Viitorul, decembrie 1920 (Anul 14, nr. 3812-3838)

1920-12-04 / nr. 3815

Sâmbătă 4 Decembrie 1920 50 BASM au JSSkBSiB^mäsä&^ssuäBSpi mmä§» Anul al treisprezecerea Mo. 3? 1^CTSSffi Fintiwii ini breWSS iniSBgww^ NOUILE CURENTE IncISSamndteare &BBaa»MMBaagflafflsaaBKaMaBa«g«BaMBaE^m^ Condamnarea oars atinge pe aceia cari am provocat greva generală, reamintește însuși faptul pentru care au fost condamnați» și anume tentații»ca de a provoca o mișcare cu caracter politic, revoluționar și disolvant al organizărei statului. Dar greva în sine nu a reușit. Și mi a reușit pentru că muncitorii români au înțeles cu un caracteristic bun simț, marea deosebire între greva profesională, care tindea la înbumătățirea condițiilor de trai ale unei, bresle de muncitori și greva care tinde la răsturnarea ordinei de lucruri șî la disoluția statului. . Cu toata propaganda anarhică ce a dus la noi, cu toată școala anarhiei, făcută după procedeele codiifi■cate gata la Moscova, muncitorii nu s au solidarizat du tendințele internaționalismului -anarhic. Eșecul grevei generale a fost prima indicație a unui salutar reviriment ce se făcuse în mintea muncitorilor; a fost dovada că massa mare a lucrătorilor socialiști a rămas nepervertită de virusul anarhiei. Dar sunt anumite semne cari ne duc la încheerea că desolidarizarea muncitorilor față de curentele bolșeviste se aecesltuiază din zi în zi. Astfl în diverse orașe ale țarei s’au făcut manifestațiuni publice contra bolșleviștilor și lucrătorii conștienți de pericolul anarhiei sunt cei mai neînduplecați dușmani ai acelora dintre tovarășii lor cari se lasă ademeniți,de sfaturile nebune ale agenților anarhiei. Pretutindeni, în atelierele de stat, în muncitorimea din Ardeal, în centrele unde până mai era glasul propovăduitoriilor anarhiei era ascultat, astăzi se observă la muncitori o stare de suflet contrară cheia de până mai ieri. Tirania conducătorilor socialiști -cari pusese stăpânire pe sufletele muncitorilor, se evaporă de fiecare zi și lucrătorii înțeleg că nu e nici un câștig de-a lupta pentru o presupusă libertate de viitor, dar a te robi în momentul de față ordinelor șefiilor. A scăpa cât mai curând de această tiranie ,a șefilor vânduți anarhiei internaționale se pare că a devenit un cuvînt de ordine pentru muncitori. Față, însă, de această nouă stare de suflet a muncitorilor,de la noi se impune ca și guvernul să aibă o anumită atitudine, dictată de altfel de însăși realitatea lucrurilor și anume el trebuie să încurajeze în toate chipurile revirimentul sănătos al miuncitorilor, și să dea întreaga lui solcituidine pentru lucrătorii naționaliști, pentru aceia, cari nu înțeleg a distruge întâi propria lor țară și apoi a o organiza după tipicul analhdei de peste graniță. Lucrătorii naționaliști trebue astfel să găsească în organele de stat o încurajare a concepției lor sănătoase. Din nefericire, până acuma, guvernul actual nu a înțeles folosul cell poate trage țara din încurajarea oamenilor de ordine, și cum însănătoșirea va veni tocmai din canalizarea curentelor de ordine, pentru a putea da lele , tonul unei mișcări în ciuda căleia care tinde la distrugerea statului. "Mișcarea socialistă este o formă de manifestare politică, în care revendicări, vrednice de a fi luate în considerare sunt expuse, pentru ca din realizarea lor să iasă o îmbunătățire a condițiilor generale de muncă. Și, de aceea multe din desideratele socialiste sunt înțelese și îmbrățișate de partidele înaintate, de acele partide care voesc să fie la înălțimea vremil or și în curent cu aspirațiunile legitime ale cugetelor contimporane. Socialismul, însă, este mai depărtat de internaționala iii-a sau de dogmele bolșevismului lui Lenin, decât esta el față de celelalte partide înaintate burgheze, și