Viitorul, iulie 1923 (Anul 16, nr. 4592-4617)

1923-07-22 / nr. 4610

uni ici cinci­spre­zeceiea Mo. 4610 I liu­ni. in lern ABORA­MENTE IN TARA In streinătate LA ORASE LA SAU I Un an . . . .710 lei Sase luni . 360 . 175 lei 00 REDACŢIA ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI No. 17 STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis da Hfitel Capsa) Telefoanele; Direcţia 61/23; Redacţia ;l Administraţia 19/23 /1­3/ll AKUKCIUK] COMERCIALE Fe trimese direc» la Administraţia ilarului strada Academiei Ro. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se didime Duminecă 22 iulie 1923 1 l£U a. in tin­­­i­l «­ in sirene» FALS SPIRIT DE OPOZIŢIE Observatorul nepărtinitor al vi:iritant, provocator, cu .violenţă în reî noastre publice nu poate să uu formă, pentru a ascunde fondul remarce cum în vremurile din ur­­aşa de şubred... ~~ră în moravurile noastre politicei Negreşit că tocmai pentru că se ,'a ajuns la o falsificare a spiri- abuzează aşa de mult de acest fel a; iui de care trebuie să fie insufle-; de „a face opoziţie“ cu orice preţ rită acţiunea partidelor de opozi-­­ şi în toate, de a amesteca luptele tie in Parlament şi în presă. | politice in chestiuni în cari ele In loc de­ o acţiune de control a n‘au ce căuta, numeroasele „cam­­letelor Parlamentului şi guvernu- panii“ cari se perindă zilnic în pre­tur, în loc de o colaborare reală la sa de partid sau în cea zisă „in­­opera de legiferare ce se îndeplin; dependentă nu au nici un fel de ră­neşte, asistăm la ravagiile pe cari sun­t în opinia publică, sec în sânul grupărilor de oport Lumea îşi vede de treabă, urmă­­r­i..,e spiritul cel nou disolvant o iveşte şi apreciază munca şi stră­­activitate pur negativă, sterilă şi durnţa constructivă a celor cari au duşmănoasă, nu numai faţă de ac- ] răspunderea guvernărei, iar conse­­ţijinea de legiferare şi de guver- f cinţa firească şi inevitabilă a unui nare în sine, dar chiar faţă de un­ asemenea fel de a înţelege îndato- resele dinăuntru şi din afară ale firile presei este scăderea a însuşi Statului,­­ creditului de care cuvântul tipărit Se cunoaşte acţiunea anarhică ce se bucură în opinia publică. Este tare opoziţia de toate nuanţele a sancţiunea elementară pe care a pus-o în Parlament atât cu prilej primesc acei cari nesocotesc inte­iul dezbaterilor Constituţiei cât şi regele obşteşti pentru a şi satisfa­­& celorlalte importante legi cari ce patimile mărunte... n‘au votat în ultima sesiune. Celei două grupări de opoziţie cari s'ate­cm­it o elipă în atitudinea lor ne-' g­ăti­vă nu număr că n‘au colabo­rat cu nici o idee la opera legis- f lativă, dar au căutat să împiedice, prin violenţă, obstrucţie şi scanda­luri perpetue îndeplinirea ei.­­ “ “ Că n‘au reuşit în această acţiu-; In acţiimaa demagogică pe care le condamnabilă decât să învede­ conducătorii partidului ţărănesc o REALIZAREA InmpMMrei reze încă odată opiniei publice, lip duc prin ţară, aceşti sa­lor de‘concepţii şi dezorientarea au imit obiceiul de*"a"revendica nu­­ recâştigat independenţa, Polonia fapte izolate pentru a duce cu ori meniului,­­ ce mijloace o campanie de digcre­­ţii persoană şi membrii gu­vernu­­ilitare şi bârfire a instituţiilor Sta- tuî s‘au dus în cele maî depărtate titlul şi a slăbi încrederea obşteas- culturi ale ţarei pentru a proceda fcă în însăşi autorităţile consti-.la punerea în posesiune a pămări­­tuite. [turilor sătenilor împroprietăriţi. Exemplele ■ sunt numeroase. In­­ Această formalitate a luat preţu­­l chestiunea .valutară, în întreaga, tmndeni caracterul de sărbătoare, acțiune de consolidare și însănă- ! Interesăndu-se de aproape de drop a • P­­ .I Vi - Oin L­,1 nt /i n oi 1^7^, fit O tfîvnYi 1W% fpf. flfi a opoziție împreună cu presa nfi-' reclamațiunile ce li se făceau, liată lor — care numai „indepen-^dănd curs­ imediat celor drepte. _ âcntâ“ nu este, — au căutat să dez-. In deosebi d-l ministru al agri­­­m­enteze opinia publică şi să îm-1 cultureî a străbătut ţara dela un piedice sforţările ce se făceau pen- [capăt la celălalt, şi pretutindeni tru a se grăbi normalizarea.