Viitorul, august 1920 (Anul 14, nr. 3710-3734)

1920-08-05 / nr. 3713

CONCESIUNEA petronimi romanesc? De câteva zile se "vorbește din nou de concesiunea terenurilor petrolifere ale Statului ca impusă de nevoia contractărei unui împrumut extern. Pentru ca cititorii să-și poată da seama de importanța acestei chestiuni’* de care depinde independența economică și cea spolitică a României credem necesar a arăta care este rolul economic și politic al generatoriilor de energie. In timpurile de astăzi, când se inccheagă echilibre noi politice și economice, un Stat trebie să vegheze cât mai mult ca energiile de tot felul, de care dispun țara, să fie cu bine utilizate, pentru a-și crea o independență economică mai mare și a și întări independența sa politică. Dintre energiile legate de jrământul țării, generatorii de energie, căderile de apă, gazele naturale, cărbunii și petrolul ocuipă un loc de frunte în viața economică a unui stat, căci dezvoltarea sa industrială și toată problema tansporturilor sunt, funcțiiuni de-ale ei. Rezultă deci in mod firesc, că generatorii de energie trebuie să fie pe cât posibil naționalizați și puși sub controlul Statului. Cele mai multe dintre marile state ce duc o politică economică mai luminată, au înțeles deja dinaintea războiului mondial însemnătatea mare ce au generatorii de energie pentru viața lor economică sau pentru dominațiunea lor politică și economică. Pentru aceste motive guvernele acelor state lucrau necontenit spre o emancipare, o păstrare, sau o acaparare a generatorilor de energie. Acum după războiul mondial, acest principiu se impune in primul rând ca o necesitate politică, căci nu se poate concepe o independență economcă a unui stat, fără o stăpânire reală a generatorilor de energie, și nu se poate concepe o independență politică fără o Independență economică. România dinainte de război și mai cu seamă România cea mare născută prin războiul mondial, este o țară ce dispune de o mare producție de generatorii de energie. Prin aceasta ea are o situațiune privilegiată în problema mondială a generatorilor de energie. Căderi puternice de apă de sute de mii de cai, o producțiune mare de antracit, cărbuni, bruni și de lignitte poate fi sporită ușor; rezerve importante de cărbuni; zăcăminte?« cele mai mari de gaze naturale cunoscute până astăzi în Europa și în fine zăcămintele ■ sale de petrol, pun România printre țările cele mai bogate în generatori de energe în raport cu suprafața sa. Ea este singura țară în Europa ce întrunește aceste calități, la care se adaugă posibilitatea de a fi cel mai mare suportator dn grîne din noua Europă, precum și s’stratiunea sa geografică excepțional de favorabilă pentru efectuarea transporturilor. Aceasta este situațiunea economică a României marii; țara care economisește este independentă și* 1 care întrunește toate condițiunile pentru a avea totdeauna o independență politică. In special politica de stat a României în chestiunea petrolului, trebuia să fie seama de importanța ce avea acest produs nu numai pentru economia generală a țărei dar și pentru apărarea ei, dar acest punct de vedere însemnătatea pietrolului este mai mare ca a tuturor celorlalți generatori de energie. Pe lângă ea petrolul este indispensabil pentru transporturile pe apă și pe uscat, el servă la fabricațiunile explosibilelor și mijloacelor 110I de atac și de apărare, calități care s-au ridicat la rangul unei arme militare de primul orbin. Petrolul este aproape singura materie care servește la fabrica zipica uleiurilor de uns de orice fel și pentru orice scop. Nu se poate