Viitorul, iunie 1921 (Anul 15, nr. 3961-3985)
1921-06-10 / nr. 3969
5 .#% «r*^***» ABONAMENTE REDACȚIA ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE afm 11 nami 1 n an J. . . Lei 120 [I Un an. . . I^ei 210 II STRADA EDUARD BUINET-No. 2 I STRADA ACADEMIEI No 17 k Se primesc directia Administrația zUnului, sterir N wLJSI Emmáimma iste luni. . . » 60 I Șase luni . . . » 120 (Vw-â-vw de Hotel Capsa) Academiei No. 17 si la toaU Aga Gib da publiciitb G&SSß? votmammm ȘCOALELE ROMANE «si JUGOSLAVIA In prieteniile doi i o națiuni, și în raporturile dintre popoare tradițiunea joacă un mare rol. Intre poporul românesc și cel sârbesc a existat, în adevăr, totdeauna, tradițiunea ,noi echi și sincere prietenii. Ei bine, ar fi de dorit, în interesul ambelor popoare, ca și de acum înainte ■raporturile dintre România și Iugoslavia să fie tot atât <le prietenoase. Din nenorocire însă, felul cum sânt tratați mai cui seamă1 «Românii din Serbia sudică, ale căror școale și biserici au fost închise ■de către Sârby, a început să provoace în opiniiunea publică din Regatul român o ,are vacțime care se arată cu fiecare prilej și de care venind noștri. Sârbi, a* trebui sa tina seamură, data find, ei*a am, zis, prieten ta de veacuri care a fost între aceste două popoare. Pe de atltă parte, declara fi unui'se d-țSi si prim-ministru sârb Nicola Pasici, făcute în ședința din 23 Main a Adunării Constituante sârbiști. ca căștMiul la interpelarea de ptrta hittel Jovan Jovanovski, fost ministru ai instrncțiuuni puhlice, relativ la închiderea ș coaselor românești și interzicerea slujbei în biserica română din bitolia și extrase <fir» ziarul independent sârbesc „Epoca“, No. 726 din 24 Mau 1921, ne miră și ne întristează, întrucit lucrurile nu stau așa ■ precum le-a arătat d. Pasid. Primul ministru Sârb a declarat, între altele,,că în Bitolia începu-se să se facă slujba în biserică de către un jmbot străin și pe baza acieasta autoritățile locale i-au interzis conținutatea slujbei și administrarea acelei biserici..., că Qele nouă comune românești din Serbia de sud nu s’au adresat niciodată guvermânul sârbesc, ca să ceară deschiderea școalelor sau descinderea bisericilor..., că îndată ce■România var recunoaște drepturile noastre, școalele romane precum și bisericile vor fi deschise...“. Astfel, d'ini deci a rațiunile sale, d-l Pacici tasa să se creadă că guvernul sârbesc a oprit pe preotul român să facă slujbta in biserica românească din Bitolia, fiindcă este supus ro~ v“** WWJW Jls^UJiA IJ LM Ilttnești din Serbia indică tut s’stu adresat guvernuului sârb să ceară deschierenea școalelor și biserielor lor și că a inchis școlilele românești, fiindcă România na recunoscuit drepturile Sârbilor etc. Pentru a restabili însă adevărul și a face să reiasă că d-1 ministru președinte N. Pasici se înșarg este destul sa arătămit, că și preoții români supuși sârbi au fost opriți să facă »•újbat în alte biserica românești și ele închisa; 2. că reprezentanții contunelor române din Serbia de sud s’au adresat de mai multe ori organelor administrative sârbești; 3. că România n a încetat nici un moment să recunoască drepturile Sârbilor, de vreme ce cei 40 nr«5* Sârbi din ■Banatul românesc se bucură de cele mai largi drepturi culturale și fețe etricești, având 45 școale deschise și ■56 biserici din care cea mai mare parte sunt întreținute de Statul nostcm care a vărsat în acest scop vicarului sârbesc din Timișoara ,peste 400 mii lei din bugetul auinister al al cultelor pe exerciisiul 1920/1921.Nu tot astfel însă se petrec lucrurile cu populațîitatea românească de peste 80 ai suflete din cele 46 comune românești ,cu 55 preoți și 32 învățători precum, și cu populațiunea tirodisanerscă; din cele nouă comlune românești din Serbia sudică (fosta Macedonie) cu 12 școale și cu 37 învățători și 10 preoți cari nu numai