Viitorul, ianuarie 1920 (Anul 14, nr. 3568-3584)
1920-01-24 / nr. 3582
Anul al doisprezecelea No. 3582 * Tifff^niffiTTnrnri líriiíiIi'Tlii BiTüirgiTiTiTillgnnl ^ -,?w jâjfatmtrațta ^ralW î) 0nor- Biblioteca Universitatei 3* FOI ..din lati NTE 0 Bani șease Ioni 30 Lei șease Ioni 50 Lei REDACȚIA STRADA EDGARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) JTelifoamele: Direcția 61123; Hédit ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 •ția și Administrația 40/23 +1*3/11. Scâmbățj* 24 Ianuarie 1920 ANUNCIURI COMERCIALE Se primeai direct la Administrația ziarului, str. Academiei_17 și la toate Agențiile de publicitate§ I sail sSasBjKBm-1 amminium si caractoul palmentului S’a discutat in parlament și In afara de parlament caracterul actualelor corpuri legislative, și anume dacă ele consttuesc o constituantă i sau nu. I „Blocul“ parlamentar s’a grăbit a declara adunările actuale ca constituantă, ceea ce alegerile și scopul urmărit de ele ar confirma, cu rezerva Insa, ca opera desăvârșită de aceste adunări să fie cu adevărat potrivită d,eefi!.rațiuni,or făcute. în *,*.ar!amenit. e ajuns, desigur, ca o adunare să'risc' -iptupleze constituantăs , pertru ca elc să fie astfel, Öopt și stat, tupei când nu face nimic pentru a-i merita numele și a-și justifica caracterizarea de constituantă. Opera reală, deci, pe care adunările legiuitoare o desăvârșesc este cel mai bun criteriu, după care se poate judeca dacă ele sunt sau nu, formează sau nu, uun adevărat parlament cu caracter de constituantă. Până acum, însă, actualele adunări legislative nu au făcut nimic pentru a merita titlul și justifica existența lor. . Și dacă în schimb nu au făcut nimic în direcția operei de revizuire și de alcătuire a nouei constituțiiuni potrivit noului stat român, li se pregătesc felurite legi, al căror caracter nu este acela de reformă constituțională. Se vorbește astfel de o lege electorală, și atunci ne întrebăm ce rost poate avea o atare lege, care face parte integrantă din însăși economia constituției noastre viitoare, când tocmai principiile generale constituționale nu s’au fixat ? O atare lege dacă va corespunde principiile nouei constituții, atunci 1 t era nevoe să se alcătuiască separat, sau ca nu va corespunde nouei 1 instituții și prin chiar aceasta devine o lege provizorie și caducă. Se mai vorbește de legea drepturilor femeilor, lucru care iarăși nu poate fi alcătuit decât pe calea largă a revizuirei Constituției. Nevoia, de altfel, de a ajunge la o Constituție, reese din cerința unei unități de organizare, unei unități de concepție în ceea ce privește fuzionarea celor patru regimuri sub care neamul nostru a viețuit până acuma. Și această Constituție nu trebue să intre în amănunte, după chipul cum a fost alcătuită vechea noastră constituție, deoarece noi cerem unei legiuiri care stabilește raporturile dintre stat și cetățeni, și fixează drepturile mari cetățenești, principii mari iar nu detalii. Dar ceea ce este nevoe este alcătuirea cât mai de grabă a acestui cadru mare în care legile particulare să se poată fixa, după norme, principii și criterii mai dinainte stabilite în generalitatea lor. In această operă de legiferare constituțională actualele adunări legislative ar putea lucra în mod paralel. Dar pentru aceasta ar trebui ca cel puțin proectul nouei Constituții să fie alcătiuit. Și chestiuni numeroase solicită soluții fundamentale și urgente. România Mare așteaptă astfel unificarea bisericească, precum și reforma largă a învățământului, conform nouilor cerințe ale statului românesc mărit. Alcătuirea definitivă a sistemului electoral este de asemeni o problemă care necesitează o soluție pe calea constituțională.In locul acestor preocupări de ordin constitutional, cari