Viitorul, august 1922 (Anul 16, nr. 4314-4337)
1922-08-05 / nr. 4317
AnnaS patrusprezecerea No. 43 r- 1 li lî tx în trio l lei ex. in sire limitite ABONAML IN IA FA La CBAȘR LA fATF1 lu l'p en . . í'(0 lei I ITt lei I c?^, • ... . ~ ,| ‘ase luci . ICO • I ț.0 » | ", * * . n Trei Iutir . £ 0 * | 45 » I *el iaDl • » 140 » |1 ș REDACȚIA „ EDGARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis da Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoane!« t Direcția 51/23; Batraeția și Aânini strada 48/23 «13/11 ARUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrații iiarului strada Academiei No. 17 ți la toate Agențiile de publicitate Manuscripte!» nepublicate ae distrus Sâmbătă 5 August 1922 1 lCV nunuri 2 lei ette mentse MANIFESTARI PERICULOASE — „Paridul național din Ardeal oferă străiniatăi ei o Carte Neagră despre alegerile din urmă" — Un fericit îndemn sufletesc arhiee,la noi de la o vreme tot mai mulți streinii de seamă în special din lumea cultivată anglomană. In dorința de a paște cât mai de aproape adevărata așezare internațională de după războii, ei se simt nemulțumiți de diferitele vești interesate care circulă cu atâta abundență în țările respective și, încercând a-și face o opinie proprie, colindă în călătorii de studiu mai ales diferitele regiuni din Europa Centrală. Contactul cu acești călători este pentru noii prilejul cel mai bun pe care-l putem spera de adevărata propagandă națională. Uitând toate desbinările mărunte care ne despart în politica internă, trebue să facem apel o clipă la adâncimile acelea ale sufletului nostru, unde toate decrebrile între adevărații Români dispar; treime să dăm astfel oaspeților noștri, cu toată grija și respectul pentru adevăr, o oglindă reală a imitatei, și a puterei sentimentului național al țarei întregite. Nu s’ar putea în orice caz admite ca un Român să se folosească de interesul ce acești oaspeți ne poartă, spre a încerca lovituri în politica internă, deși este evident că lucrează în dauna intereselor patriei sale. Sistemul acesta constitue adevăratul fanariotism și bizantinism. nformațiuni recente, care nu suferă desmințire, arată cu toate acestea că unii membri ai partidului național din Ardeal împing atât de departe patima, încât, un loc de a da oaspeților streini lămuririle pe care sufletul oricărui Român cinstit le inspiră, obieinuesc a le înșira toate plângerile violente și deseori voit nedrepte pe care le cetim în ziarele de peste munți în contra cu vertutimi și a păturei conducătoare din vechiul regat. Ba chiar lipsa de înțelegere a realităților a mers până acolo, încât s’a ajuns a se încredința streinilor memorii informative asupra așa ziselor nelegiuiri dela ultimele alegeri, — „cărți negre“ destinate a lumina opinia publică a străinătăței asupra pretinsei josnicii a moravurilor publice ale țarei. Cu toate exagerările și violențele neobieinuite ale luptei pe care partidul național crede necesar a o duce azi contra vechiului regat și a guvernului actual, se poate înțelege până la un punct est, în potiima polemicelor interne și în darul de a vedea o așezare cât mai perfectă a țarei, unele cuvinte să trădeze și să întreacă prin cruditatea lor intențiunea reală a celor ce vorbesc și scriu. Nu poate fii însă în nici un caz permis unui Român care are cultură și anume o cultură adevărat românească să uite, când vorbește cu străinii, că cuvintele sale pot fi lovituri crude aduse însuși neamului său. A face apel la străini contra unui adversar politic intern nuoate fi fapta unui partid poltic cu adevărat conștient de misiunea sa națională. Ea amintește vremurile triste de altă dată când candidații la domnie luptau între ei cu ajutorul armatelor și influențelor străine. Aceste imixtiuni din afară în istoria noastră, au constituit unii din marii factori care au