că nu se bucură de aceleași largi de nepturi culturale și bisericești, ci, din contră, comune cu o populațiune curat românească din diferitele centre comerciale și industriale ale Macedoniei sârbești au rămas fără preoți și învățători. Aceasta este starea reală a lucrurilor. Ca nu este deci «de loc imit itcn Tăioare. Tratamenteni aplicat de guvernul român fată de Sârbii din Banatul românesc cu atâta sinceritate, potrivit tratatului de pace din 1919 din Sant-Gemnain nu estte aplicat în același mod de către Guvernul sârb, față de Românii cetățeni sârbi și mai ales față de cei din Serbia Sudică. Interpretarea pe care o dă, în general, expinsusnea publică românească acestei procedări a Guvernului sârb față de Românii supuși sârbi, este departe de abrfhienia, în chip favorabil consolidarea raporturilor celor «mai bune și intime intite, aceste doua popoare venu... Și cum. Sârbii și« prea bine ca ei nu sunt amenințați și nu sunt expuși la nici un pericol din partea propagandei românești în Serbia de sud, avea» toată convingerea că această neînțeleigere va dispărea cât de curând și Guvernul sârb va da ordin să se redeschidă toate senatele și bisericile Aromânilor, a căror dorință este numai aceea de a-și păstra limba și naționalitatea. I. VALAORI ZI cu zi Cuvinte, menite să pecetluiască pe d. dr. N. Lupu au fost rostite de d. A.C. Caza in ședința de ori a Camerei, sub forma glumeață a unei epigrame. Iată epigrama: Ești o problemă îndrăzneață Iar eu, am să fiu franc lești Mărmuroș la față La buzunar ești Wank. Alta a d-lui Caza despre d. dr. N. Lupu: Cinei, Cinei Cine-o fi el ? Nu arc franc Plătește Blank. * •Ia unna numirei d-lui Deleanu în comisia de .’t^dvire, ,un ostitor ne colaimică cum pentru a se pune regulă în gospodăria țârei ar trebui ca în afacerea încomotivelor Brii tind să fie numit d. Valcano. In chestia ÎTS știa să se muneiască arbitra d. M. Antonescu iar în recenta lege a căderilor de apa concesionate la străini sa fie delegat însuși antorii legei, d.Petrovici. «Cu modul acesta se va stabili o perfectă conformitate de avize între controlatori și controlați. Ziarul „îndreptarea“ ridiciifilsează formula atât de românească: „Prin noi înșine«“, înțelegem de ce ziarului guvernamental nu-i convine această formula. El o preferă pe a guvernului: „Prin samsarii străini“. * Un ziar, compromis, cnncide că nu e mare lucru dacă Austro-Ungaria ne-a rambursat 14 milioane de aur. Așa e, nu e mare lucru. Dar aceia cari s’au mulțumit cu ruble rusești, de pe urma cărora au câștigat dești!, ar putea să fie mai puțin pretențioși când e vorba de aur ! # •Un ziar prieten al d-lui Take Ionescu vorbește de un geniu al lutinătăței. El ar fi... Dante. Atunci cum rămânem cu marele european care ■ resprezintă geniul latin al Antantei ? Să fie o trădare sau o involuntară scăpare, din vedere ? PROPAGANDA COMUNISTA IN ITALIA BamiBBiaKagaaBtSB'iiM iiinliiimiItlIWi'll illillilll II Mssiunea bolșevică — publică tn editorialul său „Journal de Geneve“ — era cât pe aci să plece, zilele trecute, din Roma. Arestat ca contrabandist, socotit un hoț, lovit de laxiști în hall-url unui hotel, d. Voronsky, ambasadorul sovietelor, a amenintat cu reîntoarcerea sa în patrie dacă mi se vor acorda prerogativele la cari credea că are toate înerbirKe. In cele din urmă, contele Sforza l a conferit beneficiul firtualității diplomatice, dar numai pentru două ierni, și cu condițiilea expresă de a se încheia un acord definitiv între Italia și Rusia. Ertlstvicii Big SA «frate Big Comindia care s’a desfășurat la Londra, în epoca negocierilor guvernui*tribun tanic cu Krastru, se repetă, avirțiimente, și în canibala italiană. In adevăr, capii bolcevicii ar mi sânt deloc grăbiți, să semneze buclate pentru reviver»« ]<por tați schimbului pe care li reclamau cu atâta insistentă, odinioară. ȘcogKiî urmărit <le dânșii