exemplul acelor cugetători și militanți socialiști cari au fost naționaliști în felul lor de a lucra, ne arată că socialismul adevărat este compatibil cu progresul cel mai larg social, desfășurat însă în clăuntrul cadrului naționali. Dacă muncitorimea noastră s'a desolidarizat de tendințele anarhice spre care o mânau aceia cari nu aveau nici o legătură cu pământul acestei țări și cu sufletul acestui popor, aceasta va trirui să fie pentru oamenii cu răspundere în țară, un prilej de-a încuraja pe muncitorii socialiști naționali, în sănătoasa lor luptă ce-o duc contra rătăciților dintre ei, cari cred că distrugerea propriei lor țări poate fi începutul f £i ricirci pe pământ. *--------------001X00—— De la promisiuine la realizate ÎNFĂPTUIREA REFORMELOR Mesajul enunță anul acesta o serie considerabilă de reforme — a căror urgență desigur că suntem primii în a o recunoaște. Dar, pentru că planurile de activitate sunt atât de vaste, — îmbrățișând laolaltă reforma agrară și administrativă, reorganizarea finanțelor si comunicațiilor, intensificarea producției, — ne surprinde o greșali a guvernului, ■— ce va influența desigur asupra lucrărilor, făcând să întârzie realizarea grabnică a acestor proecte. In adevăr, opinia publică românească e complect străină de modul în care vor fi rezolvate marile probleme ale reorganizării țării. Niciodată nu s’au adus în discuție publică proectele reformelor cari, oricât de bine ar fi alcătuite nu vor trece, fără, o preabilă, critică, imparțială de sigur, menită să lumineze unele puncte neclare aducând astfel un real serviciu chiar guvernului. Dar nu numai pentru opinia publică reformele promise sunt un mister. Insist aleșii Națiunei nu sînt lămuriți asupra lor, și abia cu câteva zile înainte de votare vor putea avea o ideie clară asupra viitoarelor baze de viețuire tarei. Se va zice, desigur că au fost comisiuni întocmite pentru unele studii. Au fost, dar pentru a da roade trebuia o îndrumare sau indicatiuni hotărâte de la guvern, care avea datoria sa coordoneze lucrările, făcîndu-le unitare si spornice. Căci aceasta este menirea omului de stat, singurul ponderator și coordonator al diferitelor activități rezlete — cu interesele superioare ale țărei. Această îndrumare nu s’a făcut lăsate la voia întâmplărei comisiunile au lucrat ca recenta consfătuire bisericească, schimbând o seriede idei cu totul opuse si despărtindu-se fără nici, un rezultat concret. .Si astfel, începutul seziun’ei se marchează printr’o regretabilă ne- pregătire, a opiniei publice asupra reformelor ce vor veni si printr’o serie de lucrări încomplicte s i necoordonate ale comisiunilor menite să studieze unele chestiuni. Singura soluție în această situație nu e decât dublarea muncei guvernului și parlamentului, și luminarea urgentă a opiniei publice asupra proectatelor reforme. Căci nu voim să avem încă odată spectacolul dureros al guvernărei d-lui Vaida a cărui sterilitate apasă încă greu asupra țărei. Planurile de azi ale guvernului trebue să fie rodnice, ■— neasemănânduse cu bogatele, promisiuni ale fostului prim-ministru și actuala nevregătire trebue grabnic îndreptată. -----——00X00---------- Iași DIN PARLAMENTUL ENGLEZ CHESTIA IRLANDEI In Camera comandor — Pentru prima oani in parlamantul edigiescei deviat? si lag ia hăîna — Citim ,în „Le Petit Journal“ o interesantă corespondență din Londra cu data de 23 Noumbrie asupra violentelor scandaluri din Camera Comunelor, petrecute cu prilejul masacrelor dela Dublin, și cari sunt,, un fapt cu desăvârșire nou în tradițiunea parlamentară a Angliei. „In ședința de, ori a Camerei Comunelor — spune ziarul francez — s’a produs o puternică repercusiune a tragicelor evenimente din Dublin. Niciodată deputații englezi n’au asistat la scene așa de