Viitorul, iunie 1919 (Anul 13, nr. 3353-3382)

1919-06-25 / nr. 3377

MAREA OPERA a ADUNAREl MATOALE saswmammsmM Constituirea Adunări Naționale a tutor românilor în care se vor pu­­bazele organizației României­­, se va face, este de sperat în n­Cnrând, căci se pare că grație mai alee ostașilor noștri, vom putea să se bucurăm cu toți de o liniște in­ternă, care e condiția esențiala a m­anifestărei voințelor cetățenești.­­ Desigur că­ față de multele dificul­tăți de ordin extern, o Adunare în ..care să se fi strâns toți reprezen­­­­tanții poporului român, nu de puțin folos ar fi fost pentru orientarea și „siguranța condu­cerei noastre ca stat, iar cei ce își au asumat atât de greaua misiune de-a conduce în a­­ceste vremuri surprinzător de grele, destinele poporului român, ar fi găsit la această adunare un organism pol­ltic ce l-ar fi ușurat, de­sigur, mult­­ din sarcinile lor. Dar istoria so­cială nu este o operă artificială și omenească. Ea nu se f­ace după cum vroim sau dorim noi. Și de aceea regretul de-a nu fi pu­­t­ut avea cu o oră mai înainte con­stituită Adunarea Națională nu poate Schimba o întreagă stare de fapt pe care cu toți o cunoaștem. Dar cum cauzele care explică im­posibilitatea­ constituim acestei mari Adunări, sperăm să dispară cu totul la curând, trebue să ne pregătim su­fletește pentru grabnica înfăptuire a Adunarei Naționale. Și de la început trebue să ne fixăm asupra a patru puncte,­cari vor tre­bui să fie cardinale pentru activita­tea imediată a acestei prime Adu­nări legislative a României Mari: 1) Va trebui să se revizuiască Constituția pentru ca în cadrele ei lărgite să se reflecte noua situație politică și socială a României, mări­­­te și întregite.­­ 2) Va trebui să se organizeze ad­ministrația României, pentru ca adu­­cându-i modificări, să o facem așa în­cât să corespundă cu idealul de descentralizare, pe care dacă ve­chea Constituție o cerea, cu atât fa mai mult trebue să se înfăptuiască în­­t­r’o Românie Mare. 3) Adunarea Națională va trebui, apoi, să se preocupe de marea ches­tiune a regularei finanțelor publice, alăt fiind tulburarea rădic­ală pe că­tre a adus’o în întreaga economie a statului, războiul nostru. 4) Desigur că în afară de aceste chestiuni de ordin cu totul general, o problemă de care va fi nev­o Hă a se ocupa cu precădere Adunarea Națio­­nală va­ fi aceea a învățământului, pentru a face ca școala să fie unifi­cată, cum este și sufletul românesc unic pretutindeni. Desigur, cu aceste patru puncte, nu s-a sfârșit întregul program de activitate al Adunărei Naționale. Es­te de ajuns astfel să ne gândim la opera de refacere a legislației civile și penale, prilejuită de unificarea co­durilor de justiție, până acum Româ­nii trăind sub patru regimuri de stat deosebite, pentru a înțelege cât de grea și importantă operă așteaptă pe reprezentanții tarei din prima Adu­nare. Această operă cere trei sau patru sesiuni, însă rezolvarea celor patru puncte: Revizuirea Constitu­ției, organizarea administrației și­­ descentralizarea ei, consolidarea fi­nanțelor și unificarea învățământu­lui este cea dintâi mare datorie și grabnică operă la care vor trebui să conlucreze spre realizare, trimișii țării mari în Adunarea Națională. De altfel, acest mare Sobor al Ro­mâniei — deosebit prin rolul ce-l va juca în viața de organizare politică a statului nostru— este deosebit de celelalte parlamente ce l-au succe­dat și prin origina lui, căci pe de-o parte va fi presat prin votul obștesc și pe de alta, va fi eșit din voința românilor de pretutindeni. Adunarea Națională fiind atât de deosebită de celelalte parlamente, prin origină și prin scop, se cuvine a-i pregăti lucrările în așa chip în­cât opera ei să nu se piardă și ener­giile să nu se fărâmițeze fără folo­s, cum se întâmplă uneori în celelalte obișnuite parlamente. Pentru aceasta e nevoe de­ o prealabilă alcătuire de aproecte și de o serie de studii amă­nunțite