Viitorul, iunie 1916 (Anul 10, nr. 2984-3012)

1916-06-11 / nr. 2993

fe***»» ■EL Itt pontosct, treb treec desinfea­. sa îi vei, căzute jos sau > țD celesta, poate dura cîteva z’ite. ifen^e m&surî trebiseaa luate îjeptam o țpază mai sigură, cu toa­­­tfea. <âk saliva unui bolnav, introdu­­rge pe ea’le digestivă la unul sa­­fcfd­ee, infecțiune decît. sflîscă sS-s*” "'" ‘ten deschișate sgî­­rieturî, m*ț con­fuziuni cu dis-, tongßrev. țesuturilor, fie pe piele, în f gură cad în stomac. Fie în­ perioada de incubație sau­ f& acee­a manifestarei boaleî,­­>­f Caul nu e pata transmite turbarea,­ bhinn* prin salivă, dacă cel sănătos j jft’ane nu i o zgîrietură. De altfel, nu se citează în știin­­ț tă jâgi , un caz de transmitere a boalei de la om la t­u­ prin nici un jilt contact, decît acela al mustai­­fturei. Mai mult, omul, poate să consu­­­m chiar carne provenită de la un animal turbat, fără să se îmbolnă­­,cincă, dacă nu prezintă în gură gaîi în stomac leziunile de care sun vorbit mai sus. v... * ■Pi­ntru ca să nu cadă victimă jISBsteî teribile boale, omul trebue să se păzească, foarte mult de cîini Dacă n’ar fi cîiniî, n’ar exista nici toxicarea. De aceea, în primul rînd teabue stârpiți cel putini cîinii va­­g&bcmzi. In această privință regulamen­tul poliției sanitare prevede des­tule masuri. Din re fericire încă a­­plicarea și executarea Lor lasă mult de dorit. La Constantin­opul, de pildă, ca­zurile de­­­ serbare erau foarte fre­qvente. De­ cînd însă cu scoatera mâinilor de‘'acolo, aproape nu se ci­­£sa­ză de loc asemenea cl­urare. Gh. N. C. WwimMii Jiwa­r « I pssssss? Uși și Ferastrs | gafa ’ da vânzare | im &mmm | 11 © b niîj fei s# v S ® mm fi BUCUREȘTI || | Caisa Pievini No. 125 ja 0S8 »^S»Ofia^pQBE^BÍ I i­i [mTmhoI “1 Dtea îN siirW No. 128 | (?ilf 33X) I în fiecare seară artiști spe­­­­ciali cîntă în film. H Orchestra sub conducerea ma­­­­­estrului TH, FUCHS. 1 Atelier mecanic pentru Rsparafiini âa­teși și as­tistii Am deschis un atelier special pentru ra­parațiuni da masini da cusut, betoniere ajururi, tricotaje, blănării etc. Asemenea lucrez ori-ce fe­­da accesorii prod­uc gros­­fera suveiii, etc. Ori-ce lucrare garantată, Mașinale se ridică și se retrimit la c­on­­­ciliu după cerere. J­ sssa SSăâ*île»««i Str. Sfinților 33, București. Etomnii abonați al căror abo­nament a expirat la 1 Imale a. c., sunt cu insistență rugați să bine­voiască a ne înainta de ur­gență costul abonamentului pen­tru a evita întîrzieri în primi­rea ziarului. LAGU SARA­ uimiLfi Bst­la costă 2 și 3 Lai fără vis-un adaos pentru gălețile de nămol. Informații . Societatea LACU-SĂRAT BRĂILA Pala. 1 Iurie - 1 Stoi^tesbttete IH VEDEREA VACANȚEI „ feri Horazin­i& lUf­­ Em* Pesselias & Ca. | SOCÍETATE ÎH C0I"A«U-<DITA Busurssti ftși. Viccei 6# Passg. iNMtöíllara § Âvînd în depozit peste 200 I pimm și pianine !­a­r ©^s­pre iMriie- - Vii«© E'«| IN RAIt |­x.­.­ugjaec.­«ggBge__ "te­­ m pâi ¥ parisien to. CALEA ViCTORicei în l­iul Etaj.