tumultuoase ca cele cari s’au petrecut, cu acest prilej, în incinta Parlamentului. O discuțîe ventă După ordinnea de zi, chestiunea Irlandei nici nu urma să fie discutată. Subsecretarul de Stat, d. Hamar Greenwod, trebuia să dea numai câteva amănunte oficiale asupra cazului della Dublin. Dar intervenițiunea unui deputat unionist Davison și a naționalistului Devlin au precipitat lucrurile. Și, astfel, Camera a fost transformată în lupte de box,sLiindu-șe speakerul să ridice ședința de două ori. Iată detaliile : In mijlocul unei profunde tăceri se dă cuvântul de Greenwod, care a explicat complect cum s’a petrecut masacrul ofițerilor la Dublin. Imediat după dânsul se urcă la tribună și unionistul Davison, care, însă, a fost împiedicat să vorbească de către d. Devlin. Prima altercație De aci a urmat o violentă altercație suspendândui-se dezbaterile. La redeschierea ședinței, președintele dînd din nou cuvântul d-lui Davison, acesta a cerut primului ministru să ia imediat, măsuri de represiune pentru a se pune capăt campaniei de asasinate din Irlanda. D. Lloyd George a răspuns că guvernul e decis să reprime cu hotărâre toate conspirațiile, pe cari, le pun la cale irendentiștii. Și dacă autoritățile din provincia irlandeză nu sunt suficiente, guvernul nu va ezita să le întărească prin forțe noui. Bătat în regulă In urma acestui răspuns deputatul naționalist Devlin se ridică din nou, întrebînd pentru ce secretarul de Stat al Irlandei n’ia vorbit nimic și dinspre detașamentul de soldați care, la un joc de football, a tras în mulțime. In momentul acela un deputat voind să-l silească de a renunța la interpelare, s’a născut între acesta și d. Devlin o bătaie atentică, în mijlocul unui tumult infernal. Cu mare greutate și cu intervenția tuturor abia dacă s’au putut potoli agresorii ca să se poată auzi declarațiile secretarului de Stat al Irlandei. Declarațiile Secretarului Irlandei -Acesta a arătat,relativ l-a incident de la jocurile de football, că sinnfeiner-ii profitând de circumstanță s’au dus înarmați la dublin da să terorize gst riffaisul. Deli samentul, de care s’a amintit, primind ordin să-i percheziționeze, aceștia au tras asupra lui. Evident soldații a au ripostat omo rând 10 persoană și rănind pe câteva altele. * Subsecretarul -#e stat spune că re* grotă acest madiat și că azi e liniște , în Dublin“. | * ----------oixoo-----------. HOTE A OPTA MINUNE: Cine crede că piața de astăzi este independentă de cele mai îndepărtate epoci, fac aceiași greșeală când ar socoti că prezentul nu va influența îndepărtările viitorului. Prezentul este un aspect trecător al îndepărtatului trecut, și clipa de azi e izvorul evenimentelor ce se vor petrece mult mai târziu. Mai ales din punct de vedere financiar această proectare a prezentului în viitor, ne apare și mai evidentă. Nepriceperea or risipa unui timp o plătesc generații ce vor veni după noi, și tot asemeni sdruncinul imensului război îl simțim noi, dar îl vor simți și generatele cari ne vor urma, dacă noi cei, de acuma nu vom recurge la minunea, care transformă ca în basme oglinda in lacuri și periile în păduri, la minunea ce se numește munca. Fără muncă victoriile de astăzi vor fi distruse, și prin muncă neamurile învinse vor stăpâni mâine lumea. Un poet latin spunea că Grecia învinsă prin arme cucerește Roma prin Cultură. Axias lucru se poate spune despre popoarele muncitoare. Ele chiar învinse pot cuceri mâine lumea, prin taina mare a cuceririlor ce se numește muncă. Și nu fără îngrijorare am aflat astfel despre hotărârea lucrătorilor germani de-a munci 11 ore pe zi ! Cu tenacitatea acestui popor, desigur că hotărârea nu va rămâne în sfera declarațiilor ipotetice și de aceia dintre popoarele ce se vor reface mai curând, va fi tocmai poporul care