oprit în trecut desf fășurarea normală a națiunei românești. Azi, când conștiințele i caționale sunt pretutindeni atât de vii, deșteptate și întărite la lumina curentelor mari de cultură ale vremii, asemenea apucături trebue neapărat foarte sever condamnate. Cred de datoria noastră a tuturor, care constituim factorii de cultură mai înaltă a acestei țări, să atragem atențiunea generală asupra unor asemenea rătăciri. Căci adevărul, îndată ce a spus, își face întotdeauna de la cine drumul. Și nu ne putem opri a creda că sămânța bună aruncată in ogorul opiniei publica trebue până la sfârșit să rodească ți în această privință. Numai în felul acesta se va ajunge și în Ardeal la treapta aceea de înțelegere mai rafinată, la care au ajuns încă de multă vreme toți factorii politicei cu răspundere și tradițiune din vechiul regat, și în care nu i-ar putea trece prin minute unui om de stat de a face apel la străini spre a lovi in adversarii săi interni. Și-ar putea oare cineva închipui, pe vreunul din marii creatori ai României de azi și, de om, «ire*ându-M> vreunei personalități politice străine spre a provoca o mișcare mondială de opunte publică contra vreunui adversar politic dinăuntrul țărei. Tradițiunea politicei noastre contemporane a știut întotdeauna să se ferească de asemenea aberațiuni. Când adresăm cuvântul străiniilor, vorbindu-le despre țara noastră, avem într’adevăr datoria să ne ridicăm cu gândul peste patimile momentului, oricât ne-ar atinge personal de aproape, și, dintr’un punct de vedere astfel mai înălțat, să privăm cu calm și cu bună înțelegere luptele mărunte și trecătoare, spre a îmbrățișa numai evoluțiunea de ansamblu care se degajează din toate frământările timpului. Perspectiva expunerei noastre trebue să fie astfel cu totul alta, lărgită și privită cu mult mai de departe, decât în disensiunile interne. Căci numai astfel putem reuși a da străinilor părerea cea adevărată despre neamul nostru și evităm să trădăm interesele cele mai înalte ale lui în loc să le servim cu sfințenie. Eă e ca aceste cuvinte, pornite numai dintr’o adâncă dragoste de neam, să aducă spre căile drepte pe cei câțiva Romani, — desigur puțini, — care în teritoriile uruite s’au depărtat o clipă de ele. UREA DJUVARA Bifg CARP ggil căngi 0 caleteriG fii sfcepsis Amicii d-lui dr. Lupu, cari nu sunt numai d-rul Racowski, dar și alți amatori de sovietism din țara noastră, șoptesc la ureche o veste senzațională. Doctorul Lupu pleacă în America unde grație legăturilor cu bancherii americani — legături contractate pe vremea când în războiul nostru călătorea în țări mai fericite ca Moldova — să poată obține mari sume de bani. Cu acești bani, amicii d-lui dr. Lupu cari nu sunt numai d-rul Racovski, dar și alți amatori ai sovietismului în România, susțin că, doctorul Lupu va face mari bănci, va finanța institute economice.... Va fi ceea ce Stinnes este în Germania. Cine nu crede să aștepte, și să vadă, minunea pe care la târguri se anunță ca vițelul cu trei capete. Din parte-ne nu ne îndoim de abilitatea d-rului Lupu de a scoate bani și din piatră seacă , dar socotim că în America unde există legi atât de aspre contra bolșevismului, d-rul Lupu va fi mai puțin fericit decât ar fi dacă ar călători în Rusia. Ce păcat că pontifii moscoviți n’au nici ei decât hârtie maculatură, care valorează mai puțin decât „Aurora“ 1 Reclama cea mai folositoare și mai citită se poate face anmal la.VIITORUL" £ Vorbind de agravarea conflictului dintre Bavaria și Reich „Journal des Débats“ scrie că el a fost provocat de aplicarea măsurilor legislative zise „pentru protecțiunea republicei.