e mai mult politic, decât comercial. Ceace importă, în ochiii lor, nu pare a fi un acord economic cu statele europene cât faptul de a se putea trimete, astfel, nenumărate misiuni peste graniță, spre a organiza, pe sub mână, propaganda conwchistă. "De asemenea, contele Sforza care, întocmai ca d. Lloyd George a cost câteva lini", și fiind influențat de aceleași circumstanțe, dorește o interograre cu Moscova, insistă necontorBt, pe lângă delegații rus în vederea semn ard convențiunea definitive. Insă, d. Voronsky se convinge greu și «deving din ce în ce mai exigent. Negocierile cari au încăpiit prin ci uite consfătuiri. la Copenhaga și Londra, ca să se termine în cantata Italiei n'au dat nici până acum, un rezultat precis. Raporturi!« comprcial« iDitiv.timpr fm .provei redactat tie cit-tre dit^>triatul socialist Boixfati'', rehzairea raporturlor comerciale trebuia să ste facă prin intermeduu institutului cooperativ pentru schimbure>de. cu străinătatea, ereiat in Italia., la 19 dintre 1919, și a colwi sărită Uriud conterolat de la Moscova. Aceste două organieîn țîuni urmau să canalizeze și, totodată, să cionăască șchiul;buci de produse între țările interesate. Din proectul arătat — destul de teoretic — n’a rămas, totulși, mare lucru. Chestiunea a fost reluată, apo iste tFnnrregid, in idifena conferință londoneză de repruzemtantu italian și d. Krassin, încercându-se eci im sistem de contracte directe ca și o conventiune mai practică, bazată pe acordul anglo-rus. lor ukrainene, cărbimerit, de la Don și petrolului din BaRu. Iata de ce, im acord italo-rus ar salva națiunea de aservirea comercială pe care i-o pregătesc americanii și, englezii, înaintea războiul»';, o apropiere de acest fel nu era posibilă, fiindcă piețele mondiale fuseseră transformate de fim.nța și Muktsti'in franceză, belgiană ori britanica, in debușturi d’aleor. Azi, sperăm să pătrutid orr.. cei dintâi, în Ukrana ca sa înlocuiân pierderea ÜíSíewzului, care a intrat sub sfera de influențe a Londrei“. Politca de concesiuni a guvernuluri rus favorzeează și ea această nouă orientare iUnmut, care semnifică odată cu soluționarea crizei economice din peninsulă și decăderea sovieticior prin interaționalismiul aflat, repeíit, de Isenin. ■ .........Babewich ia lucru — feVla ori artizani, os sub demisioia SIg diplomatice ruge - Amigtția Halo»rass^ D. Golitti, se știe, e itartia antiíi reconcÂabinei cu sovietele pentru motive de politică internă. Ba, tumdțîa italiaTisă face parte chiar din programul său pacifist, care se reazemă și pe o restauratiune economică. Dar mai o fotă ceva. Diferitee proecte ale contelui Sforzat, cari sunt temeiul convorbirilor cu dl. Vortovsky, vizează un scop foarte precis. Să ne amintim de o p’îidă importantele de eharhtumi, făcute de minigiTirl de externe italian, corespondentului unei gazete din Turn. „Roltica tradițională a țarei și grija viitoruui nostru — a afirmat atunci d-sa — ne îmdrepta privirile către Levant ,și Marea Neagră, cari, pentru Italia, sunt locul de recepțiume aecreate NOTE ----------— Cele trei impale, cari n'au nimic comun nici cu căile ferate, nici cu regia monopolurilor statului, reprezintă o societate profesională a scriitorilor, pe care o nouă alegere de comitet și de președinte a făcut-o de actualitate. Pentru că marele public, indirect este strâns legat de scriitori, ale căror producții ei fac mulțumirea lui sufletească credem că e bine să se cunoască unele din scopurile acestei societăți. In primul rând ceea ce trebue să se știe este că societatea scriitorilor nu e o Aca de mic ; ea nu poate și nici nu are obligația a scrid:«nu, sau grada meritele, ori talentele, ,i nu este fe'îndrumătoare de curecte literare, ci o asociație profesională, în care interesele meseriei de scriitor se caută a fi apărate. Se creiazi astfel o Solidaritati; intre acei oameni, cari