Viitorul, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 3736-3760)

1920-09-15 / nr. 3747

DOUA POLITICE FINANCIARE Una din acuzațiuni­le cami aides s’au redus partidului liberal, a fost o pre­tinsă acaparare a vieței economice­ Si instituirea unor societăți, întreprin­deri or instituții financiare cu carac­ter politic. Această aciuizaț­iînel sus­ținută de reaua credință a unora și de ignoranța sau credulitatea naivă a al­tora, a găsit răsunet și într’o ‘a­­num­ită presă din Ardeal, care necu­noscătoare a evoluți­ei economice din Vechiuil Regat, presim­tă întărirea par­tidului liberal în Transilvania ca un pericol economic. De fapt, partidul liberal are o po­litică economică, cum trebue să aibă ori­ce partid­ serios de guvernământ și fără de care o grupare politică sVr sbate în nesiguranță și fără orientare. In complexitatea viatei de Stat. A mai­ avea o politică economică înseam­nă pentru un partid a nu fi pregătit pentru misiunea lui, care nu poate fii alta de­cât servirea marilor inte­rese naționale. Fără­ un program e­­conomic, un partid politic nu poate presinta nici statelor străine o bază sigură de discuție economică în e­­ventualele raporturi de la stat la stat, pe care comerțul și capitalismul le creează. Această politică economică, are ca princip fundamental intensificarea e­­­con­omiei nationale, prin apelul la muncă, energia și capacitatea româ­nească. In caz când acești factori in­terni nu pot singuri să creeze o ra­mură de producțiune, aportul străin în capital sau tehnică, va fi înteme­iat pe principiul colaborării, munca sau capiti­lul străin fiind astfel un stă­pân, ci asociat cu elementul sau fac­torii românești. Ca colorat de detaliu, Regia coin­teresată în care statul saim comuna chiamă la exploatarea unora din ser­viciile lor, inițiativa particulară, unind siguranța ce-o dă o întreprindere pa­tronată de stat, c­u comercializarea ce-o dă inițiativa particulară în afa­ceri, această Regie cointeresată a fost susținută în discutiunil­e p­roci­­clate pe figre particlul­e tinerai le-a avut în decursul ultimilor ani. In această atitudine de altfel partidul liberal nu a făcut de­cât să popularizeze în ț­ară, un sistem economic, introdus cu re­sult­ate fer­icite în statele din o­cci­dent. Pe baza acestor principii teoretice de economie națională, s’a întemeiat­ 5 anumite instituții de credit, Bănci și Cooperative, societăți comerciale și de pro­ducție, etc. Aceste întreprinderi sun­t arătate de către cei ce nu pot sau nu voesc să vadă, adevă­rul, ca „liberale“, pentru că prin­cipiile de pe care ele s’au condus se găsesc în programul sau principiile directive ale acestui partid. Și cum­ întreprinderile atacate sunt din cele ce au servit mai cu folos causa româ­nească, fără de voe adversarii parti­dului nostru- ne-au ad­us elogiul că este de ajuns ca o instituție să fie spornică in resultate, utilă pentru țară, pentru că ea, prin chiar aceasta să fie „li­berală“ . Dar nu insistă nmi asupra acestei ciu­date atitudini, de­cât pentru a pune Îin lumină următorul adevăr . Insti­­­t­ții­le, și băncile arătate ca­­ liberale, au fost creiate prin inițiativa particu­­lară, pe principiile susținute de parti­dul liberal de­oarece aceste principii au făcut convingerea în publicul mare de valoarea lor. Experința a­­ dovedit de altfel, că punctul de ved­ere al par­tidului liberal e cel drept, căci i­nsti­­­tuțiile economice intem­piate pe prim­­­cipiile liberale au aviuit o viață rod­­­nică și s­ui­cese vădite în lupta eco­­metmică. Intre aceste bănci sau­­ instituții și­­ partidul liberal, este astfel legătura ide ftiațiune intelectuală ce există în­­­­tre teorie și practică, între con­vinge­­­rea logică și aplicarea ei în lumea con­­jcretă a faptelor. Partidul liberal a găsit astfel i anu­­­­mite