concepe transporturi de la căruțe la locomotivă și până la uriașul steamer, nici mașini industria’o de la miamina de cusut până la motoarele gigantice, care să nu reclame întrebuințarea vreiurilor de uns! Față cu cele de mai sus, care trebuie să fie politica de Stat a României în chestiunea generatorilor de energie ? Ea nu poate fi decât acea ca Statul să dispuna de acești pe naratori, de industriile lor fundamentale, și in cel mai rău caz, capitalul și energiile naționele să predomine în constituirea acestor intreprinderi. A concesiona capitalului străin nonprrrfinii de energie, sau a-i da întâietatea, ar fi a renunța la indepeniența economică și politică a țării, ar fi deci a o arunca în sclavie și a condamna viitorimea la o subjugare veșnică. Ar fi o crimă de către nimeni dintre noi nu poate permite să fie înfăptuită. De aceea îi putem da crezământ zvonurilor că guvernul, în vederea împrumutului extern, tratează chestiunea concenduiei petrolului românesc. Este imposibil în timpurie de astăzi ca un guvern să aibă îndrăzneala și un popor îngăduuința de a reduce în sclavie o țară, mai cu scea‘mă după ce ea a făcut toate sacrificiile pentru a-și întregi neamul și a trăi independentă. ZI CU ZI „Epocia“ scrie : „D. Take Ionescu. a fost singurul care a avut puterea să ridice întreaga Cameră în nivelul cuvântarei sale“. Șeful guvernului, d. general Averescu a vorbit și el, dar ce folos, tot d. Take Ionescu „a fost singurul“ care a vorbit Constatăm că în presa română se petrece un fenomen nu lipsit de imposib țtanță). După vânzarea ,Adevărului" casei Blank, vine cel alf. bancher favorizat al României-Mari, d. Scibul’s-r și cumpără.Renașterea Română“. Acest fapt, are mai mult decât o importanțțî irfpomufcială, prin faptul următor: Dacă d. Blank ar fi cumpăra« un ziar de la d. Miile aceasta ar fi fost o chestiune personală De fapt, cumpărarea „Adevărului“, se comnică cu trecerea d-lui Lutru ca conducător al lui; vânzarea devine atunci un fapt politic. Și tot un fapt politic este și vînzarea „Renașterea“ d-lui Schuller care prin banii câștigați din permisie faimoasei susțin« partidul d-ipl Averescu. Politice ..o suwuste iie vin astfel subvenționate de unii bancheri norocoși! S’a depus pe binroul Camerei un proect de lege pentru controlul averilor și confiscarea lor în folosul statului în caz când nu s’ar putea îndeajuns justificata președinte al comisiunei de control ce zice că va fi numit d. Schuller, care deși milionar de recentă date, are permis în regulă. D. Take Ionescu nu va lua preșideriția consiliului după plecarea în concediu a d-lui Averescu. Sunt oameni care la ce aspiră nu ajung niciodată, rămânând ca alte satisfacții de ordin mai financiar să despăgubească de decepțiile sentimentale! " ' ) * Sofia, 30 iulie. — Ocuparea Traciei orientale de trupele generalului Parascheropuios, a produs o adevărata consternare a ei. Cucerirea orașelor Adrianopol„ Kirkiliss. Lule-Burgae, cari amintesc bătălii câștigate în primul războia balcanii, a spulberat ultimele iluzii ale politiciașii lor bulgari. Intrr’adevăr narodiiiacri d-lui Gheroff mai sperau în influența eoamitetului balcanic de la Londra și mai credeau că cererile lor asupra Traciei vor fi luate în serios, dar dejucate de d. Venizelos, intrigile bulgărești nu a avut nici un rezultat. Mișcarea lui Kemal din Asa mică da oanceari licăriri de nădejde Bulgarilor, dar așa de slabe, încât par razele stinse și roșiatice ale linei aurori boreale. Balcani, sub egida Rusiei reînviate. In acest caz s’ar da Serbiei toate teritoriile la vestul Strrmei inclusiv Salonicul și Bulgariei