pentru ca Adunarea Națio­nală să poată începe de îndată concretizarea soluțiilor mari la care e chemată. Procedând în chipul a­­cesta am repeta exemplul dela" 1859 când reprezentanții Munteniei și Moldovei, întruniți la Focșani au pus bazele organizare­ mtoare a Princi­patelor Unite de mai târziu. Timpul e scurt. Opera ce se cere a fi înfăptuită­­ e mare. Se cuvine ast­fel o­­ cât mai grabnică și concentrată muncă de pregătire a problemelor ce vor forma­ obictetul muncei­­ Adună­rei Naționale, pe care toate inime­­le și cugetele românești o așteaptă cu o firească și legitimă nerăbdare. S' i II SU l­ V „Românimea” susține că liberalii se plâng și că presa noastră imploră milă. ’ O mică rectificare . Nu cerem mi­­la. 0i acuzăm­ fățiș pe aceia cari as­tăzi chiar declară la Paris — cum face d. Tom­a Ionescu — că suntem mulțumiți cu hotărârile ce iau de­­ i către­ cei mari, și­ cari am­ avut aco­lo atitudine de comi­siuni în favoa­­rarea altor etate, pe când punctul lor ineclinict de vedere trebuia să fie Respectarea tratatului prin care se sgraranizau drepturile lor depline. f In situatiunea noastră, n-ui mită S­utem­ cere, ci alții­, cari au contin­­uit, dii­n nenorocire, cu o largă par­te, la știrbirea pretențiunilor moas­­­tre atât de legitim susținute ! „Steagul” crede că astăzi „Româ­nia se află într’un conflict între i­­­deia noastră națională și un plan de organizare mondial după­ care Ro­­m­ânia trebue să joace rolul unei co­lonii”.­­ Ca și înainte de război politica m­arghilomainistă este dincolo idea Sentimentul real al opiniunei publi­­ce românești, cărci astăzi nu credem Să fie un adevărat român—bine în­țeles neîntinat cla patimă — care să am înțeleagă că rolul de „colonie”, ,este din cele ce nu se potrivesc cu situația și rolul nostru și că în con­flictul imaginat de „Steagul” între­­ organizația mondială și ideea națio­­­nală, aceasta din urmă­ va triumfa pentru neamul românesc. Cei ce cred în energia rasei și în temeinicia­­ jertfelor făcute nu se pot îndoi­ de un succes, care este și un triumf al faireptaței. Atât mai rău dacă­ cei de la „Steagul” mențin permanent scepti­­cismul lor în ceea ce privește ideea noastră națională. * „Steagul” este alarmat ca nu cum­va Aliații să see­­ supere de o­bserva­­țiunile noastre evncerte și drepte. Zi­arul marghilomanist este t­ot atâta de bun filo-francez cât este de filo­­f­og, împăcând astfel ceea ce părea pentru toată­ omenirea două lucruri ireconciliabile. ■ ,­­Steagul” însă, merge maii departe și în felul lui de a apăra pe aceia cari, până ieri erau vrășmașii săi și ai lui Mackensen, crede că atitudinea ce­lor mari față de statele mici, care după concesiunea l­or ar deveni vâ­slele celor d’întâiu, poate fi datorită­ „unui viciu fundamental care con­­damnă România” etc. Nu credem ca­­„Steagul” să se gândească la po­litici filo-germane și la laudele tratatului d de la București, când vorbește de ace­­­ îe, viții­ fundamentale ce ar fi nedis­­pus pe Aliați contra țărei noastre ? CONTROLUL asupra­ nonei recolte agricole „Monitorul Oficial” de ori publi­că regulamentul pentru funcționarea serviciului de constatare a cerealelor. Pentru treeratul recoltei din anul current nu va funcționa nici o mași­nă de treer fără autorizația consi­lierului agricol județean. Proprieta­rii de mașini sunt datori să declare la cercul de recrutare pe mecanicii sau conducătorii de mașini, autori­zați pentru epoca treerului, cari vor fi mobilizați pe loc sau­­ rechizițio­nați. * In fiecare seară mecanicul este da­tor a 1113ce în raportul din acea zi cantitatea d­e cereale treierate. Agro­nomul regional este obligat a ins­pecta cel puțin odată pe săptămână fiecare arie, rămânând răspunzător când vre-o mașinal ai­ lucra fără au­torizație, întreaga conducere și controlul a­­cestui serviciu cade în sarcina con­silierului agricol. Proprietarii, arendașii, o­bștiile, să­tenii și­ toți posesorii de recolte