 - noulea Wo. 2S46If £i torul BAUl abonamente Ia ţară. .... an an 18 Lei .... şeose Inni $ Lei In străinătate tin an 36 Lui. .... grase inni 18 Lei Abonamente!« încep la 1 şi 15 ale fie-cărei Icni REDACTIA STRADA ACADEMIEI No. 1» Intrare prin pasa«, imobiliara TELEFON 13/47 *­ 57/2» ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare şi prin Calea Victoriei 5» TELEFON 22/38 Joi 14 Ianuarie 1916 AI­UNCIURI COMERCIALE |pa Lînia corp 7 pe o coloană în pagin­a III ... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în papa« IV. . . M bani «s. M Inserţii şi reclame pagina III linia...................2 Leu Lima corp 7 pe o coloană in papa« Inserții şi reclame pagina HI linia. BMilI TUAŢIA Trupele austriace au ocupat Scutări. Acest oraş alba­nez deşteaptă amintiri recente şi palpitante. Acum trei ani şi mai bine, spre sfârşitul primelor războaie balcanice, trupele muntenegrene, cu mari sforţări şi Învingând eroica rezis­tenţă a lui Esad-Paşa, reuşiseră să ocupe Scutari. Dar Austria, susţinută atunci de Italia, ceruse conferinţei am­basadorilor de la Londra ca să impună regelui Nikita să părăsească acest oraş atit de livnit Cu multă jale în suflet, regele Nikita a consimţit la această jertfă care li era ce­rută de o Europă alarmată de perspectiva unui războiu general, ammnat numai cu doi ani. Azi trupele austriace o­­cupa cazărmile deţinute pînâ deunăzi de o garnizoană în­­ternaţională a Europei. Scutari nu mai e al Albaniei ine­xistente ca Stat, nici al Muntenegrului, ci al Puterilor centrale aliate, cari ieri au ocupat porturile muntenegrene Anrivari şi Dulcigno, iar azi principalul oraş albanez. Ce va mai urma? Pină la marea ciocnire aşteptată în regia mica Salonicului, Balcanii­ devine încetul cu încetul un domeniu al Puterilor centrale, cari azi îşi întind operaţiile şi in Albania de nord. Dar ciocnirea din preajma Salonicu­lui întârzie de o­­parte şi de alta. In schimb animaţia e mare pe frontul de vest, unde au avut loc bombardări reciproce în Flandra şi în Artois. Germanii au dat un atac îndârjit la îmbucătura canalului Iser, iar­­ nord de Soisson. Francezii au răsturnat mai multe tranşee germane. Efecte neutralizate. In genere pe bontul de Vest, la egalitate de forţe şi de muniţiuni, ac­ţiunea române ster­lă. Din Ca­ucaz Ruşii anunţă înaintări spre Erzerum. Turcii, la rîndul lor, anunţă că au reocupat oraşele Asadabad, Perkes şi Kengares. esesms* izszussaam .«ssBaessa EA CELOR VAGOANE Un răspuns ziarului „La Politique“ — Nie? în­tr’o chestiune nu s’a pus atîta patimă de ziarul oficios al partidului conservator, condus de 4. Marghiloman, ca în acea a o­­perațiunii de 80.000 vagoane de ffrht, de virulul EngUterei. Fără a se da înapoi înaintea ce­lor mai absurde presupuneri, zia­rul francez „Le Politique" caută să facă din aceste chestiuni operă im­potriva guvernului. O operaţiune, cerută de un in­teres urgent al agricultorilor, cari din lipsă de mijloace de transport rămîn cu productiunea lor de 2 ani nevîndută, este prezintată ca un act politic a unora din puteri ţn contra altora. Şi pentru asta, inventează: producfiunea ţârei, da­tă în gaj Englezilor, născocesc con­difiuni mult mai favorabile făcu­te Englezilor de­cît Germanilor, şi multe altele, manopere cari sunt cel pufin ciudate. Din fericire, acuzaţiunea din „La Politique" se izbeşte de eloc­venţa faptelor, cari dau cea