acuma ar fi singure indicate pentru a da o coloratură specifică actualului parlament, jel se preocupă de alte legi, de detali, cari, încă odată, nu pot avea acujma valoare decât în măsura în care I ele s’ar putea prinde în cadrul nouei [Constituții. Această preocupare de a da o nouă Constituție potrivită României Mari, ar constitui în același timp caracterul de constituantă al actualului parlament, caracter care nu derivă dar simplu declarată, ci din opera concretă și reală pe care o Constituantă o desăvârșește. La întrebarea, deci, dacă Parlamentul de acum e constituantă sau nu, nu se poate da alt răspuns decât acela pe care spectacolul atâta de negativ și de sterp îl oferă — din nefericire și în detrimentul Țorei —triplul parlament atâta de confuz, etic și neordonat. Parlamentul actual, judecând după opera lui nu este deci o constituantă. D.VLAD SI SCHIMBUL N’am uitat făgăduelile unei „anumite“ prese, care vestea toate bunătățile si norocirile in cazul semnii, vei pății. Printre altele se căuta pe toate tonurile îmbunătățirea valutei, uimirea banului românesc, și deci ieftinirea vieții. , Sthn ce a urmat. Leul a ajuns 20 centime și viata s’a scumpit mereu. Cauzele sunt ușor de pășit. In afară de faptul că nu s’a putut regula unificarea emisiunelor de hârtie monedy, scăderea leului se explică prin marele import de articole de lux ce am făcut. S’a dovedit cât de eropat e principiul libertatei comerțului. S’a suprimat apoi serviciul de control al valutei, lăsând Băncilor posibilitatea ca să speculeze în voe. Ne mai fiind serviciul de control, statul român n’are astăzi cu ce plăti *1 c '.raindeh- 'uri chiar plăti., cele mai reduse. Dar una din cele mai însemnate cauze a scăderea schimbului, o pășim în marele export de bani românești pe care îl practică în special două Bănci din București, cari joacă mereu la scăderea leului. Dacă guvernul român ar trimite agenți de informație la Paris, s’ar convinge repede de acest adevăr. Dar asupra acestui punct vom reveni [UNK]. Ultima scădere a leului n’a avut altă cauză decât faptul că o mare Bancă din nou roșu, a zvârlit într’o singură zi peste 3 milioane de lei pe piața Parisului. Așa se explică ejem leul a ajuns 20 de centime, deși are la bază o garanție uriașă de avuție națională, și cum, ca o urmare indirectă coroana austri,maghiară care reprezintă un dezastru financiar și deci un ban mort, s’a urcat până la 35 de bani. Nu știm cum vor fi măsurile pe care desigur actualul Ministru de Finanțe, le va găsi cu abundență și repeziciune, după cum face în toate acțiunile sale, dar noi ne aducem aminte că tot d-sa era acel care acum câteva săptămâni anunța că în curând va aduce leul egal cu francul. Cum d. Vlad mai făgăduește un împrumut intern pentru a retrage coroanele și rublele, și cum totd-sa este acel care fixase, pentru deputați, și senatori schimbul pe 50 de bani coroana, n’ar fi deci de mirare dacă, grație fanteziei și spiritului inventiv al acestui financier, ne-am trezi într’o bună ziU cu leul egal francului, dar chiar cu coroana egală francului... D. Vlad e în stare să obție și n ai are succes mondial! „Reorganisarea“ mmwmMiumi i i mammmmamm [UNK] son în strainBrea ., mm FERATE ? In ziarul „România nouă“ *’’* publicat un articol informativ cu privire la o propunere americană asupra „reorganizări“ căilor noastre ferate. Acest ziar spune că acuma un an s’a mai făcut o identică propunere de exploatare a C. F. după modelul admis de Grecia, dar ea s’a respins. Cum scopul ziarului ce reprezintă societatea educației cetățenești, nu poate fi acela de a slăbi puterea noastră de viață independentă, credem că din eroare s’a intitulat articolul care vorbește de această concesiune „reorganizare“, căci de fapt este în joc nu