Viitorul, mai 1923 (Anul 16, nr. 4542-4565)

1923-05-29 / nr. 4563

Anul ai patru-spre-zecefea No. 4563 1­­60 «. in ton ! Iei eg. în streinetete ABORAMEMTE IN TA­RA II streînătate LA ORASE LA SATE I Cn an . . . 700 lei tin an • . 300 lei I 175 lei Ioni . I50 »I 90 »Orase Trei »75 »45 « Sase luni Trei » . 350 175 REDACTIA ADMINISTRATIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis da Hotel Capşa)STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telafoane!«­­ Direcţia 81/23 ; Redacţia fl Administraţia 41/23 fl 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia darului strada Academiei No. 17 $i la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrai: 1160 eg. în taro 2 lei eg. în streîn­tati LICHIDAREA Tn lumea faptelor politic© s’a clasă, cu demagogism anarhic, și întâmplat un fenomen care trebue cu sfidări ale bunului simt româ­­să dea de gândit în primul rând u nesc nu se putea crea ceva dura­acelora cari credi că în viata Ți­nui Stat se pot improviza partide fără un ideal sănătos.­bil. Lichidarea partidului ţărănesc este un fapt care era mai de S’a întâmplat anume că la con' mult aşteptat de cei­ ce ştiu să greşul partdului ţărănesc, au eşit judece fenomenele politice sub la suprafaţă în chip luminos de­ prisma cercetărei imparţiale, o­­silusiile pe cari unnii din oamenii o­biective şi complete. Sinceri rătăciţi în acest partid leg­ e...... au depre situaţiunea şi viitorul ţărănismului. Nu vom analiza aci în amă­­nunt aceste simp­tome cari veri­fică susţinerea ce de mult am lang şi făcut-o, şi anume că partidul ţă­rănesc este o creaţiune artifici­ală în lumea politică. Cititorii au găsit în articolele noastre infor­­a^^area^revotuțiunii^ mils« ' Participă reprezentanți ai tuturor motive materialul de fapte cari sub teroarea revoluțiun­i­i bisericilor ortodoxe ,. „ ,. , , , j -va urmări cu un interes, legat de msericiior d­­­ui­ale, motivează articolul nostru, de aci, amintiri personale, cartea pe care ! Adesându-ne d-sale, cu rugă­, iadul hărăzit lume! de către Trotz O primă contrazicere die doc­­ki sau Lenie, — mari utopişti sau Apoi ţărănismul voia să in­­trină. Impresiunile d-luî Ştefan loan traducă limb­ de clasă întemeia- Privesc mai ales Moscova, despre traduca lupta de clasA întemeia­t cu adevărat nu s-a scris ni­­tă pe ura şi învrăjbire intr o ţară mic pana acuma la noi, românii Modificarea CaSORdarUÎUI unde atât tradiţia, cât şi firea cari au povestit ororile revolutia­­poporului înţelegeau înfrăţirea nei bolşevice din Rusia, trăind în ca factor d. progres. Mal ales S^tóSpST 'S* oS*,'“t după un război victorios este greu j^nikov, în Nicolaef sau Kiev, a sădit ura intre clasele sociale. Despre lucrurile ce ne-au îndu-a sâdit ura intre clasele sociale. Despre lucrurile ce ne-au îndu- Iulian spre a ee ajunge la o uni­­când triumful comun^ a încălzit rerat sufletul este bine să nu ne fermitate în măsura timpului, cu la fel sufletele și le-a înălțat, aducem aminte. Dar cum din ia­, statele occidentului, pentru a sfii Țărănismul inspirat de nepregă­tul rusesc am scăpat, cei ce am a • j, , , • , cresti­tirea personală a d-lui Mihalache AiSi nătări Jf ’n tSÂÎu şi de lipsa de tact şi neprevede­ personale, gândul presei că am scă-t aceeaşi dată. La prima şedinţă, re­patriotică a d-lui dr. Lupu, a pat eu bine din ghiarele morteî.