Viitorul, iunie 1919 (Anul 13, nr. 3353-3382)

1919-06-10 / nr. 3362

Oppespon­er egu­ă c8in Paris Punctul de vedere al tmvernulni român WWKmmmmmfăUmBBBBBSaKaasaHBBBan aa—egaygl mam tap nawB—Baam—measmamm—BHWHWgaaaa în chestia minorităților si­o esalitatii intre popoare jRomânia purtătoare de cuvânt a micilor națiuni ifimtâmplamrea a­iol lan I. C. Brutman în Conferința păcii și răspunsul Președ­intelui Wilson K­. ’ "Paris, 1 Iunie Să in numeroasele articole ale'©­re­lei franceze ta care vi le-am trimis, și ați putut face o părere justă asu­pra ultimelor probleme care s’au pus la Conferința Păcii — liberta­tea tranzitului, chestiunea minori­­t­ăților — și totodată au­ luat cu­noștință de punctul de vedere al de­legați­or români care a impresionat puternic opinia publica din Occi­dent. Sunt astăzi în măsura, având la îndemână discuțiile­­ și comentariile presei britanice, precum și recentele articole publicate la Pari­s, să vă dau lămuriri precise asupra ședințelor Conferinței care au precedat înmâ­­narea tratatului cu Austria și în ca­re primul delegat al României, d. Ion I. C. Brătianu a susținut cu e­­logință cauza micilor națiuni, atât prin cuvântările, cât și prin amen­damentele propuse. Drepturile calar­mUl Presa Republicai aproape în între­gime, în frunte cu „Le Temps“ a luat călduros apărarea punctului de­­ v­edere românesc, protestând ener­gic împotriva celor două măsuri pe care vrea să le aplice Congresul, îm­părțind națiunile în mari și mici, în stăpâni și în Supuși, favorizând pe unii și obligând pe alții. Concep­ția eronată care pare a inspira lu­crările Conferinței, diferențiînd na­­țunile după interesele celor mari, încălcând suveranitatea celor mici, a provocat cu drept cuvânt o reac­­țiune în toate straturile care nu pot înțelege cum, în acest secol al de­mocrației și al sufragiului univer­sal. Consiliul «dor patru—Quadrum­­viri de a­stăzi — lucrează țHggiii ar fi patru monarhi.­­ Nici un principiu nu îndreptă­țește ca cei mari să poruncească ce­lor mici. Cei pe care îi­ socotesc mici in Euro­­­ alcatuesc de fapt la un loc o masă impunătoare de aproape 100 de milioane de suflete (Sârbii 12 milioane, Ceho­slovacii 15, Românii 17, Grecii 12, Polonezii 28, Belgienii 7 milioane), adică sunt mai nume­­rroși de­cât oricare din Principalele­­ Puteri care vor astăzi să le încalce­­ drepturile,—ca să nu mai vorbim de importanța situației lor geografice, primejdiile și îndatoririle lor față de viitorul continentului, primejdii și îndatoriri care sunt cel puțin e­­­gale cu acele ale Marilor Puteri, da­că nu cumva le depășesc. _Noua politică mondială nu poate să nu fie seamă de voința colectivă a celor mici, mai ales când știm cât proptește o mare putere când nu mai e în măsur să facă față răs­punderilor sale. Ce s’a ales din Im­periul tuturor Rusiilor care numă­ra peste 166 de milioane și cât mai Cântărește astăzi însemnătatea a­­cestor mari puteri complect istovită? Iată clar că luând cifrele ca punct de plecare, pretențiile celor mari nu pot avea o justificare pentru robi­rea celor mici. Punctul de vedere al României, așa cum reise din importantul dis­curs al d-lui Brătianu, este egalita­tea tuturor puterilor și sfințenia su­veranității lor. Căci nu întâia oară România are r­olul de purtătoare de cuvânt a dreptului celor mici. La 1878 Româ­nia—prin delegații ei Ion Brătianu și Mihail Cogălniceanu — a cerut de­o­potrivă dreptul de a fi ascultată când era vorba de interesele vitale **«>, Statului român și nu s’a sfiit să pr­­­­esteze în­potriva unei știrbiri a integralității sale teritoriale și a Călcării în picioare a unui tratat de Blianta. Câțiva ani după aceea, la Con­gresul de la Londra, România a cerut cu hotărâre acelaș drept pentru cei mici,­­ iar astăzi, când „Soborul­­ nat­unilor“ voește să dăruiască o­­menirii un statut al justiției și o­­noarei, România nu poate admite ca să se știrbească din dreptatea ce­lor mici, și astfel să se primejduias­că, prin înlăturarea dreptului sfânt al micilor națiuni trăinicia operei Congresului de la Paris și a Ligii națiunilor. Tratata! cu Austria B3ES2Er .4**# fflSSEíSEWl82B De­oare­ce sunt la mijloc marile­­ interese ale namniilui românesc, so­­cot de mare însemnătate să cunoaș­i dec­i amănuntele dezbaterilor din șe­dința de M­erruri (29 Mai) când Pre­ședintele Conferinței a voit să pre­zinte plenului tratatul de pace cu A­­uxi­stria. Dte fapt d. Clemencean nu aducea­­ în ședință însuși testul tratatului, ci numai un rezumat care nu cu­prindea nici clauzele militare, nici clauzele privitoare la reparation­, acestea fiind­ încă în studiu. De a­­semeni nu s’au adus la cunoștința delegaților nici Cauzele militare din cauza influentei ce ar fi putut să ai­bă asupra Principalelor Puteri, du­pă eram au fost scoase clauzele po­­litice care pri­veeai în special Italia, ea fiind socotita mare putere. Erau prin urmare numai clauzele care priveau pe cei mici. D. Brat­«Ru, după ce a întrebat pe președinte de că textul e complect , sau e vorba numai de un rezumat, fie el oricât de fidel, a cerut amâna­rea cu 48 de ceasuri a prezentării tratatului, pentru ca puterile direct interesate să ia cunoștință de el, bineînțeles după ce textul va fi ga­ta. D. Brătianu a fost invitat să își­ prezinte observațiile în scris ceea ce s-a făcut în ședința de Sâmbătă 31 Mai. Printeil ű ® radere mama­r al României In ședința de Sâmbătă (31 Mai) Primul delegat al României a pre­­zintat în scris punctul de vedere al României asupra o­spiri­­el­or stipu­lații ale tratatului de pace cu Au­stria. Iată un rezumat al întâmpinării d-lui Brătianu : 1) In tratatul de pace nu se făcea mențiunea Bucovinei care aparține României prin tratatul de alianță și prin adeziunea ei necondiționată la unire cu patria-mumă. Ch[s$nm@a mind* ■ - ritäfilor wwirwi«aaaaaia 2) D. Brătianu s-a raportat la de­clarația sa făcută în ședința de la 27 Mai, pe care a repetat-o, aducând la cunoștința Conferinței că Româ­nia a dat egalitate tuturor locuito­rilor ei fără osebire de neam sau de ■religie, precizând că sunt cetățeni români to­ți acei născuți în Țară și care nu sunt supușii altui stat, pre­cum și toți cetățenii noilor teritorii dezrobite care nu doresc o altă su­pușenie. De altminteri descentrali­zarea administrativă care va lua cu­rând ființă, va asigura tuturor mi­norităților cele mai largi drepturi și cele­­ mai depline libertăți. Dr Brătianu a mai declarat că România v gata să primească toa­te dispozițiile pe care statele care alcatuesc Liga Națiunilor vor fi dis­puse în această materie să le admi­tă pe propriile lor teritorii. IN A­LTE­­ COND­IȚIUNI DEC­ÂT ACESTEA, ROMANIA NU VA PU­TEA ADMITE IN NICI UN CAZ O INTERVENȚIE DIN PARTEA GU­VERNELOR STRĂINE IN APLI­CAREA LEGILOR EI INTERNE. DE ALM­INTERI .REPREZEN­TANȚII ROMÂNIEI AU VOTAT LA ALCĂTUIREA LIGEI NAȚIU­NILOR, PENTRU ORICE FEL DE GARANȚII CARE SE VOR PRO­PUNE DE­O­POTRIVA PENTRU TOATE STATELE CARE FORMEA­ZA LIGA. Considerând că drepturile tutu­ror Statelor sunt aceleași, egale pentru toți, MARI și MN­Cii, România în afară de aceste principii, nu va putea iscăli niște stipulatiinii care i-ar țărmuri drepturile ei de suvera­nitate. Este chiar în interesul Ligei Națiu­nilor, ca, înlătură­ndu-se ideea ori­cărei gradații între popoarele aliate, să dispară orice posibilitate fie con­tradicții în ceea ce privește marile principii care îi justifică scopul și inspiră activitatea Ligei. Orice intervenție din afară care de fapt nu vor putea acorda nimic mai mult decât ceea ce de fapt Ro­mânia a acordat cetățenilor ei fără deosebire, va