organizarea, ci aservirea intereselor noastre economice la străini." Dacă se acceptă în fapt sau se crede posibilă acceptarea unei atari concesiuni la americani, se discreditează cu modul acesta în ochii noștri proprii, putința de a trăi prin noi înșine, și ceea ce trebue infiltrat în conștiința cetățenească este convingerea că a ceda rețeaua căilor ferate la străini înseamnă, a renunța ca stat liber și ca (ară'bogatî, da independența noastră economică. Este adevărat că Grecia a acceptat, această concesiune a căilor ferate la străini, precum și Serbia s-a arătat totdeauna gata a ceda străinilor din casacitățile ei economice, dar de aceea la conferința păcei de la Paris, d-nii Venizelos și Trumbici, au vorbit cu capul plecat și ca vasali, pe când România, stăpână pe bogăția ei economică a punt să țină fruntea sus și să arate acolo cari sunt revendicările sale integrale și muie demnitatea ei e jicnită. Dar credința că noi nu putem avea putința de a ne reface sau a progresa prin noi înșine nu este nouă. — din nefericire. O întâlnim de multe ori în viața unuia sau al rida din partidele noastre politice— în afară de cel liberal, — precum am treümis-o în 1900 când se propunea vinderea [a străini a disponibilităților statului, socotindu-se că prin propriile noastre puteri nu vom putea scăpa de faliment. Ispita de ce ne vinde bogățiile sau mijloacele principșe ale prin ■ ..o ■stre economice la străini, a apărut în Piceste momente, în ceea ce privește căile noastre ferate, printr’o primă propunre anglo-americană, în jurul căreia se făceam mari presiuni asujpra noastră. O altă propunere a fost formulată de către Consiliul Suprem, ca cele trei mari sWe de acolo, reprezeitate prin cei trei din consiliu, să ia exploatarea rețelei, de căi ferde românești. Când Consiliul Suprem intra în perioada agoniei, voia să reînvie sub o altă formă în țara noastră! Este, însă, de datoria acelora cari au chemarea să ave independența economică a statului român, să facă așa încât să nu se confunde două lucruri foarte deosebite: concursul tehnic străin de care avem firește nevoe, și de care nu fugim, cu concedarea rețelei noastre ferate la străini. Această ultimă soluție în afară de jignirea demnităței noaste de stat liber și imisat, ar fi și o înstrăinare a unuia din cele mai puternice mijloace ale 1ietei economice naționale. P ECOURI entru a nu-și speria clienții eventuali și mai ales a nu îndepărta pe noii îmbogățiți care caută cu o neobosită perseverență numai lucrurile scumpe, un restaurant din Paris a crezut că poate înlocui «prețurile moderate» cu «prețuri discrete». E o invenție rară. Numai cât nu prea se vede ce caută discreția în stabilirea prețurilor. In adevăr ce cap ar face antreprenorul unui restaurant, dacă unul din clienții săi după o masă copioasă odată cu cele mai delicioase vinuri ar declara: —Nu voi avea indiscreția să vă mai cer socoteala. La revedere, d-le, și mersi. NOTE Ilustraea sufli oii k cDinioară Uonul dintre ii alai activi și mai bnimiași propag,mndiști români din Basarabia, er sânge printr’un ziar de lipsurile ^stacazele pe care le întâlnește în opera sa de apostolat N’a telh. cărți, n’aveim o Biblie Mhimb română, n’avem ilustrații pentru wodi, n’avem broșură de preț^ghidă, n’avem «stampe patriotice, toy. In deosab. pentru ilustrarea sufletului național, al tradiției istorice «au ai dati iutei» al basmelor și snoavelor, dur a făcut nici un pa« iasândtj. Incitența oficialității confiimtă și toate îndemnluirile au rămas sterile. °>»acum peretele circular al sătei"?WuEfukii așteaptă de trekfoci devotei pe omul care să finanțeze și pe artistul pare să ilusttreze' foștii Crei.’rval pentru marea frescă a lidere - Românilor“, tot «otitei cultura T.pantră așteaptă autorii