“ După asasinarea lui Rathenau, guvernul a fost nevoit să ia măsurii de apărare în contra răzvrătitorilor. Reichstagul a elaborat astfel trei procete principale care constituesc legea de protecțiune. In cursul desbaterilor, reprezentanții Bavariei au făcut amenințări. Legea a fost adoptată cu 320 de voturi în contra 102 cari au fost date de naționaliști, populari, țăranii bavarezi și comuniști. Această lege autorizează guvernul să suprime societățile și publicațiunile ostile republicei, creiază o poliție specială care are dreptul să vegheze pe tot teritoriul german, și întemeiază în sfârșit o curte de excepție ai cărei membri vor fi numiți de președintele Reichului și care va judeca pe toți cei ce amenință siguranța republicii. Cauza protestărilor BaEUBBBaHSBaHBRMB ni bavareze Dispozițiunile acestea relative la poliție și la tribunal au provocat protestările bavareze. Guvernul din München a declarat că constituirea unui tribunal care în loc de judecători de profesie va cuprinde oamenii desemnați după ideile lor politice, violează drepturile cetățenești și principiile democrației. Apoi a adăugat că nu va admite pe teritoriul său intervenirea unei alte poliții decât cea bavareză. De aceea guvernul bavarez a promulgat o ordonanță prin care se substitue autorităților Reichului pentru aplicarea legiii de protecțiune a republicei, însărcinând pe ministrul de interne al Bavariei cu diisolvarea reuniunilor sau interzicerea ziarelor și tribunalele bavareze cu judecarea infracțiunilor la ordonanțele președintelui Reichului, interzicând oricărui agent de poliție nebavareză intrarea pe teritoriul Bavariei. Aceasta constitue de fapt o adevărată disprețuire adusă de Bavaria Reichului și Constituției. Emoțiunea este mare la Berlin. Constituționalicește, președintele Ebert are toate puterile să someze Bavaria să aplice legea astfel cum a fost votată. Articolul 48 din constituție stipulează că dacă o țară nu-și îndeplinește datoriile în virtutea constituției și legilor Reichului, președintele poate să o constrângă cu ajutorul forței armate. Primejdia unui război civil In cazul cu Bavaria însă partida ar fi riscată. Dacă ea n’ar ceda în fața acestei amenințări, ar începe un adevărat război civil și guvernul nu s’ar putea bijzuii în realitatea Reichswehrului.De aceea, e posibil ca, înainte de a lua o deciziune, președintele Reichului și miniștrii săi, să convoace și să consulte Reichstagul. Se poate întâmpla însă ca ei să‘prefere să negocieze, spre a câștiga timp. In această privință tot constituția le vine în ajutor, stipulând că în caz de divergențe între guvernul Reichului și acela al unei țări germane, se poate cere o decizie înaltei curți de justiție. In acest caz ar fi vorba de un fel de arbitraj. Rezolvarea acestui conflict va depinde numai de forța morală și materială a unei părții față de a celeilalte părți. Frontul contra Germaniei — negrr „Journal des Débats“ închee arătând că Franța nu are de ce să intervină în această ceartă, deși rezolvarea ei va fi de natură să o facă să cunoască mai bine starea politică a Germaniei. S‘ar face totuși o eroare dacă s‘ar crede că agitațiunea ce s’a produs ar putea să fie folositoare aliaților pentru executarea tratatului. Față de celelalte state unitatea frontului german e vădită și nu se poate întemeia o politică pe ideia unei desbinări permanente între Germania de Nord și cea de Sud. Ceea ce se desbate în acest moment este chestiunea de a ști dacă Germania va fi cuprinsă sau nu de reacțiunea monarhistă care își are centrul în Bavaria. Evenimentele din Germania MW Uluite Bavaria și Reich — Aplicarea măsurilor pentru protecția Republicei — HOTE MURDĂRIA STAPANIA Intr’o serie de note de călătorie, in care călătoria este numai pretext de divagațiuni subiective, autorul cruzimelor din „Grădina supliciilor“ și al crudităților din „Le journal d’une femme de chambre“, Mirbeau, are curajul a spune că poporul francez e departe de a fi curat. Iar secolul magnific al lui Ludovic al XIV, când atâta