mai strălucită desminţire intrigilor uneltite. In adevăr, cum poate să fie vor­ba ca Statul să dea în pat averea­­particularilor, cînd tot prud rin­­dul este integral plătit agriculto­rilor? Cine înoate să păgubească ceva din acest fel de operaţiune, în care cumpărătorul nu-ţi va pu­tea ridica marfa de cît poate, mai mult de un an după ce a plătit-o? Furnal cumpărătorul poate să su­fere intri un timp aşa de îndelun­gat pagube prin scăderi de tot fe­lul fi stricăciuni. Folosul cel mare al acestei ope­raţiuni este că, cu toată închide­rea căilor maritime, s’a găsit mij­locul de a vinde recoltele pe 2 ani şi de a ajuta situaţ­ia financiară a ţarei prin suma, enormă pentru noi, de 262 milioane. Ce imagina­ţia ne­romînească putea să pre­zinte această operațiune atit de fo­lositoare mărci, drept un act poli­tic duşmănos pentru unele puteri cu cari stăm, ci dorim să stăm, in cele mai plăcute reia Humii în învoiala anterioară, tăisiti cu­ reprezentanții permano-aus­­triacî, se hntărîse cumpărarea u­­rnei cantităfi de cereale, în care tificul figura numai pentru 27.000 vagoane. Ce era da făcut cu res­tul? Să ni se prezinte oferte de cumpărare , să le respingem? Trebuinţa de vînzare era aşa de mare in rit de s’ar fi cerut cele 80 vii vagoane (întreit mal mult de ta se vinăuse auxtro-germanilor) puteau să se vîndA chiar cu preţ mai redus. Se ponta chiar afirma eu drept curint că s’a riadut En­­frezilor mai rump de rit austro­­gertnnvilir, pemtru că ei vor avea de suportat spese mari si pagube pînâ să ajungă n-ţi transporta marfa înmagazinată la Rominia. „La Politique” insimtiază că s’a făcut o favoare Englezilor neobli­­gindu-l să-şi plătească taxele va­male în aur. Faptele, ţi aci, nimicesc in­triga. Englezii vor fi nevoifi, ex­­h­ortînd, să plătească taxele Ia fiin­ţă şi taxele legale se percep în a­­ur. Dar aceşti cumpărători nu a­­veau nici o greutate a-ţi procura aurul trebuincios şi de aceea ei s’au obligat, faţă cu Banca Naţio­nală, a plăti chiar din preţul măr­iei, a treia parte în aur. Dacă pre­ţul mijlociu al unui vagon e soco­tit pe 8300 lei, ei s’a au obligat a de­pune în aur efectiv 1100 lei de fie­care vagon,­­e deosebit de ce ar plăti la etire ca taxă în aur. Aus­­tro-Germanii, cari, din fericire, pot să-ţi exporte îndată marfa, vor plăti în aur pentru un vagon 600 lei, ţi nimic în aur din preţul măr­­fei. Care din cei doi cumpărători e dar mai favorizat? De la începutul acestor două o­­peraţiuni, guvernul a fost preo­cupat ca aceste cumpărări de cereale să nu se transforme în cum­părări de conţtiinţe, adică să se aleagă cumpărătorii după culoa­re ţi opiniune, să se atragă , să se favorizeze unii, să se pedepsea­scă ţi respinge alţii. Toată orga­nizarea concepută ţi făcută de gu­vern a avut scopul de a înlătura a­cest mijloc de conrupţiune.In acea scop s’au alcătuit liste da toti agri­cultorii, cu cantităţile ce aveau de vînzare, si nu s’a permis cumpără­rile de cit prin preluări proporţio­nale de la fi*,­care, fără a exclu­de pe nimeni. Acest mod de cum­părare s’a impus şi­oustra germa­nilor $i englezilor. Aceasta a fost condiţia fără de care nici o vi­ga­re nu s’ar fi putut permite. Ei bine, „La Politique”, pretinde a­­cum că condifiunea a fost impusă Germanilor, pe cînd Englezii au fost lăsaţi liberi de a-ţi alege vîn­­zătorii. Conditiunile contradubii suni formal contrarii, şi