putea primejdui opera de fraternizare pe care și-a însușit-o statul românesc. Acest lucru nu poate fi admis de­oarece ar crea două feluri de cetate­,­nu într’un stat, unii care ar avea în­credere și ar fi solidari cu statul căreia aparțin, și alții care, spriji­­nindu-se pe o intervenție străină, vor fi împinși la ostilitate față de statul acesta, căutându-și protecția peste hotare. Mineritățij­ §1 egali­­­st a între­i națiuni în dezbaterile anterioare, la con­stituirea Ligei Națiunilor, se propu­sese un articol care stabilea prin­cipiul general că­ nici o piedică nu­ va trebui să existe în libera exer­citare a oricăror credințe, religii sau opinii care nu vor fi în conflict cu ordinea publică și bunele mora­vuri. După jurisdicția respectivă, nimeni nu va fi stânjenit în viata lui, în libertatea lui, sau­ în urmări­rea fericire! așa cum o înțelege el, aderând la o astfel de religie, cre­dința sau opinie, . INDEPENDENT DE NEAM, DE RASA SAU DE CU­­­LOARE. Acest articol însă n’a putut fi ad­mis, de­oarece aducea o atingere suveranității statelor. Să nu se piardă din vedere că Ro­nân­ia era înainte de război o țară independentă, și România crede că ‘n decursul acestui război n‘a dove­­dit prin nimic și c­u nici un prilej o­e cădere a independenței sale, ci din­­potrivă a dovedit cum știe să-și în­­eleagă rolul și să-și îndeplinească Angajamentele. România nu a cerut deci nici o fa­voare, nici un tratament special. EA «IMITE TOT, EGAL CU TOȚI. 1 Punctul de vedere al României a fost ca să se dea tuturor minorită­ților, fară osebire de limbă, religie, neam sau rasă care locuesc în inte­riorul noilor sale frontiere, dreptu­ri egale cu toți cetățenii români, INSA CU CONDIȚIE CA SA SE A­­PLICE ACEASTA DISPOZIȚIE DE O POTRIVA TUTUROR. Tot astfel în ceea ce privește tran­zitul și libertatea comerțului, Româ­nia e gata să primească toate dis­pozițiile pe care le va lua Liga Na­țiunilor, EGALE PENTRU­ TOATE STATELE CARE FAC PARTE DIN liga I . De asemeni va primi orice alte dispozițiuuni ce se vor lua în comi­­siunile speciale ale Conferinței­­ de pace, la care delegații Români am a­­ț­de­rat. România, aderând la aceste sti­­pulațiuni, s’a inspirat din via dorin­ță de a menține solidaritatea cu A­­liații. Adeziunea sa nu se extinde însă și la principiile similare care privesc tratatele ce se vor încheia cu celelalte puteri dușmane. D-l Brătianu a vorbit apoi de chestiunea financiară și delegatul Franței, ministrul Klotz a recunos­cut dreptatea punctului de vedere român, amânând discuțiunea. Cu toate că Principalele Puteri vor să prezinte intervenția lor vii­toare ca având caracterul unor sfaturi amicale, România își dă sea­ma care poate fi gravitatea aces­tor sfaturi amicale, când ele se vor face pe temeiul unor obligații con­tractuale și vor fi ecoul unor anga­jamente luate în scris. D-I­rim B. C. Brătianu apare ga uz­a „micilor­ națiuni !”Discursul primului delegat al Ro­mâniei care a avut un atât de pu­ternic răsunet în democrațiile din Apus, atrăgând solidaritatea opiniei publice din țările aliate, nu trebue interpretat numai ca o pledoarie pro-domo. Presa mondială face să reiasă cele două principii care au hi călăuzit pe delegatul României. Primul delegat al României nu s-a ridicat numai în numele Statului ce reprezintă la Soborul Păcii, ci PENTRU A SLUJI DOUA MARI PRINCIPII HOTARATOARE PEN­­TRU VIITORUL MICILOR STATE SI PACEA POPOARELOR. Unul din principii privește liniș­tea, ordinea și frăția popoarelor O­­celu­m și State,­­ celalt se raportă la egalitatea tuturor națiunilor, fie ele state mari sau state mici, în raport cu drepturile și îndatoririle egale ale tuturor față de legislațiile inter­naționale, precum și de deplina­ lor suveranitate în legislațiile lor inte­rioare. ROMANIA A CERUT IN NUME­LE MICILOR NAȚIUNI SA NU I SE IMPUE CONDIȚII PE CARE NU LE POATE ADMITE.