de la gura Straniei până la Ceatalgea. Constanttinopolitic rămânând rusesc. Pentru moment aceste manifestații sunt indreptatic împotriva Greciei oculte n’au nici o înreorie a fi, dar ele dovedesc o continuitate de politică ce nu trebuește pierouta lui vedere. Grice simnton are o cauză eficientă, care ascunsă acum, reapare in momentele de criză polticâ. Să nu uităm că Balcanii sunt marele câmp de exiferent al tuturovadiiÂcilor și că războiul cel mare începnit aici s’a sfinșit tot începând cu Peninsula Emului, S. R. Situația în Bulgaria Ocuparea Tractei de CĂTRE GRECI Impresia care a produs’o în Bulgaria. Ce speranța no stress bulgarii — (Reia corespondentul nostru special) Spera rajele rusofililor Mai sunt rusofilii d-lui Doneîi, cand mai speră într’o reînviere a Rusiei Mari și bolșevicii au redeșteptat ambițiuni uitate la Sofia. Asttfel Cicerin ar fi pentru o confederație dunăreană a statelor slave (Sârbii, Bulgarii și Cehoslovacii). Ideea lui Cicerin a prins aici și el iar Stambulinskî a trimes emisari la Praga și la Belgrad să lucreze în acest sens. In orice caz, dacă va reuși sau nu această confederație, faptul este că Bulgaria se va pune la dispoziția Rusiei sovietice, cum ajunsese un moment instrumentul ideei panslave în Balcani. Rusia sovietică va urmări predominarea asupra strîmtorilor și dnimiul spre Constantinopol va trena prin Bulgaria Cu ajutorul naționaliștilor turci și a Bulgariei, Cicerin va agita spectrul unei stăpâniri eventuale asupra Constantinopolului. Situația politică Internă . .................... Acestea sunt însă, speranțe îndepărtate. ’Potifi uit moment guvernul bulgar își cultivă pământul în malterior. Cu tot dezastrul războiului, Bulgaria nefiind invadată și-a menținut un stoc important de vite, provenit în mare parte, din România, Serbia și Grecia. Astfel că țăranul bulgar îșî cultivă pămntul în mai bune condițiuni ca cel român sau cel sârb. Recolta griului și a sfeclei este satisfăcătoare. Printr’o prohibire stricta a imperiului s’a ajuns la oarecare echilibru bugetar și s’a eviitat scăderea sevei. Bulgaria însă, săracă, euan a răs, mi mai are nimic de exportat. Regiunile producătoare de tutun, care-i aducea mari venituri au trecut în 'teri4''”’"’ ni’mocC'' eenrta de ondafir produce un excellent minim, doar zahărul poate să aducă oare ea în venituri și lâna. Dar și exportul lânii, brânzei este prohibit din cauza necesităților interne. Influența evenimentacsssimist ior din Jugoslavia In altă ordine de idei, evenimentele din Iugoslavia par a favorizat într-un sens politica de egemonie balcanică a celor de la Sofia. Un puternic curent autonomist se remarcă în Macedonia — o autonomie în statul iugoslav — iar Croații au evidente simpatii pentru o conlucrare cu Bulgarii, care le-ar da putința să balanseze influența „tiranică“ a sârbismuiui. De altfel, luptele între partidele politice în Serbia veche au atins o extremă intensitate. Sunt partide federaliste care încurujează toate curentele de separatzivit S’a format di,iar un cerc la Belgrad care tinde la o conlucrare cu Bulgarii. Acest cerc, înființat de refugiați ruși cauttă să împingă pe sînbe„bulgari "la o dominație în Iar «Matei coriutelor Nu știm ca guvernul să fi luat până acuma nici o măsură eficace pentru a împiedica spermța ce se face cu prilejul acestei operațiuni. Una din măsurile cele mai justești mai indicate ar fi ca să se aplice două cote de schimb: una pentru cei cari domiciliază în Ardeal și dovedesc că posedă coroanele, în mod normal, de mai multă vreme, ca fruct al muncei lor, și altă cotă pentru speculatorii și acaparatorii cari nu-și au domiciliul stabil în Ardeal și au acumulat coroanele numai în vederea unui schimb avantagios. Ar fi întoi adevăr nedrept să se ia una și aceiași lăsutU și, față de o populațiune foarte interesantă și numeroasă care.