pett^^avoor, scriitorii pentru copii, tradind offorii clasicilor și pictori tradiției atonalr. Iată pe anun festete dintâi încercărĭ pentu tatuiăcirea în umbră și i’ntină...pentru sintetizarea în moș. tr›uptl și^culorile pictorului a‘ co- Jeptic. de .basme și legende, mi-au pnnginat aur jetul de cea mai caldă și una entuziastă bucurie. OUe trei pănouri apponentând trei episoade de epopeea populară a neamului românesc, din cortegiul ele feți frumos și zâne, pe cari leșin admirat în expoziția neîntrecutului pictor M. Teișanu, pot fi socotite ca o imam «fiare de artă picturală româ»an§f.g. Cu exuberanța unui suflet de poet și cu dărnicia sa efecte a unui mare colorist, Teișat am pe vălul de taină »1 trecutului :i animnează epocii © tulburi de vrăji și miraculos. Bogat în fantezie, sivir pe mijloace, senin, caW. înitteăact de subiect și iubitor de datini. Tușanu e singurul artist indicat să înzestreze cultura românească cu astfel de restaurări ale suflete fini et nne de odinioară. Nădăjduimi se va găsi repede editorul care să reproducă și să răspândească înepidemii de exemplare aceste lomi în măsură de a foaliza cli..a noastră, cu caltitati sau dușmani. 1* Sempronius fi ca și D. dr. Lupu în dorința de-a desființa cât mai de grabă jandarmeria, a chiat bun,a măsură ,te -a forma soviete de tâlhari la țară. Aceste soviete vor decide de soarta janndairmeriei care devenise cu adevărat periculoasă pentru rjinfăcători și tulburători ordinei publice. Și pentu că vorbim de 1. dr. Lupu nu putem trece cu vederea și buna măsură de a expropria casele particulare. Măsuri cu adevărat radicale. D. Mihalacche a luat măsura de a da lemne pe gratis din pădurile statului, ceea ce înseamnă constituirea unui privilegiu de clasă, pe care îl credeam ca abolit odată cu privilegiile boerești. După „Dimineața“, d. Clemenceau a trecut direct. În Panteon, și de ace ea nu s’a mai oprit la o ,anediocră preșidenție de republică“. Ce interes va fi având acest ziar să scadă din însemnătatea alegerea lui Desebanefi . După ce „Epoca“ face din afacerea familiară a Principelui Carol, un subiect senzațional, zilnic exploatat are curajul și seria: „Nici odată „Epoca“ n’a pescuit în apă turbure“. Desmințirea acestei afirmații se grăbește, de altfel să o dea însăși acest ziar, în articolul prim în care revine cu insinuațiuni asupra aceluiași subiect. Soarta Lesvigului se hotărește zilele acestea. Ca și Danemarca, care așteaptă cu înfrigurare realizarea idealului său național, așteaptă danezii din Sliesvig liberarea lor de sub stăpânirea de 55 ani a nemților. Dacă Danemarca are fericirea de a se vedea întregită, fără să fi eșit din neutralitatea sa, deci fără să fi cunoscut suferințele Pirin cari au tment națiunile combatante, ea trece, în schimb, acuma,prin momente foarte grele din cauza knowlinei care domnește în interiorul țării. Neînțelegerea in privința sfîn sntțeî națională a Slesvigului, nu e nouă în Danemarca. Istoria danezilor ne arată cum în 1848 aceiași naționaliști — opoziția — l’au făcut pe Friederik al VII-lea să pronunțe fatalele cuvinte: „Aceasta nu se va întâmpla“, cari aruncară Danemarca într’un război crâncen. In 1863, tot sub influența naționaliștilor, țara refuză, propunerea nouei împărțiri naționale a Siesvigului. In 1864 aceeași propunere fu refuzată pentru a treia oară și Danemarca perdu provincia Liesvig. După 55 ani iată că se face o favoare țării nedreptățite. Puterile apusene reînoesc vechea propunere de a da Danemarcei tot ce este danez în Slesvig. In primăvara anului 1919 o delegație daneză se prezintă la conferința de pace cu cerința, de a se admite rezolvarea problemei Liesvig printr-un plebiscit. Propunerea aceasta e admisă și în nota pe care d. Clemenceau o trimite Germaniei se pot