­­ ţărănimea s‘a arătat mulţumită Adversitatea meschină şi ura, recunoscătoare pentru opera de politică este introdusă astfel pre-­ realizare a împroprietărirei. tutindenî. Dacă din nenorocire se De curând, la Brăila, s‘a pus pia întâmplă un accident pe căile fera­­tra fundamentală a viitorului pa­re, se face din această întâmplare lat al agricultureî, în mijlocul a­­tristă şi regretabilă o chestiune de noi neuitate însufleţiri, ordin politic. Guvernul, ministrul î o altă ordine de idei, şi tot pen Comunicaţiilor şi directorul gene­­tru clasa ţărăneascij,,^ s‘au consa- bil al căilor­­ferate sunt atacaţi şi. crai anul acesta doua sute de mi­­tasullatî. Dacă parchetul urmăreş! tloane pentru construcţii de tot fe­le conform legilor în vigoare ge­lul de şcoli în cari tinerimea se va iov cari otrăvesc şi demoralizează­­lumina. Intr'o admirabilă omula­­tinerimea prin publicatiunî ohsce-\ţiune sătenii înşi-îi au dat^bu­ze, guvernul şi magistratura sunt curoşi obolul şi munca lor , . , 1 — 1.« -— Cn OTldl /7*1 / fi. Obiectul unor atacuri nesăbuite și neserioase, invocându-se fără rost şi fără dreptate „principiul liber­tate!­ tiparului!“ bine­voitoare, pentru a ajuta statul şi „ace­stei i­­njari­ri mici în diferite pentru a opri­­de mână credit precum şi condu-, reginim ale tărei, cina lor paza or măsurile necesare propaganda revoluţionară comu­nistă şi confiscă manifeste şi bro­şuri anarhice. — iarăşi se face urî sgom­ot asurzitor şi se invoacă „li­­bertaten exprimărei cugetăreî“ sau maî nu maî ştim ce... Şi toate pro­testările acestea neîntemeiate, toa­­mică şi culturală a păturei fără te atacurile sunt se­rise într'un ton ne^tî, ’realizată de partidul liberal, pozitivă pentru ridicarea econo­ţiuni mai bune pentru desfacere la ritm ««»u­tm­» Culmea este că poşta engleză , produselor lor. . . toletona al cărei capital, am cauza cerut, destinatarului o taxă de pla­saţă de acţiunea demagogică, de. neîncrtederei capitaliştilor streini, (tă, căci scrisoarea era francată cu făgăduelî goale, dusă 'de partidul; este exclutsiv indigen.­­tariful de acum 20 de ani. Acesta țărănesc, stă deci opera reală ?­ Intr'o altă ordine de ideii dease- refuzând pla a, scrisoarea nu i-a menea, boicot­anul economic p© le noastre, care l‘a practicat Germania față­­ —---------------------------------------­ Situaţie financiară grea Desvoltarea normală a Statului polon, a spus d. Willos, este îm­piedicată de greaua sa situaţie financiară care, sub multe rapor­turi, nu corespunde cu conditiu­­nile economice ale tărei. In adevăr, în timpul celor doi polticiani , ani dintâi de când Polonia şi-a r­­îjsselCperaStă °r'eră ^ lUmi î S «ursul ultimilor doi ani s‘au Dfela vecBnS Situația financiară $1 ECOHOmCA a POLONIEI — Deși cu o valută slaba, care nu cores­punde cu condițiuniie economice, Polonia se bucurad^^numstai^ dustria se desvoltă repede — Intr'o clară și concisă expune-, de noi a fost de folos Poloniei, si­re pe care a făcut-o tripunsului spe­rind pe polonezi să desvolte spirit c­al al lui Le Temps, d-l Witos, de iniţiativă şi întreprindere, şeful guvernului polon a carae-' Acestui boicotaj îi datorăm în­­terizat situaţiunea financiară şi economică a statuluii vecin şi a­­liat. Deoarece în unele privinţe situaţiunea are analogii cu cea de la noi, credem că nu e fără inte­res să rezumăm mai jos această expunere, fiinţarea unuii mare număr de fa­brici mulţumită cărora ţara pro­duce tot ce îi este necesar pe când în trecut trebuia să importe mul­te produse din străinătate. Dacă luăm în