și are plasată averea în mnainte și față de speculatorii cari, cumpărând, de pe piață carea, cu 28—îiO bani, vor acuma să și îndoiască fără nici o muzcă capitalurile din averea Statului. După cât se aude, unele bănci mari, cari au multă influență la ministerul de finanțe, și cari au acaparat multe milioane de coroane în vederea schimbului, susțin nici mai mult nici mai puțin decât, ca statul să dea 75 bani pe coroane. Ar fi un adevărat jaf in averea statului. Știm că în primul proect de regulament privitor la operațiunea utragerei ,coroanelor și blocurei lor cu fol, se prevedea ofiirOii diar deosebite taxări, de cari vorbeam mai sus. Dar d-l Take Ionescu, în dată ce a venit la ministerul de finanțe, a schimbat această dispozițiune menită să împiedice specula, favorizând astfel direct pe speculatori și acaparatori. Așteptăm să vedem măsurile luate de ministerul de finanțe, pentru împiedicarea speculei. De ne acuma insă nu putem fi decât foarte sceptici în această privință, deoarece, după cum am arătat, ministru], de finanțe a suprimat pe de o parte dispoziția din primul proect de regulament menită să oprească specula și păgubirea Statului, iar pe de alta relatiunile unor anumite bănci interesate. — cari posedă multe milioane de coroane acumulate in vederea schimbului, cu ministerul de finanțe, sunt grea strânse și influența lor prea mare, pentru ca si ne puem aștepta la 0 ,e ioisă ocrotire a intereselor genera:/:. NOTE Minunea Minților Cuvântul de Mărășești a rămas nu numai în istoria noastră, ca simbolul suprem al energiei ostășești, dar și în inianele noastre. Ca acel magic „Sézame ouvre-toi“ din basme, Mărășeștii e un cuvânt care deschide întreaga comoară a minților celor mai dureroase, dar și celor mai fericite ce ne-a fost dat să gustăm în viața siucilimată a generației ce-a văzut războiul mondial. Eram tăiați în două prin zidul de fier al frontului de la Siret. De-o parte o frântură de nealm suferind ocupația dușmană,—și de cealaltă parte, o oștire istovită, nemâncată, decimată de boale, și multă, multă populație românească strânsă pe un colț de pământ liber al scumpei Moldove, sărăcite, jefuite și îmbolnăvite. In aceste conditiuni, și în plină vigoare ostășească a armatelor triumfătoare ale lui Mackensen,—acele armate înzestrate cu tot ceea ce spiritul de destrucție ajutat de cea mai abilă știință descoperise mai bin—se vești că mari lupte se vor da la Siret. Ce curaj extraordinar, ce energie de dincolo de pământ și trimisă de Dumnezeul părinților noștri, a trebuit atunci să treacă cum trece suflul de viață peste uriașii morți în basmele copilăriei, care să facă minunea, cea mai mare minune după luptele dela Marna, ca dintr’o ofensivă ce tindea la distrugerea noastră să iasă cea mai dureroasă defensivă. Cumpăna războiului își schimbă poziția. La Mărășești nu mai erau apărătorii unui pământ ce voiam să ne nămâc și mai departe liber ci eram năvălitorii cari voiau să schimbe în mormane de leșuri păgâne, frontul de oțel al Siretului. Și-am învins. „Spărgătorul Idie fronturi", tarmata cea mai trufașe, știința cea mai completă a raibbiului nu mai însemna nimic în fața acelei mitei oștiri cari punea în locul barierei de oțel, iirele ei eroice și brațele ei ce nu se îndoiau. Mărâșești ! Care alt cuvânt poate răscoli mai mult sufletele noastre decât el ? Petronius U ECOURS neori