Viitorul, martie 1923 (Anul 16, nr. 4491-4517)
1923-03-22 / nr. 4509
ftnul al patru-spre-zecefea No. 4509 ea 1 leU cx. In Icra 7 lei ex. în slrcincînie ABONA MERTE IN TAFA J.A ORASE LA »ATF Ub *d . . itO )ei I 175 Ici Sase luci . tiOj • I t0 » Ioni . £0 I 450 ‘jHBr Trei In streinâtate Cd aD . . St 0 lei Stte Inni. . SSO » Tre Inni. , 140 . REDACTIA STR. EDGARD QUINET No. î (Vis-â-vîs de Hotel Capţa) ADMINISTRAŢIA AMINCIURI COMERCIALE STRADA ACADEMIEI No. 17 Se primesc direct la Administraţia ilarului strada Academiei No. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Telefoanele Direcţia 51/231 Redacţia y! Administraţia 59/231lUTI Manuscriptele nepublicate se distrag ... Toi 22 Martie 1923 1 len ex.foten 7 lel ex. în streinitate Opera constituţională Spre înfăptuire ! Votarea luărei în consideraţie! Cei cari cred că opera Constit, procesului de Constituţie de raţională ce se creează astăzi ar tătre ambele Adunări Naţionale, putea fi supusă la oscilaturile —cu o majoritate impunătoare—tşi variaţiunile partidelor cari constitue prima etapă a înfăp-* vremelnic ar sta la conducerea unirei pactului nostru fundamen- Statului, se înşeală. Pentru a ţal. j propăşi şi a se desvolta, o tară ca şi Senatul, Camera a apro- are nevoie de un răstimp mai bat cu aproape unanimitatea vo- lung de linişte statornică şi nurilor exprimate, luarea în con- mai o aşezare constituţională reziderare a procesului Constituie meinică şi neclintită câteva deu. Acţiunea sterilă, turbulentă şi cenii i-o poate da. Tocmai de autarhică a două grupuri din epoceea lărgimea de vederi cu care ţitie n’a reuşit, — după cum atât s’a elaborat proectul de Constiîe bine a constatat aceasta dl. Ion tuţie îngădue ca, în cadrele prin C. Brătianu, preşedintele consi- cipiilor stabilite pe îndoita temeiului, — decât ca pe de o parte fie a democratismului şi a natiosă arate opiniei publice cât de ne- r nalismului, — să se poată interpregătite sunt aceste grupări pentmi în toată voia și conform neeetru opera constructivă, iar pe densităților legiferarea organică alta, tocmai din contrastul acesta Statului român întregit, ie atitudini și aptidudini, — sal Publicăm în altă parte cuvântporească prestigiul şi puterea po starea întreagă a d-lui preşedinte titică de realizări a guvernului ritual. Intr’adevăr, dacă n’au reuşit inacţiunea lor negativă, turbulentă şi anarhică decât să învedereze lipsa lor de orice concepţie constituţională, cele două grupări de opoziţie prin însăşi greşelile atitudinei lor, prin coborârea prestigiului parlamentului şi încercările de a zădărnici prin dezordini de stradă îndeplinirea operei constituţionale, au arătat până la evidenţă că ţara nu poate nimic bun de la nepregătirea şi dezorientarea unor politiciani cari nu au simţul răspunderei, cum nu au conştinţa îndatoririlor de realizare desăvârşită. Votarea faţă de opera de consolidare naţională. Asta, judecând cu toată nestituţiei, este o chezăşie mai mult părtinirea şi obiectivitatea, nu se inten, ca acţiunea necugetată şi lipsită de orice sens şi orientare, a celor două grupări de opoziţie, să nu ducă la rezultate tocmai contrarii celor urmărite. Din această luptă, dusă cu mijloace lipsite de seriozitate politică, parlamentul şi guvernul actual ies nu numai triumfători, dar cu puteri noi întru ducerea la bun sfârşit a operei de înfăptuire a pactului nostru fundamental. Cu toate declaraţiunile „sărbătoreşti“ de abţinere, cu toate provocările şi „sabotările“, reprezentanţii celor două grupări de opoziţie nu au putut face altceva decât să ia parte la discuţiunea cu o imensă majoritate, o luăm în consideraţie a procesului aonmenea discuţiune, asta este o chestiune, de altă natură. S’a mai dovedit astfel încă odată în faţa ţarei cât de nepregătiţi sunt aşa zişii ,,oameni noi“ pentru dificilu al consiliului şi opinia publică va putea judeca cu câtă grije a intereselor superioare de Stat, cu cât patriotism luminat şi cu ce încredere neclintită în puterea de viaţă şi de propăşire a Statului român priveşte şeful guvernului şi al partidului liberal, viitorul. Cu atât mai mărunte şi mai condamnabile apar preocupările celor cari, neputând găsi în înţelegerea intereselor Statului puterea morală de a contribui la această operă constituţională, nu au reuşit să zădărnicească înfăptuirea ei. Opera aceasta este pe bună cale că, împotriva unor opuneri nejustificate şi a unei acţiuni necugetate, — deplina ei realizare este chestie de puţine zile. Cu aceste sentimente liniştitor şi încrezător, opinia publică luminată şi conştientă, aşteaptă această realizare de la munca şi patriotismul Parlamentului şi guvernului actual " ECOURI şteptarea, „fericitului eveniment.1 se desminte din Doom. A fost vorba numai de vânzarea casgmorală 7 PMectuluidTcinstitelului din Corfu ce aparţine ex* “ .is“ i_ n____x „»j. «: i„ kaizerului din cauză că scumpirea Zi _x „Ai Io Kaizermui am cauza ca scumpirea tixtie, atat la Cameră^ cat şi la tri*itilui s’ar resimţi din ce în ce mai Senat. Ca nu au fostam stare să ^reu tn noul menaj al exilatului din Meridice până la maţimea dezba- Doom* terilor pe cari le impunea oaseCardinalii şi episcopii din Franţa întruniţi la Paris pentru a studia diferite chestiuni clexicale şi opere de pietate s’au pronunţat contra educaţiei sexuale bazată numai pe ştiinţă in afară de morala ^ , * . TJ _ XXia.A MtJ SL1UM.CL iu cLlcLl cl UU LUUllli opera de refacere $1 cOnsolitare & religioasă îngrijorată de depopula noului aşezământ al Statului ro mân. Intr’o expunere sintetică de o rară înălţime de vederi şi o claritate clasică, d. preşedinte al convSHnUuî a învederat la Cameră încă odată necesitatea întocmirei pactul nostru fundamental. Nu este vorba de o operă temporară rea Franţei adunarea a emis dorinţa ca familiile cu copii mulţi să fie din ce în ce mai ajutate şi onorate. Criza de locuinţe şi de terenuri pentru construcţii, în oraşele mari din occident, se crede că va fi remediată în Europa prin adăugarea, a numeroase etaje la clădirile mari, cari vor rivaliza astfel cau efemeră, pe care cutare sau cu cele din America. Numeroşi pro cutare partici ar putea-o modifica prietarî din Paris au intenţia sădupă diferite consideraţiuni sau înceapă în curând acest© consinterese secundare. Principiile fracţiî constituţionale ce se stabilesc asla . “ , ‘in Maroc domneşte o secetă cumtăzi sunt. atât de largi în demo-11n_M?ror cratis mul șî natinoalismul lor, în-i* iv, .B puia. inuigeim au început a fa- -x - nat-uoalismu lor. in-j ce n]Hr^cjlinj pentru ploae. Fapat m cadrul acestor principii -natacii stau nopţî întregi legaţi cu vor putea crea legile organice ale frânghii de mână şi de picioare în Statului român pentru necesită semn de ispăşirea păcatelor pe tile vieţei lui reale în timpul cel când coreligionarii lor psalmodiaputin al unei generaţii şi juma-.invocaţii, tate. - 1 » ■»«.«•ft.».—----------- FRANŢA Si LISA HIlTIOillLIR •Ce crede un ziar francez despre afirmaţiunile Lordului Robert Cecil— Aducând din nou în discuţienstrument regulator al păcii, arolul Societăţii naţiunilor fatătâta vreme cât pe acest pământ de marile evenimente din ocol se vor vedea oameni pătimaşi şi dent şi orient, ziarul „Les Dé- guverne cari au nevoe de janbats“ desvoltă lămurit şi catego- ‘ rit punctul de vedere francez în Liga Naţiunilor Şi Convictul această privinţă. In legătură cu această chestiune, ziarul francez semnalează un discurs ţinut la Paris de unul T _. . __ . T _din întemneetorii Ligei. Lord Ro bért Oeoil. Aci sta a desvoltat i deea ca Societatea naţiunilor se sprijină pe aceleaşi principii ca şi republica franceză: libertate, egalitate şi fraternitate. Apoi a citat serviciile pe cari le-a adus Liga în puţinii ani de când fixiste. Francezii sunt încântaţi că, un mare om politic ca Lord Robert Cecil, a reliefat avantajele acestui organism internaţional ale cărui binefaceri au fost totdeauna apreciate in Franţa. Astfel, dintre evenimentele recente, mai ales acela din Silezia superioară a reconciliat o mare parte dintre francezi cu o instituție care la început a fost ponegrită. Se poate asigura o pace perpetuă franco-german ul francez propusese ca Liga fie înzestrată cu un stat major internațional care să pregătească aplicarea sentințelor ei. Lordul Robert Cecil a fost atunci unul din cei mai hotărâţi adversari ai acestei propuneri. Astăzi,el nu mai poate dojeni pe Francezi că nu au destulă încredere într’un tribunal pentru care pledat să fie dezarmat. Amicii Lordului Cecil vorbesc devastându-le clubul acum în Anglia de a se încredin- ^țat serios de nimeni. „Zecilea Societăţii naţiunilor rezolva de mii de cetăţeni ai gazetelor de re, conflictului repartiilor.Cum ÄÄÄÄ se va putea însă ca Liga să rezolve un conflict provocat de refuzul Germaniei de a-şi ţine angajamentele? Germanii au jurat să nu plătească şi-şi lasă să trea-. lui extern, nu va învăţa ce-i frica ! că în străinătate de patru ani, dela d-l Cicio Pop sau M. Cantacua verea lor mobiliară. Ei cumpă-' zl,nu.' Ameninţările•, sistem invert în afară de bănci, industrii şi i, ,‘nepotrivit timpurilor agitaconriiinto si cheltnAso 7Aci dote de ('Zh naxi alt efect de mt sa conştiinţe, şi c tul tuc zec ac strangă si mai mult rândurile camilioane mărci iu aur pentru mt/mnor de ordine, indiferent în ce propaganda lor. Cabinetul din partid se găsesc. Berlin este instrumentul lor. Cei Fie în stradă fie în Parlament, constrângere morală se va putea tulburătorii vor căpăta răspunsul lui deci împotriva lor? Ce fel de cuvenit, silniciilor opunându-se for sentinţă va putea la Societatea fa, tulburărilor opunându-se autonaţiunilor? Această adunare aritatea legilor cari condamnă laşievalua in zadar capacitatea dotatea unei astfel de politici, plată a Germaniei, căci capacitatea de plată se rezolvă decât prin voinţă. Dacă această voinţă violează angaja,montele luate nu rămâne creditorilor decât s-o sfărâme. Se pot desfiinţa rjfsbnaieSa ? războiul, războiul va fi moartea civilizaţiei. Dar pentru desfiinţarea războului, ar trebui mai întâi nimicită voinţa de a face război. Ori, guvernanţii Germaniei, dacă nu pot încă să facă astăzi războiul, duc un război economic şi de presă. Relevând asasinatele şi hărtuelile din Ruhr, ziarul „Les Débats“ închee spunând că germanii nu-şi ascund aşteptarea unui LORD ROBERT CECIL Este eficace numai constrângerea morală? La rândul lor lr să Francezii, ar vrea să atragă atenţiunea Lordului Robert Cecil asupra nepotrivirii de a lăsa să se creadă că Societatea naţiunilor ar putea să asigure pacea lui nu. Astfel, ziarul „Les Débats“ subliniază faptul că Societatea naţiunilor nu dispune de nici o forţă armată şi este incapabilă de a face să i se execute hotărârile. Lordul Robert Cecil a afirmat că ea se sprijină numai pe constrângerea morală. Aceasta este foarte adevărat, dar rămâne de văzut dacă se poate încredinţa paza păcii lumii unei instituţii ear© dispun© numai de autoritatea morală. Desigur că autoritatea morală este d© prima însemnătate, dar e cu totul însuficentă când e redusă la ea însăşi. De aceea Societatea naţiunilor nu joacă şi nu va juca de azi înainte decât un rol auxiliar. După cum i se apreciază serviciile, tot astfel ar fi imprudent să fie privită ca un in X CsatiMireau» ! Cronica economici şi financiară CE CRED STREiail DESPRE NOI ocazional“ încep cu formularea u- ’ ramului, reducerea producţiei şi a neî întrebări foarte fireşti pentru suprafeţei cultivate. Faţă de 5 mii un străin şi anume: cum se explic 104.101 ha. cultivate numai în vecă că România nouă de astăzi, tară chiul regat, care dăduse o producvictoriosaă, cu teritorii şi populatie de 80 milioane de ha în 1919 nu fie considerabile sporite, cu bogă se putuse cultiva de cât 3.735.314 tiî naturale atât de mari, are as-ha., dând o producţie de 57 milioatăzî o valută atât de depreciată, iu ne ha. Din tară exportatoare de ceferioară chiar valutei bulgare, adi- male, a trebuit să se importe încă a unei târî învinsă și săracă? 1919 din străinătate 200.000 tone, a! Răspunsul la aceste întrebări îl tât de mare fusese secătuirea tării [găseşte în parte în explicaţiunile după război. In noile teritorii sicurente şi cunoscute, distrugerile tuatia se prezintă cu acelaş aspect războiului în ceia ce priveşte utila dificitar. Dela 1919 încoace supraful nostru industrial şi de transfaţa cultivată a sporit continuu, şi port, reforma agrară care dezor- împreună cu aceasta şi recolta, deganizează producţia noastră agri- şi vremea nu a fost totdeauna pri,colă, în fine politica de stat în etnică şi randamentul a fost mult ceea ce priveşte comerţul exterior subt aşteptări, exportul şi importul. Industria noastră a fost de ase-Războiul a redus fără îndoială menea greu încercată, spune călăproducţia noastră, atât cea agri- torul străin, amintind ca pildă incolă cât şi cea industrială. Prin industria petroliferă, a cărei produc pala noastră ramură d© producţie ţie d© 1.800.000 tone cât era în 1913, — agricultura — a intrat după răzscade în 1919 la 900.000 tone din boiu în stadiul unor transformări cauza marilor distrugeri ale instaadânci, datorită cărora 7.367.000 ha latiilor, a căror refacere a necesite pământ au treut în proprietatea tat sum© enorme, încărcând impor țărănească, rămânând în mâna matul tării cu o valoare, insuficient untor proprietari numai circa 570 acoperită de exportul tării. In anii mii ha. Acest schimb nu a putut următori, industria noastră petrorămâne fără efect asupra produc- liferă a înregistrat frumoase spaţieî agricole, când maî ales se arirî, în cea ce priveşte producţia daogă faptul că după războiul şi exportul produselor sale, fără să trebuit refăcut o bună parte din se fi ajuns totuşi la situaţiunea inventarul viu şi mort, distrus de dinainte de război, război. Lipsa acestui inventtar ex- Căile ferate, greu încercate replică în cea maî mare parte, iar război se găsesc în curs de conturii. Unsa de voinţă de lucru a ţărit îmbunătăţire. In Aprilie 1921 Cuvântarea d-luî Vintilă Brătianu, ministrul finanţelor, rostită în Cameră cu prilejul ultimilor interpelări asupra valutei şi situaţiunea noastră financiară, a trecut graniţele ţării având darul de a informa în mod precis străinătatea asupra situaţiuneî reale în care ne găsim, în ciuda atâtor defactori interni streini. Adevărul şi sinceritatea îşi fac acum mai uşor decât se crede, căci opinia publică, ori de unde ar fi ştie să aprecieze o informaţie sigură de una tendenţioasă. Un ziar austriac serios „Neues Wiener Tageblatt“ publică în No. 53 din 24 Februarie 1923 —un articol al unui „corespondent ocazional“, probabil gregi personalitate, care a vizitat de curând ţara noastră, foarte bine documentat şi cu adevărat obiectiv. Este necesar a se sublinia în mod deosebit, cum un străin, care nu mai trece prin tara noastră, are putinta să formuleze o apreciere atât de justă asupra situatiuneî noastre, pe când alţii, care au putinţa să o cunoască maî de aproape, nu găsesc altceva maî bun de făcut de cât să critice şi să desaprobe tot ce se face şi tot ce se pune la cale, — găsim potrivit a reda mai jos, pe suert, aprecierile vizitatorului nostru, putând fi de interes pentru opinia noastră publică a se cunoaşte cum ne văd şi alţii. însemnările „coresmimlanului numărul locomotivelor în funcţiune era de 1025, în Ianuiaie 1922 de 1363 ar în Noembrie 1922 de 1684. Numărul vagoanelor au crescut între Ianuarie şi Mai 1922, 41.067 la 71.437, ajungând la sfârşitul anului 1922 la circa 100.000. In măsura in care s‘a îmbunătăţit parcul rulant, sau înmulţit şi trenurile demărfuri şi călători, cea ce s‘a resimţt imediat pentru întreaga viată şi circulaţie economică a ţării. In budgetul statului, care a atins 19 miliarde lei la cheltueli, s-a alocat numai pentru refacerea căilor ferate, după datele expuse de d-l Vintilă Brătianu în Cameră, suma de 1.000.000.000 lei contractându-se și un împrumut intern de 60.000.000 lei la marile bănci interne, pentru plata locomotivelor comandate în străinătate și pentru repararea lor şi a vagoanelor din ţară. Cât priveşte politica comercială a statului, în materie de export, principiul diriguitor aplicat şi urmat a fost asigurarea consumului intern, forţa de mediocritate a recoltelor, în ceea ce priveşte grâul şi porumbul; celelalte cereale , au fost lăsate libere la export, însă percepându-se taxe de export însemnate, din care statul și-a asigurat frumoase venituri, fără ca prin aesete taxe să se fi ajuns la prohibirea exportului. Dovada cea mai bună o avem în progresul realizat între anii 1921 și 1922 când exportul ţării — alcătuit din cereale,petrol şi lemne — a crescut de la 5—600 milioane lei la 8 miliarde lei. „ Prezentarea tuturor acestor date reale şi sub o formă obiectivă, într’un ziar serios şi sub condeiul unei personalităţi cunoscute la Viena, nu poate decât să facă impresia bună necesară şi dorită. Ţara noastră are — evident — nevoe să fie cunoscută peste frontierele ei, şi dacă se poate —să fie cunoscută aşa cum merită. Nimeni nu ascunde greutăţile prin care trecem şi nimeni nu contestă că avem înnaintea noastră încă o mare acţiune de desfăimat, până sajungem la o consolidare temeinică. Munca de refacere şi de reorganizare este grea şi îndelungată şi rezultatele ei nu se pot vedea de astăzi pe mâine. Nerăbdătorii şi criticii improvizaţi de astăzi nu sunt mai capabili de o muncă constructivă serioasă, activitatea lor gălăgioasă de astăzi ţinând mai degrabă la relevarea lipsurilor, decât la arătarea progreselor înfăptuite. Vizitatorul nostru, de care ne ocupăm aci nu poate fi bănuit de simpatii sau antipatii politice faţă de anumite partide din ţara noastră. El ne-a văzut acasă la noi, s-a informat din izvoare oficiale, a observat în dreapta şi în stânga a vizitat poate fruntaşi de ai ţării, care l'au pustiu curt"' — situaţia de astăzi şi întors acasă, a aşternut pe hârtie în toatăobiectivitatea naverile sale. Ori ce s‘ar putea imputa actualului guvern — spune călătorul străin, un lucru este sigur că actualul guvern îşi urmează cu energie şi cu toată hotărârea programul său, aplicându-l până la consecinţă. Se poate ca unele măsuri luate de guvern, în legătură cu exportul, cu operaţiile de devize, cu blocarea depozitelor străine, etc., să producă nemulţumiri în rândurile celor nemulţumiţi. Formularea unor critici aspre este uşor de înţeles. Dar multe din elementele acestei politici se găsesc aplicate în cele mai multe din celelalte ţări, unde instinctul apărării naţionale îndeamnă la apărarea marilor interese, împotriva celor din afară şi dinlăuntru, care nu urmăresc decât interesul lor. Ele vor dura insă strict atâta vreme cât vor fi necesare şi nimeni nu crede că actualul regim de atentat supraveghere din partea Statului, a întregei vieţi economice este un regim de ideal. Călătorul străin, aducând minitrului nostru de finanţe, aprecieri elogioase, recunoaşte implicit că actuala situaţie, având un caracter trecător, nu va dura decât atât câtmi fi necesară intereselor weTM!». •O®©®*®®®*®1»®®®®® * - mm* Reclama cea mai folositoare și mai eh încercări NEISBUTITE Clubul conservator-democrat, devenit azi naţionalist — s-a prefăcut ! înşir o adevărată speluncă. Adăpost permanent pentru o ceată de derbedei plătiţi, cărora li se face din când în când „cinstea“ vizetelor, d-lor Vaida, Mihalache, Maniu, Cantacuzino etc., — acest club este azi şi numai un pericol pentru higiena publică, — prin murdăriile ce atârnă chiar de ferestre, — dar unul şi mai mare pentru morală. In adevăr agenţii strânşi din pătura cea mai stricată a societăţeî, îşi petrec timpul aruncând insulte triviale lumea ce trece pe calea Victoriei şi chiiar armatei. Apoi, primind regulat solda din partea iniţiatorilor scandalului, ei se grăbesc să joace cărţi şi jocuri de noroc căutând să-şi prilgă umil altuia câştigul agonisit în slujba „democraţiei naţionale“. Este uşor de priceput că în astfel de condiţiuni, clubul în care a răsunat altădată glasul lui Take Ionescu, azi adăpost pentru omnenî fără căpătâi şi fără cap, este în centrul Capitalei era ori clubul comunist. Pompele ce au vărsat din belşug apă în acest local de perditiune, n‘au reuşit să spele ruşinea unor astfel de fapte nici profanarea ce se aduce unui întreg trecut. Teroarea bandelor d-ruluî Lupu nu este însă simţită de Guvern. Aa ! cei cari, dacă s‘ar supralicita, mâine s‘ar rădica contra stăpânilor de nu pot viocrat, pot înspăimânta cel mult pe oamenii cari au curajul civic al d-lor Maniu et comp. Cine nu a tremurat în fata navalei dușmanu- Din când în cănd lirei i foite ! Lordul Cecil şi-a încheiat dis- Ziarul care e liber să facă sau să cursul. Spunând că dacă civili nu face politică, dar nu e liber să se zatia nu parvine să desfiinţeze numească independen când face po*K,fc»ani f; hUcţl d-lor Lupuş Mihalache, —e voma, fireşte, de ziarul independent „Universul" , descriind cortegiul istoric de la întrunirea de Duminică, pomeneşte de placardele purtate. Cetind aceste placarde ne dăm seama de capacitatea, logica, buna credinţă, şi mai ales seriozitatea acelora cari sau pus sub conducerea d-lor: Gr. Filipescu şi Iuliu Maniu. Iată câteva titluri: „Vrem ieftenirea traiului“, „vrem locuinţe ieftine", „drepturi pentru femei“, „vrem moment prielnic de a se aventu să ajutăm pe studenţi", „vrem drepta într’un adevărat război. In a invalizilor", „vrem sporuri de cest caz, de sigur că Societatea naţiunilor dezarmată, nici nu va putea ocroti pe cei atacaţi, nici nu va putea împiedica pe agresori, lefuri". Observăm că cetind aceste „puncte de program", cineva are cu adevărat „l’emberos du choix". Ce să aleagă mai întâiu, căci toate sunt bune? Sănătate, bani, noroc, voe bună, trăiască studenţii antisemiţi, trăiască şi studenţii semiţi, jos impozitele, sus sporurile! Cine să mai stea la îndoială când e vorba de a urma partidul cu placardele admirate de „Universul”? Dar oamenii inteligenţi, vor face reflexia, că nu e destul numai să arăţi ce vrei, ci cum veţi face ceea ce vrei. Vorba cânticului: Ce folos că mama-mi cere Dacă n’am deloc putere. Şi după „puterea“ asta umblă neputincioşii politicei de felul domnilor Vaida şi Maniu. Lupu ori Mihalache! * Lupta pentru acapararea petrolului UN MEMORIU Ol LORDULUI CURZOH Ministrul afacerilor străine din Anglia vroește să demonstreze că Anglia nu urmărește acapararea petrolului mondial — Repetatele articole din presa streină, prin care se acuză guvernul britanic că tinde a acapara mai mult petrol decât are nevoe, au determinat pe Lordul Curzon să formuleze un memoriu asupra acestei chestiuni. Ministrul de externe englez arată , în acest memoriu că afară de Statele Unite şi Rusia (în timpurile normale) Anglia consumă cel mai mult petrol deoarece 90% din unităţile marinei engleze întrebuinţează petrol. Ori, cantitatea de petrol de care Anglia are nevoe, nu o poate procura din ţară unde nu există decât un puţ care produce o tonă pe zi şi nişte terenuri în Scoţia care produc 165.000 tone pe an. Importul de petrol în Anglia Italiene unde pot lucra numai societăţi engleze. India produce şi ea abia 1.200.000 tone, dar nefiindu-i suficiente pentru trebuinţele interne, importă petrol din alte ţări. In această ţară numai englezii au dreptul exploatărei. In Trinidad numai teritoriile private pot fi exploatate de străini. Cele cari sunt ale Coroanei, sau luate de Coroană pentru agricultură în 1922 sunt exploatabile numai de societăţile englezeşti sau de cele controlate de Englezi. O excepţie a fost făcută pentru o companie americană, care lucrând foarte bine terenurile particulare a fost admisă să arendeze şi câteva aparţinând Coroanei In Guyana engleză, Honduras, Nigeria şi Colonia Kanya acelaşi regim ca in Trinidad. In Jamaica niei o restricţiune asupra naţionalităţii. In Egipt, unde de asemenea nu există restricţie pentru streini, o societate extrage anual 155.000 tone. Alte societăţi lucrează cu prospecte. Producţia imperiului bri tanic este