prin felul lor fir:: I'i s unt ririn definiție, nesociabili. In noua societate se inaugurează astfel o eră nouă in cariera de scriitor român, c! nu mai este un boem, un răzvrătit, contra societății, trăind din tradiționalul „caputiier“ al cafenelei, ci un cetățean. Conștient de răspunderile lui în stat. Până acuma $. S. R. a dat ajutoare membrilor bolnavi, la înmormântarea lor, și chiar aceste fapte, tari cât de modește ar fi, dovedesc Utilitatea solidarități scriitorilor. , Ca planuri de viitor societatea tinde la crearea unui fond de ajutor pentru pensii , urmărește cinstirea celor morți prin ridicarea mormintelor pe locul unde de-apururi dorm , precum ca urmărește și ridicarea monumentelor de glorificare a «celor scritori ce-au cinstit scrisul românesc. S'au și luat măsuri de -a se ridica busturile lui lim. Gârleanu și poetului mort pe front, Săulescu. Un plan mai mare de viitor este transformarea fostei panorame Grivița, într'un local propriu al societății, având zece făiri ... , de expoziție artistică, o sală de concerte cu 400 locuri, etc. Veniturile produse de această clădire — în afară de ajutorul moral dat mișcărei artistice de la noi — ■ ar servi la susținerea materială a Societății Scriitorilor Români. Am ținut să dăm aceste lămuriri pentru ca, cei ce încurajează pe scriitorii români, cetindu-le r dperile, să știe cum își gospodăresc avutul, greori cari .au început să imite pe furnică, in ciuda fabuliștilor retronitî si -----------------------------------------------. R. I I IN ZIUA EROILOR...1 In pomenirea cucernică a tuturor celor cari, au dat țarei cel mai mare bun al lor, viața, fără șovăire, fără precupețire, cu avântul unor inimi neprihănite, — se pleacă azi capetele noastre spre pământul a cărui libertate cu sângele lor s'a plămădit. Sub monumente de granit sau veghiate de-o cruce de lemn, — străjuite de-o salcie, sau uitate în ogoare răscolite a și de fierul plugului, — oasele lor sfinte odihnesc pretutindeni, arătând urmașilor drumul Jisei și al Nistrului... Sacrificiul lor a fost nemărginit. Recunoștința nesfârșitului șir de generații cari, prin acest sacrificiu vor trăi în libertate, poate singură răsplăti jertfa. Azi, ne plecăm pioși capetele. Vom acoperi mormintele lor cu flori și rugi fierbinți se vor ridica la cer pentru odihna sufletelor-ici și colo, poate, care un mormânt singuratic săpat pe un pisc de munte sau ros de valurile tulburi ale unei ape, va rămânea În tristă uitare... I dragostea noastră îl îmbrățișează însă in aceiași cucernică amintire, cu atât mai drag cu cât e mai necunoscut și mai uitat. Dar în această zi sfântă, trebue să ne amintim mai mult ca întotdeauna și de cei rămași în urmă, de văduve și orfani, de părinți bătrâni, a căror mângâiere cu greu timpul o aduce, înaintea lor ne plecăm capetele cu respectul datorit acelor mult încercați de soartă și rugăm pe Domnul să le trimeată mângâerea prin amintirea faptelor mari ale celor scumpi lor. Și fie ca tuturor această zi a eroilor să dea nouă puteri, în marea luptă pentru sfârșirea operei pe care ei, în sângele lor, au plămădit-o. 1 i ECOURI Sindicatul minierilor germani a votat in edunarea națională de la Giessen, »tmîlÎ An Aafw>Turn amtprrtist» u * “v - —------- agreviștilor englezi. Dacă ar fi aceiaș solidaritate si in ce privește executarea reparațiunilor.. Vasul grecesc »Anastasias »a reîntors din Odessa, la Constantinopol, cu mărfurile intacte, deoarece boievicii n’au izbutit, cu toate eforturile lor, să procure, negustorilor interesați,valorile trebuincioase pentru schimb. Statistica contribuțiunilor, percepute pe exercițiul anului 1918, în Statele Unite, arată că sunt acolo vre-o 100 de locuitori cari au mai mult de un milion de dolari venit ! Marcel l’révost publică, In «Le Mălin», un interesant articol asupra evoluției romanului literar francez, afirmând