legea își are lacunele ei, cari pot lua formele rele mai caraghioase. Un bijulii r din Paris obligat si transporte zilnic într-un portofoliu giuvaericale în Sumă de 5.600.000 franci, se predază la comisarul din cartierul său, spre a cere autorizația să poarte un revolver. Imposibil, îi răspunse de la înălțimea importanței sale comisarul, legea n’autoriză în cazul d-tale, decât portul unor arme aparente. Nu cumva, domnule comisar, replică comerciantul, vă închipuiți un bijutier mergând pe stradă, încins cu iatagane, puști de vânătoare și flinte vechi! Cum calculează negustorii mărfurile ? Este, în tot cazul, o matematică superioară inaccesibilă primului venit? Valul de scădere care se ridică cu atâta impetuozitate a fost, pare-se, un simulacru de val, căci ne a lăsat tot așa de tufă ca și mai ’nainte. In adevăr prețurile tuturor obiectelor continuă a se urca: aparate electrice, pânză, ouăle, pânzeturile, în sfârșit toate. Automobilele se vor scumpi și ele, acestea însă urmează o curbă de urcare și mai neprevăzută încă. O fabrică cunoscută a scris astfel agenților săi: Spre a stabili noul tarif, veți înmulți pentru toate obiectele tariful din 1919 cu 20 625. Deci, un bulon va costa 0,85X2,0625? Viața se ușurează mereu. ----------------—• / —----------------- Ffert» a mai așteptat plata, nici măcar a uneii prime părți din indemnitatea germană, Franța a săvârșit o bună parte din opera de reconstruire a Nordului. Bineînțeles ca mai este încă mult de lucru și că majoritatea lucrărilor efectuate au un caracter provizoriu; ele vor trebui reluate, însă, conducătorii poporului francez au căutat să redea populației din Nord, rătăcind prin tot teritoriul Franței, putința de a se întoarce la cămînuri și de a-șii reîncepe ocupațiile întrerupte de războiul purtat atât de sălbatice de Germani. La o manifestație pentru Nordul, atât de încercat, d-l R. Poincaré a spus, cu foarte mare dreptate, în mijlocul unei asistențe mișcată până la lacrimi: „oricare ar fi promisiunile legei asupra despăgubirilor de războiu, oricare ar fi angajamentele solemne ale Germaniei luate prin tratatul de pace, oricare ar fi sforțările guvernului și Camerelor, un mare număr de emigrați nu au adăpost în țara lor, alțât tcrbitesc în niște baroce mizerabile, mulți așteaptă în zadar materialurile și lucrătorii caii să le înlesniască reconstruirea caselor lor“. Și ’ăpire a se putea realiza mai curând grandioasa operă de reconstruire, inițiativa privata, și ea destul de apăsată de sarcinile ce-i impun chîpeurile rezultate din război, a făcut sforțări imense, cari, după cum vom arăta, au transformat, la puțină vreme, înfățișarea câmpului de război din Nordul Franței. Căci această regiune însemnată a Franțeii, din bogata trecută nu mai avea nimic. Peste tot locul baraje de sârme, tranșee și dărâmăturii. Și în haosul acesta, Francezii au trebuit să-și refacă vechile lor focare de viață! Orașele intacte adoptează pe cele distruse Opera de reconstruire a fost și este mult ajutată de instituțiunea înlduioșătoare care ia făcut ca orașele nehmeroate, favorizate de soartă, să ia sub sprijinul lor pe cele devastate și bombardate de dușman. Municipalitățile protectoare sunt nașele (las marrainos) celorlalte, și, spre a le veni financiamente în ajutor, organizează serbări, cari aduc sume frumoase și grație cărora Nordul renaște. Asemenea adoptări s’au făcut nu numai de orașele franceze. Multe municipalități belgiene s’au găsit cinstite să ajute la refacerea lor orașele din nordul Franței. Din Anglia, de asemenea, ajutorul a venit sub aceiași formă. Această protecția