solu­tiL cari ca sămințeie fecunde, ‘•căzând în ogorul public au prins ră­dăcini și au dat roade. Acesta e adevărul, pentru spiritele obiective. Dar printr’o ciudată răsturnare de raporturi­, pe când unele instituții fi­nanciare s’au creiat d­e către oameni cari au văzut și principiile liberale, factori de propășire na­țion­al­ă, alte instituiții finanțerare, ereist­e fără nici o­­ preocupare de alte interese de­cât acâstea alte­ propriului lor negoț, au început ele să finanțeze sau să cum­pere ziare, cu care să facă prin ele, politica lor. Capitala deosebire între fe­nomenul recent al acarburărei de către anumite Bănci, cu­ capital sau conducerea străină, a unei anu­mite prese politice, și cr­eiarea bănci­lor sau instituțiilor financiare, după normele liberale, este că la cele din­­tâiu interesele comencialel au creiat o politică și la cele din urmă o poli­tică pur românească, le-a dat viața lor specifică. Cu latura economii -panlMuil libe­ral se mândrește pentru că ea a con­tribuit la progresul țării. Dar băncile cari au finanțat sau finanțează anu­mite politici­, recente nu, au curajul a susține în mod public noua activitate, isvorâtă din registrele lor de comp­ta­bilitatd. NOTE Românii la Flamons Dintre pieton­i nouei șco­ale fran­ceze și dintre marii portretiști al timpului nostru, Dramieng este acela care deșteaptă, o mai îndreptățită admirație. Și pictatrele lui — minu­natele sale portante vnda viața unui om, apare cu toate specialele ei în­sușiri dar și cu tot întregul carac­ter d­ a omenesc — sunt bucăți cari cinstesc arta bogată franceză. In atelierul acestui, mare pictor, doi tineri, unul Jiquidî, care poartă un nume­­ cunoscut prin urmele ce le-a­ lăsat părintele său în carica­­­tura noastră primi­ti­vă, și eslalti Bondenache, asupra căruia am «i­­tras aci atențiunea, se remarcă cu deosebire. Cel din urmă, tânărul Bordena­­ehe, judecând după lucrările ce le-a trimes în țară, se prezintă da pe acum ca unul din marile talente pic­turale, cari vor trece pe primul plan al atențiunei cunoscătorilor. Geace deosebiște mai ales pe pic­torul Bondem­ache este aproape cu totul personala sa, viziune color­isti­­că. Fără impresionism exagerat, ©e știe totu­l a combina tonuri noui, nuanțe de lumină licee,reate de alții. Se vede bine că ne aflăm în fața unui talent dublat, de o voință, care cearcă, dibnește, și foarte de multe ori reușește să ne dea ceva nou. Pentru o mișcare artistică tână­ră, vara nu suferă de o pletoră de tain­ie, cum este acea de la noi , apo­­rți­unea tinerilor muncitori,, pe tă­râmul pictu­rei nu poate decât să ne lmome. Iar chipul cum e apreciat în cer­curile de­ artă din Paris, tânărul Bonliem­aehe și felul cum îl judecă profesorul său Flamin­g sunt satis­facț­­i íi chezășii pentru viitor. Dar­ pentru că artiștii înm­ânî, g&­­1680, mai au înlesnire drum în viaț­­ță, în străinnata­ de­cât la noi, sun­tem prea buni români ca să do­rim tinerilor latente,­­expatrierea. Să vie la noi, ori ce-ar sufei! Pen­tru tanai ta, poți face jertfa persoa­nei tale, și în cumpăna dintre fe­ricire personală și datoria față de țată, cea din urmă trebue să tri­umfe. Gultivați-vă acolo, dfcei talente ro­mânești, — dar nu vă înstrăinați de noi ! Petrenchis Deși lega­torul a căutat prin di­ferite d­ecrete-legi, să remedieze cri­za de locuințe ,și să înfiiâneze epe­­ciil­a, prevăzând anumite măsuri protectoare pentru chiriași, totuși chestiunea a rămas ne­rezol­va­ta. A­­ceasta se d­atorește în mare parte nea­plicărei, măsurilor luate și mai puțin spiritului­­ acestor legi.