aceleaşi listi după cari «s­fm JXtfxdxr­Mmo TM Germani sunt obligatorii în totul şi pentru Englezi. Afară de aceasta, lesne ar fi fost pentru Germani, cari creau g/' cumpere 27.000 vagoane de grîu să-ţi aleagă vînzătorii, pe cî..., aproape imposibil este Englezilor să aleagă 80.000 vagoane fără a re­curge la toți producătorii țârei. A­st­fel cad, una cite una, toate intrigile pe cari le unelteste JLa Politique”. In continuarea arătărilor aces­tor intrigi, vom dovedi şi mai bi­ne, născocirile vrăşmaşe din JLc Politique”. -0 0 0 6- Telegramele ne-au adus vestea ocupărei oraşului Scutari de către trupele mistro-ungare. Evenimentul acesta, aduce din pom pe tapet persoana lui Essad Paşa, gloriosul apărător al oraşu­lui pe vremea primului războiu balcanic. Se ştie că oraşul Scutari n’a că­nit în mîinile muntenegrenilor de­cît către sffrşitul războiului şi că imediat după ocuparea lui, a ur­mat protestul monarhiei austro­­ungare către marile puteri euro­pene prin care cerea evacuarea m­­raţului de către­­ runde munte­negrene şi ocuparea lui provizorie de către detaşamentele marilor puteri. Ce-a urmat pe urmă se ştie. O­­raşu­l a căzut la împărţirea impe­riului turcesc, noului regat Alba­nez ţi Essad Paşa a rămas aci ca personalitatea cea mai influentă din întreaga regiune a Albaniei de nord. Se cunoaşte de asemenea ţi ri­valitatea dintre Essad Pasa şi principele de Wied, rivalitate ca­re odată cu începutul marelui răz­boi european s’a sfîrţit prin ple­carea principelui şi proclamarea lui Essad Paşa ca şef al guvernu­lui provizoriu. In ultimul timp chiar, se svpni­­se că Essad Paşa declarase război puterilor centrale şi că era gata să opună rezistenţă atit austro­­ungărilor cît ţi bulgarilor dacă ar fi încercat să încalce teritoriul Albaniei. Astăzi însă oraşul Scutari cade fără să fie apărat ţi fără a-şi mai lega soarta de numele gloriosului tău apărător din 1912, KOILY-NOOR. —------------O O O O------------ - IH FIE-C*3F zi ORAŞUL LUI ESSAD RASA ESSAD FÁSA ACTIVITATEA cooperativă in Ardeal In viaţa economică a Ardealului enrajată prin cursuri cooperative, cooperativele întemeiate în comun prin propagandă in­ ziare şi­ broşuri neh româneşti sunt adevărate co­loane de sprijin a bunei stări mate­riale a populaţiei rurale. Asociaţia pentru Literatura ro­mâna şi cultura poporului român din Sibiu se găseşte in fruntea miş­­cărei pentru intemeerea de coope­rative şi banci populare, cu ajuto­rul cărora munca şi economia po­pulaţiei româneşti să poată fi va­lorificate după cuviinţă. Intr’o revistă ardeleană găsim publicată o dare de seamă foarte ţ»­­■eresavJă asupra activitâţii Asocia­ţiei tntnt­ru înfiinţarea de cooperati­ve îm anul în care s’a început răz­boiul mondial. Această activitate nu a putut să .­e desfăşoare, după cum ar fi fost In măsură s’o facă in timpuri vor- m­­ale, de oarece izbucnirea conflic- t­ului austro-sîrb, mobilizarea ţi răz- j 7­ fihr? nil lătrat ca opera de mramin OGTÜT au rgem ca opera ■pindă să tuT’âfî c. sală. Totuşi în primul semestru al anu-' Filip&seu, este foarte supărat ca lui 190 s’au înfiinţat 25 de coope- raţul lui Tartuffe a fost încredin­­mlive «oul­ţi s’au menţinut, cele mai a­ltora de cjt d.sa­c. Se ştie cît de bine a zis d-sa , de atitea ori, m­ai multe din cooperativele ante­­rior înfiinţate. Planul era cu mult mai vast: nouăsprezece comune, ăi a II comitate