sunt obligați a începe treeratul cel mai târziu 20 zile după terminarea­­ sece­rișului. Consilierii agricoli vor pu­­t­ea rechiziționa toate imașiniler de treer și a le­ întrebuința unde este nevoe. ----------coxxoo----—* CONGRESUL : ■wAgiggmăBBBBBEgaaaBBasg^iBa corpului didactic de toate gradele . Comitetul­­ provizoriu al „A­socia­­țiunei generale a profesorilor din România” aduce­­ la­­ cunoștința tu­turor membrilor corpului didactic din vechiul regat și din ținuturile alipite că Ministerul lucrărilor pu­­­­blice a binevoit să acorde cu ord. No. 19795 o reducere totală de 75 la sută pe căile ferate pentru congre­sul „Asociațiunei profesorilor ”de toate gradele care se va ține la Iași în zilele de 12. 13, 14 Iulie gt. n. precum și un tren special pentru es­­cursia la Chișinău și Bender. Profesorii de toate gradele care doresc să participe la acest congres sunt rugați să­ se înscrie la secți­unea din localitate a Asociațiunei generale sau, în­ lipsă, la Direcțiu­nea liceului ori a gimnaziului sau la Revizoratul școlar. D-nii directori ai acestor școli și d-nii revizori școlari sunt rugați prin aceasta să birevoiască a primi înscrierile și a le comu­nica până la 1 Iulie st.­­n. „Secretariatului Aso­­ciațiunei profesorilor­ Iași, str. Cu­­z­a-Vodă 46“ pentru a li se trimite căr­țile de legitimație pe­­ C. F. R. și pentru ca comitetul de recepție să poată îngriji de bun­a găzduire a congresiștilor. SITUAȚIA INTERNAȚIONALA ------------------------------­BULETINUL DE A­! fi Luat 23 Criza germană și-a urmat cursul fără nici o abatere dețA­e­ea ce se crede de mai bine de două luni că va fi atitudinea iniatațumii față de condițiile de pace. Demisia cabinetului Schaideman, prevăzută ca fapt cert încă de la remiterea condițiilor de pace, a devenit fapt împlinit în momentul hotărâtor, după cum ’s’a realizat întocmai prevederea formărei unui guvern pacifist în Germania. D. Scheideman demisionând, ca să nu semneze, criza internă s’a rezolvat cu atâta grabă, în­cât lămurește cu prisosința că totul s’a produs și s’a urmat conform unui program de mai înainte stabilit și că protestările împotriva condițiilor de pace, nu erau de­cât o înscenare în vederea unui șantaj care n’a reușit. în 48 de ore noul guvern german a fost constituit. Alcătuirea nou­lui guvern în­ fruntea căruia se găsește socialistul Bauer și în care Erz­­berger și Noske sunt elemente principale, este o indicație că Germania va semna pacea. Indicația aceasta se com­plectează cu faptul că Erzber­­ger care a susținut în fostul guvern Scheidemann necesitatea de a vota pacea, a și fost desemnat ca șef al delegației germane la Versailles în locul d-lui Brackdorff-Rantza­u. Dar dacă Erzberger semnează pacea, nu e mai puțin adevărat că o va face cu toate rezervele cari i se cunosc ș­i mai ales cu nădejdea că cele mai multe dintre condițiuni nu se vor putea aplica. E un calcul ca să scutească Germania de consecințele blo­­cujului și ale ocupației, — de altfel e probabil că, semnând la Versailles Erzberger va face rezerve publice asupra unora dintre condiții. In tot cazul, din cauza noului guvern german noua amânare va in­terveni desigur în semnarea tratatului de pace, amânare pe care telegra­mele din­ Paris o anunță ca probabilă pana joi 26 iunie, când ar um­a să se facă la Versailles semnarea solemnă a păcei cu Germania. In schimb criza italiană de gu­­vern nu s’a rezolvat încă. D-nii Or­lando și Luzatti au refuzat propunerea d-lui­­ Nitti ca să facă parte din guvernul prezidat de d-sa; același refuz la opus și Barzaái propunerei ce i s’a făcut. Ca ultimă indicație asupra căderei guvernului Orlando, se dă rein­trarea în scenă a d-lui GioCeti, care în cursul războiul­ui Italiei a trebuit să păstreze o rezervă, din care se pare că azi înțelese să iasă. In acțiuna contra bolșevicilor din Rusia, se anunță numai succese împotriva armatelor lui Trotzki și Lenin. Toate știrile­­ concordă să ara­te că acțiunea comună de încercuire a bolșevismului ,reușește de pretu­tindeni, grăbind sfârșitul regiuunii ternarei roșie. Pete P. Carp S3S3££m&ä£L' E8 iiSSEESSÍg&a a Mit éri la llmiaifl O telegramă scurtă a medicului cu­rant anunță azi dimineață că Petre­­ P. Carp a încetat din viață eri, Di­­­­mi­ni­că", la orele 7 seara, în castelul­­ său de la Țibănești în urma unei­­ game, apoplexice, care a durat 34 de ore.