­­ Locuințe suune Prin urmare soluțiunea trebuiște căutată­ în a'tă parte și’11 special în direcțiunea construim de noi Locu­ințe, cari să­ fie puse la­ dispoziției populației pe prețuri, suportabile și de pungile destul de împovărate a’e mul­timed nevoiașe. Societățile, pentru construirea de locuințe eft­ine, sunt prin urmare bi­ne venite și toată. Înmiea așteaptă cu încredere, să-șî înceapă activitatea, fiind singura­ posibilitate pentru re­medierea­ crizei acute de locuințe ce domnește pretutindeni, căci trebue să se știie c­ă această criză se obser­vă azi în toate țările și cu toate măsurile luate problema este neso­­luționată. Chestia rămâne clar­ des­chisă, iar populația, nerăbdătoare se întreabă, până cân­d­ ? Un început, s’a făcut în țar­ă la noi în această direcți­e, dar materia­lele și munca fiind atât de scumpe, rezultatul nu e până ’n prezent cel dorit. Deocamdată la­ noi se simte o ma‘­­ra criză de locuințe. Oamenii înghe­suiți, cum pot, locuiesc încăperi strâmte, întunecoase, și neigience. Saecura Aglomerațiunile se observă mai mult în mahalale, unde într’o curte uite dimensiuni minuscule locuiesc câteva familii. Se închiriază podu­rile caiselor, magaziile ba chiar și pimnițele. Sistemul închirierei odăilor mo­bila­te s’g. generalizat. Proprietarii caută, să tragă toate foloasele de pe urma imobil ©l ©!­ ce au. Preturile de în­chi­ri­ere sunt fantastice, locuin­țele de închiriat au devenit o rari­tate, iar fii­n dorinele au luat propor­­țiuni neînchipuite, dar și alături de chiriile ceru­te reprezntă sume ce nu pot fi suportae d­ecât de pungile îm­bogățiților de război. Această­­ s­ere de lucruri se ob­servă în toate centrele populate și pane sa nu-șî găsi nici un remediu. Insă nicăieri nu se petrece calami­tatea din București. Sunt oamenii din provincie ce vin aici pentru nevoi urgente, plângeri pe la ministere, procese, etc., însă e drept sunt prea putini aceștia­, ma­joritatea o formează cei ce vin nu­mai pentru afaceri, căci aici e cen­trul samsarilor și locul unde te culci ful­ rno și a doua zi di­n mila vreunui sus pas, te școli cu punga grasă. Acestora, trebue să le mul­țumească provincialii, cari ajun­gând în București și după ce colin­dă toate hotelurile, trebue să s’a mul­țumească cu o bancă în Cișmigiu sau pe vre-o canapea infectă de h­o­tel pe care însă o posedă pentru­ câteva ore, după ce a dat portaru­lui uin bacșiș idle 4­1—50 lei, bine­în­țeles afară de chiria canapelei. Cu speranța­ că această­ stare ne­norocită via înceta ne hrănim de mult, deci ne-am obișnuit cu ea și vom spera și de aici în cale. Noi societăți de cons­trucții In ItelgGa, s’a constituit în a­­cest scop o societate pentru cons­truirea locuineilor eftine, care inten­ționează a-șî face sucursale în toate țăril’© aproasip © 80 de societăți, ema­nate din cea de sute, sunt pe punctul de a lua, fiinal, in­ten­ți­unea acestei societăți este ca locuințeîe <re se vor construi și cari vor începe chiar din anul aces­ta, să fie făcute din materiale și a­­parate cu totul noi, se vor numi cui adevărat eftine. Specialist își vor spună cuvântul S’a stabilit ca câmpurile de expe­riență să fie in diferite localități, însă prima se va face la marginele Bruxelles-ului, care enerkeza prin aglomerație. Inventatori, arhitecți și industri­ași din toate țările, vor avea drep­tul nui numai să asiste la această primă încercare, dar li se vor per­mite să aplice­ apa­ratele inventate de ei, să-și spue părerile luminate și­­i să construiască chiar, dacă se va vedeai că sistemul preconizat este practic. La acest concurs au fost invitați și specialiștii din țara noastră pen­tru a-și spune că ei cad în tuf. Se vede clar de aci, că scopul a­­cestei experiențe este găsirea mij­locului, a se construi locuințe popu­lare, pe un preț cât se va putea mai redus, căci ,numai în acest fel popu­lația, vtat fi efectiv ajutată. Vom aștepta deci cu încred­ere re­zultatul acestor experiențe, datorită cărora această­ problemă­­ socială var putea fi soluționată. A. G. PROBLEMA LOCUINȚELOR CRIZA DE LOCUINȚE Ș........... — Construirea locuintelor estiwa.