—TP. 22­ 31 fOLES E^ML­-JÎK iosi xTa •ziiamul „PR^TEMPL« PASIS Iraii i É lili și Ellișe­i? lippisEt­ și st­ilíie îan­-starL CispuW, Pasgh­ef* Batista Rîe. SC EFECTUEAZĂ COMENZI PE MAS­URA Exxij^xMl^aaMWPta ! CE$I MAI FRUMOASA FREIESRA ! Toți admiratorii artistelor FSIJfett CISCA H88TUSS și fru­moasa Creolă UfliU CITS și-au dat rendezvous astă seară la Cinema «Zefirul» (str. Doamnei ) și «Astoria» (lingă Cișmigiu) — pentru a admirra acesta două artiste în celebrul fills — «®* tJTISmiSÄ ÄSIÖHULU 1.» ----------------------'----——--------------------­ Cu înscepsra ű@> astăzi la Cinema || || | va apare cu un program cu totul schimbat. 1) MAIIM PUPI Zimim 2) pre­cum și celebrul duet 3) lÖl­lfÄ n­ MAIIM Jucat de d-1 IULIAN si COSTIN min i B v sî p sa p­e* ț­.? A­n #1 || « P «î ântî4 Iilîți Mii ...?«k»d­SOC. ANONIMA ȘepHi] Mir Lei­îih­Ei variaî —o— Se­ku suna și ii­nția­z­a domnii ‘acțio­nari că, conform votului adrună­­rii g­ene­rale extraordiaare din 5 Iunie 1916, toate acțiunile no­mi­­native alej acestei So­cietățî s’au tins comnat în aicțâunî la purtă­tor și în consecință sun­t rugați să le prezinte cu începere dela 10 iu­­­nie îi. c. La sediul băncii, str. Smâr­dan No. 5, și la sucursalele băncii din Baziaxigie, Brăila, Constanța, Galați, Sittefcra­ și Tulcea, pentru a fi prevăzute cu mențiunea­ aces­tei transformări. ____________­­ V­I­s pentru D-nii Agricultori —o— SECERÄTOARE SIMPLIs : COSITOARE s s s s s s ; ; : LEGÂTOARE s : s s s : : : TdCILis s ::::::::: s :::::::::: dliî cerefera fabrică Pia­«la vitisare Ba @ © su A: iezesc» issini SsiPic§i8 și fadu si PialB Director: LUCIAN IOSEPH BUCUREȘTI Str. Bursei 5, lingă Bis. Rusească. Psi»pnf­­ fr aoreirvc;'.;<SE!5lD8iSî» •*îa:'g!T,KV:'~*afraiainieQgtgJ* Companii Lirică Or. Sal­mnelia­n Astă­zi Vinerd 19 Iunie 1918 pentîn a doua a 3-a car­i­mara’e succes careara ocară comică da 1 fr. Suppe oamta V'' ■ (Donna Juanita) Ou: Virginia Michora, Mario«» la Oînsky, Ana Grand, AL Dem­e­­trescu die Sylva, N. P. Ciucu»ettit ©> Jean Nicoles en, Mișu­­ Ștefănescu. —o— Sîmbătă 11 Iunie 1816 jjanita­­ i • "" ■­ - 1 Duminică 12 Iunie 1318 Juraii a Bilateîa­­ a Ma<artoud de muzică «CON­­SERVATORUL.­­ MELOQRAn­ •~0—• A apărut: Hotărîri judecăto­rești, Cir­culări administrative și h­otărîri ale Comisiunea Ac­tive și de Disciplină privitoare la: Legea sanitară, legea de Poliție sanitară veterinară și regulamentele lor, cu adnotări de Alexandru AL Preto­rian Avocatul Direcțiunei gener­a­­le a Serviciului Sanitar. Mtfw" @@Kf © l­ © I Cilicuri pen­tru poșete si garnituri de rodii | SIMON BLUMENFELD SFR.1 iARATIM* Noar 32 g mmms7mmmM *­­ r­ * CONSTANTA ul §1 La 15 lassie a. c«. H­eî >. g- ^ S. C WK^sisiissmmaStBmm ia saSj I.... Strada Traian 4 In centrul orașului aproape de gara cu vedere la Maro, Teraéa, Hotel Moders eu toi contorted elegant, tai etaje, lumină eiceteică, ascensor, calorifer, băi bufet, pro­fu­­ nîSțerate, etc. tar­ne­­s © eBeSicilde­rs © il fjHIQH t t­s d-lui ‘ D. Secitau Primim următoarea scrisoare din partea d-lui D. N. Seceleanu: Domnule, Director, „ J­epii Fiind dus vre-o cîte-va zile la Simana, pentru­ a constata singur star­ea de lucruri referitoare la oile ce am acolo, pentru pășune, în absența mea de aci, a apărut în ziarul d.v, o notiță care cuprinde inexactități. 