­­ Născut la Iași în 1837, Petre P.­­ Carp și-a­ făcut studiile la Berlin și I Bon in Germanul, de unde reintor­­­­cându-se in țară, s’a manifestat mai­­ întâi pe tărâmul literar, alături de I Maiorescu, în celebra societate lite­­­­rară „Junimea” din Iași, de unde apoi a intrat în politică, al­egându-se pentru prima dată în Cameră sub regimul legei electorale de la 1866. In activitatea lui parlamentară stăpâ­­­­nit mereu de grija de a părea ori­­­­ginal, încăpățânarea și ideile lui pa­radoxale îl puneau în veșnică contra­zicere și cu prieteni politici și cu semțimântul de opinie publică al ta­rei. In politică n’a reușit să­ dea ceva mai bun de­cât a dat în „Junimea” literară,dela Iași, tocmai fiindcă n’a știut să’facă­ ca persoana să dispară­­ în fața interesului general și, mai ales, fiindcă amorul său propriu e­­xagerat i-a anihilat putința de pro­ducere.­­ Pentru prima oară ministru în guvernul de șapte luni al lui Mano­­­­lache, Costache Epureanu la 1870, în­­ care a avut portofoliul externelor, și , împreună cu care a emis faimosul program dela Iași al pedepsei cu­­ moartea.­­ Sub marele minister al lui Ion Bră­­­­tianu, a fost ministru al țărei la­­ Viena, a avut rolul cunoscut în ches­­­­tia Dunărei, după care Ion Brătianu , crezând că Petre P. Carp ar putea avea cu succes un rol în viața po­­­­litică internă, i-a pus candidatura la­­ vice-președenția Camerei, ca să fie însă în curând deziluzionat tocmai din cauza dorinței de originalitate­­ bolnăvicioasă care anihila la Petre­­ Carp putința de producere utilă in­tereselor tarei. Mai târziu pe rând ministru al cultelor și instrucțiun­ei publice, ia­­­­răși ministru de externe, ministru de domenii și președinte de consiliu,­­ Petre Carp reprezinta în politica con­­­­servatoare o medie între landlordul­­ englez și junkerul prusac.­­ Șef al partidului conservator în mai mult rînduri, alternînd la această șefie cu răposatul Gh. Cantacuzino, nu s-a putut menține la conducerea conservatorilor fie din cau­ză căi nu și-a priceput partidul, fie din pricină că partidul n’a știut să-l urmeze. Deși avea ideile lui, bine hotărâte, ele n’au corespuns însă totdeauna cu interesele mari ale țărei. De aceia dacă această contrazicere ar fi lip­sit și dacă Petre Carp ar fi avut multă încredere în forțele naționale ale poporului român, desigur că nu și­­ar fi încheiat cariera cu o greșala care a distrus și parole bune din ac­tivitatea lui, slujind sub ocupația germană interesele­ vrăjmașului îm­potriva țărei și a Dinastiei. -ooxxoo- Helsin și natiaul Si l­ra­tistik­ ABRUD, 22. — Um grandios^ mee­ting național pentru Banatul intreg a avut loc la Câmpeni, frumosul­­ O­­rășel din­ munții apuseni,­­patria lui Avram Iancu. Intr’un entuziasm indie^riptilfail s’au rostit cuvântări și s’a votat o moțiune în care se cere întregirea deplina a neamului. A luat parte la meeting populația din tot ținutul Abru­dului . A mai­ participat „Liga TrisiÚTpei", „Liga Bănățeană“, „Frăția de Cruce“, „Cu­nuna surorilor de Cruce“ și ș­ase comandanți d­e legiuni din Transil­­v­ania. fier. ------QOXXOO-——— Manuel Israrts a firpa, IfiSBn­s Eri, a avut loc la ora 5 p. m. Adu­narea generală a membrilor Atene­ului Român din București, sub preși­­denția d-lui Em. Vorimnbarn. După ce s’a citi dansa de seamă a activitaței Atenei luni pe anii 1916, 1917 și 1918, premiu și raportul cen­­sorilor, s’a­ dat aprobare, gestiunei fondurilor. Apoi s’a procedat la alegerea Co­mitetului pe un ii­u period de cinci ani, prin scrutin s­ecret. Au fost preci f­i aleși : D. Eman­oil Poru­­mbara, președinte d-nii Sih­leanu și Ștefan Ioan, vice­președinți. D-n­i dr. Poenaru Căplescu, Gh. Dragu­, Const. Rădulescu și G. Ada­­mescu secretari. D-nii Th. Speranția, pictorul G.