aşteptau numai ac­ele de foundaţiune pentru a începe sâ funcţioneze. Alte Comune, vre­o şaizeci la număr, erau de asemenea p­regătite pentru înfiinţarea de coo­­peraţiuni, dar războiul le-a surprins in calea organizărei şi desăvirţirea hii nu a mai avut loc. Pentru a putea convinge pe tu­­­tenii români să participe la înfiin­ţarea acestor bănci, Asociaţia #»­­‘reţine un conferenţiar ambulant, 'care vizitează rînd pe rînd comu­nele româneşti şi expune, cu argu­­'nimfe simple şi convingătoare, su­­perioritatea cooperaţiei asupra mnim­cii izolate. In acelaş timp cooperaţia este fet­şi prin instrucţii speciale date di­rectorilor deosebitelor cooperative d« biuroul Asociat Emil. Izbucnirea răzbelului a periclitat viaţa multora dintre aceste coope­rative, de­oare­ce personalul lor special a fost mobilizat. Tot prin si­linţele Asociaţiei s'au făcut toate suplinirile posibile şi a fost bine condus personalul cel nou, astfel în rit nu s'a înregistrat desfiinţarea ştiri tatei cooperative româneşti. C. P. i pwptf—» î I— AA 1­ZZj e jjut sarii­ : 1 _ __ f O coah­tă în jurul unurî rol. D. N -o­o­o­o- SCOŢIENE MOLUL LU! TARTUFFF în caaa partidului conservator „La maison est â moi c’est â vous d’eu Bortir'*! CIUDĂŢENII ISTORICE Dacă va intra Olanda şi Elveţia în războia, atunci vom avea şi un războia al brînzeturilor, nu nu­mai od istoric „al celor două raa0“. Scott ft Co. -aooo ASPECTE POLITICE „Epoca" de erî se prezintă în primele coloane cu un titlu, pe care ziarul filipescan lar putea eterniza ca moto permanent și lă­muritor în fruntea tuturor arti­colelor sale . — „Vasalitate și în­vrăjbire“ e tilul din „Epoca", în josul căruia s’ar fi putut scrie por­tretul politic cel mai reuşit al ac­tivităţii d-lui N. Filipescu înlă­­untrul ei în afara partidului con­servator. De aceea „Epoca“ greceşte cînd încearcă să prezinte pe alţii sub­ firma titlului „Vasalitate şi în­vrăjbire“, fiindcă dacă e vorba de „vasalitate“ nin­eni mai mult ca d. Filipescu nu este vasalul pro­priului său temperament impul­siv, t­ijr«* cum nimeni iarăşi maî mult ca d. Filipescu nu se poate lăuda cu o acţiune de învrăjbire mai Intensă şi mal des repetată în viata publică. Vasal al unui temperament ne­norocit, d. Filipescu a semănat învrăjbirea în propriul d-sale par­tid, despărţindu-l în trei grupări vrăjmaşe, pentru ca apoi, în vre­murile aceste grele, să arunce vrajba între partidele politice ale ţarei, spre a tulbura unanimitatea gîndurilor şî sufletelor româneşti Opinia publică însă care cunoaş­te pe d. Filipescu în această jus­tă luminâ a activităței d-sale, ne !*» luat în șerb» nici altă dată, du­pă cum nu-l ia nici azi. —--------—O O O o------------— itlIHinH'l I n"' IIITTMílirililiMliB ■ liSlTllTi I Ti OH „CIORAP“ FAIMOS ECONOMIA FRANCEZA în MOMENTELE ACTUALE Cheltuelile fantastice făcute In actualul rasboiu sunt acoperite de economia cetăţenilor Niciî odată maî mult ea acuma nu s’a pus la mai puternică cer­care resistenţa naţională şi valoa­rea jertfelor neprecupeţite de­cit în momentele penibile şi grave, solemne şi istorice din chiar pri­ma lor desfăşurare, pin care au trecut şi trec statele de azi. Dar reazămnul ultim şi ultima speranţă, etâ la toate marile na­ţiuni, in puterea de resistenţă a poporului, a masselor anonime. Din acest punct de vedere, sunt foarte caracteristice datele şi ob­­servaţiunile pe care