­ Cum se va soluționa această problemă. Speranțe pentru viitor ziara Ziarul «Adevărul» îndrăznește a ne dezminți pe chestia vînzărei sale. .El scrie: „Adevărul“ nu a fost cum­părat de Barne«' „Maimoiosii Blank et Cie”. . Credem că constituirea „Roma­­nia Nouă” în care „Adevărul” ce camuflează cu­­ banii d-lui Aristi­de Blank, nu mai este o chestiune de discutat. „Monitorul Oficial” e de față, unde se poate citi a­cest act de vânizare. Cât privtît­­­e nuanțe pe câine „A­­devărul“ caută să o stabilească; in­tre d. A. Blank și Caisa Blank, noi întemeiat pe însăși comunicatele a­­cestei bănici, vedem o amflen­ă și aface­re comercial­ă­, în care sem­nă linia di­rectorului e egală cu semnătura f­ir­mei comerciale. De altfel noi credem că din par­tea ,Adevărului” e un prea mare cu­m sim de-a mai nega realitatea, așa cum­­ mase din acte publice în­­regiistratie la tribunal, și publicate în ,Monitorul Oficial”. D. Mehedinți e indignat contra ti­nerilor cari verte se muscălește, ori ungurește/în sălile universităților nefestre, ca ș':' P'J aceia cari se ex­primă mai de grabă în franțuzește decât în graiul strămoșesc. Observațiile sunt juste. Pentru a fi complete ele ar trebui să se în­tindă și la aceia ean­:i făceau din lim­­­bia lui­ MinekenS în graiul dulce al nonei lor țări, stăpânite de eminenți kulturali, pe care îi admira d. Me­lled;'ni și ceilalți de o seamă cu d-sa. Ateona fi-uâ la „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel­ mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA- NEVOILE ARDEALULUI SALVAȚI FUNCȚIONARII! Când contrabandiștii coroanelor sunt supărați de un control prea as­­pru al ștampilelor, — când Bujor este trimis la sare sau Filoti tre­bue salvat în amintirea unei ilustre p­rietenii, — se găsesc nenumărate organe ale presei pentru a le lua a­­păr­area, influențîna­ guvernul­­ sau justiția, a Nu tot astfel stau lucrurile când e vorba a se salveze o cauză dreap­tă. In acest caz zădarnic aștepți anchetele presei sau ale guvernului. Ocupați cu­ intrigile politice miniș­trii tec,­iar ziarele, pline de pole­mici inutile, n’au loc pentru a stărui asupra unei adevărate nedreptăți. Iată, de pildă, problema funcțio­­narilor statului, care, pe f­iecare zi, se prezintă sub un espcct tot mai grav. Căci dacă în vechiul Regat s’au făcut oarecari îmbunătățiri la unele categorii de slujbași,— situa­ția acestora în Ardeal este desigur demnă d­e plâns. In adevăr, împărțiți în unsprezece grade de salarizare, — funcționarii ardeleni încep prin a f­i plătiți cu 660 coroane, — azi 300 lei, — pentru a sfârși la un maximi de 3000 lei. Imensa lor majoritate, au între 100—600 lei lunar, în această cate­gorie intrând nu numai administra­ția dar și justiția. Astfel se explică lipsa de personal în toate ramurile activității de stat, astfel se explică unele abuzuri cât și prezența mare­lui num­ăr de streini în administra­țiile ardelene, streini ce aduc în loc de dragoste de muncă și de devota­ment Statului, — setea lor de răzbu­nare și sabotajul. ■ * Dar dhică înainte de unificarea monetară această situație era încă suportabilă,— azi a devenit,—în ur­ma scumpirei­ enorme provocată de cursul de schimb și dispozițiile d-lui Take. Ionescu, — cu totul deperată. Salariile funcționarilor ardeleni nu m­ai sunt­ suficiente nici pentru a­ Urientare. Prevenind­ o mișcare ce ar putea,a a­vea consecințe grave guvernul este da­tor să intervie prin unificarea sala­riilor cu a cete din vechiul Regat și prin cre­­area de oficii de aprovizio­nare eftină 4­ ari să poată furniza nu numai pe favoriți* ca astăzi, dar pe toți funcționarii începând cu acei mai umili. Aceste măsuri se impun de urgen­ță și președintele consiliului trebue să înțeleagă