vne nu vine nummai din partea orașelor mari. Chiar orășelele de „banlieue“, cum e Chelly-Levallois din jurul Parisului, adoptă pe cele din Nord și le trimit, cu atare grijă și regularitate mijloace de reconstruire, iar lucrările se continuă cu repeziciune, intrucât toamna nu trebue să vină, fără ca fie 2a de refugiat să aibă putința de a-și relua ocupațiile în ținutul lui de origină. iSnorgiliftatea dszasSra lui Cifrele ne dom o imagine credincioasă a pierderilor din Nord. Deci, fără nici o înfloritură, mă voim mărgini a reproduce datele statistice. Cele 10 departamente nordce care au suferit de foc urma războiului, aveau, în 1914, o populație de 6 miliioane 500.000 de locuitori și constituiau regiunea industrială cea mai bogată din întreaga Franță. La sfârșitul lui 1D18, nu mai era, în această reprie, decât o grămădire neînchinuita de inline. Lucrările, cu toată greutatea , - au descurajat pe cei ce trebuiau să se facă și astăzi, bilanțul sforțărilor unui an și jumătate întrece toate așteptările. Intr’adevăr, populația celor 10 junginie AT ° are‘1 ocupa <«re, la 1. Noembrie, nu mai era decât de 1.944.000 de suflete, a ajuns, la 1 Aprilie 1920, la 3.967.600 Tot la 1 Aprile anul acesta. 4006 comune paruise să-și reia viata lor municipală, pin 6445 de școli care funcționau inaintea războiului. 5345 sunnt actualmente deschise în localuri de ocazie sau barace de lemn. restaurare tineră Pentru reconstruirea Nordului până la sfârșitul primului trimestru din 1920 se formase 1675 cooperative, cari întrebuințau 141.041 lucrători, francezi și străini. La 1 Maiu 1920, din 3.950.000 hectare cari trebuiau restaurate o suprafață de 3.339.000 hectare fusese curățată de proiectile, 2.780.000 hectare fusese desbărate de rețele de fier, și 1.680.000 hectare primise o primă arătură. Din cele 265.000.000 de metri cubi de tranșee, s'au acoperit 156.360.000, iar din cele 300.000.000 de metri pătrați de rețele de fier, au fost curățați 202.900.000. Dărâmăturile ce trebuiau ridicate erau de 41.000.000 de metri cubi, din care 15.350.000 au fost curățate. Cuptărul caselor distruse Este interesant a se cunoaște mărul caselor distruse. Ele erau,distruse în întregime, 297.271 de 277.500 aveau nevoie de reparațiuni radicale. Din acestea din urmă s’au refăcut 185.600. Dificultățile isvorâte din lipsa lucrătorilor și a materialelor 11’au îngăduit reconstruirea definitivă și solidă a tuturor clădirilor. S’au făcut, totuși, barace provizorii. La 1 Mai, existau 28.509 barace de lemn, 28.200 case provizorii tot de lemn și 16.800 case provizorii construite cu materiale tari provenite din dărâmături. Grație acestor măsuri, s’au putut adăposti în locuințele provizorii, 874.100 refugiați, 51547 kilometri »le șosele și drumuri naționale s’au găsit stricate la semnarea armistițiului. Din ele ,17789 klm.. au fost reparate provizoriu, iar 2265 emise în starea dinainte. Din 3168 lucrări de arhitectură distruse. 1702, cea mai mare parte poduri provizorii, au fost terminate. Aceeașî sforțare s’a desfășurat pentru repararea căilor ferate. Toate liniile de drum de fier de interes general au fost repuse în stare de funcționare; cele de Interes local, din 2386 km., sunt reparate: 1353, în mod provizoriu, și 391 puse în stare definitivă de exploatare. Refacarea Agricutureii Agricultura nu a fost nici ea neglijată 731.199 hectare au fost însămânțate, grație celor 1.270.700 chintale de semințe și 1.298.000 chintale de îngrășăminte procurate de oficiul de Reconstituire agricolă. Rezultatele, în domeniul agricol, au depășit toate prevederile, căci în momentul de față, cele 10 județe devastate produc cereale suficiente pentru a-și îndestula nevoile lor și. Continuarea în pagina 2-a SCRISORI DIN PARIS RECONSTRUIREA 0„ Hordulii Franței — Dezastrul pricinuit de dușman. — Sforțurile poparului frnngez. Razul țâțele obiînuie — ter Barat tip AW’- . Continuarea în paginala Cronica literară — 6» Batovia: (poezii).