­­­ La întâmpinarea d-lui­­ Brătianu * s’a asociat reprezentantul Poloniei , care a făgăduit că statul său va a­­­­sigura minorităților tot ceea ce vor acorda și marile națiuni și că Po­­­­lonia e gata a lărgi drepturile mino­­­­rităților în sensul în care Societatea Națiunilor o va face pentru toți." Delegata­ statului Ceho-Slovac a cerut câteiva modificări în­­ acelaș sens. Delegatul Iugo-Slaviei a cerut ca să nu se aplice Serbiei vechi — ca­re era un stat independent — aces­te prescripții, ci numai pentru noi­le teritorii, ca și cum de azi înainte , chestiunea suveranității ar avea al­­­­tă însemnătate pentru Serbia Mare. ■Președintele Wilson a răspuns în­­ aceiași ședință d-lui Brătianu. I Două idei se detașează în deose­­­­bi din importantul său discurs. In­i­ tăim că „Principalele Puteri“ vor fi garantate pentru menținerea condi­țiilor cât mai drepte la care a ajuns Conferința, și al doilea, că tot „Prin­cipalele Puteri“ care vor lua asu­pra lor angajamentele și sarcinele, tot asupra lor va cădea și răspun­­derea, PENTRU CA ELE AU FĂ­CUT CELE­­MAI CONSIDERABILE SFORȚĂRI IN IDEOUIRSUL ACES­TUI RĂZBOI .SFORTA“ LOIR IA­­TA GARANȚIA FINALA A PAPI MONDIALE. Cuvântul „FORȚA“ și semnifica­țtia lui a surprins venind de» b” ■ Nu­ tot astfel vorbea Președintele Wilson acum­ un an. „Programul“ său de pace din Februarie 1918 și declarațiile sale explicative din Sep­tembrie 1918 sunt într’o entradicție fundamentală cu punctul său de șe­dere actual. Fiind­că Președintele Wilson a­­tribue „Marilor Puteri“, și nu „Li­gei Națiunilor“, anumite însărcină­ri, părăsind deci­ principiul enunțat acum un an că numai „dreptatea e­­gală pentru toate popoarele“ poate îi garanția păcii, să căutăm a inter­­prieita tendințele ultimului saîiu dis­curs. Ne întrebăm„ dacă în toate cazuri­­le o mare putere“ poate fi judecător imparțial și mai ales când el alcă­­tuește „parte“ în cauză? Credem că numai toți la un loc, prin comu­nitate­­ de interese și solidaritate deplină de vederi, se poate dobândi garanția. Ni se pare de asemeni greșită sus­ținerea că numai marile puteri au făcut marile sforțări în războiul eu­ropean. Dacă am compara sacrifi­ciile României, Serbiei sau ale Be­l­­geii cu acele ale marilor Puteri, con­cluziile răstoarnă susținerea d-lui Wilson. Așa de pildă socotind jertfele Ro­mâniei, cei 800.000 de morți față de populația sa de 7 milioane și jumă­tate și față cu întinderea țarei, pre­cum și nenorocirile care s-au abătut asupra teritoriu­lui ei prin ocupația germană, devastările, distrugerile și infinitele mizerii ale cotropiri, — vedem cât de mare e disproprția în­tre sacrificiile noastre uriașe și sa­crificiile respectabile ale aliaților noștri, socotite în raport cu popula­ția și cu suprafața statelor respec­tive. Nymai „forța“ e ga* aBOBBBWMaig—wor—B— ranjfapădj ? Dar Președintele Wilson se înte­meiază pe „forța" Marilor Puteri. Ce garanție au însă statele mici că cei mari se vor ține de angaja­mente ? Marile Puteri nu pot garanta pa­cea așa cum o poate garanta Liga Națiunilor. In ceea ce privesște răspunderea, România poate vorbi cu demnitate de partea ei. In trecut ea a fost san­tinela o­ vititaței în Orient, in răz­boi ea a slujit cu vitejie onoarea, și libertatea, iar astăzi, la Nistru și Tisa, ea alătuește digul în­potriva anarhiei și nebuniei roșii. • Am fost a­lați cu o Mare Putere ca Rusia, dări am­ luptat singuri, fă­ră sprijin, făcând numai noi față cu vrednicie răspunderii noastr­e. Vii­­torul va arăta că Statul Român își cunoaște cu prisosință toate răspun­derile și îndatoririrle ce îi incumbă. Dacă considerăm după demobiliza­rea pe care cei mari s’au­ grăbit să să o facă, nu vedem nici o garanție că cei mari vor alerga să lupte pen­tru noi, când interesele lor nu vor fi în joc.