1. Este inexact că ar fi lipsi nd­nui număr de peste 2000 de oi. Oa­menii mei au încărcat în ziua de 10 Mai, 32 vagoane de­­ Oi în gara Bîca, și, la­ en descărcat­­ în ziua de 11 Mai în gara Sinaia, d­ucîndu-le pe Muniții „Piatra­ Ars Mari”, „Jepii mici” și „Cumpătul proprietăți regale unde de zeci de ani pășunează vitele mele. Nu-mi explic constatarea grăni­cerilor de care vorbește notița dv. și despre care eu nu atu cunoștin­ță, că s’ar găsi un număr de oi lip­ea, de cît prin aceia că le va fi scăpat prin vedere este de pe vre­unul din munții de mai*sus. 2. Nu este­­ exact că oamenii artei a­u îndeplinit formalitățile ceru­te de lege. Ei au cerut și au obți­­nu­t_un permis de păginiax‘0 c>vre_ 1 poartă numărul de 84 din §5 Măi a. c. și e vitat de comandami terificii companiei 1 de grăniceri. întin­zi­erea ce s’a pus în obținerea a­­cestui permis se diaterește în pri­mul rînd faptulu­i că oamenii miei au descărcat oile al Sinaia, iar permisul a trebuit să fie obținut de la vama Giurvala din Muscel, după ca din neștiință se adresase­ră pe rînd la mai multe alte vămi. In al doilea r­înd primăria din Bușteni încărcată, cu alte numără­tori, a întârziat numărătoarea oi­lor mi­lte,­ la care s’au mai adăugat și dificultățile de transport și vre­mea rea. De altfel sunt proprietari de vi­te care au obținut permisele de pă­­șunare cu mult în urma permisu­lui obținut de oamenii mei și a­­ceasta fără îndoială din cauza a­­celorași dificultăți. Prin urmare, chiar dacă ar fi fost vorba de vre­ o neregulă, răs­punzători de accȘfdia, sunt autori­tățile care procedează cu misită­ în­­cetinseală, dovadă că după două te­legrame trimise văm­e­ respective de șeful gării Sinaia, pentru con­statarea oilor care sufereau în va­goane, încărcate de trei zile, răs­punsul ce s’a obținut de la vamă, abia după cea de-a doua telegra­mă a fost că nu poate veni și că prin urmare să elibereze oile. Pentru constatarea celor de mai su­s­ am făcut o cerere form­ala mi­nisterului de finanțe, iar rezulta­tul anchetei am cerut să fie pu­blicat. Nu mă îndOCSC es­te Director că veți bine-voi să publicați în cel mai apropiat număr 1 al ziarului dv. cele ce preced. Primiți asigurarea­ sentimente­lor mele de distinsă considerație D. N. Seceleanu i ' Str. Vasile Gonța No. 9 La scrisoarea de aicisi sus avem de făcut următoarele observ­­țiuni: Din însăși­ cete scrise ele d­ D­ rȘnce­lccniu se adeverește că o par­te din oile d-sale au fost găsite în munții Piatra Arsă: „Jepiî Mari, Jepiî Mici, a­șa după cum am­ spus și noi. di se mai dovedește că în zhm, cînd au fost găsite acolo de grănicerii rorm­al, adică la 19 Mai, del­tă curățată și în notița noastră,­­oile nu­ aveau permisul de liberă pășuna­re, căci acest permis, pre­cum recunoaște chiar d. Se cetearm, a fost obținut la 25 Mai. In ceea ce privește restul de