citi următoarele: „Pozițiunile luate cu forța de Prusia vor trece din nou la Dunemami și Belgia. Predarea acestor pozițiuni va fi rezultatul hotărârii populației scizițiunilor respective, și se va înfăptui în așa mod încât libertatea votului să fie garantată“. Era de așteptat ca bucuria și buna înțelegere să fie deplină în Danemarca. Din potrivă. Pentru a patra oară încearcă naționaliștii— minoritatea — să aducă dezastrul peste tară,prin politica lor opoziționistă. Pe când majoritatea — guvernul cficial democrat al d-lui Zahle, partidele grupate în jurul acestuia, precum și o bună parte din presă — sunt pentru respectarea dreptului național la liberă determinare, și pentru respectarea cuvintelor hotărâtoare din tractatul de pacte, minoritatea cere alipirea la Danemarca a tuturor ținuturilor locuite de danezi, indiferent dacă aceștia doresc această alipire sau țin să rămână sub nemți, indiferent care va fi halitatul debateului. In vederea plebiscitului, s’au ținut nenumărate întruniri de propagandă in Danemarca, chiar mai ales în Liesvig. Atitudinea cencetit a majoritaței a câștigat tot mai mulți partizani în Nord-Slesvig, unde patru districte au trecut de partea acesteia. Minoritatea a puternică în orașele Flensberg și Toender. Flensborg, in special — majoritatea populației sunt nemți — oraș de care se leagă atâtea vechi și scumpe amintiri, oraș istoric și prin excelență danez, a ajuns un fel de măr al lui Parie. Oricare va U dorința și hotărârea danezilor din Flensborg, orașul acesta trebue să fie al nostru! — strigă minoritatea. Președintele de consiliu, d. Zahle, răspunde: „Dacă Flensborg, voluntar trece de partea noastră, îl vom primi cu sprefundă bucurie, aceasta fiind o dovadă că Flensborg dorește a redeveni un oraș danez. E de datoria noastră însă a nu întrebuința forța atunci când dorește să rămână alipit de Germania. Este de mare însemnătate dacă Flensborg vine de bună voie la noi. Mă gândesc la însemnatele probleme politice și administrative de care va trebui să se ocupe Danem •• •—; în cazul anexării unui element atât de însemnat, dar și atât de înstrăinat. Anexarea oranjlui Flensborg, conxorporarea în Danema ren a cetățenii soíir săi, contra voinței lor, ar fi o hotărîre fatală și din punct de vedere all primejului de dreptate și al aceluia de politică înțeleaptă din partea Danemarcei. Nici o politică n’ar fi mai greu de apărat pe viitor, decât a cere un plebiscit și a nu respecta rezultailul acestuia atunci când nu a eșit în favoarea noastră. Noi dorim o adevărată graniță națională, o graniță a sentimentelor. Dorian ca inimile să hotărească chestiunea aceasta astfel ca cei cu inimă daneză să rămână danezi, cei cu inimă nemțească să rămână în Germania“. Rezultatul plebiscitului, care a avut loc pe la sfârșitul lui Noembrie, următorul: Pentru majoritate 13.855 voturi, minoritatea a căpătat 11.031 voturi. Nu se știe încă câte voturi daneze, a avut orașul Flensborg. Și acuma se așteaptă să se vadă dacă omisiunea internațională va fi de acord cu tratatul de pace și care va fi rezultatul final pentru Danemarca. R. P. Copenhaga.coxxoc SCRISORI DIN DANEMARCA CHESTIUNEA SLESVNODLOI aptele posibisB cari se dau în ianii aceste dhastiuni Guvernul a primit propunerea partidului socialistic ca „13 Decembrie“ să fie înfățișat opiniuniei publice sub aspecte unui eveniment istoric care caracterizează un regim, ca o manifestare legitimă a indignări classei muncitoare, înecată în sânge sau schingiuită în temniți, prin ticăloșia unei paramitiri oligarhice sau prin bruttatatea unui militarism servil și inconștient De aceia ne-a fost dat tuturora să vedem Capitain, acum câteva zile, în pitorescul luminei unui apute, în roșul pe care îl cerea, se vede, impulsivitatea fostului