­­ . j . P­reședintele Wilson și-a încheiat discursul făcând apel la o colabora­re cordială și voluntară, ca singura bază posibila, dar laceastă bază e numai de partea unde se găsește FORȚA. CARE E SUPREMA GA­­R­ANITUE A PRIOIÎ. Rezultă de aci că Marile Puteri vor avea dreptul să se înarmeze, ceea ce de almin­­teri fac, pe când cei mici, care se bat încă pentru pacea Europei, vor trebui să dezarmeze. Noi răspundem că singura bază a păcii este NU forța, CI DREPTUL și suntem siguri că nu e nici un de­zacord între convingerea noastră de acum cu teoriile wilsoniane de Președintele Wilson, a declarat că nu vede alt mijloc decât această formniă, iar d. Brătianu i-a replicat amintindu-i vechi­i sale principii, exprimându­-și teama despre efectul con­trar^al sistemului aplicat astăzi. Noi nu știm, ori­care ar fi bunele intenții ale Consiliului de patru, ce oameni vor guverna mâine Marile Puteri și cum vor înțelege aceștia să cea celor mici sfaturi amicale. Numai egalitatea între popoare, la drepturi și la răspunderi, consfinția ta prin Societatea Națiunilo., iată singura chezășie a păcii. De alm­interi la fel cu noi cugetă și democrațiile mondiale, și de mul­te ori opinia publică e mai prevăză­toare și mai bine inițiată de­cât gu­vernanții. 1 Rezultatul întâmpinării d-lui Bră­tianu a fost scoaterea acestor clau­ze din tratat și amânarea în­­ vărei lor [printr’u­n nou studiu care să împace r­unetele de vedere ale celor mari și de celor mici. ­­zele apostolului dreptății și îraxio. Ultima oră telegrafică SITUAȚIA INTERNAȚIONALA BULETINUL DE AZI: Luni, 9 Iunie Cancelarul Renner, imitând pilda germana în procedură, s-a dus în granița austriacă ca să se consfătuiască cu­­ guvernul de la Viena asupra condițiilor de­­ pace de la Saint-Germain. Reîntors la Saint-Germain, cancelarul austriac a anunțat că condițiunile Aliaților sunt inacceptabi­le și că delegația austriacă va prezintă contra-propuneri, urm­ând ast­fel procedura­­ germană a contelui de Brockdorf-Rantzau. E de văzut dacă cancelarul dr Saint-Germain va imita­­ pe delegații­ de*?a Ver­sail­­les, și pe tărîmu­l notelor, cu caii d- Rantzau a dat o adevărată lupta împotriva consiliului de sp­atru. După toate indicatiiunile, însă, în lupta diplomatică Centralii nu par să aibă mai mulți sort de­cât în lupta cu armele, deși aliații recidivează din când în când în greșeli de dată re­centă. S’ar părea, după fapte și știri recente, că Aliații ar repeta la Bu­dapesta greșala cu misiunea generalului Smuts și cu invitația bolșevici­lor de la insula Prinkipo. Sunt semne care fac să se creadă că, dacă aceasta nu e poate încă un fapt împlinit, a putut însă să fie la un mo­ment dat. In legătură cu aceasta s-au înregistrat manifesturi proaspete de la Paris, cari coincid cu reîntoarcerea cancelarului Renner de la fron­tiera austriacă și cu răspunsul acestuia la condițiile de pace ale Aliați­lor manifestări cari fac să apară din nou tendința aliaților de a repeta în altă formă greșala de la Prinkipo. Dela Conferința păcei nu se anunță nici o hotărîre nouă. Mai mult, se anunță­ chiar că în diferendul italo-sârb nu s’a ajuns nici azi la soluția definitivă, care se dădea totuși drept fapt împlinit încă de acum câte­va zile. Iugo­slavii tot mai au de făcut rezerve, ceea ce produce o nouă în­cordare în atitudinea Italiei care la rândul ei nu se mai mulțumește cu soluția tranzacțională a președintelui Wilson. Se pare că tot pacea în­tre Aliați e mai greu de realizat la Paris, tocmai fiindcă cei mari înțe­leg să hotărască singuri, de soarta tuturor. Iată, în privința aceasta o constatare a ziarului Italiei Ideea Nazionale“ în legătură cu chestiu­nea Banatului: „Ne găsim înaintea unui nou caz amenințător