pulbere de aur fin al celei mai fine literaturi cădea pe perucile pudrate ale marchizelor, în acel secol este atâta murdărie și atâta nesimțire corporală încât desgustul este tot atât de mare cât este admirația pentru Racine. Cum vara aduce cu ea în sufletele noastre gustul de peregrinație, călătorim prin orașele și satele noastre, și atunci ne întoarcem acasă — dacă avem simțul observației — cu impresiile pe care un Mirbeau ni le sugera atât de acru și atâta de amar despre secolul Regelui-Soare. E atâta murdărie la noi, în poporul nostru, încât socotim că ,un regim ca al lui Petru cel-mare în Rusia, care să ne învețe să ne spălăm n’ar fi anahronic. Prin restaurantele din gările cele mai principale, cele mai frecventate, oamenii de serviciu sunt mai murdari decât cei din București —lucrul ar părea cu neputință dar așa este — serviciile nu se spală niciodată, sau se spală în vase comune. Cum nu se întind la noi toate bolile , cam epidemiile de tot felul nu se răspândesc și mai mult, este că adevărat o minune! Dar vagoanele de drum de fer! Dar micele cabinete din aceste vagoane ! Dar bucătăriile minuscule din vagoane . Am dori mult să știm dacă există un control sanitar prin gări, și pe liniile de drum de fier, precum am dori să știm dacă este cineva la noi atâta de credul încât să-șî închipue că o ordonanță sanitară afișată într’un local de primărie la orașe chiar influențează cel puțin cu proporția infinitului mic asupra moravurilor contemporanilor noștri ? Ne trebue o largă educație și aspre măsuri de autoritate pentru a nu fi... murdari cum suntem. Sinceritatea nu e niciodată <j crimă. —----------.................................... PETRONIUS „CD CEL MAI POPULAR“■ ■ [UNK] Un atac al d-lui N. Iorga contra grupărei țărăniste, n'ar mai trebui desigur să fie relevat, pentru că se știe de mult ce părere are d-sa despre acest conglomerat „politic", pe care trebue să recunoaștem că l’a studiat bine, din trecuta colaborare... Dar pentru că d-l N. Iorga, nu polemizează cu țărăniștii ci condamnă una din fundamentalele erori voite ale unor fruntași naționaliști de peste munți, trebue să reproducem câteva pasaje interesante din articolul d-sale: „Gazeta Transilvaniei", — scrie d-l N. Iorga, — pretinde să aibă căderea de a lămuri sensul politicii partidului național din Ardeal prin această propoziție logică, partid popular el însuși, acela care continuă să aibă în frunte totuși pe un om de înalte preocupații etice ca d-l Iuliu Maniu, nu poate să se alieze cu „naufragiații" votului universal, ci, din moment ce o grupare se bucură de simpatiile acestuia, ei bine, naționalii ardeleni fac casă cu dânsa, „Neted ca o socoteală de brânză. „Numai cât îmi permit a exprima oarecari îndoeli„Și, iată-le. „Astăzi ciudatul amestec de transfugi din toate partidele care-și zice partid țărănist fiindcă joacă înaintea sa ca șef — pe care de fapt nu-l recunoaște în intimitate nimeni — pe un talentat învățător, culege multe voturi la țăranii cari cred că oricine poartă firma lor e și fratele lor (așa cum d-l Averescu a fost „tata" lor). Deci — logic după „Gazeta" și după negustorul de brânză „cogoman" din colt — te aliezi cu el. Să zicem însă cămâni, supralicitând în demagogie pe „țărăniști" și luîndu-și în aparență ca șef un muncitor cu șapcă și bluză, care, Dumineca să știe merge la sate, ca fiu de țăran, cu cămașa învoaltă și cu ițari pe picior, partidul comunist ar serba un mare succes electoral... Atunci, mă rog, tot politica debutantului de brânză „cogoman” ar face-o, după „Gazeta”, partidul național din Ardeal? „Dacă așa urmează să fie, apoi de sigur că tot ce are în Ardeal amintirea nobilei tradiții a acestui partid va ocoli taraba unde o excelentă brânză miroase foarte rău și va reveni în altă formă la politica aceia care face veșnica glorie a