a provocat dezastrul. Să nu fie oare un exemplu demn de urmat, hotărârea lucrătorilor nemți ? Și să nu înțelegem oare că grevele nu pot să ducă decât la dezastrul general ? Xenofon spuma că zeii ne vând toate bunurile pe prețul muncei. Să cumpărăm de la ei, cu această monedă fericirea ,ce ne așteaptă ! Petronius uiI Abona îi-vă ia „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DI SEARA - ZI CU ZI «^Socialismul“ susține în numărul din urmă că partidul socialist n a primit dela 1912 încoace mei un ban străin. In adevăr, faptul e perfect adevărat, căci colii © de monedă de 2 lei sustrase din tezaurul românesc din Rusia nu sunt lurtii străini, ci monedă românească... Și la urma urmelor, nici Ratowsky,nu poate fi considerat străin, de vreme ce am fost cândva cetățean român. Are dreptate confratele socialist... Tot „Socialismul“ scrie, voi știți că pe vremea neutralitatea opera de corupție era desfășurată cu impetuozitate de la un cap la altul al țărișoarei noastre“... Dacă n’o ști ..Socialismul“ cine s’o •ști ©?... * Un ziar de diminueață, — care nu ne e bine voitor, ei dimpotrivă, înregistrează o reflecție împărtășită de d. A. C. Cuza ziariștilor, ori la Cameră, în chestia d-lui Duiliu Zamfirescu. ••— Toate bune, la! zis d-1 Cuza, dar .jd-1 președinte de ce nu s’a interesat de soarta poli taior nici la scadentă, ■— nici mai târziu, ci după ce au apărut aluziile din gazetele libera!]© ? U. Sid-1 Cuza e un prieten al guvernului și un bine-voitor al d-lui Duiliu Zamfirescu ! * Ziarul „îndreptarea“ vorbește despre frumusețea „vechilor democrații“ unde cei răi — ori cît de sus puși supți — își capătă pedeapsa. Ziarul .,Liga Poporului“ a început și el să lovească fără milă în d. Tărăeanu. * D. KenKvck în ale salie „Commentaires de Polybe“ spune că nici englezii, nici francezii n’au avut o adevărată politică în Balcani. Când am afirmat ‘același lucru, cei ce nu pricep interesele românești, ne acuzaț că nu știm să ne purtăm cu aliații noștri! * Oficiosul partidului de la putere crede că într’o chestiuneatât de gingașe ca aeceea a cazului d-lui Duiliu Zamfireanul poate amâna răspunsul. Comunicatul de ori este, din acest punct de vedere unic în analele vieței noastre publice. Un președinte al Camerei dovedit de iái se fi vîndut dușmanilor tărei, dar a cărui dezvinovățire va veni mai târziu. D. Zamfirescu care , așa tip grăbit să rezolve chestiile de onoare pe teren, este foarte răbdător — et pour cause! — în ceea ce privește răspunsul ce trebue să-L dea opiniei publice. * Un ministeriabil a spus la întrunirea ma i.Qistăței că „Idealul României“ de astăzi e o.., locomotivă. D. Zamfirescu l-a întrerupt: — Și o „Reșița“ ! —--------—00X00----------# I ECOURI ntr’un volum de amintiri, Ludovic Halévy povestește următoarea anecdotă asupra debuturilor lui Gambetta. Viitorul tribun încă din 1865, era foarte cunoscut in cartierul latin pentru elocvența sa abundentă, totdeauna gata să invectiveze Imperiul; dânsul devenise chiar un fel de delegat al tinerimei școlare pe lângă cei cincis deputați ai opoziției. Aceștia nu rosteau un singur discurs în Cameră fără ca Gambetta să nu-i asculte din vre-o tribună de unde se trimetea, adesea, aprobarea lui. Intr’o zi trebuia să ia cuvântul Picard ; sala de ședințe era plină și nu se putuse găsi nici un bilet de intrare pentru Gambetta. Atunci un deputat din majoritate d. de Montjayeux, veni în ajutorul lui Picard. El se duse să-i găsească pe d. de Morny căruia îi ceru un loc și pentru amicul celor «Cinci». Nu există nici un colțișor decât doar în tribuna mea, răspunse președintele ; acolo pot să-l aduc pe Gambetta, căci mi s’a vorbit mult de dânsul și aș vrea să-l văd. Astfel Gambetta fu așezat în tribuna preșidențială a lui Moray,care cu dlorgnetan în mână îl examină îndelung. Apoi, agitând clopoțelul, acesta deschise ședința... -00X00- Csitul dg si silii al Mi» liiml li»! felül i íéíé liiaiii Die unii pisi Colii ii Conferința ținută __X - - - — — ------------------------ ■ ■ [UNK] Cerșii ele assiäflia as BEB Bag saa Bg studii @1 P.n.i.