Viitorul, mai 1921 (Anul 15, nr. 3938-3960)
1921-05-05 / nr. 3940
Prin puterile noastre Cuvinte și îndemnuri pline» de învatăminte au fost «rostite im de mult cu «prilejul unei solemnități, do d Harding, noul »președinte al Statelor Unite. Deoarece cu o deosebire dour «părți din acest interesant discurs ste potrivesc denatime cu conceptde și programul partidului national-liberal «credem nimerit să ne oprim o clipă asupra lor. Lămurind înțelesul pe care președintele Harding îi dă doctrinei lui Monroe, — pe care o consideram acuma drept bază fundamentală a politicei republici Statelor Unite, — el a declarat că „această doctrină nu se inspiră nici de cum din egoisti ■ sau din îngustare de spirit, ea constitue doar carta independentei americane și.Iar mai departe, d-sa a« arătat ca doctrina proclamata sub prezedentul Monroe nu înseamnă că politica republicei Statelor Unite trebue să se îndrepte spre izolare cu restul hunei, ci numai că continentul nou „nu poate fi considerat ca un câmp de întreprinderi comerciale al puterilor din lumea veche“. Păstrând, bine înțeles, propor ti același lucru îl susține și partidul național-liberal în poluca de neatârnare economică ,pe care o duce cu atâtea decenii. înțelegem, nu mmm să nui ne izolăm, dar să închegați raporturi tot mai strânse și să primim cu simpatie pe toți cei cari vor să colaboreze cu capitalurile și munca lor la refacerea României și l. exploatarea bogățiilor ei. Ințeligen însă ca această colaborare să nu fii inspirată de mijloacele și tradițiile politicei coloniale, ci — păstrând și neștirbită neatârnarea noastră ccomunică, — capitalist, conducerea și munca românească să abă lumna sa rolul și însemnătatea la care au dreptul. Ar fi de prisos să reamintim ci acțiunea capitalurilor particulare fie, ele naționale sau streine, nu întelegem să se exercite asupra exploatării marilor instrumente ale economiei naționale cum sunt căile ferate, etc., sau asupra serviciilor pubtice, care trebue să rămână exclusiv în mâna statului, singurul care poate asigura apărarea interesele generale și permanente de stat. «In altă ordine de idei, președintel Harding a spus, vorbind in numai Statelor Unite: „Desvoltarea cviilizației ne-a pu în raporturi din ce în ce mai strânse •cu lumea veche, și «responsabilitatea noastră s’ai mărit de datoria noastră să contribuim la restabilirea lumei în starea ei normală“. Iar la sfârșitul discursului său, d. Hardin, a zis: „Trebue să rămânem plini dîncredere astfel ca să inspirăm altora încrederea în noi. Iată datoria noastră fată de acei ce-i putem ajuta și trebue să ajutăm pe acei car se ajută pe ei înșiși“. Ce altceva a propovăduit partid național-liberal ? Pe când unii bărbați politici au crezut că trebue să căutăm în afară sprijiniți necesar pentru tămăduirea rănilor adânci produși de război, noi am susținut necontenit că atât consolidarea noastră finanțisră și economică, cât și întreaga operă de refacere, sunt chestiun interne, cari tiduiesc rezolvate prin propriile noastre puteri. Pentru a doua oară concepțiil« sănătoase, întemeiate pe încredere, în „noi« înșine“, sunt consacrate de părerea celor din afară. •In vrerile ce noi susțineam cu țări« căci prin «împrumuturi externe, cari nu puteau fi decât oneroase în situații de azi,— ci ț»n echilibrarea bugetului, prin reducerea infrațiune monetare și garantarea bietului de bancă vom putea restabili creditul statului, alții călătoreau prin streină ■taie pentru a pune la mezat avere, tarei... /La conferința financiară internațională de la Bruxelles punctul nostru de vedere a primit o primă consacrare. In rezoluțiunile admise, s’au dat țărilor aliate aceleași îndrumăr și sfaturi, pe cari noi le propovădu •am ■de mmît, și anume că fără econkții stricte, fără bugete echilibrate ș; fără reducerea înfiați unei monetere, statele nu vor putea scăpa și criza economică $’>’ financiară și i» rut putea nărui la, asi stopud financiarj Âjposițiior.