că nu se pot remarca aei decât două tendințe: una spre romanul narativ și alta către operile cari vor exploata pitorescul, psihologia umană și virtuozitatea verbală. În urma tulburărilor de la Moscova, guvernul sovietic a fost nevoit să instituie legea maritmă. Adică, cu alți termeni, s’a legalizat assasinarea în massă... la „VIITORUL“ « Cel mai bine scris ] Cel mai bine informat | Cel mai răspândit ! — ZIAR DE SEARA — I * Astăzi, la 11 ceasuri jumătate, s’a oficiat, «La inițiativa publicațiunei. ..Le Courier franco-rouman»“, un parastas pentru comemorarea nașterei lui Ion C. Brafianu. Trebue sa spunem dela început, că ideia cu adevărat patriotică a poetului Cincinat Pavelescu, directorul Cirmenului, a găsit, în sânul coloniei române, un ragumet unanim dovadă vie a recunoștinței ce poartă orice român făuritor a pi României moderne. Capela din mica stradă Jean-de- Beauvais era înțdsita de glume. Atât Romania oficială cât și skrpii țiitiuilari țintise să se asocieze la manifestația patriotică, p care toți j doriam, cicu care a pornit, în citi atât de fericit, de la ziarul românes din Capitala Franței. In jurul numelui dă Ion C. Bratanu, toate parimele s’au potolit. Fiuikon hire ,o culoare politică, n ’ mânii din Paris, domln și seama de stat, al cărui centenar sărbătorește, se idenrfica cu tot faptele mărețe care au pregătit mânia mare, au făcut abstracție meschinăriile vietei de partid, și timit să imdică prinosul lor de retroștiință pentru marele lor înaint. Cuvântarea preotului Iordăchescu După oficierea slujbei de pomere, în ascultarea respectuoasă a colindoșlor, sniper’oriîl biserică mâne, părintele lor duobrscn a tu o calda și frumoasă cuvântare: « blândă trfi patriotism luminat, firi cuvinte bine simțite, exprimat a gâmiliei fiecăruia dintre noi. România nui s’a perindat, în câre chip, pe dinainstea oftilor, a lreia revoluțiimea din IMS, și până azi. Am văzut greiăăUe ce a întâmpinat marele barbat, pe care-l cinstim astăzi, și statornicia ipatriotică cu care și-a îndominit mikunea lui. Părintele Iordachtescu a fost bine inspirat prezintând pe Ion C. Brettianuu drept omul providențial al României moderne, de care se leagă toate faptele însemnate« care au dus la realizarea Roit«âf Uiei mari. Orice româi, a spins superiorul cape ci, fără deosebire de credințe politice, nu poate, de nu e orbit de piaturăL .să nu vada ín Ion C. Bristianu, dăr» nu singurul autor al etapelor prin care a trecut România spre a ajunge «la alcătuirea ei modernă, cel prațin tînnul din factorii principali, fara de care am fi rămas un popor neînsemnat, nebăgat de nnrați în seamă, ignorat în cazul când nu ar fi fost chiar hulit Expunerea clară a acestui preot, care este unul din teologii cei mai culți ai tinerei generații, ne-a arătat care, după moartea unui om politic, desbiuările inerente vieței de partid dispar, spre a lăsa loc mortar acelor acte cari rămân, cari contribue la propășirea țarei lui. Ori Ion C. Brătianu esta legat de toate faptele cari constitue Ksnelia României moderne. diripa cian nume’e fierul său care ne-a comîns cu ataca dibăcie și prevederü la fericitei răzdtat al râzboinăi, va răajâieea de apururi apropiet de întregirea neamuluk Din toate actele grandioase ale marelui patriot Ion C. Brătianu, este deajuns, spre a-1 nermiri, să desprindem independența și regatul, dăpăcian î pentru al caracteriza pe actulul șef al partidului îrațiocate liberal este deajuns să amintim că lui îi datorim realizarea idealuluii naționial. biegrama către u-i Ion L C. Brătianu După parastas a fost trimisa d-lui Ion I. C. Brătianul, o blegramă în care se prezintă șefului partidului liberal omagi’Ie celor, ce au asistat la slujbă și cari, dândui-și seamă de însemnătatea marelui dispărut în evolutiă si ea statulii, român, țin sa aducă prinosul lor de recunoștință, ■« primând ti- .;« adnirația în clipa in România «re-cuaKuscătoare In h diie deasupra normâriturii 1 er« a 1 í1 Ro‘ n*«ier mod*"" "* 4 «st;- 'de bist« ■ • n 1 nea: >re t . n f.5 . "I ’«ie r* isiit le-re. ':cv. 4 ny." : *»\ >m văz:.. brirită •.. coil . .. " feil 1 tec .