creat de atotputernicia de necrezut cu care trei președinți de consiliu aleși de Adunări democratice și un șef de stat ales de masele populare, au cre­zut că pot schimba după bunul lor plac ideia autodeterminărei popoa­relor cu aceea a unor hotăriri a quadrunvirelor împotriva voinței po­poarelor“. Acest fel de a vedea e în sentimentul de opinie punică al tuturor țărilor aliate. Cea mai interesanta dintre noutăți, în legătură cu numirea genera­lului Pelé la comanda forțelor ceho-slovace în luptă cu armatele roșii­­siingurești,­­este ultimatum­ul pe care Aliații l-au dat guvernului bolșe­vic de la Budapesta, și prin care-l invită să înceteze imediat atacurile împotriva ceho­slovacilor. Se mai pune în vedere guvernului unguresc că, dacă nu se conformează hotărîrii Aliaților în termen de 48 de ore, Aliații vor fi siliți să i­a măsuri extreme împotriva Ungariei ca să îm­­pedice astfel înaintarea ungurilor în C­eho-Slovacia. In vremea aceasta din Budapesta se anunță contra-revoluiția po­pulației și a unei părți a elementelui militar din Ungaria occidentală îm­potriva bolșevicilor. După ultima știre, 35 de sate au participat până a­­cum la contra­revoluție, o parte din armatele bolșevice s-au unit și ele cu contra-revolutionarii împotriva domniei guvernului de la Budapesta, căruia Aliații i-au adresat ultimatum­ul de ori. Sfârșitul mai repede al guvernului Bela Khun, datorită contra-revo­­luției populare, ar scuti poate și guvernele aliate de repetarea unui gest greșit. egăturile dintre România și polonia — Declarați­e atașatului mi­litar român pe lângă coman­damentul trupelor poloneze — Paris. 8. — Colonelul Rădulescu de la statul major român a sosit la Varșovia în calitate de atașat mili­tar pe lângă Înaltul comandament polonez. — In Galiția orientală, trupele ro­mânești au apărut la Nadworna, Pottima, Karodeneht și... (întrerupt). * Lyon, '81—„de Petit Parisien“ spu­ne că colonelul Bădulescu care a sosit la 30 Mai la Varșovia a decla­rat ziarului „Kurier Polski“ că ro­mânii dau mare însemnătate unor frontiere comune cu Polonia și fac toate sforțările ca să ajungă aci. Românii vor putea să se servească de porturile măr­ii Baltice, înles­nind polonezilor folosința porturi­lor românești la Marea Neagră. Ajutorul Rom­âniei din partea u Hoților Lyon, 8. — „Paris-Midi“ anunță că reconstituirea economică a Ro­mâniei continuă cu energie. Statele­ Unite și Canada au declarat că vor da un mare împrumut României. Franța a cedat României 500 de lo­comotive și 3000 de vagoane din ma­terialul rulant dat de Germania, deși căile ferate franceze nu au mate­rial­ ispun Hifii Kiul către aliați V J Propuneri în chestia viitoarelor frontiere ale Rusiei. Paris, 9 Mai. — ’Amiralul Kolceag a răspuns plierilor aliae că prime­ște în mod general principiile expu­se de puterile aliate și asociate și-și exprimă intenția de a convoca, cât mai curând o constituantă. Puterile îi indicaseră soluția vechei consti­tuante în cazul când s‘ar ivi greu­tăți. Amiralul refuză însă această soluție deoarece vechiul parlament fusese ales în mod nelegal. In ceea ce privește noile state li­mitrofe cu Rusia, nu se va face nici o dificultate Poloniei a cărei inde­pendență a și fost recunoscută. Fron­tierele vor fi fixate pr­intr- un comun acord. In ceea ce priv­ește Finlanda recunoașterea independenței sale de cătrei Rusia nu va fi definitivă de­­cât după ce va fi susținută de către viitoarea constituantă. In ceea ce privește relațiunile pe care statele oligocene le vor avea cu Rusia în perioada ei de transiție, Amiralul primește­­ colaborarea Li­gei Națiunilor pentru rezolvarea di­­ficultătilor. Guvernul rus promite cele mai largi autonomii. In ceea ce privește datoria rusea­scă el declară că tine toate angaja­mentele contractate de guvernele succedate în Rusia până la lovitura bolșevistă din 7 Noembrie 1917. Răspunsul amiralului a produs o excelentă impresie în cercurile poli­tice din Paris, M Problema Adriaticei Paris. 