« de «âtre d«1 0. România mare este un stat aproape nou de clădit, nu numai fiindcă are un alt teritoriu și o altă populație, formată din trei ramuri, fiecare cu altă istorie, dar și fiindcă va trebui să trăiască intro Europă nouă, în care răsboiul a adus adânci prefaceri sociale și economice. Negreșit că existența de până ieri a vechiului regat, înlesnește in multe direcții noua îndrumare, dar nevoile și condițiile noului trai sunt atât de schimbate încât ar fi o greșeală de a crede că se poate asigura mersul normal al statului, menținându-ne în cadrul strâmt de până aci. La un stat nou, trebue o temelie nouă și întocmirea unei noui constituții se impune, căci nu prin modificări parțiale aduse pactului nostru fundamental, așezat acum 50 de ani, s'ar putea ca statul să se adapteze nouilor condiții. Care vor fi principiile, pe care va trebui să se bazeze noul așezământ? Ele vor trebui scoase pe de o parte din condițiile speciale de existență a României Mari, iar pe de alta hotărâte de noua evoluție politică și socială a lumei civilizate. Să nu judecăm România numai după statele din apus. Ar fi să ne facem iluzii. Statul român este încă în perioada eroică a consolidării naționale, peste care alte state au trecut de mult. Neamul nostru are încă nevoie de o lungă perioadă de politică națională, spre a ajunge cât mai curând la o viață proprie unitară. Chiar pentru îndeplinirea menirei sale Europene, adică a punerei în valoare a energiei sale proprii ca un factor real de civilizație, e nevoie de această politică. Dar ea e și o condițiune de existență insăși a statului român. Izolat, cum e, in mijlocul atâtor neamuri, intr’o regiune cu un echilibru instabil, numai într’o politică unitară de stat cu caracter național putem găsi resistența necesară pentru consolidarea noastră politică. E necesară o asemenea politică și din cauza înstrăinării și a forțelor centrifuge, lăsate în provinciile alipite, de lunga epocă de robire, în care a trăit mai mult de jumătate din neamul nostru. De aceia primul principiu care trebue să inspire constituția viitoare e acel de a da statului acest caracter unitar național. In cadrul acesta un regim de dreptate față de minorități. Aceasta nu va fi o primejdie, fiindcă poporul român formează majoritatea copleșitoare a populației, fiindcă minoritățile sunt diferite și cu interese contrarii unele altora și fiindcă neamul nostru îndeplinește condițiile etnografice și biologice ale unui popor de o mare putere de asimilare. Dar această politică națională va fi cu totul diferită de regimul de asuprire a statului maghiar, în care o minoritate etnică tiraniza atâtea populațiuni, mental, bazat pe votaj obștesc. Perioada eroică în care trăim, mai pane și păstrarea dinastiei,ca o garanție de pașnică desvoltare și de continuitate și imitate în condițiunile sbuciumate ale vremei Cu atât mai mult cu cât regimul monarhic nuc ® piedică pentru o teatrl viață democratică» căci in acest sistem conducerea și răspunderea o fiu de fapt guvernul și parlamentul. Dinastia noastră este in acelaș timp o dinastie națională, strâns legată de sufletul nostru, prin durerile și aspirațiile trăite in comun în decursul războiului. Școala și Biserica . La baza statului pentru formarea unui suflet unitar, democratic și național va sta școala și biserica. Fără influență de trecut ele vor fi organizate astfel ca sa aibă o îndrumare corespunzătoare cu nevoile unei vieți mai democratice și mailmorale. O școală nouă pe alte