ministru interimar de la interne sau sufletul poetic al acelali care-1 inspiră,. Nu mai este nici o taină pentru nimeni: de Vineri «‘a deschis o eră nouă; siguranța statului și ordinea» publică au fost așezate pe alte baze. Steagul roș, «imibot al revoluțiunei, a primit o coneacrație oficială, aflătoțri sau în locul drapelului național. El poate să fie desfășurat și purtat de «cin^winte oriunde, după cum tai fost desfâșuați și purtat pe străzile Capitalei, el poate fi arborat la edificii, în toate stabilimentele industriale, în fabrici și în ateliere, după cum au fost, arborați la tramviae, o poate primi oficial sub cutele Inti, în instituțiile publice sau aiurea, pe ori cade femciinar sau demnitar al Statului, după cum a primit pe sfetnicii Trenului. Democrația noastră de guvern a făcut pasul gigantic pe care mai îndrăznește să-*! facă guvernul democraticail republicei franceze, cara^ internee cu îndărătnicie, ecu^n © r și înainte de război, desfășurarea steagului roș pe piețele publice."Noi însă, ne-a spus-o d-l preșes sfinte al Senate ihn, suntem mai aproape de influenta birnefăcătoare a ideilor din răsărit. Ordinea publică și siguranța statului se pot supraveghia de rigoare și prin comisarii poporului. Programul socialist prevede doar și suprimarea poliției de siguranță și suprimarea jandarmeriei și suprimarea armatei permanente. A fost firesc Idraa* ca Vineri organele poliției administrative, ca și organele poliției militare, să fie aprilie în funcțiunea lor și ca doui generali în activitate care poartă pe pepturile tot oraca victoriilor cu care se mândrește neamul, comandanțiul cetăței. Bucureștiului ca și inspectorul general al jandarmeriei rurale, să fie dați, prin „galeria ucigașilor“, în ura și răzbunarea clasei muncitoare. Delta 13 Decembirie trăim sub regimul lui Kerenski: Tutuunheile sub cerul liber sunt permise și toleranța rezervaită până acului numai meetingurilor naționale, care pot urni unanim conștiințele românești, a fost acordată și meeringurilor cu caracter internațional. Dețineri piețele publice au fost oferite luptelor de clasă și cuvântărilor care propovăduesc schimbarea formei toste guvernămi noi, răsturmarea ordinei sociale și politice. Aniversarea lui „13 Decembrie“ a fost desăvârșită- Scepul maximeȘBISii © ambiia sa devie fraptabiieă sovieÜaS. Dar adevărul istoric nu se poate ascunde. „13 Decembrie“ nu a fost ceea ce activlul dintre guvern și partidul socialist a vroit să arate prim aniversarea de Vineri. „13 Decembrie“ a fost atentatul pe care conducătorii maximaliști ai partiidului socialist,abuzând de încrederea clasei muncitoare, a încercat să-il săvîrșească, pe baza ideilor revoluțiunei comuniste din Rusia și cu complicitatea d-rului Racovski, impotriva organizărei noastre sociale și politice. Dela 6 Noembrie 1917, dată triumfului acțiunei maximialiste în Rusia, conducătorii maximaliști ai partidului socialist, român, fie acei care au ajutait fulga drului Racovski și au luat astfel contact direct cu el, fie aceia rămași în teritoriul ocupat și care au fost organizați și conduși de el până la declararea războiului, n'au urmărit și mi urmăresc decât un singur țel: revoluția socială, organizaația socială și politică a României pe baza ideilor internaționalei a IlI-a comuniste din Moscova. România tabblue să fibvi o republică sovieitistă. In a această directiune ei și-au îndreptat acțiunea lor vizînd: a) formarea și întreținerea spiritului revoluționar în rîndurile muncitorimei și a populațiunei nevoiașe prin exploatarea tuturor nevoilor, și tuturor suferiri ți lor); b) disernțiunea forței armate; c) desorganizarea institanțiilor statici,ai și la momentul prielnic, atacarea lor prin violență, întreaga acțiune a conducătorilor maximaliști