9 Mai. — D. Orlando, pre­ședintele consiliului italian pleacă Sâmbătă seara pentru Oulx unde va conferi cu d. Colosimo vicepreședin­tele consiliului, asupra chestiunei Fiume. După „Le Petit Parisien“ soluția propusă de D. Orlando colegiuui său, ar fi crearea unei autonomii a orașului Fiume până ce un plebiscit va trebu­i să fixeze isoarta finală a orașului și a împrejurimilor sale și atribuirea mai mu­ltor orașe­­ state­­gice pentru care Țara Italiei­­ iar Se­­berpîca regatului sud-slav. Lyon, 9 Iunie. — înainte de a ple­ca la Oulx, unde va avea o întreve­dere cu d. Orlando, d. Colossim­o, vi­­cepr­eședintele conciliului a­ vizitat pe Rege și l-a întreținut cu mai mulți miniștri. Plecarea d-lui Colos­­simo a acreditat opiniunea publică să creadă că soluția problemei A­­driaticei nu va fi hotărâtă așa da repede după cum se crede, ci la îna­­­poierea președintelui de consil­iu Succes de amiralu­ki Colceag­i Paris. 9. — Dim­omsk: Cartierul­ general anunță că amiralul Colceagi a înaintat la no­rd­­ de drumul de fer­m Kasan unde mai multe sate au fost­­ ocupate. La nord și sud de calea fe­rată Ferm, trupele siberiene au cu­cerit mai multe sate pornind la o­­fensi­vă, ele au respins un atac al bolșevicilor la Simbirsk.___________ Mai­ca Austria ți Puterile mici Chestiunea limitaréi ar­mamentelor Citim în „Le Temipio“: „Consiliul de patru a hotărît era să modifice clauzele tratatului prin ca­­­­re puterile mici aliate din Europa centrală erau ținute să-și limiteze armamentele. „Se știe că această limitare fusese fixată în modul următor: 89.000 ca­meră pentru Polonia, 50.000 oameni pentru ceho­slovac­ia și România,­­ 40.000 oameni pentru Iugo-Slavia. j „Consiliul celor patru a recunos­cut că,o asemenea limitare era ne­­­justificată, fiind vorba de state a­­ Hate. In consecință, s’a dat satisfac­­­ție reclamațiuni prezidate în aceas­­t­ă­ privință de reprezentanții lor la conferință. —------ooxxoo---------­[fiii Willi Mm Er­ a avut loc prima ședință a congresului societăței ortodoxe. De dimineață s-a oficiat la Mitro­polie un Te-Deum la care a partici­pat un mare număr de membre ale societăței și delegate ale țărilor su­­rori. Congresul se deschide la 3 d. a„­in sala Senatului, sub prezidenția I. P. S.S. Pimen Mitropolit al Moldovei, care binecuvântează adunarea având spor la muncă. D-na Alexandrina Cantacuzino fa­ce un scurt istoric al societăței și opera făcută­. D-na Zoe Râmniceanu, citește da­rea de seamă a gestiunei financiare, in cfiestli lispiti! —Ce spune ziarul itauari ,Idea Nazion­ale" Roma, 9. — Relativ la Jaddenftá care a avut loc la Paris în­ chestiei*­nea Banatului, ziarul „Idea Nazio­nale“ scrie că Românii declară ca nu pot primi trunchierea Banat«TM pe care-l consideră ea o unitate eti «­că inseparabilă, tot așa după cum staucuii consideră Istria. Ne găsim în fata unui nou caz de amenințare căruia î-a dat naștere neînchipuita atotputernicie cu care trei­­ preșe­dinți de consilii aleși de adunări de­mocratice și un­­ șef de stat ales de masele populare au crezut că pot înlocui fără discuție ideea de auto­determinare a popoarelor prin aceea a hotărârilor celor patru, contrar voinței popoarelor. Jfișciri contra­revolțioaie în Ungaria Paris. 