d. Ribot, mi­nistru de finanţe al Franţei, le-a făcut în camera franceză. Ia primul rînd el face uimitoa­rea destăinuire cu privire la chel­­tuelile necesitate de războiu : „Noi cheltuiam, spune d. Ribot, un miliard 100 milioane pe lună la începutul războiului. Cheltuim astăzi 2 miliarde 500 milioane pe lună în primul trimestru al anu­lui 1916. In această sumă se cu­prind şi avansurile importante ce le-am făcut aliaţilor noştri, Rusiei, Belgiei şi Serbiei*". Aceste date pot fi coroborate cu următoarele date precise care vorbesc de jertfele enorme ale Franţei : Franţa, a cărei industrie şi co­merţ au fost în mare parte para­­lizate din cauza războiului, a chel­tuit 17 miliarde în timp de 17 luni de războiu, adică un miliard pe lună. Pentru a înţelege enormitatea sforţăreî făcute de ţară, e de a­­juns a ne aduce aminte care erau veniturile Franţei în timpuri nor­male. Aceste venituri se descom­puneau ast­fel : proprietatea i­­mobiliară în clădiri, representa un capital de 50 miliarde, produ­­cînd doua miliarde, proprietatea rurală, de­ o egală valoare, produ­ce şi ea 2 miliarde pe an. Valorile mobiliare, cu un capi­tal de 120 miliarde, nu produceau detent­orii or de­cît proprietatea imobiliară, adică patru miliarde pe an. Industria şi comerţul dedeau în fie­ care an un venit de 6 la 7 miliarde. In fine salariile erau e­­valuate între 13 şi 14 milioane pe an. De unde a putut eşi atunci su­mele enorme cu care cetăţenii au împrumutat statul , Ele au eşit din economia dusă pînâ la par­roxism, şi din punerea în servi­ciul statului a tutulor rezervelor, a tutulor economiilor „din fun­dul ciorapului“. Atunci înţelegem cît de indrep­tăţite au fost elogiile aduse de ministrul de finanţe acestei vir­tuţi economice. „Ceea ce vă pot spune, a de­clarat d. Ribot, este că ţara a răs­puns la apelul împrumutului, şi nici­odată nu au fost mai mulţi sub­scrii­tori de­cît acum. Aproape toţi francezii au ţinut să aibă cer­tificatul de civism care să cons­tate participarea , împrumut, care a fost acoperit prin econo­mia franceză. Speculaţia n’a ţi­nut nici un joc“. Din aceste constatări avese lă­murit că una din bazele statului, şi una din temeliile pe care na­ţiunea franceză s’a întemeiat în momente grele a fost economia particulară.­ Această constatare, unită cu a­­cea că industria internă a fost li­nul din zidurile de apărare a tu­turor statelor azi în luptă, ne duc la încheerea că organizarea eco­nomică serkmd, bine făcută, es­te o condiţie de trăinicie şi de progres naţional, şi că cea mai bună politică socială este aceea care se ocupă în timpuri normale de această organizare.­­ Luxul făcut fără socoteală, fă­cut în chip disproporţionat cu­­ veniturile, cu starea socială şi cu siguranţa materială a celor ce-l desfăşoară, în mod cinic şi im­prudent, este una din căuşele de slăbiciune naţională. Combaterea lui are, deci, mai­­mult de­cît o însemnătate mora­lă. Ea interesează şi siguranţa ca şi vitalitatea unui stat -popo- PeriferiaCapitalei — Ce s’a făcut In alti părţi ce există la noi — Nu este un secret pentru ni­meni că periferia Capitalei, cu deosebire ocolul IV, se găseşte în trio adevărată stare mizerabilă. Pentru aceasta însă nu se poa­te aduce nici o acuzaţiune preci­să, pentru că, cu greu s’ar putea stabili asupra cui cade responsa­bilitatea acestei stări de lucruri. E de ajuns a face constatarea un­nui