că bugetul sălbatec a.1 d-lui Take Ionescu trebue ușurat de sinecuri diplomatice pentru ■ a face față acestor nevoi. A­ ECOURI­ vioane polițienești. A fost rezervat A­­mericei să­ realizeze această nouă a­­plicațiune a aviațiunei. La New Jork s’a organizat în adevăr o astfel de esca­drilă polițienească cu scopul de-a supra­­veghia orașul de sus în timpul marilor manifestări­ și cortegii. Avioanele au misiunea de­ a urmări pe manifestanți pe deasupra caselor uriașe evoluind peste capul mulțimei. Insă măsura această de figuranță pare imprudentă și cetățenii New­­ Yorkului vor avea tot dreptul să se plângă când vreun polițist aviator le va cădea în cap. G­uvernul chilian intenționează să croieze o stațiune balneară pe insula Juan­ Ferandez, cu hoteluri ultra-m­oderne casinouri, săli de joc și concerte. Dacă cumva urobra eroului lui Daniel de Foc are de gând să se reîntoarcă vre­odată acolo, unde Robinson a desfășurat atâta ingeniozitate ca să-și câștige existența, îi va fi greu să regăsească peștera care a fost primul refugiu al naufragiatului. Asurzit de jazzland, uluit văzând pe stră­nepoții lui A­ineri in haine de gală dedân­­du se unei gimnastici turbate și zgomotoase intre un pian și o pălărie chineză, fostul proprietar va regreta poate pacinica i co­libă, papagalul și simplicitatea credincio­sului său servitor. COMEEIUL DIRECTORILOR școalelor secundare In împrejurările actuale când este vorba Ide unificarea învățământului îin înl­reasga noastră țară "Chestiunile ■ referitoare la organizarea a­cestui învățământ treib tac să se b­ine și te­meinic studiate. Toată­­ preocuparea autorității su­perioare școlare trebuie să fie aceea de a desvolta și întări școala, ca una care este temelia cul­turei și educa­­țiunii noastre naționale, și de a inv <prima mvațământ­ului caracterul na­­ționail. Unele măsuri însă luate acum de că­­tre­ această autoritate 11c arată limpe­de că ea a trecut ușor cu vederea­­ asupra acestor importante, și delicate chestiuni. Reducerea num­ărului de ore la limba română și la isto­ria Românilor și congresul directo­rilor scoalelor secundare fac parte din numărul acestor chestiuni. In zilele de 1 și 2 Septembrie s’a ținut în București, sub ti­tlul d­e Con­gres, o reuniune a directorilor de școale secundare din întreagă Româ­nia, convocată de Minister, în care să se discuite un număr­ de chestiuni propuse de organizatorii lui. Cu pă­rere de rău am constatat că această întâie reunire În­ Capitala tara a di­rectorilor școalelor secundare din Ro­mânia Mare a fost slab organizată și rezultatele ei pot fi socotite ca nuile. Programul foarte­ încărcat, cuprin­dea nu mai puțin de dtmaspreze­ce chestiuni, cele mai multe de o Misem­­in­ă­ tatd foarte mare. Acest program a fost adus la cunoștința congre­­siști­lor abia cu 2 — 3 zile înainte d­e deschiderea congresului. Le-a lipsit așa­dar­­ directorilor nu numai timpul ca să reflecteze asupra chestiunilor de discutat în congres,­­ci mai ales a­­ceia d­e a se consfă­tui cu colegii lor profesori și a aduce la congres pă­rerile acestora asupra chestiunilor propuse. Mai mult încă Ciiastnniile n­estudiate de participanți nu­ fusese­ră prealabil studiate nici de organi­zatorii congresului. Lipsa complectă a unor referate care să pună la punct chestiunea și să fixeze elementele discuțsinii a avut­ de rezultat că a­­acea­stă discuț­­ne s’a făcut fără nici o ordine și fără nici o legătură de i­­dei de la vorbitor la vorbitor. Rezis­­ta lui n’a fost de voci — și aceasta o spunem cu mare părere de rău — sa­tisfăcător. Biurocii, la care s’au instalat direct secretarul general și directorul învă­­țămân­­tului secundar, a găsit de cuvi­ință să impună Ca timp de dsecu­țiune o ora, pentru ori­ce chestiune indife­rent de importanța ei. Astfel, chiar întâia