^ ! am arătat, spune d. prof. Demo- a°est scop, făcut și o altă greşeală. El nu s’a Si viata ce este altceva de cat! ( istoricul acestui compres sfiit de. lua o atitudine bjt-tasă contra Tronului, intr’o tara unde Regalitatea nu este o formă con­ventională, ci face parte din con­ştiinţa şi sentimentul unanim, al poporului român. Animatorii partidului ţărănesc nu au înţeles nici una din aceste greşeli de logică, precum nici una din cerinţele timpului şi ale sufletului românesc. Iată de ce resultatul atâtor trude, atâtor cheltueli de fraze demagogice este atât de departe de speranţele făuritorilor şi con­ducătorilor ţărănismului. Cu instigăţii la ură între fiii I || %,Jr | £s2al BtVOLUTIA hUSEASGÂ mari criminali. °”UlU‘ I« G­uvernul sovietelor a anunţat pe minierii din regiunea Don actualmente în grevă, că toţ* cei cari nu vor relua imediat lucru vor fi deportaţi în minele Siberie hicagoi a bătut recordul divor­ţurilor. In primul trimestru din acest an, au fost pronun­ţate 1588 divorţuri. Au fost însă în aceleaşi trei luni şi 7.505 căsătorii, constitue o proporţie de ceea ce constitue­a­­­­ aceleaşi țări, cu exclusivism de cinei căsătorii pentru un divorț. A PETRONIUS ECOURI „De­o­camdată ----------------—----—~ hihiwwiiimniIII I' i'lll'IUI UPI I I ' RSEMT a f A ™ L de O. TAFRALI Prof. IJniv. Săptămâna trecută a văzut cin­stindu-se, în chip măreţ, eroii noştrii, cărora neamul românesc le datoreşte liberarea lui de sub jugul străin şi unirea sub acelaş steag naţional. Primăria oraşului Iaşi, luând parte la solemnităţile înhumării definitive a ostaşului necunoscut, şi-a îndreptat gândul şi căre cei cari au cinstit cultura românea­scă şi cari zac somnul de veci în cimitirul „Eternitatea“. Din iniţiativa primarului, d. Toma şi a consiliului comunal s’a votat un fond pentru îngrijirea mor­mintelor oamenilor de litere, sa­vanţilor şi artiştilor, morţi în Iaşi. D-nii Mihail Sadoveanu, Dia­­conescu, ajutor de primar şi eu am fost însărcinaţi să le vizităm şi să arătăm ce e de făcut pen­tru buna lor întreţinere. Şi într’o după amiză minunată, am luat calea cimitirului, aşe-­ zat pe înălţimea Tătăraşului, în­tr’o poziţie pitorească. Aspectul său, deşi nu se poate, compara cu cel al cimitirelor stră­­­ine, cum sunt, de pildă, cele din­ Paris, Torino, Atena, nu e totuşi displăcut. O alee de arbori urcă un povârniş uşor, de o parte şi die alta căreia sunt înşirate mor­minte, cam­ spre deosebire de cele ale cimitirului Bellu, nu a­­trag atenţiunea prin­­vanitatea luxului masiv şi pretenţios. Sim­ple lespezi de piatră, stele modes­te, coloane întregi sau frânte, toate de o banalitate obicinuită. Printre ele, se vede şi cavoul sol­daţilor francezi, morţi pe pămân­ul nostru, deasupra căruia se în­­nalţă un fel de pilastru, având în Vârf o mică piramidă. Forma sa, foarte simplă, lipsită de pro­porţii şi de orice estetică, lasă o impresie maii mult displăcută. Să sperăm că monumentul, care se va ridica deasupra miilor de rataşi români, îngropaţi în cimi­tirul ieşan, va avea o înfăţişare