— B ©ngi, S@rky: OOIMlii t*tng (Din zile de luptă) In trio zi ploioasă, cu nori și cu ceață, ni-a apărut, in trio berărie a Capitalei — acum vr'o cinci ani —o figură blândă cu niște ochi șterși, stinși aproape ca două candele ce au nutd la lemnul pe sfârșite, cu niște mâini subțiri, străvezii, cu fața extrem de trasă și de palidă, —. parcă răsara din altă lume, parcă se simția strein printre oamenii aceia cari beau, râdeau, hohotiau, exultau de viață și de sănăte Bacovia, un spectru atuncl, azi internat întrio casă de sănătate, viu întrio atmosferă de fantome. L’am rugat întri o zi, pe atunci, să ne citească două poezii pe care ni le-a 1) Ed. Librăriei P. Sura, București, Ed. 111 a. transcris: Decor și Amurg, de altfel cele mai frumoase dintri un, volum publicat în Editura „Flacăra“, prin nu știm ce combinație de împrejurări. Pare-se că un Mecenate, răpit de temperamentul tragic al arcismului ,a ajutat să-șî clisa poeziile în vileag. De câteva ori Tam mai văzut ca o nălucă trecînd pe lângă noi—cu lumea cea lugubră în cap, cu lumea de sicrie, de cadavre, cite fote tuberculoase , de amurguri însângerate și de perspective funerare—urind viața și oamenii. Nu vorbim nimic; viermele boaleî cared rodea, melancolia și șarpele care-î otrăvim sângele în vine îl făcea nesociabil. Erai un învins al existenței: o frunză veștedă, îngălbieuită înainte de vreme—simbol duios și simpatie prin el însuși,— dar încălcată de toți cei ce trec pe lângă ea, se lasă azvârlită în noianul mulțimielor ce se uită și se sting... Arta, ea și viața, nu iubește decât pe învingători. Este o femee cu toane, dar sănătoasă și fecundă în instinctul ei — de aceiași eternă ca tot ce e pornit din izbucnirea aceia incomensurabilă a vieții, care creiază totul, care distruge totul, care dispare ca să se renască apoi ea și pasărea Phoenix din propria-î cenușe. Toate poeziile lui Bacovia au atmosfera unui cavou și a unei săli de disecție. Dacă într’o bucată două, va putea scoate un accent de avânt dintr-un asemenea spectacol repetând a-te devii imposibil și maniac. Opera lui Bacovia este pătrunsă și înfiorată de improfund sentiment de durere, exprimată adesea, în simboluri puternice, întri o musicalitate la cuvinte'or și întri un ritm încet și pătrunzător de jalnic semănător unui marș funebru care capătă um farmec de frăgezime și de expresie nu banală. In Decor și în Amurg are ceva din Verlaine și ceva din poetul poemei La chute des feunles, așa de celebrii' pe vremuri și așa de uitat astăzi. Emblemă însângerată a celor învinși cari se uită repede. Poate, aceste două poesii să râmâne în literatura noastră ca un exemplu de simbol trist și funerar. Terminând, pentru ca cititorii să-și dea seama de cele spuse de noi, cităm: Copacii albi, copaci negri Stau goi în parcii solitar. Decor de doliu, funerar... Copaci albi, copacii negri. In parc regretele plâng iar... Cu pene albe, pene negre. O pasca e cu glas amar Străbate parcul solitar... Cu pene albe, pene negre.. In parc fantomele apar... Si frunzealbe, frunze, negre; Copacii albi, copacii negri, Cu pene albe, pene negre; Decor de doliu funerar.... In parc ninsoarea cadre iar... * (Decor) .Iluzia este viața sufletului, dpă cum aui,menteti sunt hrana vieții. In zadar