­ Mirea, și dr. Obregia censori, S’a ales o com­isiune compusâ; din: d. vice-președinte Ș­efan Ioan, Mi­hail Dragomirescu­ și secretar G. A­­damescu pentru a alcătui un proect, de, modificarea Statutelor. l •----------ooxxoo---------­ s, "üKí^íiio In privința dispariției unui nu­măr de bilete ale Băncei Naționale, putem da următoarele amănunte: Banca Națonală comandase la Banca Franței un număr de bilete de diferite valori. Acum câtva timp, Banca Franței, unde se tipăriseră­­ aceste bilete, a înștiințatt­ Banca Națională că din biletele comanda­te a trimis, cu vagonul No. 22.956, un prim­ transport, de 12 lăzi. După cererea Băncii Naționale însă, biletele confecționate nu 3 a­veau tipărite nici ser­a, nici nu­mărul, nici semnăturile, tocmai în vedere că, în actualele împrejurări, transporturile nu sunt­­ sigure. Bi­letele de 1000 lei sunt cu desvârș­ie albe, neti­părite. Imediat, Banca Națională a luat măsuri ca să se urmărească, vagi­nul cu numărul de mai sus, pentru ca la sosirea lui în București să fie luat în primire. Vagonul cu acest număr n’a fos­t însă în Capitală. De la direcția căi­lor ferate, linele s’au făcut cerce­tări, s’au răspuns că din trenul de aprovizionare al trupelor franceze, la care era șitașat vagonul cu bancnote, s’ar fi rătăcit patru va­­goane, prin Italia, Ceho-Slovacia și Transilvania. Cu toate cercetările, nu s’a dat de urma vagonului 22953. Zilele trecute s’a descoperit însă la Galați, la un milițian d’n port, un număr de astfel de bilete. Ele pro­veneau din vagonul No. 178.240, al căilor ferate italiene. Cum trenul, dela plecarea lui din Paris, și până la sosir­a în țară. A fost escortat de soldați francezi și români, sub comanda unui ofițer francez, unul din­­ soldați a declarat că vagonul cu No..­­2956 s’a d­eterio­­rat în Italia, rupând­u-i-se fundul, și conținutul lui a fost transbordat în vagonul italian No. 178.240. Cele 12 lăzi sunt intacte, afară de lada No. 1, conținând 27­­ pachete de câte 20 lei, în sumă de 2.160.000­ lei, care lipsește în întregime. Mai lip­sesc 2 pachete, tot de câte 20 lei, din lada No. 8, în sumă de 160.000 lei, în total, deci, 2.320.000 lei. Se fac cercetări pentru descoperi­rea împrejurărilor în care au dis­părut ac­este bilete: încă odată, ele nu au absolut nici o valoare, și nici nu pot fi puse în cir­cul alte, de vreme ce n’au nici se­rii, nici semnăturile guvernatorului, directorului și casierului­ Băncii Naționale. E exclusă posibilitatea de a fi pu­­­e în circulație. La­ prima încercare, săvârșită la Galați, faptul s’a desco­perit imediat Ancheta continuă a se spierl că autorii acestei sustrageri vor fi des­coperiți * «!• Ultima oră telegrafică Sul pe in­ — D-l Nitti președin­tele consiliului — Lyon 23 iunie. — Regele Italiei a însărcinat pe d-l Nitti sa for­meze noul cabinet. După ziarul „Epoca” oficiosul d-îin­ Orlando, d. Luz­zatti a refu­zat oferta d-lui Nitti. Tot așa și d-l Barzila?. Două grupuri „mănunchiul par­lamentar“ și socialiștii reformiști, au interzis membrilor lor să facă parte din cabinetul d-lui Nitti. D-l Tittoni ar fi pus ca condi­ție o nouă combinație cu „Mă­nunchiul parlamentar*. .