9. — Se află din Viena ca popiîiațiunea Ungariei occidentale șî o parte a dlomentului militar fau front contra bolșevicilor. Revolta pleacă de la Muraszemnetz. Comi­sarii poporului au fost izgonit și în­­locuiți cu autoritățile precedente. Până acum au participat la revoltă^ 35 comune. O bună parte a armatei roșii a trecut la contra­revoluție. Q­ mh și revizu­ta ’ tratatului 1839 Lyon. 9. — D. Van Karnebeck, mi­­nistru al Olandei, a făcut în față celo­r două camere neerlandeze un expozeu a negocierilor la­­ care a a­­­sistat la­ Paris cu pri­v­ire la revizui­­rea tratatului din 1839. După ce a­rătat că aceste negocieri au dus­­ deciziunea luată de puteri de a wva credința unei mmi­siuni de stadii] chestiune­a revizuirea, ministrul •»a conchis că Olanda va putea particia, pa­­ la procedura internațională. Grevele din Paris Paris. 9. — Azi fiind sărbătoare, giveviștii s’au dus la­­ plimbare la Bois-de-Boulogne. In ce privește pa metalurgiști,­­tratativele între span­trona și lucrători sunt­­ întrerupte, dar nu rupte. .... Reluarea parți­ală a serviciuluu t­ransporturilor, pe metro­­ și pe tram­vaie, pare a arăta că uni­i greviști au reluat lucrul. Pe Metropolitan, s’au putut trans­porta cam 200.000 călători în ziua de Sâmbătă._________*­• CONFERINȚA PĂCEI Studierea contra pro­punerilor germane Paris. 9. — Duminică dimineață consiliul de patru (redus la trei spund lipsa d-lui­ Orlando), s*a întâcnit 1«. președintele Wilson, urmând cercet­tarea contra iproectului­­ german. .. D -nii Wilson, Lloyd George și Cle­menceau s-au ocupat în special­­ c­n granițele germano poloneze. Numeroase comisiuni au tinut șe­dințe dimineața și după amiazi. In principiu comisiunile speciale cărora li s-a trimis diferitele capi­tole ale contra-procetului german, trebue să-și depună rapoartele Luni dimmneata, dar e pr­obabil că pentru unele din ele acest termen va fi prea lungit puțin. Delegați turci La Paris Lyon. 9. — Delegația insărciinata a prezenta conferinței revendicării­ Turciei se­­ compune astfel: Marele Vizir Ferid Pașa, Tewf­ ik Pașa, fost mare vizir, Tewfi­k­­ Bei, min­istru de finanțe, Riza Te­wfik Bey, președin­tele consiliului, Riçeha­d Paș­a. Reșad Halim, ministru plenipotențiar. A* fără de Tewfik Pa­șa care nu va­­ pu­tea pleca decât peste h­âte­va vez­ii c­ a* tă delegația este în drum sp*r Njirta --------------------—- -r.~ru— jilinim Mtogistîară francm kimîim Misiunea profesori­lior francezi compusă d­in academicieni și per­so­­nalități distinse ale învățăm­â­nt­ului universitar din­ Pari­s, sosită Sânt­ bată noaptea în București, a l­uat era­­ și a­zi contact cu d. dr. Angelesien, ministrul­­ cultelo­r și instrucțiuniei, și cu diferiți bărbați de­­ seamă $S* țârei. De asemenea profesorii fran­­cezi au vizitat unele din in­st­tuti­u­­nile­­ noastre culturale. Azi la amiază d. ministru al ins­trucției a o ferit,. Ia it-ob­iterul de externe, un desun în onoarea misiu­­nei universitare .fi­n­­ .-eze com­pusă din­­ d-ni’i: Lucian Poincare, vice­­rector al Academiei din­­ Paris și 7-re­ședințe al c­onsili­ului Uni­ve­rsităței; Charles Diehl, membru ‘al­­ Acade­­miei de inscripții­­"­rolfp­sor la fa­cultatea de litere; Daniel Berthelo, membru al Academiei­­ de științe și profesior­­ la școala superioară de fair* macié; Joseph Bedi­er,­­professor ;în­ colegiul Fra­nt­ei; P. Janet, directo­­rul școalei superioare de­­ electrici­­t­ate și profesor la facultatea de ști­ințe; Gustave Fo­uger­es, i directorul școalei franceze din Athena și prof­­f­esor l­a facultatea de litere; d­e M­ain­tonne, profesor la facultatea de Li­tere; Meg­nial,­­pr­ofesor la­­ facultate SS de drept; Balthazand, profesor la facultatea de medicină; Maurice Gu­­yot,­­șef de bi­rou în minister­ul ‘ila­­struc; din Paris, secretar al misiunei. Azi la ora 4­­ d. a. se face în sala Senatului recepțiunea oficială a săln­ei universitare franceze. se vor lua parte, în afară de oasp.e.^. noștri, d. ministru al lui Shrnctin Uffi, rectorul traiversităței, decanii făcuti, tăt dlor și profesorii universitari, se­­creta­rul general al ministerului ins­­strucției și drepticii acest­u­i tor, etc­ ')

Next