baze și cu alte metode, îndreptate mai puțin spre abstracțiuni,formalism și cărturărie pendantă» cât spre viața reală și spre faptă. O biserică cu un caracter mai democratic, la care să colaboreze intre« mai largă măsură și elementul laic și pusă pe bază de neatârnare, spre a putea constitui o instituție proprie scopurilor pentru care este creiată. Ufi așasăntor«4 largi degMMMsaxa B ssBPE as3awB«atfa«gaB3»BEâ PSBBaBasBMmocratic Pentru a asigura însă existența și propășirea neamului nostru, nu e destul ca așezământul statului să fie numai național, el trebue să fie și larg democratic. In afară că noul spirit social al vremei ne impune aceasta,dar el e și o necesitate a desvoltării însăși a neamului nostru. Numai solidarizând întreaga masă a poporului la mersul și propășirea statului vom putea asigura desvoltarea normală a energiei naționale. Și in trecut statul scăpat de fanarioți și de alte urgii naționale a ajuns la unire numai prin participarea la viața publică a întregului popor.Pilda de ori să fie învățământul pentru astăzi. Să facem din nou apel la marele rezervoriu național : poporul, numai astfel vom putea face față situației grele, ce trăim și primejdiei înstrăinării în teritoriile desrobite. Dacă n’am fi aplicat votul obștesc în aceste teritori, regimul electoral restrâns de altă dată, bazat pe cens și pe proprietate, ar fi dat de fapt în acele ținuturi conducerea in mâna minorității populației. Dar democratismul trebue bine înțeles. El nu trebue să slăbească statul prin tirania celor de jos , prin incapacitatea politică, din lipsă de educație, a maselor populare, sau prin înăsprirea luptelor de clasă. El trebue dinpotrivă să ducă la solidarizarea tuturor păturilor sociale pentru o dezvoltare normală a statului. Din aceste principii se desprinde nevoia de a păstra și în viitor pentru statul nostru regimul constituțional parla AEr StolațiiBa Statului modern împrejurările excepționale ale războiului au adus o confuzie *» concepția noastră despre stat. Care sunt atribuțiile statului modern ? Ele sunt de două feluri unele de ordin politic, de legiferare, de aplicare a legilor și de control al acestei aplicări. Altele de îndrumare și de coordonare a vieței sociale, culturale și economice a comunității. Această activitate lăsată aici dată individului și inițiativei private intră prin interesele generale ce atinge, din ce în ce mai mult la activitatea statului modern. Statul nu Se »mai poate țărmuri într’o activitate birocratica, pasivă, el,trebue ca ocrotitor al intereselor generale ajute, să conducă și sa coordoneze activitatea de tot felul a inițiativei naționale. In ce privește puterea legiitoare, importanța luată de mase, după acest război, cere ca organizația sa viitoare să fie bazată pe o colaborarie efectivă a tuturor a viața statului. Masa, a físt factor plin de viață și de nevoi, dar pentru moment fără prea multe drepturi și răspundere, șă fie cât mai mult solidarizată la conducerea statului. Se va ajunge la aceasta prin garanții mai mari (teze pentru alegeri cât mai bune și mai reale , prin reducerea impusul duratei unnni parlement pentru ca el să fie reprezentantul tot mai proaspăt al voinței naționale prin facerea cu putință ca cu ocazia confecțiârii legilor să funcționeze în fapt fin numai inițiativa guvernamentală, ci parlamentară și în sfârșit prin asigurația anui control parlamentar, prin interpelări și anchete, mai eficace și mai real decât cel de astăzi. #resafixarea BSg|ggg|sie«!wpnp^Bja^ . legiuitoare W ®, S3 Dar tocmai din cama chemării maselor la viața parlamentară, esti nevoie de o așa organizare a puteri l-giuitoare, ca sa se poată compensa a fi parte lipsa de pregătire a mulțimei pentru opera legislativă. Aleșii votului obștesc viu in parlament numai prin