­„Epoca* scrie că d-l Orlando îi datorește căderea de la putere i­n­urvenirei în scenă a d-lui Gio­­litti, vii si mIM Pi[si ten­› — Ce spune presa franceză — Lyon, 22.. — Cu privire la chestiu­nea semnărei păcei, „Le Temps’ pu­blică următoarele: Guvernul german, având a răs­punde prin da sau nu la ultimatu­mul aliaților, va trebui să­ dea a­­cest răspuns până Luni seara I­i 0­­rele 7. Dacă răspunsul va fi afir­mativ, ceremonia semnătei tratatu­lui în galeria oglinzilor din Trb­olul Versa­lles va avea loc tot cel mai târziu, căci cabinetul Bauer va tre­bui­i să desemneze noul plenipoten­țiari­­ care sa înlocuiască pe contele Brockdorff-Ra­tzau și colegii săi demisionați. Dacă răspunsul este negativ mă­surile militare și economice prevă­zute sunt: marș înainte al armate­lor aliate si întărirea bleepsului vor­­ fi puse imediat în execuțiune sub­­ direcțiunea mareșalului Foch. Asupra aceleiași chestiuni „­"Jour­nal des Debate“ serie: Buni seara la orele 7 expiră termenul pu­ss Ger­maniei, ca să răspundă cu da sau jin, condițiunilor de pace ce i-au fost t remise la 16 Iunie de aliați. Care va fi, răspunsul? Este sigur că dacă Luni s­eara, la orele 7 prezidentul conferinței nu va primi avizul ofi­cial că germanii semnează, armate­le aliate se vor pune în marș spre­­a îndeplini sarcina ce lor a fost dată. M­em­ian .—ii— Câte­va date asupra noului președinte al consiliului german Lyon. 23. — După o telegramă din Weimar, noul cabinet german s-a constituit după cum m uica­­ ă: Președinte al consiliui: d. Bauer, Afacerile străine: D. Herman Mssel­­­er, Finanțe: D. Erzberger, interne: d. David, Război: D. Noske,­­Colonii: D. Bell, Poște, telegrafe, telefoane: D. Giesberts, Muncă: D. S­imxeiner, Lucrări p­a-bdce:: D. Schinks, Econo­mia politică:: D. Wisser,.Tezaur: D.­­Ma­yer Kaisfbeuren, A­­tovizion­are: D. Schmidt. Titularul dda justiție n’a fost încă desemnat. *­­D­­i­torul Bauer care a fost însăr­cinat de președint­ele Ebert ca să­­ constituie n­oul cabinet este născut la 1870 în Prusia orientală. El și-a făcut intrarea în viața politică la 1903 ca membru al Comisiunei ge­nerale a sindicatelor germane. Foarte activ, el fuse brațul drept al regiunei în toate mișcările s­ocial­­-democ­rate. Devenit popular printre lucrători, el fuse ales cu o mare ma­joritate, deputat socialist de Bres­lau la 1912. Numit in 1918 ca direc­tor al secretariatului muncei creat de Prințul de­ Baden, el r­e­misionea­­ză la 10 Noem­brie în ajunul semnă­rei armistițiului, cu întregul­­ cabi­net.­La 14 Noembrie el este numit comisar a­l poporului și însărcinat cu departamentul muncii. Sebeidemann cânt­ a luat puterea în Februarie 1919 Ta păstrat în această fu­ncție. Noua­­ delegație k pace a­ lmand­ei — D-l Erzberger șe­ful delegațiunii — Lyon. 23. — Se anunță din Bazel că după „Gazeta Berlinului“ nu se cunosc încă intențiun­ile de retrage­­­­re ce se atribue președintelui E­­l­be­rt. După acelaș jurnal însă, d. l Erzberger este­ desemnat ca viitor 'iiii/î­’i.­jLi­, a,. I./ț. —.0. sîrsi, 11- care calitate var fi și șeful ardega­­țiunei germane care se va duce la Versailles. Candidatura baronului Richthofen pare a nu avea nici o șansă. armatei Siberiese — Ofensiva contra bol­șevicilor — Lyon 23.— Din Omsk , generalul Papeliaeff comandantul grupului de Nord al armatei siberiene a dat or­­­di­n să se înceapă ofensiva. Intr’un ordin de zi către ofițeri, și trupă ge­neralii spune : Poporul eliberat de către Siberieni, reluând pacinica eonică, nu trebue să mai cunoască jugul bolșevist. Ofițeri și muncitori, pe voi se reazimă liberarea Rusiei,, nu­ perdeți curajul căci voi luptați pentru libertatea­ poporului, pentru justiție, și­ drept. Rusia trebue să e­­xiste puternică printre marile pu­teri. In numele pro­sper­ităției popo­rului rus, în numele unei Rusii mari ordon să se înceapă ofensiva și fiecare soldat să știe că nu luptă pentru un partid, un grup politic sau int­erese presonale, izolate ci­ pentru poporul rus, pentru liberta­tea și gloria marei Rusii. St?ajii din $pam și persEc­țiile sârbilor — Ei cer înființarea unei re­publici croato-slovene — Roma, 22. — Presa elvețiană de limbă germană, publică o depeșă din Agram care anunță că partidul țărănesc din Croația a remis co­mandamentului orașului Fiume o petiției cu rugămintea ca să fie transmisă Conf­erinței­­ de Pace. Partidul țărănesc croat protestează­­ contra teroarei exercitată de Sârbi și cere să se proclame Republica democratică croato-slovenă. listraip^©^©.^ Vșevicilor tfe Ensia Paris 23 .— Din Ecaterinodov. Bolșevicii sunt acum în retragere spre Harkoff. Mai multe mii din ei,­ cuprinși de panică, s’au dedat de 5 zile la dezordine în gara Liman a­­proape de Slavio. La Slaviank nu­­­­mer­oase șiruri de vagoane și loco­­­­motive au căzut în mâinile trupelor­ generalului Denikin. Mai la nord- v est cazacii de Don au făcut legătura la Kosgasia, pe râul nord de Don,­­ cu camarazii lor cari s-au revoltat­­ contra bolșevicilor. Forța acestor­­ revoltați este de cel puțin 25.000 oa­­­­meni, din cari o fracțiune, se in­­­­dreaptă spre Volga și Tarutzin. Un­ delațamiemt a ocupat gara Norzows­­s­kala. S’au capturat vr’o 20 tunuri și­ câteva mii de puști. Răspunsul piraților la obiectu­mite gsraianilor Lyon 23.— Consiliul celor 4 a de­liberat Sâmbătă asupra răspunsului de dat notei germane din 20 iunie prin care se semnalează unele con­­tradicțiuni între textul tratatului rectificat la 16 iunie și memoriul care-l însoțea cerând să­ fie preci­zată interpretarea unor puncte. Răspunsul celor patru a fost ime­­di­at și remis delegațiunei germane la Versailles. Ea va fi publicat Luni de dimi­neață simultan la Paris și Lond­ra. Acest document se compune din 3 piese: 1) O scrisoare a d-lui Clemenceau făcând cunoscut că textul autentic al condițiilor definitive de pace era acela care figurează în exemplarele tratatului Temis la 19 .Mai ; 2) O no­­u­ă care răspunde diverselor chesti­­uni puse de contele Brockdorff ; 3) Un protocol dând interpretare defi­nitivă unor clause ale tratatului. a­ra trifoMici­ile € atrg teii. Ce spune presa france­ză Lyon. 22. — Ziarul „Le Journal” scrie: Disposițiunile fracțiunilor din Adunarea Națională germană sunt în­deajuns de cunoscute, pen­tru a putea spera în principiu în acceptarea tratatului. Dar din par­tea germanilor n&­p­utem aștepta totdeauna la tergiversări sau la ma­nevre de ultimul moment. Centrul cailolie pare a conduce jocul. Mem­brii acstui partid, deși se pronun­ță pentru acceptare pun­ condiții. Ceilalți partizani ai semnării in­sistă pentru cererea unei noi pre­lungiri a termenului impus de An­tanta, spre a relua tratativele. Dar pe­ care ar fi succesorul lu­i Schei­demann, ar fi să ne înșelăm enorm dacă am crede că aliati ar mai pu­tea primi noi note în genul celor re­dactate de Bro­eh­do­rff-B­arUzini. A­­­lia­ții au înștiințat pe germani că ultimatum-ul remu­s este ultimul lor cuvânt. Cuvântul aliaților nu tre­­bue să fie un petec de hârtie. Ger­mania­ se află în fața unei soluei pe care trebuie s’o accepte sau să o respingă, nemai fiind loc nici pen­ ■tru intrigi nicii pentru discuții. „Figaro” se exprimă în acelaș sens. Această semnare fie că va fi efectuată de un guvern Scheide­­mann, fie că va fi făcută de un gu­vern N­okb­e, interesează foarte pu­țin. Ea angajează­ Ge­rm­ania și la &• •xecutarea ultimei clauze a tratatu­lui. Alianța dintre Franța, Anglia și Stat­­e Unite se bazează pe a­­ceasta hotărâre supremă. Declarațiile ministrului plenipotențiar Diamandi Lyon. 23. — Din Varșovia: Cores­pondentul­­ din Paris al unui ziar po­­lonez a intervievat pe d. D­iama­ndi, delegat român, relativ la comuni­­tatea de vederi și interese ale polo­nezil­or­ și românilor. . . . „Românii, a declarat d. Diamftru, cer o frontieră comună cu Polonia spre a ridica un zid contra barbar­­iei bolșeviste și sp­re a ține în eșec . fliticismul rusac. Akte de notat că, caile, comerciale ale^e de mări prin România, prin Constanța și Galați sunt un complement necesar ale văi­lor maritime ale Danzigului. Trebue s­ă se construiască o rețea de canaluri și să se întărească linii­le de căi ferate éiriene care leagă Polonia cu România. Prin joncțiu­nea celor două armate, forțele bol­­șeviste se găsesc barate în mediul lor spre Occident. , , |C*!a © sii&fi8i]a interritafd Zwm­ ■ Par’s, 23. — Radio zice: Consiliu­­l celor patru, în care d. Balfour