țda și crea noriitA mire. iJerârat o«, «iei fă-n ! r.r. c ■ uLt- l. .jm ■"**#>*■ tea vi cro-1«; ca’fe.n. ție. rkifa : 1.. e iv. 1 i :•« că > e ' iv î apta .jiiv to'atu Ce ««’ - ■ , j Furiș, 2 -Vii î-îHa,—a. |ii »•■ "ă - * " j y «iiiiÎ Fip1" ’uriîfA feii gigfc I 5 Crete» rij D. X. Bînescu, profesor la Dm.. . I lalea «lin Cluj și membru coresixual al Academiei Române, și-a desvoltit ședința publică de ieri a Academiei, jj unicarea sa cu privire la „Cele mei I rhi știri bizantine asura românilor la Dunărea de jos"". Pornind dela faptele enunțate »nai iute de d. profesor N. Iorga, pe baza s tului din Ana Comnena și anume existența unor mici alcătuiri politice în părțile Dobrogii de azi, sub căpetenii proprii, alcătuiri pe care d. lorga le credea românești, d. N. Banesett, a adus o mai bogată documetrtare asupra acestor fapte. 11. D.Ea a stabilit mai întâi că in părțile Dobrogii noastre de azi, dela gurile Dunării până la apus de Silistra, era, încă dela încetininil vracuicui XI, o unitate administrativă a imperiului bizantin, numită ,,Par’Strien“. D. Banescu a enumerat întreaga serie de „duci de Paristrion", «de la Constantin Diogenes și până în vremile lui Alexios Comnenul. 2. Vorbitorul relevează apoi forma grecească fetus apropiată cu totul de cea românescă Talul pe care o dă d. lorga. 3. In fine, interpretând un ling pasagiu din istoricul bizantin Attaliates, in care acesta menționează mari și bogat* * orașe pe țărmul drept al Dunărei, un „P*ristrion“, cu o populație amestecată, asupra căreia „Sciții" veniți mai înainte din stânga Dunării au pus pecetea vieții lor scitice, d. Banescu documentează în chip neîndoios că acești „Sciți" nu pot fi, în acel moment istoric (la jumătatea veacului XI), alții decât Românii. Și astfel, începuturile vieții politice românești trebue puse cel mai târziu la jumătatea veacului XI. Comunicarea d-lui Banescu a fost via aplaudată. D. Dim. Onciuc, președintele Academiei, a luat apoi cuvântul, salutând pe Bănescu în nurile colegilor săi și declarând că această erudită comunicare dovedește în chip strălucit că alegerea făcută in persoana d-lui N. Bănescu, în anul trecut, a fost fericită. «............»...»..0. .................... t stmsom mn pu his tHTlMllL lui ioîie. BRATUNmsamBSBss^ssmmamsm^xsssmmmamm [ — Parastasul dala bîsarita romfiraS«—O ffsumossi manifestara româneasci — ■ vîe* . J OPERA LUI Vasile Alexandri i de §ON FOTI . Alexandri este un nume considerabil în literatura noastră. Cei cari îl defaimă opera, ca și cei cari i-o proslăvesc, sunt de acord în a-i recunoaște munca lui uriașe pentru desvoltarea literaturii și culturii românești, în toate domeniile , și întreg secolul al XlV-lea al istoriei noastre este plin de faima bardului de la Mircești. Alexandrinu se bucură de favoarea, în special, a literaților de meserie și a artiștilor. In breasla literară sunt categorii, subdiviziuni. Fiecare școală își are um maestru și un idol. Intr’o vreme idealul tinerilor catehanieni în Parnas a fost Eminescu, mai in urmă Coșbuc, mai de curând Macedonski. Alexandri a atacat toate genurile, a făcut o adevărată enciclopedie literară , a avut și a întocmit poezii populare, vodeviluri, comedii, farse , a cântat durerile și speranțele poporului românesc în imnuri și ode patriotice, în doine; a făcut idile, drame ; a preamărit, în balade, în poeme, vitejia strămoșească și pe eroii independenței de la Plevna. A scris de toate, variat, cu un talent remarcabil de adaptare, totdeauna interesant, dar pripit, superficial de multe ori, ocupându-se mai mult de formă decât de fond, dulceag adesea, puternic