încrederea alegătorului și fără condiții, ei aduc deci ne cunoștiința legiferării, ci numai a «eveik)» și năzuințelor maselor. Remediile vor consta într’o nouă organizare a Senatului, in e/erarea de comisii parlamentare de specialitate și a ținut consilui legislativ. Senatul va avea aceieși origine democratică ca și Camera, dar el va asigura prin organizarea sa și participrea specialiștilor la opera de legiferare. Pe tângă aleșii votului obștesc vor fi relenat și reprezentanți ai vieței locale, comunale și județene , reprezentanți ai «anierilor de muncă, industrie, comerț și agricultură; cum și reprezentanți ai universităților, ai bisericilor și ai marilor instituții de stat. «raasa.wa3ssffl^iíMía^.síui»£.i*^ »» Confesses Uppa 2-a in desăvârșirea reformelor sociale ce se pregătesc omenirii de astăzi, a tlesformii are de jucat un rol din cele mai considerabile. Grupările sportive sunt oarecum celulele democratic viitoare, pe ntuncă numai în ele subsistă deosebirile create de natură între indivizi, ,pe când inegalitățile artificiale, introduse de oameni, sunt complect, înlăturate. Aceasta provine din cauză că în aceste cellule sprijinul colegial și concurența, cele două baze de căpetenie ale societatei democrate, se găsesc veșnic împreună — pentru că sportul, netezitor al diferențelor de clasă, este de asemeni un derivativ puternic all tuturor instinctelor rele, un antidot ad alcoolismului, un prigonitor al tuberculozei, un agent de higienă fizică și morală, fără pereche pentrul vremii © în cari trăim; — pentru că în sfârșit sportul naște germenii spiritului din observație, al simțului critic, al controlului de sine,, al calculului în sforțări și în risipa de energie, al filosofiei practice în nereușită — toate, însușiri de cari generația de acum are o așa de mare nevoie -că, de ar continua să fie lipsită încă de ele, ar fi sigură de faliment în îndeplinirea menirei ce i se deschide. E lesne de înțeles că față cu o operă atât de vastă, lumea sportivă are nevoie de a se spreînot, de a lărgi bazele ei, de a schimbaprocedeurile ei vechi „Toate sporturile, pentru toți“, — aceasta cată să fie deviza activitatei ei de azil înainte- Așa ceva însă nu se înfăptuiește numai cu funcționarea grupărilor actuale.Societățile sportive și de gymnastică au dat poate tot ce au putut da în materie de propagandă — după împrejurările și mijloacele ce le-au stat la îndemână—eter ärini și de aci înainte un factor esențial de propășire, dar nu unicul. Eficacitatea acțiunei lor va fi de altminteri în raport direct cu liberalismul reglementelor lor. Datoria lor constă, de acum înainte, în a se pune în slujba mulțimei fără să-i ceară nimic în schimb. Cei pe cari trebuie să-i câștigăm educatiunei fizice de acum încolo, nu au nici bani de cheltuit, nică timp de pierdut și cu toate aceștia treuie să ajungem ;•ieștepta în năzuințele-lor nevoia sportivă. . De aceasta va depinde sănătatea fizică și morală a națiunilor. Cam aceasta a fost în esență baza raportului d-lui C. de Coubertin, președintele Comitetului Internațioonal Olympic, cu prilejul congresului său de anul trecut la Paris. Ideile acestea aduceau statutului C. I- O. oarecum o nouă interpretare, mai largă și cu veleități de extindere cât mai mare a propagandei schimbând și spiritul ei de selecționară și specializare în sporturi și îndrumând-o spre o egalizare a indivizilor de pretutindeni pe norme de educație fizică a massalor. Exemplul pornise de la națiunea suedeză care cea dintâi a reușit o asemeni egalizare aproape în toate rimurile culturale dar mai ales în eduicațiunea fizică, tol fusese însușit și sammpiîificat de națiunea americană, care prin spiritul eminamente democrat al instituțiunilor sale și prin puterea ei de propagandă reușise a sintetiza