mai artistică. Călăuziţi de păzitorul-şef al ci­mitirului, un român mărunţei la trup, viciu însă şi inteligent, am vizitat rând, pe rând mormintele celor cari aparţin Parnasului ro­mân. Spre marea noastră surprinde­re, două numai din ele se înfăţi­şau mai sărăcăcioase : al scriito­rului Anghel şi al eruditului Di­­mitrie Gusti, fost primar al Iaşi­lor. Celelalte aveau un grilaj de fel şi un mic monument, de o for­mă simplă. In câteva se afla un bust al personagiului, făurit de un sculptor cu multă bunăvoinţă artistică. La toate însă, se simţia o mână pioasă, ce îngrijia ca tă­­râna, care acoperă rămăşiţele ce odinioară adăptaeau un suflet a­­les, să fie împodobită cu flori şi verdeaţă persistentă. Cine oare era acela, care înde­plinea acest surprinzător şi nobil act de pietate ! Păzitorul ne lă­mureşte : Ateneul din Tătăraşi. In salutul nostru respectuos, dat fiecărui mormânt, o parte se a­­dresează şi acestei instituţiuni de cultură şi propagandă româ­nească. Dar cine sunt morţii distinşi ai cimitirului ieşan ! Păzitorul ne călăuzeşte cu un pas sigur. El îi cunoaşte, el îi cinsteşte în fiecare zi cu o vizită pioasă, el le ştie trecutul şi nevo­ile actuale şi ne vorbeşte mult, dându-ne amănunte interesante. Şi-l ascultăm cu, plăcere. — Iată, Domnilor, mormântul lui Ion Creangă... O coloană frântă, rotundă, sim­plă, se ridică, foarte nepotrivită pentru cel, care este părintele, maestrul neîtrecut al prozei ro­mâna Inscripţia, văpsită cu ne­gru, este banală, urât­­ desemna­tă, greşită chiar ca continui Ea trebuie înlocuită. Un bust tre­buie făcut. Trăsăturile însă ale luii Ion Creangă cată să fie cu adevărat imortalizate. Care ar­tist se va încumeta să fie o aşa de grea sarcină! Ceva mai departe, în mijlocul u­nui teren pătrat îngrădit, ală­turi de un arbore tuia solitar, se înalţă pe un soclu bustul lui Mi­hail Kogălniceanu. Aici, lipseşte, ca şi la alte morminte, o emblemă, nu ştim pentru ce omisă : crucea. Artistul făuritor al bustului şi admiratorii marelui om de stat, au uitat că cimitirul nu-i o sim­plă galerie de busturi, ci o anexă a bisericii vecine şi a credinţei noastre strămoşeşti Mormântul lui Anghel n’are nici o îngrădire. O cruce de lemn care şi ea începe să se aplece, roasă la temelie de umezeală, a­­rată ţărâna, care acoperă pe cel ce a căutat cu atâta delicateţă sentimente scumpe inimilor sim­ţitoare. Nicolae Gane, prozatorul cu care ne-am desfătat în copilăria noastră, are un mormânt îngrijit. Şi familia şi Ateneul din Tătăra­şi îl învălue cu o deosebită dra­goste. Primăria îi va aşeza un ust de bronz, care e deja gata. ntrebăm pe călăuza noastră : — Dar Aristiţa Romanescu !... Fără să rostească vreun cu­vânt, el face un gest, arată o di­recţie. Pornim. Intru­m loc mai deschis, în a­­propierea unor arbori mari, ză­rim un mic mormânt elegant: o stelă, în mijlocul căreia se află fotografia artistei, iar deasupra o urnă zveltă, de formă aproape clasică. E un monument de o graţie femenină, potrivită celei căreia i s’a dedicat. Vecin cu Aristita Romanescu, zace Ion Niculescu, artist socie­tar al teatrului Naţional din Bu­cureşti, mort în pribegie in 1917, uitat de toţi, afară de Ateneul