chestiune , modificarea progra­melor analitice și reducerea orelor de curs a fost expediată în conversații ■ contradictorii asu­pra planului disec­­țiunii fără ca chestiunea însăși sa fie măcar serios atinsă, încercările unora dintre directori de a aduce în discu­­țiune reducerile de ore făcute de mi­nister pentru anul acesta, mai ales reducerea orelor de limba română și de istoria Românilor, ceea ce consti­tue o mare greșala din punctul de ve­de­re națională, au fost ofprite de către, domnul­­ prezident al con­gresului, sub cuvânt că nu este per­mis să se discute măsurile luate pen­tru anul acesta, ci cele ce sunt de luat pentru viitor. Ședințele următoare din cauza a­­ceasta au fost rerutate cu puțin inte­res, iar discuisiunile urmate au fost l­a un nivel foarte mediocru. Im­­presiunea pe care au căpătat-o congresiștii a fost foarte penibilă , în special directori școalelor secundare din Transilvania și Bucovina au fost rău impi­sionați de lipsa totală de pregătire a acestui Congres. Comparația pe c­are ea se piteau­­ opri a o face cu Congresul directori­lor de școale din Ardeal, ținut anul trecut la Cluj, în care chestiunile su­puse discuțiunii fuseseră prea maM studiate de conmisi­uni ad-hoc și­ ex­puse de referenți speciali și în care discutiuniile urmate metodic au dus toate la rezultate precise, avea ceva jignitor pentru profesorimea din re­gat, care nu poate fi făcută vinovată de greșelele organizatorilor acestui congres. Suntem în sentimentul marii majo­rități a ioirticipanților la congres cari ne-au împărtășit iiepresiunile lor, când ne exprimăm părerea de rău că s’a procedat cu multă urșurință și ne­­îndemânare intr’o chestiune care în momentele de față are absolută ne­­voe de seriozitate și studiu. Iar con­d­­cătorii Ministerului sonstricțiunii cari și-au luat asupra sar­cina orga­nizării acestui congres, în­­ pripă și fără nici o pregătire, sunt datori­i interesul învățământului ca, oei pu­țin pe viitor, să dea mai multă aten­țiune chestiunilor care pot compro­­mite, prin felul cum sunt prezentate nu numai pe conducătorii sarciei noa­stre, și chiar însă­și ștejoaSa secundară care nu merită să fie prezentată » această lumină tristă. O». INDEPENDENȚA EGIPTULUI Cum este primit noul regim h­orsea. 12.­—Cornapt «adeptul ziarul l­ui „Times“ din­­ Cairo ăfi ițiu­l in­tersante asupra probabilei desfăcuriri a noului regim propus în Egipt. Delegații națiomaliști egipteni cari au fost de curând la Londra au a­­juns la o învoială provizorie cu mi­­s­iu­nea lordului Milner care a sosit în Cairo Miercurea trecută. Un meeting reprezentativ se va ți­ne săptămâna viitoare in Cairo «pn a examina agrementul pe când, dc!» gații vor vizita (probabil provincia de a se asigura asupra Vederilor consi­liilor provincale și elementelor agri­culturale. Dacă «Jezusltesuil va fi fa­vorabil un nou cabinet va fi consti­tuit, cu Adly Pascha ca prim minis­tru. Ia­ vedere că acest­a a jucat o parte proeminentă și utilă în recen­tele conversațiuni predomină impre­­sia că este omul cel mai indicat din țara sa. Colegii săi vor fi toți oameni cu influență în țară, astfel că cabi­netul va putea fi privit, că repreșen­­tând națiunea egipteană. După ce cabinetul va fi format, re­­prez­entanții acreditați pentru nego­cieri vor fi aleși de cabinet. In ace­­laș timp negocierile cabinetului en­glez progresează, nouă alegeri pentru adunarea legislativă vor urma, ast­fel că întrunirea constituantă va pu­tea fi gata de a se ocupa de tratat Când tratatul va fi ratificat întruni­rea va examina și aproba a doua cons­­tituție care va implica pe cât posibil strânsa legătură cu prrecedentele en­gleze, prevăzând două Camere, res­ponsabilitatea ministerială, etc. întrunirea legislativa va fi dizol­vată în urm­ă și alegerle se vor țiare su­b