oi, ele n’au fost găsite de grăniceri. . Ca ele s'ar, fi găsind pe un alt hnunte, cum spune d. Seceleanu, se poate și evident nu n­u­ avem ni­mic de adăogat. Crăîn­ceri nu s’au ocupat de cît nu­m­ai de vitele care se aflau­ la pă­­șu­le în zona, de zace k­ilometri de la frontieră. In această zonă s’au mărginit cercetările grănice­rilor, lucru despre care am vorbit.. Prin urmare, cele spuse de noi, — deși d. Seceleanu le contestă ecci ciiiastea —­ se adeveresc din în­săși s­risoarea d-sale. In notița publicată de „Viito­rul” nu s’a afirmat că restul de el ar fi trecut granița. Credem că sa impuneau din par­tea noastră aceste lămuriri. -----------------o­o ----------------- ! .*fi7^K3EE BSW^gqssaaiPB^­3^Sg%iaMBgfe W JIPM WB Reontători Ss aro­e vii *1­ ,3 8f<kl4Mlt!V9ni 21 wfiiusilil nlluOvuiIlâ * Cu­ titlul acesta, splendid de­ fast Oriental și de sonoritate aproape legendară, cartea­­ Flut. Corneliu Moldovanu atrage cu violența ce­lor mai rarei făgăduințe și, tot d­e­odată, cu acea atracție tainică pe care o are armonia, delicată sau grea, a­­ miresmel­or. Deși prin ex­celență poetic, titlul răsunător al părții d-lui Mediacva im palpitil pe o copertă și la vitrine cu naturaleța funuî adevărat „nota de guerre” nn le fi pre­scen­ța literară de azi. Nume­le­­ a prins aripi, — cartea, cu o ixi­­steață rară, și-a făcut cititori... Un s­ucces de­ librăria mai mult și pen­tru poet al „Flăcărilor’ și al „ce­­­tățior Soarelui” o zi de sâr’bățdare, jetit de frum­oasă iu viața dâstul pe mâhnită, a unui scriitor român. ’ Această ? do. sărbătoare d. Cor­­fțeMxf.-Moloteromi o. ru­ i’stă din plin prindeă „ •­­ . ț­­. , ’ de aroma’ jeste cu adevărat încărcată cu to­trel bogat și pîrgnit al tuturor fru­museților pe care le făgăduește. De la cele dintâi pagini­le fură un me­șteșug al scrisului care știe, cu toată arta, să păstreze frazelor ar­monioase, largi și evocatoare a­­cea încînstătoare frăgezime de imagini și aceea adorabilă sim­plitate, care fac din cartea d-lui Moldovanu un delicios „sân de arome” — ca să, întrebuințăm­ o expresie fericită, dintre atîte­a al­tele, a autoruluxî. Pasiunea mistuitoare a dragos­tei octogenare în care Esterul din „Neguțătorul de arome” își învă­luie puternica­ î bătrânețe, ca un nou poot al Orientului și fulgeră­toarea lui prăbușire pe altarul pă­­gîn al unei simțiri uriașe: exube­ranța, tinerețea, minunata incon­știență în care se hotărăște desti­nul de mediocră satisfacție bur­gheză a lui Vily din „Trandafirul Albastru”; vesela aventură a d-lui Baron, cu tost faxm­ecto, neprevăzut al unei comedii galante -în­­ repedea scurgera a clipelor de norocoasă vilegiatură; luminoasa intuiție din care se desprinde, parfumat, grrițios, nestatornic și neînțeles, i­uiíilericul Păpușeî“;­­odihnitoarea mîn­giîiere și reveria subtilă ce se ascunde, cu toată gama ei­­ d­e sen­zații, la „Umbra udeî flori”; lu­mina de sălbatecă vîltoare amo­roasă și de neînfrînată voluptate în care e zugrăvită, cu un­ penel magistral, „Ma nmorina” — nefe­ricită și bizară, amețitoare