din Tătăraşi şi de păzitorul ci­mitirului. întâmplarea a făcut ca aceşti doi artişti, cari au fost alăuri de multe ori pe scena tea­trului, să odihnească în pace, u­­nul lângă altul, pe pământul Ia­şilor culturali. Ceva mai departe, se află mor­mântul unui vestit artist al tea­tului Naţional din Iaşi, State­a Dragomir. Prietenii şi admirato­­­rii săi, i-au ridicat un bust, au­­uitat numai că artistul era cre­ştin... Călăuza noastră ne conduce in fata mormintelor unor savanţi profesori nume cunoscute de : toti : Alexandru Lambrino, geo­­­­logul Grigore Cobălcescu, elenis­tul Vasile Burlă, compozitorul Gavril Muizicescu, etnograful Teodor Burda, Nicolae Luchian fondatorul teatrului Naţional din Iaşi profesorul, fost primar al oraşului, Dimitrie Gusti. Acest din urmă mormânt este cel mai sărac, cel mai amărât, cel mai uitat de familie. Hotărâm ca pri­măria să îngrijească mai întâi de el şi de cel al lui Anghel. Mai departe, întâlnim numele lui Vasile Pogor, unul din­ înte­­meetorii „Junimei“. Mormântul atacat de vremea distrugătoare se înfăţişează destul de bine, are totuşi nevoie de mai multă în­grijire. Păzitorul cimitirului, care con­tinuă a ne da explicaţii, presă-Continuarea în pag. 2­ a­ ­ ii Chestiuni bisericești Qjtyg SUNT ml Hsod­otimiel IMVi! »ZILOR DM RAZBIii Cuvântarea rostită de S-l Q. II. Mârzescu, mSnîstrial sănătaței nubl­ee, muncii și ocrotirilor sociale PIlHMg dela SensUnîinop floiesatm României la congres — Schimbarea calendarului.—­Recăsătorii preoţilor văduvi— D. Dragomir Demetrescu, pro­fesor la facultatea de teologie din Bucureşti, s-a înapoiat din Cons­­tantinopol unde a reprezentat gu­vernul român în calitate de nomofilax al sfintei biserici or­todoxe, la congresul pan-ortodox deschis acolo la 1 Mai şi la care agită în bisericele ortodoxe, pen­tru ca biserica să fie alături de stat un factor important, sub toa­te raporturile, cum de altfel a fost în trecutul nostru istoric. Prima chestiune cu care s’a o­­cupat acest congres a fost mo­dificarea calendarului nostru­­ nod al bisericilor ortodoxe și am făcut o expunere asupra­­lor mai însemnate chestiuni cu care are a se ocupa şi a-şi da avizul acest congres, ca reprezentând teologia bisericilor ortodoxe. Expunerea d-lui profesor Dome­rescu a fost ascultată cu un viu Interes, iar Patriarhul din Cons­tantin­opol a decis ca expunerea să fie publicată în revista patri­arhiei „Adevărul bisericesc“, Sărbătoarea Paştelui .S’a intrat apoi în ordinea de zi continuândui-se diiscutiurtea asa- Căsatoria preoţilor văduvi In vederea plecărei d­-lui pro­fesor Demetrescu, s’a abordat şi chestiunea căsătoriei preoţilor vă­duvi, spre a se avea principial vederile tuturor asupra acestei chestiuni. Din expunerile ramate ches­tiunea se va rezolva în mod favo­abil, după ce se va mai examina sub toate raporturile ca: mişti, al biseriicei faţă de misterul pre­siei. Iată ce scrie „Universul“ sub lit- jjj —-------—*••*•*••••»-----------tim­­ pra calendarului Referatele comisiunilor asupra acestei chestiuni au fost urmă­toarele: 1) S’a examinat dacă este ab­solută nevoe­a reformei calenda­rului. 