câteodată, neîntrecut in clipele grele când lira poeziei sale cu nenumărate coarde a răsunat pentru eternitate parcă , în Sentinela Română, în Peneș Curcanul, în Policina Sibir, în fragmente din Dan căpitan de plai, (unde se găsesc lungimi obositoare), în minunatele sale pastele, și in drama sa Despot Vodă (una din cele mai bune ale literaturii noastre). Cultul poeziei și literaturii populare durează de la el. Poeziile sale, poporane, nu sunt simple reproduceri, ci creațiuni proprii, subiecte, pe cari el le-a mlădiet, cum spune Elena Doamna în scrisoarea răspuns din fruntea volumului ce-l publică Alexandri, le-a refăcut, le-a redat in formă literară. Unii etimologi etnografi , ar fi dorit forma primitivă mai tare , dar comparația între culegerea lui Alexandri și acea a lui Dem. Teodorescu, și celelalte cari au venit ulterior, este evident în avantagiul poetului nostru : Miorița, Mihu copilul, baladele, elegiile, Floarea fragului și Șoimul, toate poartă pecetea acelui geniu senin, care a inspirat întreaga operă a bardului nostru național, sunt cugetări, a căror preciziune și pregnanță n o putem găsi la trubadurul popular de rând. Alexandri a diriguit carențele culturei naționale aproape o jumătate de veac. A fost un diletant, în multe genuri, dar în poezia lirică și cea epică, rămâne printre cei dintâi poeți ai noștri. A fost un inspirat, „un culegător de stele pe spațiul peresc", cum spune el însuși, vorbind despre sine, poate. Implinindu-se o sută de ani de la nașterea lui, (s’a născut lângă Bacău, in luna lui Iunie, 1821) este de datoria noastră să stabilim focul lui, pe care mulți au căutat să i-l uzurpe pe nedrept, în Panteonul literaturii naționale. Venise pe lume în timpul Eteriei grecești. „Mizeriile, jafurile, măcelurile grecilor, îmbuibați de bine și beți de ideia liberării Greciei, ajunseseră la culme. Turcii, care chip veneau să restabilească ordinea, creșteau groaza din aceste țări prin focurile și pustiirile lor. Românii se retrăgeau spre munți și se ascundeau în păduri, însuși prințul Mihail Șuțu fugise din Moldova. Mitropolitul Veniamin care se hotărâse să rămâiă la postul său, pleacă și el în cele din urmă de la Iași. Se pare, după Beldiman, că printre boierii vremii numai preotul Conachi și fratele Mitropolitului, Șerban Negel, au rămas neclintiți la locul lor. Printre cei ce-șî părăsiseră e amintirile era și familia lui Vasile Alexandru Părintele poetului se retrăsese in munții Bacăului. Aci intro seară senină se născu poetul sub cerul liber. S’a născut într’o trăsură de brașov, o brașoveancă mare, cu care poposiseră și care slujia de locuință mamei și familiei poetului. Sub căruță era improvizată Camera tatălui, iar mai la distanță păzea contra vrășmașilor patru servitori înarmat:"*1) Am citat acest pasagiu ca să amintim generației de azi când am sjirbâtorit mai deunăzi centenarul nașterii lui Ion C. Brătianuu și azi pe acela al lui Vasile Alexandri, în ce vremuri de bejenii, de nenorociri, de dezastre naționale, s’au născut, cei doi oameni mari, cari erau să contribuie mai târziu așa de puternic la ridicarea și întemeierea României de azi. In ce hal era pe atunci poporul românesc, iată : „Poporul șerbii boerescului, poporul pe capul căruia toți erau stăpâni, toți, vătavi, arendași, proprietari, slujitori, cel. V. Alexandru(studiu critic) -tem. Pătraș&g, part. 49—41; nușeri, țârcovnici, revizori, vameși, ispravnici, judecători, directori, miniștri, domn, sultan și împărat. Poporul supus la beilicuri, supus la biruri, supus la dare de flăcăi la oaste, supus la bătaia cu biciul, s-a pus la supliciul fumului prin temnițe, expus la toate caprițiile crude ale soartei, la toate mizeriile morale și fizice, plecat la toți, fie indigeni sau streini, sărăcit, înjosit, cuprins de groază din copilărie până la moarte și neapăratde lege nici măcar în