„ . .. . . Acum, președintele harding în «Trebue să ajutăm pe acei cari se ajută ei înșiși» . Marthn >str’unul din primele decursuri pe cari le rostește de când a fost ales în înalta lui situațiune, spune acelaș lucru numai cei cari, se ajută ei înșiși au «dreptul la ajutorul altora. De data aceasta este de nădăjduit că nu se va mai găsi nimeni care să susțină că consolidarea noastră financiară și economică nu e o chestii pur internă, care trebue rezolvată „prin noi înșine“. După ce vom fi făcut toate economiile bugetare, și vom fi așezat bugetul statului pe baze solide, după ce se vor fi luat măsuri pentru reducerea circulaHunei fiduciare și consolidarea bletuilui de bancă, după ce se va fi regulat exportul produselor noastre și importul articolelor strict necesare, — vom putea' prinse și ajutor dîn afară că guvernul actual a dovedit puțin faptele sale de până a lua niciun ci nu e capabil să realizeze acest program,— asta e altă chestiune. Dar îndrumările și politica preconizată de partidul liberal s’aui dovedit și ik astă dată sănătoase și primesc consacerea lor de pretutindeni. ------------ - -----------------—• ZI CU ZI D-l Tăzlăoanu, faimosul descoperitor al „inovațiilor“ își dă cu părerea asupra evenimentelor politice de viitor, și ca ui Pontifex maximus, profetisează când ș cine va veni la putere. Cine va veni, când va veni, — aceasta se va vedea di alții, întrucât pe acea vreme probabil di d. Tăzlăoanu va fi in vilegiatură pe Dealul Văcăreștilor. D-l Costa-Feru, sau Cost-Affaire (tu aveți de cât l'imbriras du choix !) dupi pe face politică înaltă, din care se vede încă odată cât de puțin înțelege chestii!« de demnitate și simț românesc, spune că va merge la ..Reșița“ in ciuda noastră (pentru a vedea ce e acolo, li spunem dinainte : acolo totul e bine iar cât privește acțiunile ele se împart la București, nu la Reșița. Un drum, deci cu totul inutil pentru immaculatul domi Cost-„Affaire‘‘ ! * » Tristeța Veneției care decade din ceea ce a fost altă dată nu poate fi un spectacol potrivit pentru d. Take Ionescu, cami și el vede,cum politica sa se îneacă pe ce merge. * Călătoriile pe cari le fac membrii guvernului, și Unii din ei chiar in străinătate, dovedesc că totul merge bine în țară și că nimeni nu trebue să se mai ocupe de treburile publice. E o constatare îmbucurătoare. * D-l Tăzlăoanu ar fi exclamat : „Ni pot să se roșească așa de mult ouăle de Paște ? Pentru mine nu cred să se fi inventat o boia vrednică să mă roșească !‘ # Un bătrân „ziarist" ne amenință că Se va duce la Reșița. Lucrul acesta poate ce mult speria pe d. Veith care e în drept și se teamă de vizita la fața locului a d-lu Cost., Affaire". " D-l Veith va exclama : „Nu îl ajung cât i-am dat, din Reșița, la București vine după mine și aci" ! Când doi se ceartă al treilea câștig? Așa spune înțelepciunea popoarelor. Ca și înțelepciunea greșește câteodată. Dovada . Se ceartă primăria cu căile ferat asupra cui cade răspunderea că peștele , ajuns stricat in capitală, și din cearta aceasta« populația capitalei se alege cu câștigul... că a rămas flămândă I * ! OPERAȚIILE MILITARE ALE GRECIEI CUM ESTE COMENTATA ÎNFRÂNGEREA GRECILOR — caftre, ziarul francez „le Journal des debats**" — înfrângerea grecilor — spune „Journal des debats“ — pe care chiar guvernul din Atena nu o mai neagă, ci caută pur și simplu să o explice, a avut, în Anatolia, consecințe de cea mai mare importanță. Armata lui Mustafa Kemal a primit acolo botezul focului, eșind la urmă, cu mai multă coheziune ca înainte. Nu trebue uitat că naționaliștii au fost totdeauna, în Anatolia, o minoritate de agitatori ale căror ordine se executau cu mai multă sau mai puțină grabă de către imensa massă a populatei. Insă, ca și in Rusia, unde agresiunea poloneză a tat Sovietilor posibilitatea să redeștepte ușor sentimentul național, tot astfel, atacul grecilor a produs în „mintea țăranului turc efecte analoage. ft ntanța și acțiunea grg-1 JCÎIOF . Această ofensivă greacă diferă profund de celelalte trei precedente. Până acum, Grecia lucra ca mandatară a Antantei, spre a face să se execute fie clauzele amistițiului încheiat la Mudros, fie acestea cuprinse în tractatul de la Sevres. Ea putea să se adăpostească, I decî, sub scutul Marilor Puteri, cari au semnat actul, îndreptându-se mai ales împotriva Antantei resentimentul produs de incursiunile grecilor pe teritoriul asiatic. Dușmanii țăranului turc rămâneau oarcoraui anonimi atunci și a urî o colectivitate, e o manifestare prea complexă pentru un om primitiv ca acesta. Mai mult, atitudinea câtorva cercuri politice aliate dovedea Turciei că ele nu acționau decât prin o solidaritate impusă. Cazul actual se prezintă deosebit de cele trecute: Antanta dezaprobă, oficial, măcar inițiativa greacă, Adversarul e prin urmare unic și , ereditar, cunoscut până în colțurile depărtate. Scopurile cuceririi sunt și ele evidente, iar recurgerea la forță denotă lipsa lui de drepturi tortematiste, contribuier ea la îmbunătățirea situației militare a comandamentului de pt Angora. Ce interesează Franța Apoi, mai există un al treilea punct de privire care ne interesează în special pe noi francezii: înfrângerea greacă a oferit, posibilități, partidului extremist local, ca să conducă tot mai mult destinele naționaliștilor. Acest partid repudiază orice compromis cu Antanta El crede că numai armele pot si decidă de soarta Turciei. In loc d’a cosidera că acordul franco- turc, concernând Cilicia, de o pildă, este datorit prevederii d-lui . Briand și spiritului anti-imperiolist , din Erantos, minoritatea aceasta de exaltați îl povește ca pe o dovadă de slăbiciune a guvernului france, ori a forței turcilor în Cilicia, Aintab, etc. De aci rezultă că acordul pomenit nu e semnat până acum, cîi ostilitățile continuă in regiunea ciliciană Și că lucrurile nu se vor echilibra decât grație unei ofensive elene, de astă dată uimitoare, poate . Astfel nu ai pare exagerat a mărturisi că dezastrul grec constituie un veritabil eșec englez, fără a fi prin aceasta și o victorie a Franței «i .................-------------------------- Eroomdeg^enlel Naționaliști n’au lăsat să le scape o așa de minunată ocazie pentru propagandă. Dânșii arată țăranilor că faptele justifică atitudinea lor adoptată încă din momentul armistițiului. Acuzațiunile personale au căzut și Mustafa Kemal apare drept eroul independenței turcești Toate ziarele, nu importă nuanța, sunt unanime azi în a glorifica pe făuritorii succesului, in special pe Kemalli, Nuri odai «Pașa și pe Ismet- Bey, apărătorul Eski Șeicului. 1 Din punct de vedere material ca și din cel moral, mișcarea naționaliștilor s’a consolidat. Nici o dificultate nu se mai resimte când < j vorba să alerge sub drapel rezerviștii chemați, deși înainte, cu toate penalitățile stabilite, dezertori atingeau o proporție de 50%. : * Din suferintele populatiei Ma întreg IUTEBITATI , "■ Cititoii «r noastre au luat cunoștinței de un coflict public —— care o luat forma unui duo epistolar — intre d-ni Florian, ajutor de primar și genera Mihail Ionescu, directorul general al căilor ferate. ■ 1 Diferendul dintre ei e provocat de un [UNK] fapt asupra căruia în primul rând puteai să fie pe drept cuvânt netfijifl. sărmanii locuitori ai capitalei și anume faptul că peștele ce a sosit de sărbători era total , teret. . I D. director general spune că vinovați • e primăria care n’a știut să-și organizezi serviciul de aducere a peștelui în capitală pe când primăria, prin glasul ajutorului ei spune că vina e a căilor ferate cori 0r transportat, mai lent decât cu căruța de boi patriarhali, peștele atât de necesar populațiunei. 1 Pentru că acuzațiile ce se aduc de unul contra celuilalt sunt sprijinite de autoritatea oficială a celor ce le aduc, le credem pe amândouă. Credem că e incurs, la căile ferate, credem că este nepriceper, la primărie. Dar mai credem un lucru că suferințele populației sunt reale, grați greșelilor sau nepriceperilor celor însărcinat cu bunul mers al treburilor publice. Dar duelul public și epistolar între d-nn director al căilor ferate și ajutor de primar are și o altă latură ce privește ordininea în stat. Este nemai pomenit ca, autoritățile publice să se acuze pe calea presei unele pe altele, și este un spectacol care ne relevă desordinea ce domnește în administrațiile noastre. Să nu ne mire, deci reaua stare în cap ne găsim. Rplul aurului tisco$etice Contribuțiunile de război cerute i de către Kemal Pașa, sunt executtate fără murmure. Aurul bolșevie abundă, căci naționalismul turc a devenit un bun plasament dir momentul opozițiunei sale față de politica Angliei. Misiunea militară turcă in Afganistan devine și el misiunea unui popor victorios, iar subsidiile ,musulmaniilor indieni, au început să parvină. In sfârșit, materialul de războ al greclor, căzut în mâinile trupe : Singurul ziar din Ardeal care poate fi folosit pentru reclame și anunțuri de comercianții și industriașii din vechiul 1 regat este ziarul i ÎNFRĂȚIRE« L, «in CL IJ J Toate agențiile de publicitate din Dacu-firești primesc anunțuri pentru AcSt ziar j HOTE Seele le religiosse in nomäaisa . Un articol frumos scris, și luminos în concluziile sale, publicat în ziarul „România Nouă“ și datorit I. P. S. Episcopului Vartolomeu al Râmnicului, ne-a atras atențiunea asupra ființărei la noi în țară a feluritelor secte religioase, adventiști sau baptiști, cari prind in popor. Faptul acesta e curios. Noi n’am fost o țară de bigotism, și mai puțin încă de misticism religios in care să se poată desvolta, ca o plantă în sera caldă, sectele ciudate, interpretările de canoane și ramificațiile de credință. Cum n’am cunoscut nici războaie pentru religie, cum n’am practicat persecuții religioase contra celor ce au crezut altfel decât restul locuitorilor țării, este cu adevărat surprinzător ca într'un secol de lumină, să poată deodată apare aceste bolnăvicioase manifestațiuni religioase. Și pericolul acestor secte — cum așa de bine spune înaltul prelat — este întreit . In afară de aberațiunea canonică ce privește organizarea bisericei ortodoxe, aceste secte pot avea dezastruoase consecințe de ordin social, și anume : Intâiu, prin faptul că desparte pe fiii aceleiași națiuni și il învrăjbește, iar în al doilea rând, propagă idei de revoltă contra statului, neadmițând de exemplu serviciul militar sau jurământul de credință. Aceste considerațiuni ne arată că fără nici un gând de persecuțiune — pe care nu l-am avut niciodată — statul are întreaga datorie ca să devină în actuala împrejurare „le bras seculier de l’église" și "să dea întreaga lui atențiune propagandelor de tot felul ce se fac la țară". Ne vine să credem că aceste propagande nu sunt străine de anumite organizațiuni din afară de graniță, și cari au îndeletnicirea de 'a ne slăbi prin orice mijloc. Poporul nostru care nu cunoaște misticismul slav, nici bigotismul unei, din neamurile catolice, are dreptul a cere să-șî păstreze curată și limpede,credința ortodoxă strămoșească. Petronis I L * S ... .....------------------—— ECOURIn perioada de la 1—10 Aprilie, importurile de aur ale Statelor Unite s’au ridicat la 18 milioane dolari. Aurul provine din Danemarca, Olanda și Anglia Universitatea din Varșovia a acordat, mareșalului Feed, d-lor Wilson și Hoover, diploma de doctor «honoris causa».a jocurile atletice, cari vor avea loc la Praga, cât de curând, urmează a participa și România, cu care se proecteazâ anumite negocieri în acest scop. Față de agitațiile d-rei Cécile Smel, care— se știe—a dat în judecată pe desenatorul Bich pentru o caricatură ce i-a făcut-o acesta, grupul unioriștilor francezi a decis să lupte împotriva adversarilor săi cu «mâna lungă—cum sună moțiunea votată — căci biciul satirei e încă și mai lung!» •—a***Satele Unite au creat un nou stat major de război, pus sub conducerea generalului Pershing. I Să fie acesta singurul mod de a se aplana conflictul cu Japonia? ! ------Critica franceză face zgomot în jural numelui d-lui Gustave Pierre și al d nei GourJault, cari, la Salonul artiștilor parizieni, deschis în ziua de 1 Mai, s-au remarcat a fi pictori de mare talent. Spre a se atenua criza de publicații din Franța, s’a fondat, la Paris, o editură «La Maison du Livre», care va exploata comerțul de librărie pe alte baze,țnându-se seama, în special, de interesele intelectualilor. O chestiune însă, nu cumva e mai degrabă pretutindeni o criză de cititori serioși ? 1—1» CHESTIUNI LA ORDINEA ZILEI ORGANIZAREA MUNCEI PRIN COOPERATIVE • — Necesitatea acordului dintre muncă și captal — Caracteristica luptelor socate din timpurile noastre constă în războiul dintre capital și muncă. Iar fata capitalului acumulat munca caută să se organieze, în formă de asociație zi cu zi . Din nenorociri, «însă la noi ca și aiurea, asociative de muncă în cea mai mare patrie, făcute la întâmplare , au luat o desvoltare neregulată, fiind lipsite de o organizație sistematică și de îndrumările necesare, stare care în loc de rezultate bune, a slăbit mult ideile de ordine, respect și dragoste de muncă, dând loc la lupte aprige de Interes meschin, manifestate în ultimul timp,—într’o formă foarte îngr.ghoaTC, ce a adus scfibirea producției și tiburarea liniștei socistle. Evident că această situație cu drept cuvânt trebue să preocupe miât, pe tot acei ce se îngrijesc de viitorul societătei. Acordul dintre muncă ,capital . Și munca ca și capitalul de altfel, sunt două mari forte deopotrivă de trebuincioase și idealul e ca printr’o organizare modernă să se stabilească între ele un acord cât i-ai desăvârșit. Dacă capitalul în țara noastră se presintă în cea mai mare parte organizat prn diferite banc societăți, munca în schimb apare cu totul dejeorganizată. Micile întovărășiri muncitoreștii, care se observă ici, colo, sunt slabînjghebate, lipsite de coeziune, cu spiritul de disciplină scăzut, încât majoritatea fiind lipsite de directive bine definite, simt cuprinse de tulburări, care aduc întreruperea condițiilor normale de muncă, cu tot cortegiul de greutate, ce se restrânge asupra propriilor membri, încât desthinarea venită, tovărășia piere. Cum să fie organizată mijiKa Aceasta fiind în linii generale, starea reală a faptelor, urmează sa vedem, care e una din bunele căi de organizare a muncei. ■Fără să ne raportăm la înalte principii doctrinare, vedem că forma cea mai firească de organizare, constă în cooperație. Prin insa și concepțila ei, această noblă, mișcare socială, fixează dela început întovărășiri de cetățeni, în vederea ființărei de întreprinderi comerciale, industriale, agricole, de cfedit, ajutor etc., cu alte cuvinte organisează munca în comun, prin mijlocul societăților cooperative. Aceste asocisiuni clare au în vedere liberul și nesilitul consmițimânt al membrilor stabilește legături care apropie pe om de om, făcându-i să se cunoască mai bine, să se iubească, mai sncer, să se ajute mai mult, desvoltândibile «în același timp, spiritul de disciplnă, ce în mod fatal ar duce respectul de aproape și abutul lui, așa că cu drept cuvânt’ cooperația, «poate fi privită ca o sămânță de progres și pace socială. Folosul bazei cooperației Organizarea mancei «pe baza principiilor cooperative, va deprinde ușor muncitorimea cu stăruința la muncă, economia timpului și a banoului, stabilind condiții de muncă uișoarre, recompensate cu justă valoare și împărțite în drepte proporții, condiții cari nu pot fi decât un avvantajul cpi mai deplin al muncitorimei, căci pe lângă avantajele materiale, se aduce în mod succesiv cultura șprițului, în formarea caracterelor, a muncei, disciplinate și a deprinderilor. Iată de ce credem că organizarea muncei, sub forma cooperativelor de producție, e una din că se creie mai potrivie și mai indicate, de a ailuziona în mod fericit o problemă. V. Teodorescu-Ținc* ----........................................................ * GLASURI DIN PUBLIC Pensiile militare Legea făgăduința a celor cari au luat parte la „Războiul pentru întregirea neamului“ decretată sub No. 3532/930 și publicată în M. O. No. 119 din 2 Septembrie 1920 trecută prin corpurile legiuitoare cu mult entusiasm a lăsat pentru un moment impresia unanimă că guvernul și parlamentul s-a gândit și și-a făcut complect datoria față de cei ce au luptat dându-le posibilitatea unei existenți modeste și demne. După un an de zile și multe încercări de a se pune in aplicare (în care timp nefericiții pensionari au trebuit Tră vina lor să sufere cele mai mari lipsuri, trăind mai mult și speranța) și a contatat că cei ce au făurit legea prin elanul și entusiasmul lor în dorința de a aduce o oră mai înainte îmbunătățirea pensionarilor luptători, a lăsat să se strecoare în lege diferite amendamente ale diferitelor categorii de ofițeri după situația și interesul lor, și astfel, că în kx1 să dea naștere unei legi equitabile și folositoare, au dat naștere la o lege neaplicabilă. Prin modificarea ce se plănuește a se aduce, toți așteptăm cu nerăbdare îndreptarea greșelilor din trecut, dar procetul propus și votat de maturul corp senatul, a produs o nouă durere, că în loc ca toți fiii țârei să fie considerați deopotrivă. Ia drepturi după cum de altfel au fost considerați la datorii și luptă, s-au format 3 categorii de ofițeri cu diferite drepturi la pensie și anume : 1) Ofițerii pensionari înainte de a intra in campanie mobilizați, cărora pe lângă pensia gradului ce au avut la intrare în campanie se mai adaugă 25 la sută pentru fiecare an și fracțiune de an socotit ani dubli, astfel că cei ce au făcut 5 ani mobilizați li se socotesc 10 ani cu 25 la Sută, ar face să se majoreze pensia cu 250 lei la sută. 2) Ofițerii din activitate cari au demisionat după terminarea războiului 1911 și care și-au regulat pensia cu soldele vechi (care la gradul de colonel a rămas cea din campania 77) simnt lăsați numai cu pensia ce se cuvine medie celor din urmă doi ani, fără nici uni adaus. 3) Ofițerii ce au făcut trei campanii, 77, 913 și 916 ;*^,od cu totul excepțional li s-a acordat pensia gradului celor din urmă doi ani socotind solda mărită din 1919. După această lege un colonel din categoria l-a va lua pensia gradului său cu care a intrat în campanie, solda de campanie și indemnizație șioa lei plus 250 la sută total’ 3800 lei , cel din categoria H-a dintre activi ar lua numai pensia gradului său adică 1100 lei iar cel din categoria IlI-a, ar lua pensia gradului său socotită după soldele mărite din 1919 adică 1600 lei. Dacă s‘ar examina de aproape lucrurile s’ar vedea cât de nedreaptă și imorală ar fi. Dacă toți au suferit și au suportat grelele sarcini ale acestui mare războiu, iar cinstit vorbind dacă ar fi vorba să se recompenseze vre-o categorie, apoi tocmai ofițerii activi din categoria 11-a ar avea acest riterit deoarece ei prin vârsta mai în vigoare și ajunși la înalte comandamente, li s-a încredințat contan-Continuarea în pag. 2-a ■MnMl»TWi ¥ WWBaStach«BBg^ Reforma agrară de I. MAS. POPOVICI / Inginer Agronom — Împroprietărirea — a Ca orice lucrare complexa și mare, împroprietărirea int érior cultivatori trebuie făcută pe încetul, cu toată atențiunea necesară, cu toate pregă* tiile cerute, și cu o înțeleaptă chibuzuire fie care totdeauna sunt legate își precauțiunea și prevederea. Pentru îndeplinirea acestei lucrări avem la«zi în țară oameni deși, nu de cât ar trebui, dar avem oameni, de specialitate agrară. ei sunt inițienți toate pregătirilie necesare $"■ întreaga operațiune de spor a unicei proprietăți, de înființare a pășunilor comunale, și de a rezerva ce trebui pe patru scopuri ,de interes general, economic , cultural, după cum arhitecții, zidarii tamnari și fierarii sunt indicații pentru construirea caselor de locuirit. Ei constituesc Gasa Centrală a împroprietăririei §trasmicațiile acestei institutiuni până la obștăie sătești " — Ei știu că o lucrare deja* care depinde ,viitorul nostru economic nu trebue făcută în grabă, ei «pe îndelen și cu o atențiune dîn cele mai încordate pînă înt cele mai mici amănunte, și că nu Câteva luni de câțiva ani (cine ani cel puțiin) sunt necesari ca lucrareea să fie peste tot binne iresatiul comasarea chibzuit făcută, și ca i dastrarea în toată limpezimea de care e trebuință. 1 ❖ Toate bune. Dar ce te fated cu pripă ea ce ne caracterizează? cu interesele de tot feluri, personale sau de grup, cari luptă înverșunat în Contra interesului general? cu pasiunile electorale caii aui întunecat și întunecă du o stăruință și cu o regularitate bolnăvoioasă luminișurile progresului obștesc?Dacă întrebi pe oamenii de specialitate cum stăm; cu împroprietărire«a sătenilor agricultori’, iată cum de pot ei să răspundă: împroprietărirea țăranilor s’a fárod în toată țarat (vechiul Regat) j prin măsurătoarea cu lanțul în mai: irea majoritate a cazurilor; pe ic:« pe, chip numai die către Directiunea CaHtrastruirii (parcelare analitică), și s-a constatat că lustrairea' aceasta—în totalitatea ei—este greșit făcută.' omul greșit făcute .unt și tablourile celor, ,cu drept la îfflpsroppeitărirâ. i ! Strigăte de nemiudruimari se produc zilnic, și Casa Centrală a împroprietăririi e silită să cerceteze mereu și cercetând să vadă, că am luat pământ (5 ha), în destule părți ale țării, oameni cari niciodată n’au muncit ca agricultorii și cari n’siu nici vite de muncă nici unelte agricole, așa că «pământul luat îl speculează ca simpli negustor!«, dânlu-i în bani sau în dijmă consătenilor. cari altă dată munncii au 20— 30 pogoane, dari carii azi (unii din ei) nu au nici o brazdă de pământ, ■ deși au vite, unelte brațele necesare pentru muncă; că comitetele locale, darii au făcut primele lucrări «pentru a stabili driptul la împroprietărire, au lucrat sub teroarea celor lacomi de a avea mai mult pământ decât ar trebui, tăinuind ce aveau și au deja fostele împproprietăriri, și că e foarte dificil de a controla, deoarece rolurile percepților nu au fost țimute în regulă; că mulți săteni au cumpărat "pămmânt pe numele nevestelor, — dela 11918 încoace știind că au să fie împroprietăriți—și spun că n’au «pământi ’ că numai când au venit comitetele de acolo a început să se afle câte ceva din ceea ce se tăinuia sau se, învălua în minciuni, etc.,, etc. Când, s’a împărțit «pământul de către personalul agricol al Casei Centrale s’au dat micilor,cultivatori certificatele de proprietate provizorie. Atunc, cei, rămașii pe din afară au început să vină cu reclamațiuni, pe la toate autoritățile că s’a dat pământ agipt cari aveau destul pământ și unii dif’iar mai mult decât li se cuvenea, așa că tăinuirile am fost denunțate pe o scară și mai întinsă. Așa stăm cu împroprietărirea pripit făcută. In loc de mulțumire generală* o nemulțumire destul de întinsă, și în loc de pace și liniște pentru muncă de folos sunt "Iritații și necesitatea de a aplana conflicte. " Ce trebuie făcut pentru împroprietărire este să se revizuiască toate .lucrările, și, pentru a afla adevărul,să se facă investigațiuni aarănunțite peste tot, la judecătoriile teodos, pe la tribunale, și în toate comunele. " Astfel de investigațiuni nu se pot face, dacă se fac serios, în mai puțin, de doi ani. I Ca să fie destul personal competent de cercetare și lucrare serioasă, e neapărată trebuință' să se dea obștiilor sătești toată importanța pe care o au 'prin legi și regulamente anterioare. Timp de patru sau cinci ani oferă știile să facă munca pământenât comun, deoarece mai curând nu i se va putea face nimic serios. Numai în timp de patru sa ®end |ani cel puțin se vor putea executa cum dere trebuința pe teren toate lucrările pe care se cere această mare „operă“ Economică, Agricolă și Socială care este „Reforma Agrară“. . - -—-----.—»...-»..«.— ----------