2) De­oarece calendarul se lea­gă cu sărbătoarea Paștelui, s’a examinat de către comisiuni, ches­tiunea din punctul de vedere dog-Ceeace voim să scoatem în In- a scris-o de curând d. Stefan loan­ mintea să ne spue ca ei au fost lu­matic, practic, canonic și calen­­tină este că desagregarea parti- si în care se strâng note de zi lu­crările Congresului și ce decizia­­duluii ţărănesc în forma lui actu-­zi­i ale cumplitelor, vremuri. îx . v . w „v In Rusia, in faza primitivă a re­ala nu putea să trăiască, pentru voluţiuneî s‘au întâmplat lucruri că un partid are o fantă omogenă extraordinare pe cari numai cine ce trăeşte in funcţie de opinie a fost acolo îa aceie timpuri le publică şi de spirit naţional. Un poate aprecia. In primul rând re partid nu este o creaţiune antifi- volutia în marile oraşe, nu a ţinu. dială, o improvizaţie şi un capri- °E® sau câteva­ zile, ci în unele ciu personal. El trel­uie * albit o ffÄÄÄIf , logică internă, să corespunda străzi, se ridicau baricade, se tră unei necesităţi sociale, să trăia­ gea cu tunul în clădirile măreţe, ecă cin puterile istoriei. Ş© îef",iau casel? ,bo^ate- s? Jfurau TSrănîcmul însă dein încemit bogăţiile acumulate cu zeci de ani ţărănismul insa, dela început de tinda. Un de nenorociri, a pus m temeliile lui o mare con­­fata de care cel biblic nu poate tradicţie logică, şi nimic nu este da decât o icoană foarte slabă. A­ mai periculos pentru un curent tund­ în oraşele mari din imensa social, decât călcarea în picioare şi OdieSi era desfrâul a logicei eterne. Oare era acea îngrozitor al bestiei omeneşti care contradicţie ? ieşea din încorsetarea milenară ? Era aceea de a susţine de-o po­ civilizaţiei pentru­ a­bia foirme de­trivă interesele muncitorului de primitive ale unei animalităţi ce o la oraşe, cu ale ţăranilor. Cum e­ădeam de alaturi înmormânta­posibil a împăca internationalis- tană ilusiel Poporul rus se răs­ful mişcărei uvriere, — aşa cum culase pentru a dovedi omenirei o înţelegea sufletul ei, care este înapoerea luî si ferocitatea cea d-nil Lupu — cu conservatoris- “rai respingătoare, unul ţărănesc. Pe de o parte se prin propria experienţă, d-nul Ste susţinea naţionalizarea bogătu- fan loan, şi de aceea cărticica­sa lor, şi pe de altă parte se fâlfâia de impresiune are savoarea crista drapelul proprietăţei individuale, lizărei unor impresii ce pot fi into . . celei mai acerb şi mai violent r©sa P° ©?I ce le-au avut şi ei, ca tru a studia şi a-şi da avizul asn­apărate, ad­icS proprietatea mică £ Jfto"0“ % AttSA" Pra ® ţărănească. _ ni s’au luat, a binevoit să ne co­munice următoarele: diaristic. Discutiunea s’a închis cu un ot negativ, în sensul că nici o cdlică nu se opune la modificări­­i că biserica este liberă a id­­lite un calendar desăvârşit. Congresul a admis aducerea ca­lidarului Iulian la zii cu cel Gre­gorian şi a avizat ca ziua de 1 Octombrie I să fie 14 Octombrie, anul acesta, recunoscându-se, prealabil, că cel dintâi este în urmă cu 13 zile. Fiiecare biserică va regula ri­­valul şi pomenirea sfintelor din el© 13 zile rămase pe din afară. Congresul a avizat apoi ca Săr­bătoarea Paştelui să s© ţie în Du­­minica ce urmează după luna prim­ă a echinocţiului de prima­vară, păstrându-se dispoziţiunile canonice şi