știința, această nihilistă omorâtoare de iluzii, ne-a spulberat nădejdile din toate domeniile pe unde a trecut critica ei acerbă și înspăimântătoare. Au rămas colțuri, penumbre, deportări, realități chiar prin cari n’a putut străbate, stăpânind pe acolo umbrele tainelor nepătrunse și ale farmecelor otrăvitoare. Privind sub prizma rațiunii exelanăm cu Eclesiastul: „Zădărnicia zădărniciilor, toate sunt zădărnicii“. Ce înseamnă omul, în seria, animală ! O vergă. Veșnicie în luna noastră, eterntate în fața noastră, noi nu sântem după expresia unui mare cugetător, contimporan decât o străfulgerare în noaptea veșniciei. Ce este poezia, această înălțătoare iluzie, muzica misterioasă, căreia legenda îi atribuia putința de a îmblânzi animalele, arta, în genere, decât o iluzie ! Ce este Religia ! toate credințele, toate patimele noastre decât iluzii! Creatoare sunt nădejdea în mjai bine și credința. Pe treptele ce le suim în lungul vieții, prin primul fustei trecem încrezători, îmbibați de nălucile fericirii, și pe culme, când aripele morței ne închid pleoapele îngreunate, pe râ9im cu balastul iluziilor și existența. Numai cei ce icredi in arta lor, în știința lor, în Dumnezeul lor, mf ar’o legendă, întri o iluzie, aceia sunt folositori, ceilalți foarte puțini sunt niște negativi și niște nenorociți. Unul care a rămas ce a trei, care a crezut eu fanatizm în instinctul lui și al poporului Iui, acela este un conservator de datini, un înălțător din suflete, un poeți ai celor umRi, unul care răscolește și care identfică cu speranțele durerile tuturor cu ale lui, rămânând un fiu al neamului. Acesta este cântărețul Doinelor mele, Ion V. Soricu. Prin 1905 citiam prin „Semănătorul“ și „Luceafărul“ poezii drăgălașe ale unei naturi pure parcă ar fi fost alise de o fată! Entuzia.snuit de atarea tragedie din 1907 care a născut curentul țărănist, Soricu s’a închinat cu patimă amintirilor de acasă, închis în ele ca întri o bisericuță, adorându-le, iubindu-le, incadrându-le în satul acela, împrejmuit de munți păduroși, de prin țara Moților! ÎPe feciorul zdravăn de mocan nu s-a schimbat nici viața și nici Bucureștii, nici cu gura, sufletul lui a rămas auriaș cu fruntea în nori, cu armele în Ardealul robit atunci, — prin plaiurile căruia zburau gândurile lui veșnic —pe acolo și numai acolo. Din marele războiu pentru întregirea neamului — atât de dorit, așa de visat și de adăsta , pe care l-a văzut inifiripându-se — din întâmplările lai tragice și ecoice, poetul nu putea culege —juriu temperamentul lui — decât impresii gingașe, profunde. Sorica nu este poetul epopee! — ce va veni mai târziu —, ci expresia celor mulți, ecou celor cari sufăr și țplâng în tăcere, cari speră și tare vise în întunericul colibei amărâte din pricina celor cari s’au dus, și pe catri o mamă, o soră, o logodnică, îl așteaptă să vie sau se pierde în mijlocul tranșeelor printre acei tifțrî, sub norii de gloanțe, sub fulgerile tunurilor, n’au alt gând, alta, icoană în fața ochilor decât cei rămași acasă. _Si ce bine le ghicește gândurile: " " Zis’a badea c'o venite ■ Frunza când o rugini, Să-mi aducă flori de altiță Și cununi de lămâiță. Brâu subțire de mătasă Si năframă de mireasă. Astăzi rece brumatică Peste blânda taifănică, Au trecut de mult în zare Rândunile călătoare, Cuiburile plâng străine. Și bădița nu mai vine. Astfel firea l-a împins să fie și să persiste poet popular, iar limba și concepția se toarnă în spiritul țărănesc. Pezasferaea pace din 1918 îi înalță inspirația, sintetizând și simbolizând durerea și indignarea tuturor în emoționantul Blestem al Munților: