Viitorul, ianuarie 1923 (Anul 16, nr. 4444-4467)
1923-01-14 / nr. 4454
Anul al patru-spre-zecefea Mo. 4454 as. 1 lCU n. in tero l iei ti în streiBEiEle ABONAMENTE IN TAPA îr strebălaie I.A ORASE LA fATM C„ sd . . . £00 lei Lr *n . . 210 lei I 1T5 lei Sa*e Icni . 400 t I 10 j Trei Icni . '0 » 1 45 Fate Icni. Trei Icni. 2£0 140 ADMIN IS TR A T IA REDACTIA STR. EDGARD QULNET No. 2 (Vis-â-via da Hotel Capga) STRADA ACADEMIEI No 17 Telefoanele: Direcţia 51/23; Refacila şi Administraţia 49/23 şi 1/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia darului strada Academiei No. 17 ţi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se disting Duminecă 14 ianuarie 1943 1IBU u. în torn 7 lei eg. In Mntate ■ 0-‘ SA SE HULLTA N SUFLETELE! . . A .... .... .. $ Constatarea e veche : Ne hu stau sub stăpâniri străine. Suncurăm de anul care vine, fără să tem un stat mare, întărit și iute. n • •* • ••J.v I ni v\n nnn m 01fim TVI ACCil Q' ne gândim — fericita uitare ! — la anul care ’l-am pierdut pentru totdeauna ; și ne închipuim — fericită fantomă a mintei! — că vom fi personal mai fericiţi in viitor decât am fost în anul ce nloare sau în anii ce au murit de mult. Dar dacă e o mângâere in amerat pe cea mai frumoasă şi mai rară omogenitate de suflet şi de rasă. Iată de ce anul ce vine, ca şi anul ce-a dispărut deapururi, sunt însă, pentru viaţa poporului român anii de fericire, anii cari se deosebesc de anii ce au fost, prin înfăptuirea visului nostru mileceastă veşnică ilusie a vieţei anarmeneşti, ce moare în fiecare cinn Anul 1923, trebue să aducă în pită a existenţei noastre, este cu minimele noastre încrederea şi busub tot ceea ce e vremelnic şi trecuria. Să-l primim cu voe bună şi cât or trăeşte efectiv şi permaj cu fior de muncă, pentru a fi astacnt, opera noastră, cantitatea de i feţ vrednici de strălucitele timfapte reale ce le-am desăvârşit, I p^i cari ne-a fost dat să le trăim, prin munca noastră, prin conşti- T - ——, 'u: iata noastră, prin idealul ce l-am avut si ne-a călăuzit paşii nesiLa multi ani, — la multi ani de fericire — ce au să vină deapururi pentru mult încercatul nostru neam l „ v guri pe nesigura cale a vietei. Această mângâere devine şi mai oportună şi mai justificate, atunci când o raportăm la viaţa, nu a noastră, ca persoane, ci la viaţa neamului căruia noi îi aparţinem. Şi din acest punct de vedere suntem, noi românii, intr’o situa- . . __ tiune care, ori cât de grea ar fi Se cere azi mai mult ca oricând. „ «pinal hta trecătoare este Se cere de la opinia publica ca şi multă putere de-a rezista duşmanilor, mai bine pregătiţi pentru a le săvârşi opera de consolidare şi reunificare naţională. Iar dacă raportăm anul 1923— unul ce începe—cu anii ce l’au treceri ai, atunci numiai un spirit esimist, numai un suflet careUwb veşnica ameninţare a umii ve u ştie să se ridiice deasupra cin ce-şi^ schimbă vărul dar.mei ontingenţelor trecătoare ale pre-, odată năravul. entului, poate să nege fericirea , Ddrtm ca evenimentele să dove'’Tvîr.+i*?Tin -min mir,«'deasca ve deplin mtenţmnile mdoastia. Dintrun stat nnc. pus Budapestei si expUcatUntre Carpaţi şi Prut, am devenit; noi guvernului maghiar să fie'în mare putere, nu numai prin iR'j sfârşit mulţumitoare. Până atunci inderea suprafeţei^ teritoriale, cit ca cel mai bun răspuns la provocare putere, şi prin faptul că cdreţe magnaţilorreacţionari ari a reuşit să dăm celui mai umit dintre popoarele europene, poporul român, graniţele lui fieşti, cadrul cel mai natural î.11 are el poate să propăşiască. Nu mai avem acum durerea de a şti , fraţii cari vorbesc aceiaşi limă, deci au acelaş suflet, ca şi noi. LINIŞTE- de invidii?S o i de la conducătorii Statului,.numai vrednica de invidiat caca o purtăndu-se aaranta izbanda nem m legatura cu iu J+ - A asupra greutăţilor zilei-. in legătura cu apropiatul trecut. Alarmele inutile, svonurile false. Evident, că trecem prin greu- i atacurile de interes de partid, atât toţi die ordin financiar şi econome obişnuite vieţei noastre politice mic. Nu am ajuns să ne consoli- sunt nu numai inutile dar şi laudăm îndeajuns ceea ce avem, şi nătoare. Linişte şi încredere în nu am reuşit să valorificăm tot forţa noastră, demnitate şi nuceea ce posedăm, bogăţii morale, transigentă m apararea drepturii materiale. Aceasta e ^^\ vTVecin care nu-sî dă seama Pe de alta parte marele cataclism ^ situatiunea în care se găseşte mondial al războiului, a pricinuit hărtuieşte, înconjurat de arma nu numai o perturbare generala tehnicei Antante, decimat de economică, dar şi una morală, şi două războaie pierdute, distrusetoate popoarele, nu numai noi,conomiceşte. cicest vecin găseşte in trec actualmente printr’o fază de concentrări prilejul de a scăpa de relaxare a moravurilor, printr’o plata reparaţiunilor. Guvernul Reepocii de obliterare a ZSS? FSSSS £ “d» aceste * «din mo-J A Hî ral sunt consecinţe ia tale _ale_ o, bunic de evidentă în cât oraboselei după lungul război, şi îs- ce om de bml simt nu poale de cât toriceşte se poate exemplifica con-j s’0 condamne, în ori ce tabără s’au statarea că după orice mare per -'afla. turbare politică, războaie ori re- Dar qmernul de la Budapesta a voluţii, popoarele cunosc eclip- dat asigurări de cele mai bune sere moralei austere şi curSSSk ". Sunt crize morale cari de altfel o M ^s exvii£atiuni.... A anunţa grabnica vindecare a ovinia publică românească ganismului social slăbit.TM în,tea judeca în deplină cun oş-Dar dacă avem puterea a face ţintă de cauză. Până atunci cuabstracţie de greutăţile trecătoa- cureştid nu poate fi contaminat re, sau de lipsurile actualitate! de nervozitatea Budapestei, V ngasi ne ducem cu gândul la viitor, nu intra atat dewlm in trre°cuotuoci m, putem Adu »natatam fAA &S£ că anul ce a murit, a adus cu el, n)-c^ n-c- mrVozităti puerile nu destulă viaţa na vionala, pentru u ^^^ ^ turbure. In momentul pune începutul ordinei în fmnanţni cars soldăţescul maghiar crede te, în economie, în opera de re-; cd nepedepsit poate juca. roluri de facere şi de renaştere a ţârei noa-jcomită gîu, .pedeapsa trebue să vie gare, [ şi va veni cu o neobicinuită ener-Intrăm în anul 1923 cu mai gie. Nu ştim dacă guvernul Bethlen voeşte să cadă cum a făcut-o un alt contemptor al Europei, Bella Khun. Dacă gândeşte insă că pentru a juca roluri eroice poate să dea încă odată foc Ungariei, va reuşi desigur. Iugoslavia, Cehoslovacia şi România nu pot trăi guri. opinia publică românească îşi păstrează calmul, dispreţuind ameninţările groteşti ale neputinţei. , ·‹· ' ,'#-J....te11--....v* «te ■ y i flolul României In Europa Centrali IREUISTA FRANCEZA Declarațiile d-lui I. G. DUCA Astfel să nu ne mirăm când, amul * j,I."Europe Nouvelle", cunoscuta re-taceasta nu din întâmplare vistă politica franceză, publică in ulti-1 Ne-ari dat bine seam r ihhdtand framul său număr, următorul articol des- sete prudente ale minierului român, că pre actualul ministru de externe al Rot tottfc țările, mai sus m.iite, au da făcut lilamei: jf.Ha la..dificHli(ifi. dif.-M, dar asevidmi-D. I. G. Duca, Ministrul de externe al l°are'. institufiuni de înfăptuit sau de Rom&niei, ne-a primit în fastuosul local susţinut, minorităţi de încadrat, frontieul legaţiei româneşti, — vechea clădire d cu Părat. Şi totuşi tratatele care au a ducelui de Pomar şi al cărei stil „Re- creat sau au mărit numai aceste state, vaissance“ ca şi aurăria, prea vie poate nu sunt simple dosare ale unor conic cu trufie: „Nimic nu e adevărat!1’. Mărturisim că reactiunea ce-a T i i i * avut-o în Franţa, gândul de-a aduce . Lt&'nte de începerea discutmnilor, în tara în care teatrul este atâta Camera, o lună încheiată, mai datează din 1985, nu mijlocttl acestor ninţi, ci transcrierea necesităţilor celor de înaintat pe-un german, oricât de toţi scriitorii «le frunte, aproape, bogăţii artistice, d. Duca păstrează mul- ■Imai »*»• , abil tehnician de artă ar fi el, poate toţi autorii dramatici, si chiar suntă bunăvoinţă şi simplicitate. Desigur * d-sa 1111 ne-a ascuns o oarecare oboseală . Jocul comparaţiunilor politice ne dju,pentru noui intervieivuri, pentru nori dertă să apropiem, nu în mod abstract, ci claraţii. Şi era foarte natural s’o facă, cu totul material, doi oameni politici ti- Representanţii vii „Je Trips“, re Petit nori, viei, chi văzători şi hotărâţi (d. Parisien", „le Figaro“ şi ai altor ziare Dura şi d. Beneş), au sărbătorit în deplină voie timp de . Desigur d. Beneş are de parte-i aminzile „această nouă figură europeană“. Urile şi experienţele unei vieţi anevoioa- zandrul ministru, român sa pus cu plăse, riscurile unei extraordinare, încorocere la dispoziţia lor imediat după vinarea incontestabilului, în sfârşit, mai toarcerea sa dela Lausanne, le-a vorbit mult meşteşug. Dar d. Duca s'a distins, despre conferinţă, orientul Europei, li cu ocazia convorbirilor dela Praga, labertatea strămtorilor, legăturile Romă- care a luat parte la sfârşitul verii, pennid cu vecinii săi — Bulgaria sau întru prima dată în calitatea sa de misia, Grecia sau turcia - despre constinistru al afacerilor străine, s'a remarcat tuţia şi finanţele ţării sale, desvoltarea ca un nou făurar al micei Antante, dornicei antante şi despre stabilitatea Euritor să meargă drept, fără mici rivaliiopei centrale, toţi, la concesiuni folositoare şi la soluţiuni europene. ! Totuşi, fără să se lase rugat prea mult, d. Duca, al cărui surâs fin în dosul ochelarilor se putea uşor distinge, fiind de Ungaria „acest focar de veacne-a afirmat că Antanta, Antanta fran- fiune“ d. Duca ne spunea cu tărie: „De co-engleză mai ales, este de neapărată la armistiţiu, ungurii, au tot complotat, nevoie pentru pacea generală. Această au pregătit, au ascuns pregătirile lor afirmaţie era, desigur, de o excepţiona războinice. Azi ei vorbesc de revanşă“. lă valoare, acum în ajunul conferinţei Vocea d-lui Duca, lua un ton ridicat la din Paris. ^ _ I aceste cuvinte şi apoi recădea gravă. • Apoi, d. Duca ne-a vorbit despre «ft-1 „Mica Antantă nu va îngădui ca Ungalitatea Ligei Naţiunilor şi ne-a fixat, în una să fie un pericol pentru vecinii săicadrele acestei ligi rolul României, care Ea va interveni la nevoie, cu speranţa, având azi graniţele ei fireşti, „trebue să insă, că intr’un astfel de.caz Marea Anse consolideze, lucrând Intr’un mod efi-. tanti nu numai că o va aproba, dar o cace la pacea lumii''. jşi va ajuta“. Să se consolideze..... această expresie vie-a deşteptat un ecou: D. Beneş ne spunea acum 6 săptămâni că dorinţa sa ceii mai vie e aceia de a vedea consolidându-se statele create prin tratate. Aşadar doi miniştri a două ţări atinse întrebuinţează aceiaşi expresie ; mai mult Tucă, ei arată raţiunile armoloage ale alianţelor ţărilor lor cu Yugoslavia. Şi ispitit de această sirenă. Revenind la o discuţie mai familiară, d. Duca îşi reamintea cu bunăvoinţă, exprimăndu-se într’o limbă armonioasă, că a frecventat timp de 4 ani, acum 20 de ani, facultatea noastră de drept. Doctor în drept, s’a reîntors în Bucureşti ca să pledeze : politica l’a pus la încercare. II putem felicita că s’a lăsat ECOURI 1 "·ir' '*■—•••»• 1 A i- 209 pianine. HOTE IIIinUTUMIIIWl ill MUMII PARISUL şi d. REINHARDT — In Franţa şi la noi! — la acuma, când rănile războiului sunt încă nevindecate, să primească cu onoruri în Parisul îndurerat, pe unul din aceia care atunci când bombele distrugeau monumentele teutone? Ceva mai multă memorie sentimentală nu ne-ar strica! PETRONIUS ZI CU ZI Amencanilor „Lumea plânge, râde, aplaudă, oftează...“ Ziarul «America» Râzând, plângând, aplaudaţi Pe Lupii, meşter în panglici . Iar când vă ia dolari munciţi. Atuncea, din adânc, oftată.... Quintus CHESTIUNI DE ACTUALITATE DESPRE PROPRIETATEA literară şi artistică S39 de PAUL I. PRODAN — Discuţîunile care au avut loc în Franţa Ziarele din Londra anunţă că în Anglia preţurile obiectelor de prima necesitate au scăzut, cu 50 la sută. Preţurile articolelor de alimentaţie cari în Ianuarie 1920 se urcarseră cu 287 la sută au scăzut în Decembrie 1922 la 183 la sută. Materialele de constructie de la 355 la sută au scăzut la 156 la sută în acelas interval. Proprietarul celor mai mari prăvălii din Filadelfia și New- York, John Wanamaker, murind a lăsat un capital de peste două miliarde şi jumătate franci. Prăvăliile sale cele mai vaste din lume, jiu ajuns la o atare desvol- j tsare în cât întrio singură, zi, la artelor, va supune, după vacanţe, Aery-york, sa întâmplat să vândă discuţiunei parlamentare un pro-D. Constantin Bariu, ministrul în această chestiune — Ce s'a făcut în Franţa vc.aşt, clară statul moştenitor al acestei proprietăţi. Chiar, dacă există descendenţî ai defunctului, tot statul va exercita, toate drepturile enumerate mai sus, şi cu beneficiul acestor drepturi, statul va creea peniect de lege care să regulamenteze proprietatea literară şi artistică în România. In acest scop, s’au ţinut la minissiunî, premii pentru tineri sau bătenii artelor mai multe consfă- j trânî, subvenţii pentru operile vietuirî, la cari au luat parte repre-jdite, ajutoare pentru scriitorii rezentanţî aî literilor şi ai artei, precum şi oameni de legi, căutând să se cadă de acord asupra celor mai nemerite soluitiuti, cari să mulţumească, în primul rând, drepturile creatorului, fie el scriitor, fie el artist plastic, fie el compozitor muzical. Socotim, că e bine, ca ori de câte ori se prezintă o chestiune importantă şi mai cu seamă, o chestiune care interesează literatura, arta şi teatrul, opinia publică să fie pusă în cunoştinţa de Lumea artistică, dar şi parlamentară din Franţa, este emoţionată de un fapt, care interesează prin natura lui, ci numai pe marea Republică, a tuturor libertăţilor, dar şi pe noi. E vorba de sentimentul de unanimă antipatie ce - a produs în opinia publică franceză, proectul d-lui Gémier, de la Odéon, de-a chema pe marele regisor german Max Reinhardt, pentru a monta pe a doua scenă oficială a Parisului o indiferent ce anume piesă. Făcându-se ecoul opiniei publice io r n z»f i rm af * hi t r» aga 'a' 11 ori t a - m€T|ti toate punctele m'pectului prietate. Aceasta nu înseamnă ni rSi a peroane sale și a locului d-luî ministru al artelor, precum1 nuc altceva decât că până la 1771 cel ocimă că nu va îngădui d-lui 81 argumentările acelora care vor n‘a trecut prin mintea nimănui dinémiei de-a aduce la îndeplinire susţine sau vor combate proectul, a o contesta (Lakanal 1793, Balzac proectul său, oricât de generos am Pentru moment, socotim că nu 1841). Numai, după tripla descoperim locul aci să adăogăm că acea e de prisos, să reamintim părerile fire a hârtiei, a imprimeriei şi astă interdicţiune nu are nici-o le- oamenilor competenţi din alte ţări gazetei, chestiunea proprietăţii legătură cu valoarea personală a regi- cu ocazia pregătirii în parlamentarului german. Este în joc altceva: iele respective a unui asemenea .Este sentimentul demnităţei naţionale franceze, care nu poate accept enimci. de FIG A, ca pentru orice creator, proprietea literară IC artistică este cea mai sfântă şi cea mai personală dintre toate propriitățile. .Ar fi absurd ca o asemenea pre cauză, prietate să fie limitată printr'a din vreme, pentru ca voci din ma- .lege, în vreme ce aceea a unui îmreje public să se poată amesteca, bogățit de război, care și-a dobâncai glasul autorizat al persoanelor elit milioanele în cine știe ce fel competente și dintr-o comună cota de afaceri, să fie eternă“. hotare să se ajungă la rezultatul cel mai bun. Opinia publică, împreună cu noî vom cunoaște, din discutiunile orale care vor avea loc în Parla-proect de lege. et care a căpătat si un interes practic. _ Cu toate acestea,Conventiunea naţională mânată impotriva oricărui simulacru de privilegii, teui toate protestările lui Turgot si Diderot dă un decret prin care hotărăşte vuitatilor franceză a fost sesizată ,că ^ut?,riî 11 s au . fl/f)ra . . lor aecat. o proprietate cu titlu via^ ce glorifică .geniul uman., spuneau JtstfcTaf cărei auto?eraTpierî iP51 si f moşteriitoiriî nu se pot relameni. E drept că oamenii au trăit multă vreme fără a recunoaşte această_ proprietate. Numai în sec. al .XVII-lea a venit o ordonanţă, ca. ire să consfinţească această pre In sesiunea trecută, camera debucura de operile părinţilor decât numai timp de zec de ani după moartea acestora.,, Şi această hotărar a fost luată, cu toate că Lamarti ne spunea : „In ziua în care se v? inventatorii, “prin glasur autorizat perpetuitatea proprietății - λw w nvim-mînic:- Iderare, ganilirea omenească va ffi Si pentru noi un exemplu. , „ , . .. , Noi - și în această, rubrică nu a! d-lui Papileye. fost prim-mims-!lt. R , ■ s’au economisit criticele — am în- tru, au cheltuit cerneală si au ine- €1vaTllPaua * J^aiza, cere găîuft?dela războinncoace să nu grit hârtia pentru a susţine sau mioara implectă a proprietăţii limai primim cultura artistică decât a combate proectul. din Germania. Nu discutăm aci va- • Cu toţiî îşi aminteau de proectul loarea celor ce ne-au vizitat, dar ne A.iam de la 1907 şi de contribuţiuridicăm contra indulgenţei noastre nule în dezbateri ale lui Emile Faregretabile de-a uita că artiştii berguet, Paul Souday şi Eemy de Vinezi, vienezi, ori muenchenezi ce Gourmont, azi vin să ne delecteze simţurile, au Ar fi aproape imposibil, în eafost aceia cari au isgonit — ei saudrul unui articol, să reproducem colegii lor — din Teatrul Naţional, părerile tuturor acelora cari şi-au pe actorii români, cari au fost siliţi spus cuvântul în această chestiusă joace pe scene particulare.ine, dar pentru ca să limpezim minţi apoi oare Franţa ori Italia să tea cetitorului din noianul de păfi rămas atât de îndărăt în dome-reri pro şi contra emise de cele limitează dreptul asupra propriemiul artei, încât atunci când sim- mm de seamă talente, ăism următatii literare. De pildă, autorul nu ţim nevoia unei importaţiuni să nu ia judecata a doi reprezentanţi st să creează nimic prin el însuşi ci ia ne mai gândim decât la somităţile luciţi aî literilor franceze, cari în esenţa, operei sale din fondul ee acelaş timp au şi situatiunî oft- mum. O opera literară îşi datoreşte date: d-nii Robert de Flers, mem-j existenţa înainte de toate geniului şi talentului autorului, dar datoreşte ceva şi tuturor tenorilor cari au precedat-o. D. de Flers combate argumentele acestea cu o amintire de ordin sentimental: Când a întâlnit sub galeriile Comediei franceze o descendentă directă a lui Racine cerşind o bucată de pâine a înţeles ce nedreptate este limitarea proprietăţii literare. Proectul Rameil prevedea ca toate ediţiile noi ale openilor autorilor căzuţi în domeniul public să fie supusa o taxă de 8 la sută in folosul statului. Această măsură constituia un adevărat pericol, căci în ziua în cabinu al Academiei franceze, preşedinte al societăţii autorilor dramatice şi Edmond Haraucourt, preşedinte de onoare al societăţii scriitorilor francezi. „ Păreri pro şi contra S3BJ9*SaS« Ce spune d-l Robert de Flers tern re cu proprietatea astfel cum o jeftuită de codul civil. Argumente pentru liniiCe este, în definitiv, proectul d-lui Ramer J. D. Pierre Veber, autor dramatic şi publicist caunoscut, denunţă pericolul acestui proect în termenii cei mai limpezi: „Se ştie că cinzec de ani după moartea unui autor, operile sale cad în domeniul public; ele se pot, atunci, edita, adnota, comenta, adapta, pot servi chiar ca izvor de inspiraţie, fără să se plătească nici un drept. Prin proectul său, d. Ramei, de tarea dreptului de pro be pot susţine, însă, şi cu o onoare temeinicie şi argumente cari Contnuarea în pagina 2-a prietate literară M999M994W99mW999W La Deva, Mureşul intră în strâmtoarea care desparte Carnaţii de lanţii apuseni, singurul drum slobod dintre inima Ardealului şi întinsul Pustei, început la Arad. Ca atare în decursul vremurilor aici fu un important nod de apărare. De ei nu putea să lipsească o cetate, ruina ei formează, azi podoaba oraşului. Şi natura locurilor a fost prielnică zidirii unei cetăţi. Din dunga vulcanică a munţilor apuseni, Mureşul a tăiat un pinten, rezletându-l pe malul drept. L un deal conic, din trei nărţi izolat, pe vârful cătina se înalţă zidurile încă în picioare aie cetăţii străvechi, restaurată , în 1830, dărâmată în parte, printr'o exploziune in 1819. Totuşi e luai bine pustia de I SIMIONESCU !prof. uuiv. tă de cât multe altele din Ardeal. Ori dincotro ajungi la Deva, din spre Orăştie ori dinspre Brad, cetatea înălţată pe vârful de deal impădurit, se arată, mândră, privirii. E un punct de orientare minunat. Osteneala urcuşului este pe deplin răsplătită. Un drum şerpuit bine întreţinut, umbrit şi de pini, rămuroşi, cu privelişti din distanţă în distanţă asupra fermecătoarei văi mureşene, te duce la cetatea zidită de fata îngâmfată a unuii uriaş. Treci pe sub vechi portaluri, poposeşti în hrubele slab luminate dintre zidurile groase, trăcşli în amintirea vremurilor de împresurare, ascruii poveştile despre haiducii ce-şi găseau oploş sigur prin tunelurile întortochlate, păşeşti cu prudienţă ca să nu dai peste vipere cu corn, şarpele cel mai veninos din ţară, puzderie prin pierişul dealului. In sfârşit ajungi sus. Rămâi uluit. Nu ştii încotro să-ţi opreşti privirea. După umbra zidurilor, lumina te orbeşte. Dupâ monotonia bolovanilor clădiţi, panorama largă a peisajului te uimeşte. Spaţiurile strâmte ale încăperilor din cetate, te silesc să te alăţeri pe prispele rămase din năruirea bolţilor. In afară sunt pripoarele dealului în lăuntrul e adâncul dintre ziduri. Tot mai sus vreai, căci" doreşti câmp slobod ochilor. Te foloseşti de ştirbirea zidului, ori de ferestruica îngustă pentru sunete, ca să te bucuri de neîntrecuta desfăşurare a decorului. Peste tot numai valuri de munţi. Către apus, ultimele încreţituri ale Carpaţilor, prin poiana Rucăr, se îmbină cu dâmburile Zarandului. Mureşul pare că a intrat în pământ. Spre răsărit, dimpotrivă sclipeşte şuviţa de apă argintie printre îngrămădiri de sare şi petece multicolore de ogoare şi grădini cu zarzavaturi. Munţii Sebeşului s-au tras mai la ei parte. Munţii Metalici sunt rupţi, de apa ree o loveşte în coastă. Silueta lor ,tot se înalţă, până ce se opreşte la podişul Vulcanului depărtat, din ’spre Abrud. Niiueuî n‘ar bănui ’strălucirea pietrelor cu aur ascunse Sub mantia mohorâtă a pădurilor asvârlite peste coasta întinsă natura! Nu se lasă până pe nume a munţilor. Dintro asemenea in îngenunchie înaintea: 'mijloacelor fundătură, întunecată, scăpată de ei de supunere şi admirare. Impeape în coasta Haităului, pe trei sântele măreţii ale depărtării şi colţuri răsărite de stâncă, suliţele le-a ascuns, ca să te îndrepte către asfinţitului aprind trei candele, ‘farmecele ei mai obişnuite. Sunt acoperişurile celor trei bisc-i Oraşul ti se desfăşoară dinainte, rifîî din Săcărâmb, vestitul centru ca pe un plan desemnat pe hârtie aurifer, greeoi-orientală, reforma- i cu mozaicuri de culoris tă şi romano-catolică, semnele fră! Capitala ţinutului Hunedoarei, mântărilor dintre băştinaşi şi cei,nu e mare, dar e curată şi simplă, ademeniţi de bogăţiile ascunse. O dungă dreaptă, cu mărgele Ceata serii începe să se aştearnă verzi pe margini, cate drumul plin peste domeniul Moţilor; formele joipal, care scoate la colonia de cian tot mai nedesluşite devin în acces-igăi, adusă anume aici, adăpostită lă parte, cu linii ondulate, lăsate în spre apus. In schimb decorul se însufleţeşte spre miază-zi, unde capetele munţilor mai înalţi, rămân încă bătute de soare. Sunt vârfurile Bărângului într-o parte, ale Rătezatului în alta, iar în mijloc lăsătura Haţegului plină de amintiri străbune. Ele te atrag. Depărtarea scoate în relief caracteristica fiecăruia. Măreţia lor o deduci din masivitatea gheburilor, al căror contur e tras pe orizontul cenuşiu. Uiţi de vreme, uiţi de necazuri. Frumuseţea neîntrecută a priveliştei te subjugă. In faţa naturii fermecătoare, abea îţi aduci aminte de oraşul strâns grămadă la poalele înălţiîn case noui, regulat zidite, puse în calea satelor româneşti, îngrămădite unul lângă altul spre câmpia Haţegului. Nodul principal al oraşului este restrâns în colţul dintre dealul cetăţii şi ultimele dâmburi i din Poiana Ruscăi. Printre căsuţele modeste, dar bine întreţinute, răsar din loc în loc, clădiri mai imposante, găzduirea administraţiunilor sau a şcolilor. Aproape de piaţă, în faţa grădinii publice frumuşică, este clădirea prefecturii în stil cam pompos pentru orăşelul tihnit, iar peste drum, mai în fund, la marginea costişei, se mai păstrează vechiul palat al lui Bethlen, stăpânitorul de odinioară. Demn de pomenit este liceul şi internatul dar mii pe care te afli. Când zabrabi- mai ales şcoala normală de bieţî, cui serii te îndeamnă sare scobo- creată anume aici de către unguri, rât. iţi întorci privirea şi spre el, pentru a întemeia un focar puterile ademeniri vrâstlate mai atei şi nie de natiojializare. Clădirea a tains bine. Azi în acelaş local fundaţionează una din cele mai temeinice şcoli româneşti, devenită în scurtă vreme centru de însufleţire naţională datorită vredniciei şi spiritului de jertfă a directorului ei, D-1 C. Sporea. Intr-o regiune atât de importantă, din punct de vedere istoric dar şi natural, cum e ţinutul Hunedioarei, nu putea să lipsească muzeul regional. Ca şi cetatea, e una din podoabele oraşului. Subvenţionat de Stat, găzduit însă într’o clădire simplă neîncăpătoare din str. Şaguna, cuprinde prea interesante comori atât arheologice cât şi de istorie naturală. Ca pretutindeni însă omul sfinţeşte locul. Bogăţiile se adună an cu an, se orânduesc metodic, se păstrează cum trebue, datorită conducătorului harnic şi priceput, care a rămas la locul lui. De la urmele oamenilor preistorici, până la industria casnică de azi, de la fauna caracteristică locală până la rămăşiţile subsolului, sunt strânse cu pietate, pentru deşteptarea interesului regional. Cât preţ pot avea asemenea resturi locale, şi pentru ştiinţă în genere, muzeul din Deva serveşte de exemplu. Printre ramăşiţile adunate se găsesc şi câteva bucăţi bine păstrate relative la cultul zeităţii mezdiene Mithra, zeitatea luminii. Asemenea rămăşiţisunt rari chiar si in alte muzeemai mari. Cele păstrate la Deva, sunt, din cauza aceasta, mult cercetate de către specialiştii străini Deşi capitala unuia din cele întinse judeţe din Ardeal, impotanţa economică a oraşului est slabă, iar viaţa comercială restrânsă. Nici drumul de fer spre ţara Haţegului, nu pleacă din Diva. Simeria este nod mai important. Odată centru de apărare, azi a rămas numai centru administrativ. Mai presus de aceasta este însă în semnat centru de escursiune atât spre părţile mărginaşe ale munţilor apuseni, cât mai ales spre cercetatele regiuni din ţara Haţegului. -ir.LlI Reclama cea mai Ieşitoare şi maitiri se poate ■—'rr~-----------nuumai în