ca un abis și sensuală ca o uriașă, corolă legănată, lenevos, pe aripi de mi­resme și de soare, — totul e în­crustat în paginile cărții d-lui Moldovanu, cu acea rafinată plă­cere artistică pe care o respiri ca pe o aromă și care te urmărește în­că, după ce ai închis cartea, u ușoa­­ră, vaporoasă, imaterială, ca o un­dă călătoare de miros cîmpenesc. Pentru cei cari caută explicația logică a farmecului din s­crisuil u­­nuui scriitor, cartea d-lui Moldova­­nxi este un caz literar dintre cele­­ mai interesante. Poet prin bogăția imaginilor, prin desfășurarea rit­mică a frazelor și prin poleiala pe care o risipește peste ele, într’un joc de sonorități căutate.. — d. Corn­eliu Moldovanu­­ a înțeles că proza are cerințe distincte de ale poeziei și le­-a îndeplinit. I-a fost ușor, pentru că stăpânește un simț de observație destul de calm și o chibzuită cumpăneală în resursele cu eare însuflețește sau excită ima­ginația­­ cititorul­ui. Dar, mai presus de ori­ce, ceea ce face din „Neguțătorul de aro­me” opera unui prozator este in­telectualitatea aristocratică ce se ascunde mai sub fiecare pagină, acel aiet de distincție și de noble­țe care dă „Negu­țătorului de aro­me” o înfățișare de carte... occiden­tală. Și nu e acesta un simplu joc de cuvinte. D. Gor­oiu Moldovanu, alături d­e încă cîți­va scriitori români, face parte din generația literară rom­înă cu care literatura noastră începe să ia­ o notă din ce în ce mai apropiată de nota lite­raturii europene contimporane și, în­deosebi, de aceea a literaturii franceze. E neîndoios că acesta e un semn m­ai mult iad marei epoci literare, care se pregătește de că­tre generațiile actuale într’o febri­litate din care se va limpezi, cu­­rînd, liniile ci cele mari. Printre cei cari se anunță­ ca fruntași ai acestei mișcări este, desigur, și d. Corn­el­iu Moldovanu. „Neguțătorul de arome” este, în a­­cea­stă privință, opera sa cea mai de seama și cea mai caracteristică. Pentru cine cunoaște cariera literară a d-luî McMoranui „Ne­guțătorul de arototi” capătă o în­semnătate și o semmnificațîe artis­tică deosebită. Int­r’adevăr, d-sa este autorul cîntecetor eroice din „Flăcări” (1967). Și cu toate tea d-sa ne dă astăzi — „Neguță­torul de Arome”. Aceasta este o strălucită dovadă de maturitate sufletească și artistică, D. Moldo­­vaniu, scriitor din tradiția națio­­n­alistă a „Sămănătorului”­­a înțe­les că drumul cel mare pe care trebuie să meargă un artist ade­vărat este...­­acela al artei. D-sa — care este și un scriitor militant — a înțeles că datoria scriitorilor romîni nu este aceea­­ de -a-și ramar­ca talentul la carul de lupte al ce­­lor care conduc destinele politice ale României, și alta, — cua mult mai mare și mai nobilă: acea de a păstra, în mijlocul zilelor de în­cercare și de furtună prin care trecem, o conștiință românească, în primul rînd, și, în al doilea rind, o conștiință artistică, tot a­­­tât­ de imperioasă. Aceasta face ca „Neguțăto­rul de arome” să fie­­ un adevărat aet de maturitate artistică și de înaltă în­țelegere