ai partidului socialist, care a precedent evenimentele de la 13 Decembrie 1918, care a format stirea de spirit în care ele s’au produs: acțiunea externă clandestină sau fățișă; acțiuneta internă de partid; toate manifestațiunile lor dovedesc adevărul afirmațiunilor noastre. IfrreasSe in feorig. Câtiava documente In timpul ocupatiunei contin, germanii stăpâneau situația politică și militară, acțiunea maximalista considerată ca o primejdie era de aproape supraiveghiată și reprimată. Autorii manifestelor revoluționare șapirografiate erau arestați și trimiși înaintea justiție pentru crimă împotriva siguranței Statului. In ziua însă când germanii n‘au mai stăpânit situația și ideia disoluțiunei interne a fătului nostru se deștepta speranțe, acțiunea maxima'îist’ă a fost lăsată liberă și conducătorii socialiștii, puși în libertate, idjeveneau instrumentele poiliticei lor. Cu cât forța ocupantului slăbea, cu atâta acțiunea revoluționară devenea mai puternică. De aceia începând din Martie 1918, de sub guvernul d-lui Marghiloman, acțiunea se va învedera mai intensivă, cu cât ne vom apropia de guvernant d-lui general Coandlă și de guvernul d-lu Ion I. Brătianu. ..13 Decembrie“ s’a produs în primele două săptămini ale consitituirei acestui din urmă guvern. In timpul alegerilor făcute de d. Marghiloonan un prim roanifest adresat muncitorilor zicea: „In momentul când oligarhia noastră trîmbițează că se fac cele mai libere alegeri.... Noi vrem să înfăptuim revoluția socială... Trăiască socialismul internațional, trăiască revoluția proletară“. Când primii ostași demobilizați, sub presiunea ocupantului, se interceau la căminurile lor din teritoriul, ocupat, „muncitorimea socialistă“ s1 salută cu cuvintele următoare: „Ostași bine ați venit țărani și muncitori din fabrici și ateliere, bine ați venit de pe câmpurile de măcel.. Dar acum întorși la vetrele voastre care vă e datoria!... Ne trebue să fim gata de lupta cea mare; revoluția rusă e acum; ea trebue să ne fie dă și model. România trebue să fie republică socialistă... Trăiască republica română fă. Și la 27 octombrie 1918, când armata germană se pregătea să libereze teritoriul, „muncitorii socialiști“ deveneau mai hotărîți și mai amenințătoril vr „Mâine când armata germană va părăsi țara..., mâine d-nii Marghiloman, Averescu, Brătianu și Stere, vor trebui să dea socoteală bolșevismului român.. singura noastră salvare se găsește pe calm pe care a mers poporul rus.... Poporul român trebue să se pregătească să smulgă puterea din mâna stăpânitorilor de azi și de est, să smulgă din stăpânirea lor fabricile și pământurle, pentru a introduce și la noi domnia adevărată a poporului muncitor și pentru a face din România o republică socialistă în federația republicăi socialiste din Europa“. Țelul și mijloacele lui de realizare apar încă și mai clar și mai violent exprimate în manifestul literar Noembrie 1918 care sărbătorește un an de la „revoluția bollșevistă“: „In pragul celui de-al ubuilea an revoluționar, celui al doilea an de stăpânire riâOncitoare în Rusia, e o datorie sfântă pentru noi să ne umplem inima de cântările revoluționare ce vin dici răsărit, pentru că ^evoluția poporului rus e și revoluția noastră; împodobiți-vă pieptu râie, muncitori cu cocarde roșii... Revoluția nu mai poate fi oprită! Um fiier de sirenă numai, un strigăt: „la arme“ și sute de mii de muncitori și muncitoare vor năvăl în străzi;vom ridica din trăsuri și tigimivne baricade; vom pune în mișcare tunurile ,ti mitralierele, puște și grăuntele; vom ocupa ministerele, polițiile poștele telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului... Trăiască «revoluția socialistă rusă etc”. Iar în broșura de 31 pagini intitulată „Un an de la revoluția rusă” și