bisericeşti exiistente. Spre acest sfârşit, pentru a se ajunge la o unitate de zi, congre­sul a hotărât a se adresa univer­sităţilor din Bucureşti, Atena, Belgrad şi de e pasibil, celei din . , „ . Petrograd, ca observatoarele lor ■^ces^ congres s a^intrunit pen-­as­tronomn­ice să desemneze -----is­tă Duminică, pentru un interval de cel puţin 50 ani, ţinându-se seama de meridianul Ierusalimu­lui, care trece peste Golgota. Dacă luna plină după ecbinoc­­ţiul de primăvară va fi chiar ziua de Duminică atunci, ţinând seamă că răstignirea a avut loc la 3 Aprilie, iar învierea la 5 Aprilie (Duminică) sărbătoarea Paştelui se va amâna pentru Du­minica­ viitoare, spre a nu se an­ticipa învierea, răstignirea. Con­gresul a hotărât să apeleze în ace­laşi timp la ştiinţa astronomică pentru a se da lumei o măsură a timpului desăvârşită. Se va a­­dresa apoi Ligei Naţiunilor în CRIMINALII ? Unele ziare au dat de mult alar­­­­ma asupra „teroarei“ din Basara-­ bia. Au adus în sprijinul afirmaţi­ilor lor, fapte „certe“ cari însă s’au dovedit în, diversele anchete ce au urmat, complect false. Totuşi peste organe au persistat în au­to­­congresul Asociatiunei Inva-­j S‘a stabilit astfel, între stat şi dmea lor, care apm a fost adoptata Uzilor din război care a avut loc iniţiativă particulară, acea solida şi de opoziţia de scandal, cu numit ziua de 26 Mai în sala „Transtt­ritate care face ca opera de ocroti,­­loc bun de calomniere a guvernu. vania“, d-l G. G. Mârzescu, minis-t­re a invalizilor din răsboiu să ai­lui. De curând a fost în Cameră tiul sănătăţei publice, muncei şi că caracterul naţional ce i se cru­încă o manifestaţhme opoziţionis- ocrotirilor sociale a rostit urmă- vine. . . . tă în acest sens şi ziarele intere- boarea cuvântare: In decursul anului care sa stre­sate au avut un nou prilej de ata-\ Vă mulţumesc pentru primirea realizat şi alte rezultate ce nu tre­cum­ violente, călduroasă ce-mi faceţi şi pentni jj ce treceţi cu vederea. Veni­tu­l Pentru a dovedi din nou crimina cuvintele binevoitoare ce-mi a a re-; r^e oficiului national L O, V. tron^iti ^Zată^trÎZ' ^astoă 5i T VĂiti^ foßt sP°rite * tv-romanesti, speculată in străină- filialelor din provinciile alipite. j “ea ce erau acum trei ani la m­tate de bolșevici, vom da mai jos j N­u vom avea deşărtăciunea de a fiinţarea lui şi invalizii indepen­un exemplu clasic de uşurinţa şi vorbi de operile de asistenţa de dent de acţiunea societăţilor de reaua credinţă cu care lucrează ca­ răsboiu la care, chiar înainte de, invalizî, au primit direct,­ fără lominatorii, venirea mea la departamentul ce .întârzieri şi fără formalităţi şica-I Intri un articol apărut în Dimi- am onoare de a conduce, am avut­­ natoriî, ajutoare în măsura cea neaţa şi întitulat „Ţara supliciilor“ . Par­te de contribuţiune, dar am­­maî largă ce i-au permis alocaţia constat, se fac .mvHrt.trinvai.a­rh/v,/,,/, an,i9n- datoria să constat, pentru ţinut: — „Se poate să nu fie rimeni in mijlo­c acestui guvern de „capaci­tăţi“ şi „patriotisme“ exclusive ca­re să-şi dea seama de catastrofa naţională ce se prepară cu un ase­menea regim în Basarabia. „Când nu numai student, dar şi cetăţenii cu rosturi, buni români şi bucuroşi până mai eri de elibe­rarea Basarabiei, au ajuns să cau­te scăparea fugind peste... Nistru, vă închipuiţi care e starea de spi­rit a nenorocitei provincii „libe­rate“. Iar mai departe: — ,.