fraților noștri de peste munți: politica eroică și onestă cu cei buni și cu cei capabili, pentru folosul ideii naționale neprihănite”. Nimic de adăugat la rechizitoriul d-lui N. Iorga, decât faptul că cei ce au în Ardeal amintirea „nobilei tradiții” au părăsit deja de mult pe politicienii ce speră să obție un portofoliu ministerial în tovărășia d-lor Lupu Marghiloman și Stere. învățământul public ACȚIUNEA unti cwisîrnntrăinesc straie se cresfesoara scgaslA acțiune În jude tui c ori In urma consfătuire! ce a avut loc acum câtva timp între d. Dr. C. Angelescu, ministrul Instrucțiunei Publice și prefecții județelor relativ la ridicarea de noi lăcașuri de lumină în toată țara, o vie campanie a început în Județul Gorj, în vederea realizării hotărârilor luate la această consfătuire. In fruntea mișcărei stă prefectul județului, d. I. Micodin, care reîntors de la consfătuire s’a pus imediat în contact atât cu parlamentarii județului cât și cu fruntașii și autoritățile comunale în vederea concertării unui plan de acțiune pentru refacerea și înființarea de nouă localuri de școală în statele care mai sunt încă private de astfel de așezăminte de cultură populară. Pentru că această campanie de construcții, deși întreprinsă de un timp foarte scurt a dat frumoase roade, am căutat să aflu de la d. prefect al Jud. Gorj, rezultatele obținute până acum cât și măsurile ce a luat și mijloacele pe care le-a aplicat pentru a atinge aceste rezultate și iată lămuririle pe care d-sa a binevoit a mi le da. Necesitatea a 111 loca luri de școală Prima dificultate de care neam izbit, ne-a declarat d-sa, a fost numărul relativ mare a localurilor de școală ce lipseau în județ și care trebuiau neapărat construite pentru a nu înlătura de la avantăriile primei instrucțiuni, un procent mare de copii în vârstă de școală, dornici de altfel de lumină. La greutatea pe care o implica înființarea în timp scurt a unui număr așa de însemnat de școală se mai adaogă și altele două cu mult mai greu de curmontat: lipsa de fonduri, lucru mare dacă ne gândim la cheltuelile ce le necesită astăzi asemenea construcții și mina oamenilor care se obișnuise a trimite copiii și la școli îndepărtate de satele respective cu toate neajunsurile cari decurg în chip firesc dintr’o asemenea stare de lucruri. Constituirea asociația-In interval de 3 luni de zile am izbutit astfel să adun suma de 500.000 lei, care sumă sper că în scurt timp se va îndoi, mărinduse și cu cei 100.000 lei obținuți din „Asociațiunile Comunelor Rurale“, creiate din inițiativa mea și formând un fond de 1 milion și jumătate destinat exclusiv edificiilor de școală. Creiarea comitetelor de inițiativă Fiindcă însă toate aceste organizații aveau nevoie de directive unitare am dat imboldul necesar pentru a se creia în fiecare comună comitele de inițiativă, în scopul de a stabili o legătură cu centrele unde se clădesc localuri de școală și a fi în tot momentul la curent cu situațiunea lucrăriilor. Aceste comitete de inițiativă constituite dintre fruntașii satelor, primari, preoți, învățători și cooperatori sunt factorii prețioși de colaborare la opera școlară întreprinsă, întrucât ele ocupându-se de aproape de mersul lucrărilor unii semnalează lipsurile ce sunt a se împlinii și unii arată greutățile ce sunt de învins pentru a activ lucrării . In ce privește spiritul rutinar și oarecum refractar operei noastre ce l-am observat în anumite cercuri de la sate, am reușit tot cu concursul colaboratorilor mai sus menționați dacă nu să-l birui cu desăvârșire, dar cel puțin să fac să pătrundă în aceste cercuri convingerea că lucrările întreprinse răspund unei nevoi reale din cele mai urgente. 