noua lege organică, astfel că negocierile cu puterile pentru­ desfi­ințarea capitulațiunilor insentimental cărora este tol­aiul esențial pentru introducerea noului aegent) vor fi în­cheiate. Nouăle corpuri reprezentati­ve vor fi gata perrtra în­cru. SAPTANANA TEATRALA de DIM. $£RBAN Feeria și teatrul istoric din punct de vedere decorativ Reprezentația vizuală în teatru co­respunde celei mai grele însărcinări, pe care și-o asumă regisorul, ea fiind măsura cu care se pune la punct celelalte elemente capitale sau complimentare ale artei dramatice, de o parte și mijlocul intermediar, care comunică fluidul sugestiv între­­ atmosfera rampei și a sălii, de altă parte. hotărît că însărcina era aceasta, nu corespunde mai totalteuna cu neutra­litatea funcționarului care o îndepli­nește, dat fiind că acestuia i-ar tre­bui o pregătire m­­ult mai aprofundată și un ochi mult mai rafinat,ca să se poată transforma într’o lume nouă, documentară sau legendară, după cum creația ar fi istorică sau feerică. Teatrul Național debutează în re­pertoriul original al acestei stagiuni cu o feerie de a cărei primire sau respingere publică, se face­ răspunză­tor vechiul comitet de lectură : „Odi­nioară“, feerie de d. Aslan, închizând paranteza acestei pre­zentări, și amintind că și i­mpania i­i îandra,își va deschide an­di acestea teatrul cu feeria di-lui Victor Efti­­miu, „Cocoșul Negru“, mă gândesc la impresiile vizuale, care le inspiră a­­ceste reprezentații spectaculoase, în deficitul perspicacității auditive, care se lasă mai mult legănată de rit­mul versului, de­ci pătrunsă de în­țelesul verbului. Iată pentru ce sim­țul decorativ trebue să-și aibă întâ­ietatea, în reprezentarea teatrului vi­zionar. Exuberanța imaginației creatoare, isvorâtă dintr’o plastică simplă, cro­ită îni linii curgătoare și drepte; vo­lubilitatea cuvântului, perzându-și e­­coul în spațiul unei atmosfere pro­funde și plate; profilarea chipurilor în haine ciudate de fonduri colorate în pete largi, concepute din rațiunea jocurilor de lumină, ar forma cate­­ch­ismul celor ce iubesc basmele și le trăesc la jocul rampei, după cum orice copilărie le-a cunoscut cândva, și le-a întrupat din flăcările vetrei, unde de obiceiu, iarna, le-a auzit, fie­care... Imaginația copilăriei este fie o va­rietate infinită, și nu e de mirare ca de multe ori, un­ basm jucat în teatru să pară mai puțin decât mintea ei. fe­brilă, l’ar fi putut modela. Basmul este o minciună poleită, cu­­larul povestitor al bătrânilor: acolo a­ mere de aur, și cai înaripați, ai ba­lauri, cu solzi de smarald, ai păi­­duri care cântă, și isvoare care vor­besc și pasări minunate și tot felul de animale năsdrăvane, care umplu retina ochiului într’un spațiu profund deschis înăuntrul privirei și care for­m­ează a doua lume, a plăsmuirii noastre misterioase. Cum s’ar putea între cei trei pereți de pânză ai sce­nei, pe o distanță de câțiva metri, să realizezi toată închipuirea fantasma­­gor.că, a basișului învățat pe din a­­fara ? Și cum s’ar putea împăca bogăția reprezentarei noastre lăuntrice cu ceea ce poate paiiiodira regia unui tea­tru . O quintessențiare decorativă, rezul­tată din observațiuni multiple și mul­tilaterale, dintr’o armonie de culoare și de linii, cu oarecare capricii și fan­tezie originală, ne-ar putea rupe din vechile decoruri m­ntale, ca să ne a­­rate, acelaș lucru, însă sub o formă nouă, strigător de nouă... Teatrul is­­ttor­ic,pectaculos și decorațtiv cams­u­mare, se bazează pe relicve și do­cumente, care trebue­­ să subsiste ori­cât a fi de­plină imaginația, celor care-l reprezintă. In teatrul istoric, recuzita și deco­rul sunt ca leit-m­otivul unei muzici, menit să amintească mereu, geneza creatoare; în teatrul istoric geneza este adevărul; în teatrul feeric e min­ciuna Ambele