Şi totuşi, inconştienţa crimi­nală a celor vinovaţi îşi va conti­nua opera!“ Ori in aceeaş zi apare şi „Uni­versul“ , corespondenţă dii Basa­rabia în care d. dr. Duscian, arată ce este at „studenţii“ cari au trecut Nistrul, şi cine poartă vinovăţia a­cestui fapt. ’ b­a­­­nile bugetar© sporite destinate celui scop. îmi pare bine că, in ce priveşte împrumuturile, preşedintele aso­­ciaţiuneî d-voastră face aceeaşi­­ constatare ca şi noi, dar nu eres* ?­­dem că ele trebuesc suprimate, ci­­ îngrădite cu garanţiile ce expe- I renţa ne-a învederat ca necesa­re. Oficiul înţelege să înlesnească pe invalizii dornici de muncă, dar împrumutaţii trebue să înţeleagă că corelativul muncii este onesti­tatea. împrumuturile trebue să fie achitate pentru că, pe de o parte, cin­stit este să restitui ceea ce ai îm­prumutat şi pentru că, pe de altă parte, fondul casei de credit, care se sprijină pe aceste restituiri­­ trebue să satisfacă necesităţile al­tor invalizi.­­ Oficiul va face toate înlesnirile de plată, dar nu va admite dispen­sa de restituire. Dacă această con­statare nu ar fi fost făcuta de în­săşi asociaţia d­v., la ce critice a­­cerbe am fi fost, poate, expuşii Cum suntem însă de acord, cu toţii, în societăţi şi la oficiu, tre­bue să aşezăm împrumuturile pe M. „Despre lie ui cn ’şti şi dumneavoastră — rezultatele aceleaşi normei Şi‘n această ches­oare au fugit elevii m Rusia , dobândite şi cari, în fiecare an, tim­e trebue să vă impuneţî dispi­j — „In fruntea şcoaleî este numit satisfac necesităţi şi alină sufe- j plina pe care v‘aţî impus-o în toate uri localnic, d. Victor Eliad, mol­­rin­te într‘o rază de activitate­ celelalte chestiuni şi care a avut e­olovan de origină, dar rusi­ficat în- ^ în ce maî întinsă.­fectul binefăcător de a ridica si-i î.y Dacă astăzi aţi putut avea in mi-­ tuatia imorală a invalizilor din răz tratata in cât îşi pune lozincă Ciocul d-voastră pe reprezentanţii boi. In adevăr, datorită seminţei „Nici un picior de român în liceul provinciilor^ alipite şi dacă puteţi sănătoase ce am aruncat în con­­meu“. Acesta lucrează în aşa chip fnu^a^ Sft. Sfs^nuse ^'csul trecut şi datorită organiza în cât din 30 de profesori sunt în­datoreşte numai iniţiative! d­vs., Bunilor!­oți care disciplina se poa­­prezent la liceu, numai­­ români ci îndemnului constant ce vi se a te menţine, invalizii nu mai oferă : , , , ,, dat de oficiu de a crea organele spectacolul dureros pe care-l ofe­să restul toţi streini. Manife tandru­ de asristenţă în judeţele în care nu reau pe o scară atât de întinsă se pe faţă contra a tot ce este ro- există nici o organizare până a- în aniî trecut!,• când îi găseam cer­mâ­nesc, educându-şi propriul copil cam- Căci dacă am înţeles P°tri-1 ind­­ colturile de stradă. Fără a , Z . vit legei care vă conferă calitatea 1. „ __, _ mirio şcoală rusească, acest direc- de societate delegată să vă acord ^ tî tor și-a împănat liceul cu profesori subvenţiunea la care aveţi drep- 1* 11“ ccnstiinta prin r' cari n‘au titluri, nu ştiu limba ro- disciplină care-i onorează şi care-i menească şi a închis porţile şcoalei comitetului d-voastră că această face să păstreze Cu demnitate tit­lu numai românilor din Regat dar subventiune nu este menită de a s «„„liante nu asista numai pe invalizii din Ca-St basarabenitor cu sentimente ro­ pitală” că ^ trebue s& folosească m­ân­cștii. Cu o altă ocQzie, acest d%~ invalizilor, ^ fanUA^ni Iul de invalizi din război, cu care se mândresc. Acest titlu trebue să-l facă să nu se lupte între ei, nici individual nici de la o asociaţie la alta, şi să dea şi după război pilda acelei solidarităţi şi Camaraderii care în timpul războiului, în vite­ de pe întreg teritoriul rector ia partea unui profesor ba­­tării. , n____ _____• Pentru aceasta insă trebue să e­sarabean Popescu care pedepsi- xis^ Preti­tindenî organele de asis­te pe un elev român din Regat ca­ tentă, ceea ce însuşi d-nul preşe-.­­ . re neînţelegând ruseşte a rugat pe dinte,al asociatiunei a recunoscut Tesul ţării şi al neamului, î-a dus _ 7. . . că nu sa realizat de cat in cursul ila isbanidă, profesor să-i explice in româneşte , anulat acesta şi nu în măsura în­­ Si­tuaţia morală, ca şi situaţia Prin intervenţia acestui director, care ar fi dorit. Astfel fiind, intere materială sau aceea sanitară, ca şi fratele elevului Vinitzki care a pro­bându-mă în mod constant de aso-­lta.porturile asociaţiei d-v. du ofi­­„ , „ , v j- T- ciatiunea d-vs..,u vom acorda aju- , , .„...„,1 t n V care vor fa­vocat fuga celor 8 elevi din liceu torul meu pe măsura desvoHarei­­ , . d .j acestui a căpătat o bursă dela stat ca să-şi sale şi nu depinde de cât de d­vs., obiectul di­scuti­un­ii or a - TM , , ^ , .... . la Pra de activitatea ce vetî desfăşura şi congres, nu ne sunt chestiuni necu­focă studiile in strainătate, la Pin­­dp rezultatele ce ne vetî semnala noscute şi preşedintele asociatiunei ga!" Iată deci de cine au fost rătă­ci­ v, este în­ măsură de a vă arăta tot ceea ce am realizat în­ această direcţie, în Comitetul de specialita­te. Pentru ajutorarea trimiterei la băi a invalizilor suferinzi, consta­ca să obţineţi în viitor un spor de subvenţiune. Spre deosebire de „ r ■, l­a ceea ce a fost în trecut, între A-ciţi „elevii cari au fugit după a­­go­ciaţia d-t­ă ca şi între celelalte venturi în P­usia. Vedem însă că societăţi de asistentă de răsboi, in- ^ _____ t­u e vorba de nici o asuprire ci valizi, văduve şi o­rfani oficiul na- (^dndu.se reaua organizare şi insu­­din contra de-o libertate excesivă. Condamnând uşurinţa criminală a şedinţele lunare obligatorii ale ca­ziardor de scandal noi cerem în­ toate chemarea faptelor relatate de „Uni- cererile, examinăm toate interesed ver­sul“ spre a se dovedi adevărul le şi toate necesităţile, şi cu toţii of „ 00 9,0^09,0i în comun ac­ord, le vom deslega şi a se pedepsi vinovaţii. în tot ^ vom găsi dr­ept şa legi­zată în budgetele trecute, am insti­tuit o comisiune specială de orga­nizare căreia i-am pus la dispozi­ţie în anul acesta 0 suma de nti mi­lied două sute mii el.__________ Continuarea în pagina 2-a VII Prof. Dr. DRAGOMIR DEMETRESCU res Marți 29 SVIaTu 10*23

Next