insufcientă Din acest memoriu reese că Imperiul britanic are o producţie mică de petrol. Şi se observă că în coloniile unde strenii au voe să exploateze, nici o societate streină n’a început să lucreze, pe când in Canada şi Trinidad, unde aceştia sunt împiedicaţi, se găseşte mult capital strein învestit în industria petrolului. Când aceste reguli au fost introduse în India şi alte ţări situaţia petrolului era cu totul alta, faţă de cea actuală. Problema era atunci nu de a găsi petrol, ci debuşeuri şi pieţi de vânzare. Mai exista atunci şi un mare pericol pentru industria petrolului. Se putea adică foarte bine întâmpla ca mari societăţi străine să acapareze terenurile petrolifere şi să le lase nelucrate, spre a-şi menţine preţurile. Afară de asta în ceea ce priveşte politica de excludere a străinilor, nu se poate face comparaţie între Anglia cu micile şi răspânditele ei posesiuni, şi St.Unîte cari produc singure numai pe teritoriul propriu 2/3 din tot petrolul mondial. Dacă nu ar fi fost restricţii într’o posesiune izolată ca Trinidadul, de exemplu, atunci s’ar fi putut întâmpla ca germanii să acapareze exploatarea, petrolului acelei posesiuni, şi în caz de războiu să lase lucrările baltă, sau chiar să le distrugă, întârziind astfel exploatarea petrolului cu cel puţin câteva luni. In 1920 Anglia a trebuit să importe 3.368.600 tone petrol brut şi derivate, în valoare de 67 milioane lire Sterlinge. Din aceasta, 61% din cantitate şi 68% din valoare provine din Statele Tnite, 37% din cantitate şi 30% din valoare, din alte ţări şi 2% din valoare vine din colonii. In timpul războiului, cantitatea anuală de petrol importată de Anglia s-a ridicat la 5.100.000 tone. Memoriul ministerului de externe arată apoi producţia şi prospectele diferitelor teritorii de sub dominaţiunea britanică. In Marea Britanie nu există nici o lege care să interzică streinilor exploatarea petrolului, iar legea edictată în timpul războiului în această privinţă, a fost abrogată. Anglia exploatează pe an mai puţin de 170 000 tone petrol din terenurile proprii. In Canada producţiunea anuală este de 34.000 tone, ceea ce reprezintă abia, jumătate din petrolul necesar. Exploatarea se face aci numai de către companii engleze, dintre cari cea mai activă este compania „Imperial Oil Limited" afiliată la St. Oil Company din New-York. Câteva regiuni petrolifere există și în New-Brunswig. In ce privește Uniunea Sud-Africană, Australia. In schimb in Statele-Unite, numărul străinilor este aşa de mic încât ei nu sunt nici o primejdie, şi în plus în toate societăţile străine lucrează funcţionari americani şi produsele sunt vândute chiar în teritoriul american. In Philipine s'au introdus anul trecut restricţii pentru acei cari nu sunt cotii terini St.-Unite sau ai Phîlipinelor. În Mexico, însă, Statele- Unite sunt stăpâne de cel puţin 80% din producţia din 20% rămas Olanda are cea mai mare parte şi Anglia restul. Din 1913 până în 1920 producţia Mexicului a crescut dela 3.250.000 tone la 23.000 000 tone. Se vede de aci puterea Statelor Unite. In America Centrală și de Sud producția, petrolului este încă la începutul ei, afară 994 Neo-Zelanda, New-Younland, exploa- ’ , „ * *» « tarea petroliferă este permisă strei-1 L0fi*Iî5U3rC3 IU B30IH3 2'3 nilor afară de unele provincii aus-1 Producţia din Canada, Australa şi Colonii Producţia în America LORD CURZON 'Ministrul de externe al Angliei