năzuințele educațiunei fizice prin sporturi și a înfăptui parte din foloasele generalizării ei» Prima, din manifestările acestei propagande cu tendință umanitară, națiunea americană o pregătea chiar în momentul acelui Congres: mii de soldați ai armatei de expediție, aflați încă în lagărul de la St. Maur lucrau zi și noapte, cu fondurile marei asociațiuni Y. M. C. A. la ridicarea monumentalei arene, dăruită apoi poporului francez și în care s’au desfășurat câteva lumi în urmă concursurile atletice mintate interaliate, sub cpașidenția generalului Pershing, comandantul suprem al armatei expediționare ce pusese capăt prin intervențiunea ei, măcelului mondial, în apusul Europei. O nouă manifestare a acestei propaganda reiese din raportul delegaților americani la congresul recent din Geneva al Comitetului International Olympic. La acest congres delegațiunea americană a arătat că rezultatele propagandei lor în Statele Unite și în Colonii au întrunit peste cinci sute de milioane de adepți. Ei au anunțat congresul că pentru a demonstra această activitate au organizat, pentru o dată apropiată două mari menting-uri, unul pentru popoarele sudamericane și altul pentru cele din Extremul Drient. Toată această desfășurare de propagandă, cu tendința programelor și de educație fizică a masselor și cu manifestările ei demonstrative mondiale au ca bază deviza de mai sus : „Toate sporturile, pentru toți“ , iar măzuința ei ca reformă socială urbanitară este îmbibată numai de principiile expuse aci la început. Curentul acesta se manifestă și la noi acum deși, în parte, sub o altă formă. La început a apărut —din tetrii fictivă particulară : — „Federațiunea Societăților de Sport“ și „Comitetul Național Olympic“, prima o instituție de centralizare și de unificare a năzuințelor și metodelor atletice existente în societățile constituite, cea de a doua o instituție de propagandă pentru generalizarea acestor năzuinți și metode și pentru compararea rezultatelor lor cu acelea ale altor națiuni înaintașe prin acțiunea Comitetului Olympic al cărui reprezentant este la noi în țară. Mai târziu, ministerul muncii și alcrotirei sociale și-a apropiat, din activitatea acestor instituții, partea foloaselor de prevedere socială ce merg pe acelaș drum cu asistența socială adică acele rezumate ale regenerarei ce ajută la combaterea fiagetelor sociale. ‘ s Rămâneau : canalizarea și utilizarea foloaselor de educațiune morală civică și ed întărire și pregătire a armatei cetățenilor — foloase ce decurg din acelaș propagandă și cari priveau resortul ministerelor de instracție publică și de război. Prin cea dintâi se asigură formarea caracterelor încă din copilărie și democratizarea masselor pe bază de disciplină morală naturală ; prin cea de a doua se asigură valoarea mass-stor astfel e&mitAS scoțKelîjâ I âstr suprem : apărarea »ationalit. Inițiativa acești?» îmbuniari se datorește actualului ministm de război. Din îndemnul să» « comisiune, restrânsă trearea»,«tsa din cunoscători ai acestei chestiuni, a elaborat un proect ti» kg« cmi»egulamentul respectiv, to «am organizarea educației fizice este îmbrățișată din toate aceste puncte de vedere și deci cuprinde, asupra acestei activitați, părțile ele atribuțiuni ale câtor trei ministere. iproectuil a fost cteației fiecăruia din miniștri rspectivi spre a’l examina și a și’I ).D9uși 1» părțile ce-i privesc pentru a putea fi prezintat de comun acord în scroala sesiune parlamentară. Principiul de bază al acestui proect este tot acela al temei; „Toate sporturile, pentru toți“ transpusă pe portativul preocupărilor națîoniste în cari este îngrădită România de astăzi E bine ca acest tacamw fie dinablete știut de toți. -persco- EDUCAȚIA FIZICA înte sporturile, PENTRU TOTI! de GIEORGE COSTESCU