a rolului fecund pe care îl au scriitorii romîni de a lupta cu pana, dezinteresat, pentru mă­rirea prestigiului sufletesc și in­telectual al Romîniei. De altfel, această cale d. Corne­lia Moldovanu­ și-a tras-o, hotărît, chiar dela început. D-sa xxe-a dat, cu mult înaintea „Neguțătorului de­ arome” o lucrare artistică, cu care a îmbogățit, realmente, lite­ratură noastră: această lucrare este clasica prelucrare a „Cântării Cîntărilor­” ' ’ r - - - Cel mai mare eveniment al timpului Cu ®­m seria @ risifli­i ClipS-gua­nelli, trenul Carmen Sylva, ielio- sfîrșat traiului, fuziunea atc., vor fi spusa da d-nii PETII DURMA la HL­ Q. MJN­IAN Ultimele reprezentații, azi și mu...u la Amicii ,tren­i! Biletele se iau de la casele Agan­ la teatrala și prins Cirill­i-in­clis PE zum TE­S 1»13 In Bursă tranmețio nule din cauza­ lipsei desăvînate de cumpă­rători de ori­ce categorie de acți­uni. Nu s’au încheiat de cit: 10 Acțiuni Banca Romînească în 680 și alte 10 Acțiuni Banca­ Romînia aBcă la 683, precum și 10 Acțiuni ale Soc. Govora CAI­i­­mănești la 191. Dîn aceste înche&ri de cati­tăți derizorii, speculanțiî ă la bgtisse vor să tragă concluziunea depre­­cier­ei cursului a zeci de mii de ac­țiuni pe piață, atunci cînd cursul­­ misior- încheazî în asemenea îm­prejurări, trebuiște a­ fi considerkil ,ca pur fictiv. D­entorii serioși nu se influențează însă de consecin­țele unor asemenea procedeuri. S’a­­ mai încheiat Srnsurî Fim’C. EPr. 5 la sută eu 92,40—92,50?»­. DEVISE" Din cauza noii deprecieri a cur­sului mărcilor și coroanelor la Zurich și a orcărei simultane pe aceiași piață a Parisului și Lon­drei, cursul devizelor în București se stabisește astfel: Petria . - 107, % 108.— Zurich 120.40 12.180 Londră - 30.30 30.40 Berlin 116.— 116.15 V tena : 80,75 81.— Italia • 100.— 100,50 ——-------OXb-----------­ Primim­ următoarea scrisorea: Domnule Director, Vă rog a face următoarea recti­ficare la darea de seamă din numă­rul de Vinari, 10 Iunie, privitoare la întruunirea de la „Clubul Conser­­vator“. D-v. m’ați rezumat astfel: — „Mama poetului Gog­a i-a scris: — Cînd veniți maică, că nimeni nu m­ă bagă în seamă, și toți mă sus­pectează, toți m­ă acuză“. Eu am zis următoarele: — „Am citit multe scrisori de din­colov­ii ce sfîșie inima citindu-se. Bătrâne și văduve, desnădăjduite, își chinună pe ai lor, împrejurul lor, ca să scape Odată de suspectări, d­e acxrdatixaxt și da., Brigohix d. 9’a­m­ citit, d-lor — de ce nu am spune? — o vechie scrisoare, a mumei mare­lui poet Goga, care mi-a- stor» la­­crămi. Pustiul de care se plînge, bă­nielile pe care le îndură, ea nu și le poate explica. De­sigur că altă cauză nu e dcea­, mărirea ho­tărîrei a celui mai ilustru copil pe care ni l’a dăruit neamului nostru“. D-le Director, rechiriciul numai în acest punct, darea de seamă a „Viitorului“, nu va să zică că pri­mesc ca exact restul rezumatului d-v. — Eu nu am nici textele dis­cursurilor mele, nici chiar notițe,— și, din aceasă pricină, treime să­ în­dur toate greșelile ce se pun în