contra crimelor“ 2) Adăugați la acest tablou groaznic, invazie dușmană, incendiile, jefuirile, prăpădirea caselor și averii, ca să vă dați seama de acele timpuri de urgie cumplită. Cei dintâi ani ai copilăriei ii petrecu la Mircești. Iarna trăia în casele părintești de la Iași. La 1827 a fost dat la învățătură posomorâtului călugăr Gherman, care-i buchinește ceaslovul și psaltirea. In 1829 a fost trimes în pensionul lui Damiin refugiat francez de pe vremea lui Napoleon I. La 1834, în vârstă de 14 ani, a plecat la Paris. După 20 zile și 20 de nopți deligența a ajuns în Capitala Franței. La 16 ani și-a luat bacalaureatul ; a urmat școala de medicină, de poduri și șosete, dreptul, fără să se poată stabiliza nimic, de toate și nimic temeinic. A fost, ceea ce a rămas întreaga viață, un pripit care n’are vreme să se oprească prea mult. N’a căutat să pătrundă lucrurile, n’a fost un 2 V. Alexandri: Prefața la operile lui Oryiaebe Nefruasi, pătimaș, sau un cugetător ca și întreaga lui generație, a avut despre lume idei sumare și confuze; au rămas niște romantici, de-asupra realităților, luând visurile drept esența lucrurilor. Așa a fost toată viața ei și mai toți protagoniștii marei generații în afară de cele trei capete mai solide ale epocei, cari știau ce vroiesc și cari aveau o sumă de idei ce ne-au rămas călăuze și în epoca de azi, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica și Ion Brătianu. Starea spiritelor pe la 1840, era cam ceea ce definesc frații Schlegel romantiztiful în revista lor Athenaeum : „romantizmul este o legănare a spiritului în frumoasa rătăcire a fantaziei, nu haosul primitiv al naturii omenești". Pe atunci concepea Povestea unui galben, Buche, Hera din Florența, Dridin , plin de amintirile Parisului răscolitor de idei și provocator de revoluții, într’una din cele mai splendide epoce ale minunatei sale istorii între 1830—1840. In minte cu fanfara lui Hugo, impunătoare și strălucită cu romanta de purpură regească, in urechi, cu vrăjitele melodii ale smoniilor și meditațiilor lui Lamartine, in cap cu eroii pomposului și coloratului Chateaubriand, in sfârșit zbârfindu-le în fața ochilor toate frazele romantismului iresistibil ca figura romanticilor burlești, cu părul mare cu vesta de catifea, „jobenul" alb și redingota impunătoare și cravata Lavaffirea M Théophile Gautier, prototipul epocei , cu aceste imagini ce căpătau caracter legendar într’un mediu semibarbar, a revenit Alexandrin Moldovif. La 1842 moare mama poetului și trist ,simțindu-se șters, zdrobit, a început o călătorie prin munți, despre care spune Alecu Russo : 1 „Atunci văd oameni și haine cum rm văzusem în orașe, aud o llimbă armonioasă, pitorească și ai totul streină de jargonul cărților. De unde eram la îndoială, dacă noi românii sântem o nație sau o colonie cosmopolită modernă, rex începem a întrevede adevărul". Din această călătorie, când a ascultat doinele ciobanilor, cântecile lăutarilor, poveștile, baladele acelor admirabili munteni cari au menținut neștearsă amintirile nobile și neuitate ale trecutului, Vasile Alexandri s’a întors poet și cu un buchet de „poesii populare", cari erau să fie baza operei sale literare de mâine, izvorul său de inspirație și acela al generațiilor imediat următoare. Ii s’a părut, pe urmă, că plătește ca’a vis , a devenit un inspirat și întreaga lui viață a fost indisolubil legată de evenimentele din patrie. Toate durerile ei erau și ale lui, toate bucuriile și triumfurile ei erau și ale lui. „Cer, stele, pământ patimi, zicea adesea Alexandri, sunton într’un danț, urmărim tactul unui cântec ce nu-l auzim". Această frază sună profetic. Dealtfel mediul entusiast îl împingea spre lucruri mari. Toți tinerii cari veniseră din Paris sau din Germania, hieran din răspu-Continuarea în pagina (iar cca M ieri) Fată, floare de mac, Gândul, fund de lac,