fapt dăunător atît h­igienei publice şi lipsit de estetica pe ca­re trebueşte să-l aibă un oraş ma­re aşa cum este Bucureşti. • , » r Dacă te depărtezi numai cîte­­va sute de metri de centrul Capi­talei, începi să dai de starea de mizerie care se întinde apoi pînâ ce ajunge înspăimîntătoare a­­tuncî cînd dai de ultimele oase din raza oraşului. Aci ai să vezi locuinţe cu aspectul cel maî mi-­ zerabil, adevărate cocioabe şi pe cari de multe ori îţi vine greu să le crezi că slnt locuinţe ome­neşti. Din aceste cartiere pornesc mai totdeauna epidemiile cele mai grozave, şi dacă multe dintre e­­pidemii, cum sînt scarlatina, fe­bra tifoidă şi altele, au devenit permanente şi nu se pot stinge nici­odată cu toate sforţările lău­dabile depuse de serviciul sani­tar al Comunei, faptul se dato­­reşte tot stărei de mizerie care domneşte în cartierele mărginaşe ale oraşului. O excursiune, de pildă, prin cartierele Tei, Floreasca, Porum­­bani, Grozăveşti, Lupeasca, ş. a. ar învedera toată starea de mize­rie care domneşte în aceste carti-­­ere. Cei ce nu cunosc însă adevărul adevărat asupra acestei chesti­uni, se vor grăbi de sigur să acu-i­ze administraţia comunală actua­la sau cele cari s’au perindat în fruntea municipalităţei capita­­lei, de o stare de lucruri care nu maî poate fi tolerată. In realita­te însă municipalitatea capitalei nu poate purta nici o tină, căci faţă cu mijloacele financiare ca­r­ îi stau la dispoziţie şi faţă cu întinderea oraşului, administraţia comunală face tot ceea ce omeneş­te e polubil pentru a ameliora o stare rea de lucruri. Pentru a do­vedi acest adevăr e de ajuns să spunem că Bucureştii au o întin­dere teritorială aproape ca a ora­şului Vienna, totuşi Capitala ara un venit care, dacă nu ne înşelam nu trece peste două zeci milioane lei anual, pe cînd oraşul Viena a­­re un venit care trece de o »sută cinci zeci milioane. Dar dacă municipalitatea Ca­pitalei, nu poate face mare lucru pentru îmbunătăţirea stărei car­tierelor mărginaşe, din cauza sla­belor resurse financiare ce-i stau la dispoziţie, s’ar putea imita exemplul altor oraşe mari, în a­­ceastă direcţiune, anume să se în­fiinţeze cartiere moderne la pe­riferia oraşului, aşa după cum există de pildă la Londra, prin instruirea de case mici dar hi­­gienice, spri să înlocuiască actu­alele cocioabe. Este adevărat că societatea co­munală a locuinţelor eftine, a în­ceput o activitate în acest sens. Această activitate însă trebueşte mărită şi dîndu-se putinţă acestei instituţiuni, să-şi întreprindă îa întregul eî adevărate menire pe care o are. Intr’un număr viitor vom ară­ta cum ar trebui să fie organizate cartierele mărginaşe ale Capita­lei, servindu-se­ pentru aceasta de exemplul altor oraşe mari din fî mropa. Fost, o o o o­ SPECULA CU MĂRFURILE O stare de lucruri foarte îngrijitoare S’a voirbit mult de specula care se practică aproape de un an în­coace. Nu e om oare să nu se plin­­gâ zilnic în contra preţurilor exce­sive la care au ajuns unele lucruri din cele maî trebuincioase traiiuuni precum şi ori ce alte mărfuri pro­duse în ţară şi maî ales importate. Este fără îndoială, o stare de lu­cruri foarte îngrijitoare, cu atit maî mult, cu cît sunt milioane de oameni cari şi-au redus texiul din lipsă de mijloace şi din scumpete, la cea maî simplă expresie. Fie ca­re se întreabă, cu o mare îngri­jorare şi cu o teamă