34 localuri noui de școală nilor rurale Materialul de lemnărie l’am obținut din pădurile Statului. Am căutat deci a găsi fondurile necesare pentru realizarea programului stabilit de noi. In afară de resursele restrânse ce-mi oferiau capitolele respective din bugetul prefecturei, m’am străduit a treia altele noi interesând inițiativa particulară și asigurându-mi concursul oamenilor de bine din comune cari au manifestat o adâncă înțelegre și o vie solicitudine pentru scopul ce urmăream. Până în prezent avem angajate lucrări în Soi comune, lucrări ce se urmează cu activitate și cari în bună parte vor fi germinate până în toamnă — celelalte lucrări pentru care s’a ales aproape și terenul și s’au pregătit devizele, vor fi angajate și probabil terminate în campania anului viitor. Sunt numeroase persoanele cari și-au dat concursul sincer și neprecupețit în vederea realizării operei ce ne preocupă în mod esențial, ar fi însă să lipsim de la o datorie de elementară recunoștiință dacă nu am menționa din noianul mare de nume pe acela al d-lui Const. Neamții care a contribuit cu ÎHOO lot pentru fiecare local nou de școală și al d-lui T. Ciotă, revizorul școlar al județului care și a pus toată integența, tot timpul și devotamentul în slujba acestei opere culturale și naționale. —--------------■«»»0»^»8»/«»1.— I .... -P. S. *sinuam h sabina 2- Cronica literară .Aristofan îl contimporanii soi“ as si. de ION FC* In vremea când Aristofan apăruse pe scena Atenei, nu mai exista Pericle; republica trecuse prin grele încercări, în lungul și crâncenul războiu peloponeziac. Nu mai era democrația, asupra căruia acelaș Pericle spunea că „merită a fi admirată de toți“, republică în care „cetățenii erau eleganți cu simplicitate și filosofi fără moleșire“ și asupra căror Atenienil ia magnificul discurs din cartea II-a a războiului peloponeziac al lui Thucidide. marele om politic exclama: „mormântul oamenilor faimoși este pământul întreg“. Acum seric d. Bezdechi ajunsese stăpână „violența in luptele interne, prima tn viată, multă mișcare nerUmata «1 desele întreprinderi, goană după avere și după plăceri, 1) Ed. Cultura Națională. București atrofierea simțului social, stricarea moravurilor, exagerarea individualizmului și drept eizolar — desvoltarea spiritului gregar de sectă, sunt efecte de care nu e deloc strein Marte, zăpăcitarul minților omenești. In vremurile de transiție și de zguduiri adânci sociale, provenite de pe urma unui război lung sau a atunci revoluții violente, arta este, de obicei, romantică, își întoarce privirile spre trecut, idealizează formele patriarhale ale societății, admiră idilele primitive arta devine o psihoză tulburătoare. Nu mai este democrația care vine „ca urmare a oricărei sforțări mari făcute în comun și care reclamă concursul strâns al tuturor forțelor vii ale națiunii, se miște acel spirit democratic ce cuprinde în sine simțurile de discuție și de contraziciere, cu iposibilitatea unei cercetări mai libere, și mai largi în care deprinderea de a judeca și perspectiva responsabilităților fiecăruia în parte, desvoltă și simțul critic și conturul personalității1). Plebea turbulentă, odilos, ia locul lui demos, în locul dominației celor cu merit, celor pregătiți, specialiștilor, vin demagogii obscurantiști, minoritatea gălăgioasă, ce duce de nas poporul, ce promite marea cu sarea, ce dă ce n‘ai’e și încearcă ce nu poate să realizeze. Intr'o asemenea epocăs „în viata privată, omenia dispare, în cea familiară, dintre cei ce au văzut lumina sub acelaș acoperiș, se slăbesc. Pietatea piere și eu ea respectul cuvântului dat. Nimeni nu se simte bine în această epocă, afară de vreun poet cu temperamentul fericit—ea Sofocle care trăește în mijlocul viselor sale mărețe—epocă de siccfandi- demagogi și pescuitori în apă turbure. Unul suspină după vremea de aur a Greciei, epoca Maratonomahilor, — altul, nemulțumit de prezent își proectează visul în viitor și clădește cetăți ideale pentru o lume mai bună....