so­coteala mea, când nu sunt steno­grafi cari să noteze mai precis ce­le ce am avut onoarea de a fi spus la diferite întruniri publice. iPri­mitx, d-le Director, considera­­tiunea mea, Barbux Delavrancea Jour 10 Iunie 1916. Publîcînd scrisoarea ce ne-a fost trimisă de d. D­avrancea, nu în­țelegem să infirmăm întru nimic „exactitatea” rezumatului discur­sului, pronunțat de d-sa și publicat de noi, discurs ale cărui „notițe” noi le avem: , — ------oce-—, G­OUHI A apărut „Astra“ No. 21 redac­tată de Ion Gorun, care cuprinde 6 nuvele, și alte 19 articole intere­sante, cum și 4 suplimente artisti­ca tipărite în culori. Un număr 25 bani. De vîi­zare la toți librarii, depozitarii de ziare, cum și la Edi­torul Ig. Hertz. WBÎ8& K ; V ăl Ter­maniaa f fî «­.«*:vwb •... .. ~ K BMwpaiww H li *kiP ^0 ^0 H Steagul — fără să uite­­ însă­­ îi*­datoririle unui ziar de opoziție­­scrie: „Partidul, liberal, și guvernul •d-lui Birătialiiu, au făcut­­ greșeli mari și multa pentru cari noi nu l-am­ c­ruțat criticile, dar acest par­tid s’a dovedit un instrument de guvernămint la­­ înălțimea împre­jurărilor, celor mai grele, prin faptul capital și incomparabil dea­­supra tuturor gresalilor și păcate­lor lui,'că s’a strecurat cu bine prin toate greutățile și a adus țara intactă pînă la punctul în care nu aflăm astăzi”. • . u RASOMIT Stil IEREMIT Reproducem din cu­vî­ntarea d-lui Aurel Iliescu, publicată îîn „Dimineața”: „D. AUREL ILIESCU.­­ Ne-ai­ Brumat astă seară, fiindcă ne-am­ obișnuit să nu mai credicim nimic”. "Totuși d. Iliescu crede în­ e&op.~ foarte sunător. Din aceiași cuvântare: „Vom merge din casă­ ori casă nu vom face totul pentru deșteptarea conștiinței cetățenești. Le­­ dăm voi să-șî facă averi, dar nu per­­itea­ să lase țara muritoare de foame și interesele țarei și ale neamul­ui să fie compromise de o ceată diglxe șef tari”. D. Aurel Iliescu, conștiința ocrâ­­țenească și interesele neamului. Cine Vaudé și nu-l crede... curiozități Citim in „Dimineața”: „Luînd act da declarația unuui tînăr care ni s’a prezentat .rx anx dat curs pl­îngere­ sate din care ar rezulta că la casa Behles se con­cediază funcționarii concentrați. „Primim acum o întâmpinare diin­ parțela numi­t­ei case, căreia în in­teresul adevărului suntem datori dări- dăm curs. Ni se asfirm­ă — că plîngerea este inexactă, și se poatei constata prin anchetă că concen­trații nu se concediază, ci din po­trivă li se plătește leafa”. Nu e pentru prima, dată cîn„ Dimineața” se leapădă de știrile pe care le dă cu o si ma î nainte. Chestie de... „<allumage” probabil. Citim în »Naționalul’*/ „Odinioară, în Rom­înia, era obi­ceiul ca legațiile străine să nu se instaleze la Sinaia, atâta timp cit M. S., Regele nu și-a luat reședința de var­ă acolo. „Aceste uzanțe destu­l de elemen­tare nu­ există însă pentru E. S. Contele Ottokar (Bernin )ministrul Austriei, a cărui lipsă de tact o în­de­obște cunoscută. „De zece zile legația imperială și regală se află la Sinaia. Pe coloana următoarea, același ziar scrie: „Un incident — desigur