in suflet, un­de o să ajungem cu această stare de lucruri . Se înţelege că, pe cît omeneşte este cu putinţă, autorităţile supe­rioare şi administrative iau toate măsurile pentru a infrîna specula şi a feri publicul de a cădea inc­­ima exploatatorilor. Trebue să recunoaştem însă că hi'Oru­l acesta este foarte greu, dat fiind mulţumea speculanţilor, în­drăzneala lor şi lipsa unor texte precise în legislaţia noastră. Aşa de pildă nu există n­icî o penalita­­e în contra acaparaturilor de măr­furi Di­pă cum s’a spus şi de alţii, a­ci nu-i nici lipsa «le mărfuri, nici c­riza economică sau financiară ca e să motiveze urcarea colosală de :preţuri. Este mai mult o tendinţă generală «le speculă de pricopsim­e, de îmbogăţire. Fie­care se strâ­­lueşte să ciştige cît mai mult — iarna ori nici­odată! — nu o m­un­­că pe cît se poate mai puţină şi cu un risc cît mai neînsemnat. Lumea este îngrijită şi chiar a­­firmata de această stare de lu­­cruri şi de scum­petea excesivă a Mărfurilor. Fie­care se minunează a ce preţ a ajuns cutare obiect, se uită, dar plăteşte ştînghite. Foa­r­te rar protestează cîte unii, dar s­­cela se grăb­eşte să plătească pro -ul cerut pentru că n’ar vrea să se creadă că o face din lipsă sau di­­ralicie. Mare lucru e galantomia omu­li şi ma! ales fanfaronada1 noas­­tă a tutulor. Speculanţii, acaparatorii de măr­­ori­e i exploatatorii nevoilor Po Micului profită pe cît pot m­a i mult de galantomia şi fanfaron aur­­oastră şi ne jupoae eu o dexteri­ate uimitoare, aşa că n’apucăm n.it»î mSoffir să ne văităm ei „ope­raţia" este sfîrşită ! Teama publicului că va fi lipsă de anumite mărfuri, •» fost o ma­nă cerească pentru speculanţi. De un an de zile se aude că nu vor maî fi untdelemn, orez, »năsii,s®, cafea, pielărie, stofe, pînzeturi, a­­ţă, lămîî, și atîtea alde mărfuri ce- toniale, lipscănie, cărăfie, etc. Lumea a alergat, s’a îndatorat și a făcut ce a putut pentru ea să se aprovizioneze cu asemenea măr­f­urî. De un an de zile nu s’a maî adus aproape nimic din aceste mărfuri In tot cazul s’a adus foarte puţin din unele din ele. Cu toate acestea, mărfuri des­­pre care speculanţii dăduse sfoară în ţară, acum un an, că nu se vor mai găsi de loc peste cîte­va luni, există încă şi aşî, dovadă că lu­mea cumpără zilnic de toate. Deosebirea este numai că, după svonul lansat de speculanţi că nu vor maî fi mărfuri, au început să se scumpească din­ ce în ce maî mult. Aşa că azi — aceleaşi măr­­furi care existau în ţară de acum şease luni şi un an — au ajuns la picturi întreite, împătrite şi chiar încincite Scopul speculanţilor — rtt «vo­nul despre lipsa de mărfuri — a fost pe de­plin atins, ba chiar mai m­ult de­cît se aşteptau ei ringuri Mărfurî erau în ţară şi sunt în­că destule. După ce însă o parta din ele au fost acaparate de specu­lanţi, sunt­ scoase la iveală cîte pu­ţin — tot sub pretext că nu mai e­­xistă altele — şi vîndute cu pre­­turî fabuloase, faţăt de rostul lor re­nt. Operaţia aceasta de altfel nu v­une numai samsarii şi speculanţii de meserie, ci chiar şi unîi angro­sişti şi comisionari. Şi aceştia spun adesea negustorilor detal­ii ştii că s’a isprăvit cutare marfă. Dar dacă negustorul plăteşte mai bine, atonei numai decit se găseş­te ori­ce fel de marfă din cele „ca­re lipsesc”! Chestiunea însă comportă o dis­­criţiunrea mai amănunţită de a­­ceea vom reveni. Gh. N. C.

Next