“ Și mai departe: „oamenii de stat fură și-și bat joc de public, poporul cere sporirea alocației pentru * Aristofan și contimporanii săi, pag. 5. *) Ibidem pag. 18. ședințele judeciare și spectacolele de la teatru, iar conducătorii se grâbesc să i-o acorde, conform obiceiului pe care un demagog de mai târziu, Demade, are cinismul să-l proclame de la înălțimea tribunei. Democrația nu se poate menține fără mituirea maselor. Puținii oligarhi, ascunși prin colțurile lor de unde deocamdată nu îndrăznesc să scoată capul, se întrunesc în cluburile lor și jură că la primul prilej vor reintroduce programul conservator — așezământul părinților — servindu-se de formula: „voi fi dușman poporului și voi căuta să fac rău pe cât îmi va sta în putință“. Acum, când totul este în plină anarhie și disoluțiune, apar teoreticianii cari aduc panceul x pentru vindecarea relelor de cari suferă omenirea. Acum un școlar al lui Georgias, Licofron, ajunge la concepția unui contract social: „Statul e munca tuturor indivizilor deopotrivă de îndreptățiți, conform unei învieli, care asigură tuturor siguranța în schimbul mărginirii libertății personale. Atât Euripide cât și Socrate, cari trăesc acum, sunt pentru un guvern temperat; Socrate înțelegea ca: „poporul să fie condus de oameni pregătiți, iar nu de cei aleși la întâmplare prin tragere la sorți a sa cum se practică la Atena, el « pentru venirea la cârmă, a clasei de mijloc, a micilor proprietari“. Trasymah din Calcedon definește dreptatea ca avantagiul celui mai tare. Georgias învăța pe elevi „mijlocul de a stăpâni pe oameni“, iar școlarul său Callicle, un Profan în al filozofiei, face din setea de putere izvorul dreptului, stabilind principiul că forța înseamnă dreptul Faleas din Calcedonia, plecând de la convingerea că ..toate nemulțumirile și toate revoluțiile sociale se datoresc neegalității de avere, că sărăcia și foamea sunt imeniile tuturor relelor, el propune întemeierea unui stat bazat pe egalitatea tuturor membrilor ei: egalitate de educație, aceiași avere, un adevărat bolșevism, aceste idei au inspirat pe Platon mai târziu în republica lui. Război în afară, disoluție morală înlăuntru, laborator de descompunere în întreaga viață socială era natural ca, în acest timp, tragedia să treacă de la ethos la Pathos, ca toți cugetătorii să caute o nouă formă de guvernământ, ca raționaliștii să domine societatea cu teoriile lor, cu revizuirile lor morale. In această criză socială ateniană au răsărit cele mai puternice personalități ale gândirii grecești: Socrate, Euripide și lângă ei, genialul Aristofan. Acestei formidabile zguduiri, care a fost războiul peloponeziac; nu a rezistat nu inima. Atena: întreaga lume greacă. Cartea d-lui Bezdachi Cuprinde mai multe capitole fundamentale:Aristofan și Atena, pe care am încercat s-o arătăm în rândurile de mai sus; Aristofan și Euripide, pe care marele comic nu-l slăbește în farsele lui și una „Broaștele“ a scris-o numai contra faimosului tragic, Aristofan și Socrate, pe care întreiria din primele lui piese .,Norii“,—care n‘a avut succes, — îi atacă cu vehemență Aristofan , Euripide și Socrate, cari reprezintă întreaga noastră epocă,în tot ce are ea mai nobil și mai etern și o concluzie asupra importanței covârșitoare, în arta greacă comică, a operei lui Aristofan. Este o serie admirabilă prii conținutul ei bogat, in care autorul ne descrie viața strălucitei metropole a culturii, în toate aspectele ei; # vedem în toate peripețiile din ultimul pătrar al veacului al V-lea a. H„ asistăm la luptele lăuntrice, la nașterea și formarea ideilor, la schimbarea concepțiunile existente asupra vieții, în alte concepțiuni noo. Bazat pe documente sigure, înarmat cu o erudiție vastă, profund mânuitor de idei, subtil observator de amănunte, autorul