sunt trecute printr’o prismă inventivă, primul fiind legat de document, a doua descătușată de orice atingere materială. Am văzut teatru istoric și teatru feeric. »’am plaSait însă niciodată să­­mi desparte impresiunile vizuale, în două. Peste tot același și aceleași decoru­ri cu castele medievale, același pomii cu frunzișul dintr’ufu singur plan de si'ă., acelaș cer obișnuit și monoton, aceleași flori zugrăvite pestriț pe un­ gard de mucava. Costumele clasice, și coifurile pompierilor au trecut de la teatrul antic,­­la cel istoric, de la cel istoric la cel feeric, cu o seninătate inconștientă. Așa­dar­nicio deosebire cu acete trei manifetări, n­oi o noutate în desen, iritaie îndrăzneală în costum ! Atunci ce plăcere nouă mai aduce feeria, când vine îmbrăcată în gar­deroba veche și roasă de molii, a vre­­j­milor de bejanie istorică ? ? Feeria trebue să aducă o formă no­­uă în exteriorizarea poveștilor, alt­fel cum toate basmele se axă aă între ele. "Oboseala celor ce le întrupează, rămâne zadarnică. E drept că :nu poți scoate dintre cu­lise păsări și animale năstrăvane, nici feți frumoși cari sboară sau mănâncă Toc, dar poți imagina un cer grav­ și­ înalt ; poți să dai lărgime orizontulu­i, consultând perpectiva ; îți poți creia o floră fantastică, și poți inventa costume noui, îmbogă­țite cu pasări stilizate, în culori bine împerechiate, peste care luminile procedate, i să se lase, ca niște flatu­­­țări stranii, așa după cum fiecare elipă, care trece, sc­him­bă ticăitul at­mosferei. Costumele vrem­ilor trecute, împro­spătate de cercetări noui, ce minu­nate modele ar putea stiliza pentru feeria de azi ? Schimbându-le gravi­tatea personală și servindu-te numai de linia compoziției lor, cu stofe în firul cărora se scutură flori de aur și pasări de argint, sauxr­iîfre încâl­cite ca’ax vecinie pergamente — câți feți—frumoși sau pagi obraznici, n’ar schimba imagine]e vechi, din de­corurile noastre mintale ! Secolul al Xll-lea cu hainele lui de icoană, ce bine ar putea îmbrăca pe Corinzencele noastre, iar epoca lui Carol al IX-lea, cu culota­ bufantă și casca brodată—cu ce fast ar pă­trunde în citadela legendelor noastre copilărești! Cine se gândește să scuture praful Vechiturilor tradiționale, cine caută form­­a nouăiar cugetărilor din turmă, ce onâniî îndrăzneață vine să modi­fice tiparele de © zi, și ce comori s’ar putea cheltui pentru nim­curile unor basme învățate pe din afară ? Pentru ca să ajungem, unde nă­­zuesc firele nemulțumite, ar trebui încă mult timp; se poate face însă primul pas fără să­ coste nimic decât o modificare de­ vedere: trebue sa­crificat detaliul. Odată obișnuiți să vedem în mare și în simplu, greutatea dispare. Ne tSxibu © în decorativul teatral, ceea ce ne-a lipsit până «cum­ sinteza și sinteza o desprinzi ti1» lăm­inil mentalității tale, lin­iar peste care pânza nori­lor, ar putea fi jonglată mai ușor decât se face, și întrio miș­care intermitentă­, cu un orizont larg cu câteva profiluri de pim­bră, și un singur pom în —ronde-hos­e“, inter­pretat larg și bine decapat — poate fom­a un decor grandios de simplu și de infinit. In scenă singurul m­otiv­ decorat­iv trebue să fie omul, preocu­pând­u-te de mișcarea vii de costum și de proporție, ajungi la armis'a muzicală,pe care trebui să ți-o suge­­reze „punerea în scenă“. O haină neagră cu plasări de ar­gint, într’o atmosferă de umbră, ar pluti imperceptibil, dând ființai pe care o îmbracă ceva de vedeai!©, și tot decorul într’o găină cnt­ișie» e* trist crepuscul ar înfățișa f­011 stimulent decoratorilor chemați să rafineze gusturile, ar­­ rezolva i parte o lacună trecută. Inerentă ma­nifestărilor tinere. Și cine știe dacă mâine-poimâine si­’agn descoper vr’un Burist al basme­­lor noastre străvechi­?. Cim. țerfean. -ooxxts»-

Next