a în­locuit­­ pe dl. Lloyd George care e bolnav, a examinat răsmiugir­ la nota germană asupra tratatului de pace precum și memoriul prezid­ati de turci prin care cer meniesrea statului quo teritorial al Turciei. Dime informații Ziarul „Steagul“ cimentând felul nostru limpede de a ne spune — așa cum se face între buni prieteni si sinceri aliați —­ gândul față de erorile ce se săvârșesc la Conferin­ța Păcii, unde vor sa nu se im­pue condiHi incompatibile­ cu "Indepen­dența noa­stră, politică și economi­că, trage concluzii după logica sa so­­c­ală, și vede în aceasta o în­clinare cătră politica complicilor de ori ai domnului Med­rahiloman. Tristă­­ nădejde! Intre Româna și aliații ei pot fi dezacorduri vremelnice, dar nicio­dată nu va fi o răsturnare a politi­cei firești­ și întoarcerea la un li­man definitiv părăsit. De altminteri, deosebirea de ve­deri și protestarea României îm­po­triva nedreptăților, de la masa ver­de, au găsit cel mai amical răsunet în opiniile publice aliate care și-au unit glasurile alături de noi și au subliniat greșelile săvârșite de Consiliul că­or patru. A susține, de aei„cum face ,r Stin­­gul“ că politica războiului a fost greșită și că sacrificiile României pentru „cauza comună‘ n’au­­ fost bine îndrumate, este o tentativă les­ne de calificat. ___ Raporturile noastre cu aliații nu pot fi tulburate de obstacole vre­melnice; de altfel suntem siguri că în cele din urmă dreptatea noastră va triumfa. Cauzele mari își fac singure drum. Azi dimineață a sosit în Capitală ă, general Franchet d’Esperey, ve­nind de la Constanța. A. S. R. Principesa Ileana a ple­cat azi dimineață la Paris, însoțită de d. Mișu. In gara de Nord a fost condusă de M. S. Reginek, d. M. Pherikyde, pre­zidentul consiliului, d. general Balis și d. general Râmniceanu. Azi, la orele 11 de m., c. Gr. Mârze­­scu, ministru de interne, a inspec­tat prefectura poliției Capitalei, întregul personal se afla întrunit în cabinetul­­ d-lui Olăra­u directo­rul prefecturei. D. ministru a atras atențiunea funcți­onarilo­r poliției să-și îndeplinească datoria cu stric­tețe în orice împrejurare. La ministerul de finanțe se lucrea­ză actualmente cu multă activitate la unificarea salariilor. Este vorba sa se sporească actualele salarii și să se facă vre-o 12 clase de funcționari. In această clasificar vor intra toate categoriile de funcționari civili și eclesiastici. Militarii rămân cu le­gea soldei ofițerilor. Lucrarea va fi terminată chiar săptămâna aceasta.* D. ministru Coldiș, membru­­ în comitetul dirigintei din Ardeal, vice­președinte al comitetului alcătuit zilele acestea pentru înf­inț­area­ u­­nui orfelinat pentrui fii de români din Comitatul Timișului (Banat), a luat asupra d-sale vânzarea cărților poștale, care se va face în zilele de Miercuri, Joi și Vineri, din al că­ror profit se va constitui primul fond al orfelinatului. Doamnele Ardelene cari ar dori să ia parte la această operă de binefa­­cer­e se vor adresa la d-na Predescu Bulevardul Carol 17 București. Intr’un număr tre­cut, vorbind de starea de neîngrijire a cheiurilor Dâmboviței, am înregistrat declara­­țiunea unor soldați cari păzeau oile ce pasc pe talusu­ri și cari afirmau că ele aparțin pompierilor. De la comandamentul pompierilor ni se afirmă că acest corp nu posedă asemenea vite. Odată cu începerea noului an șco­lar se va înființa un cămin la Bu­curești pentru studenții lipsiți de mijloace, din vechiul regat și din ță­rile surori deosebite, de la Academia de înalte studii comerciale și indus­triale. In acest scop s’a deschis, pe seama ministerului industriei și com­erțul, un credit de 300.000 lei pentru în­tâmpinarea cheltueților de personal și material necesar înființărei și funcționării acestui cămin. D. G. Cîpăianu, secretar general al ministerului agriculturei­­ și dome­niilor, a fost numit director general al Casei centrale a corporației §1 t1&proprietărirei sătenilor

Next