semnată „muncitori comuniști din România”, broșură, pe care aui avut grija s-o răspândească în toate «dțurile țărei, se făcea următorul îndemn: „Să nu uităm că mai avem de făcut ultimul pasi: „revoluția“. Ziua cea mare «o apropie, bate la ușă. i Pregătiți-vă sufletele, înarimiți-vă mâna pentru a vă arăta vredmci și inimoși, mâine când ne va chema semnalul de luptă... Vom pune mâna pe arme, vom pune stăpânire pe arsenile, vom distruge și urmele acelora cari au fost ieri. Vom ocupa ministerele, gările, poșta... Vomi goni pe toți care nu sunt cu noi... Vom alicătm ■ sfaturi de muncitori, de țărani, de soldați etc.“ Dar se va spune toate aceste sumi animiteste și broșuri, clandestin imprimate și distribuite care nu se cuvin să fie atribuite direcțiunei partidului socialist. Iată însă că, după câteva zile la 14 Noeembrie 1918 ,camitetul executiv al partidului socialist din România și comisia generală a sindicatelor muncitorești“, printr’un manifest imprimat și disttribuit pe răspunderea sa, sub tcíisÉ „Trăiască Socialismul“, împartășește în totul ideile și mijloacele de realizare ale acțiunei daciibstine: „Muncitoriú dela sate și din on age, mână în mână va imita gestul fraților de peste granițe; va înlătura pe toți stăpânitorrii criminali și va dm singur puterea în mână spre folosul său și al clasei sale... Trăiască socialismul international. Trăiască republica federalivă europeană’’. In fine, pentru ca să nu rămâiem spirittuli nimănui nici cea mai mică îndoială, că direcțiunea întregi acțiiunii socialiste care a pregătit, evenimentele dela „13 Decembrie“ era maximalistă și solidară cu acțiunea revoluționară condusă în Rusă ded-nii Bocovici cităm aci din adresa cu No. 4 din 28 Noembrie (12 Decembrie) 918 la comitetului executiv al partidului social-democrat din România către secțiunea Brăila, adresă semnată de secretarul comitetului Itîi. Sile Mu«coriei următoarele vînduri: „Pentru ca comitetul executiv să poată funcționa legal, vă rog să aprobați de urgență propunerea noastră. Ca o manifestare de solidarizare cu revoluția rusă s’a admis un tov. dr Racovski să figureze mai departe „ca membru al comitetuhu executiv“. Astfel până la Congresul de care vom vorbi în altă parte, cominteltul executiv al partidului socialist, solițdar cu acțiunea revoluționară rusă, se compunea din d-nii Ah Constaintinescu, dr. C. Racovski, G. Cristescu, I. C. Frimu, Tin Iocdăobescu, Ilie Moscovici și Gh. Teodorescu. Legătura dintre comitet și d-rul Racovski se făcea prin Al. Constantinescu, dispăruți la „18 Decembrie*** și condamnat la moarte în contumate de Curtea Marțială pentru crima ce a încearcat să săvirșească în acea zi, iar acesta își stabilise corespondența cei d-lui Racovski prin deosebiți agenți, printre care cităm pe Marcovici, Carol Moscovici, Ernest Rukriegel, zite și Sever Dimitriu, și desigur încă mulți alți ce ne-au rîmas necunoscuți. »»JLS Decemfogie. Qu ¥ ERKOL și ACȚIUNEA SOCIALISTĂ UN SCURT ISTORIC- RISTABlUfd öS FA9TJ. - SU3 REGU4U1. Kstamr BaniiIamilL de d-rul Racovski Ordonanța definitivă suplimentară No. 10310 din 21 Februarie 1919 și Curtea Marțială în Martie consatata că acest din urmă, fost soldat în batalionul revoluționar din Odesa, făcea schimbul de rapoarte între comitetul din București și Odesa, adcirea lui Al- Constanti 11 eseu banș £ și instrucțiuni de la d-rul RacovSig). Și pentru ca Racovski să se convingă că instrucțiunile erau execatoate și banii întrebuințați cu folos, trimetea ca dovadă celega zi amin manifestele clandestine și broșăurai „un ant dela revoluția rusă“ despre care am vorbit. Urmarea în par. 2-a ,&4 © FiäaSng“ dela ÎS decembrie Din aceste legături, din direct*i unui Comitet, astfel admapus, dinwW j acțiune astfel organizată, din litorak