regreta­bil­­—s’a pertrecat aseară î­n tim­­pul manifestației membrilor ceilor­idouă cluburi conservatoare. „Publicul a­ manifestat ostil îm­­potriva d-lor Bosch», Czternin și, personalului legațiilor respective, cam­ 99 afla­ți la­ restmnt giatral An­­­drei Dumitrescu, avînd automobi­­lul la poartă”. Mă rog, ar putea confratele, să-șî lămurească cititorii: unde se afla contele Czernîn, la București ori la Sinaia?.... ,, Citită, în prem­era ne­a d-lui Mol­dovanu, „Cin­tarea Cîntărilor” , are o aromă pe care o regăsim și în „Neguțătorul de arome”. Ceea ce înseamnă că între „Cîntarea Cîn­­tărilor” și între „Neguțătorul de arome” este o­­ evoluțiune naturală și o trăsură de urm­­­ © a concepției artistice de care e călăuzit scriito­rul. Drumul parcurs­­ a fost lung și gre­u, dar d. Moldovanu l-a stră­bătut, biruitor. „Neguțătorul de a­­rom­e“ pune talentul său lîn cea mai frumoasă lumină, reliefînd, pe lîngă perfecționar­ea mijloace­lor de realizare, și toată puterea sa de originalitate. Nu ne putem opri să nu întărim afirmațiuni­ile noastre cu un citat, cit de sumar și de fragmentar, ■din „Neguțătorul de Arome“. Din el va răsări, limpede și ar­monioa­­să, toată frumusețea cărții. „Pe tulpina înaltă și spinoasă, pe care vântul n’o poate­­ fringe, pe ramura sprintenă oare­­ sângeră de­getele ce vor s’o înmlădie, în vîrf, ca un nimb și o încununare, tran­dafirul își aprinde corola, adiin­­du-șî strălucirea în­ senin, aseme­nea flamurii care măsoară înălți­mea unu­i catarg... Acolo, sus, floa­rea își desface­ sinul de arome, le trâmbițează pajiște­ întinse, birue toate glasurile de parfum ce sfă­­tuesc în straturile joase, învinge trufia șerpuitoarelor liane, ce spe­­rii plate se cațără pe ziduri și stăpî­nind imperiul întregei grădini, po­runcește cu fală poporului verde care odihnește la poale... „Dacă vreți să cunoașteți seară măririlor care statornicește pacea în cetatea de miresme a unui parc, plimbați-vă pe aîna prunduită, la „ umbra desișului, sub t­ăcoarea se­rii, și cînd veți zări o floare tresă­rind la auzul pasului scl­ițit­o­r, ©­­pț­iți-vă ca să sfătuiți împreună. Taina vorbirii lor e simplă și în­țelegerea ÎPa na. Tu o vei întreba cu privirea — ea îți va răspunde cu parfumul, — tu o vei cerceta1 cu tăcerea, ea va răsfrânge numai lumină, — și­­ astfel vei pricepe ros­tirea, deși nu vei auzi nici un su­net,­­— și v­eî afla povestea fiecă­rei florii, căci toate vor glăs­ii­te olaltă, și apoi, pe rînd, toate vor suspina și vor plînge, suspine de arome și lacrimi de rouă... Să nu te îndoești, căci minunile se arată numai sufletelor bune, care iu­besc și cred desăvîrșit. Sunt rîndu­rile pe care le iscăliza și no­î — căci n’am putea găsi al» tete mai frumoase — desipre cartea cea nouă a d-lui Corneliu Moldo­­vanu. Și mai prsus de plăcerea personală, simțim mulțumirea cro­nicarului care și-a împlinit, întrea­gă, datoria față de un scriitor (d de o carte romînească care meriu­ de­o­potrivă, succesul­­ e­i închfdk nună. CHESTE . *.— V1 "'"»»o - ■­—1 ■' r r

Next