consideraţie ve­­rniturile sporite ale căilor ferate, sporirea reţelei telefonice, trata­tele de comerţ cu străinătatea, pro­grasele navigaţiei aeriene şi ale lea ale telegrafiei fără fir şi ale­ poştei, putem privi viitorul cu încredere, a spus d. Witos. Oraşul tiher Danfzig După ce a atins chestiunea Si­fată de problemele mari de Stat mo. pentru domii solicitudinea a trebuit să importe zeci do mii. plebieeitului au fost__* cnrî .cereau o rezolvare, — asta e pentru clasa ţărănească. „Oligar­­ai'tă chestiune şi faptul că n‘au hia“ şi „ciocoii" sunt după aceşti reuşit să oprească în loc opera de demagogi, streini de interesele a­­legiferare, consolidare şi unifica- certei clase. j­e. nu le scade întru nimic vina. _ . Dacă la început, această propa- Do acest fals spirit de opoziţie gandă a găsit câţiva naivi cari s‘a cu orice preţ şi în toate, s‘au mo­ creadă, astăzi, pa măsură ce au­­lipsit şi acele ziare cari se pretind vermul actual aplică pe tot cuprin „democrate“ şi „independente“, dar sul ţârei, cu cea mai mare solicitu­­care nu sunt nici una nici alta.A dine şi cu spirit de dreptate, re­for Chestiunile şi "problemele de into-­ ma agrară, — sătenii îşi aau sca­res general nu sunt expuse pub’fi-. ma că vorbele amăgitoare ale ce­cului eu obiectivitate, şi totul e fal- lor cari n‘au .realizat nimic pentru sificat şi prezentat în mod iritant dânşii, nu pot sta în faţa faptelor ţi cu cea maî vădită rea credinţă, ce le au sub ochi. „Una m­onedei noastre actuale, şi în cele di­n guvernul din generalizându se şi exagerându-se îndată de niciMereaţad­a­ din timpul ocupa-1 Dantzig va înţelege să-şi îndepli­nentului, preşedintele, consiliului _____ ____faţă de Po­timnei. Dar sunt semne că Polonia nească obligaţiunile faţă de Po­­wa eşi în curând biruiitoare din di-­­lonia, colaborând cu dânsa, facultăţile sale băneşti de azi. Impozite din nou votate şi apli­carea un­ui regim de economii se­vere vor stabili echilibrul buge­tar şi mai ales oprirea complectă şi iminentă a maşinei de tipărit" Viaţa economică se desvoltă pune capăt în principiu actualei , dar ajunge să spunem că aceasta situaţii critice a Tezaurului. ..Cane se discuta în Cameră de un an de zile . Desbaterile au fost, după cât se vede foarte largi, şi au fost com­sfin- . tite printr’un vot, dat zilele trecute. Viaţa economică a ţarei, cu Toate argumentele au fost expu­­tpate dificultăţile noastre finan- ‘ se, toate părerile s’au exprimat în ciaT© se îmbunătăţeşte în fiecare toată libertatea. ^ 1 . * Lupta s’a dat între „modernişti“ * • ,I Jr___-a „ ’şi adepţii culturei clasice, iar re-Agncultura a devenit de pe cu, f0rm­a 0 armonizare a celor cuma aproape cu totul normala (Iouft curente, şi producţiunea sporeşte în acest­­ domeniu ca şi în acela al indus- (W d­e multe ori ziarele noastre far triei agricole. Ur aprecieri puţin măgulitoare cu Recoltele diin anul acesta se a- , . nrivire la încetineala serviciu­lui nostru poştal. • chiar foarte. Q,^ recordul încetinelei nunta bune, poa­te eiuar luiu lti . Or, recordul încetinelei pare • a-1 bune. Cât­­despre industria noas- ^ deține poşta engleză. In adevăr ziare tră, îmbunătăţirea ei este consi-; le engleze relatează cazul unei scri­­dersiDila. Is01’’* la poştă în comuna Red­Așa dar scrisoarea a făcut 20 de Ele constituesc o industrie an-­ianj,,..,iiî!L®â a Lieu Uit OU impt)I IC Ut? AxlilL : * . . . . , de vagoane de alimente şi artico- ^?^ primul ministru polon a le de prima necesitate, şi totuşi vorbit de portul liber Dantzig dolarul valoră câte­va zeci de ! Faţă de acest oraş liber, Polo­­mărcii. Astăzi când nu numai Po-. nia avea sentimente tradiţionale lonia îşi satisface toate nevoile,­ de bună-voinţă şi simpatie. ^ Co­­dar produce şi un surplus, astfel tuşi guvernul acestui oraş, uitând încât cifrele exportului nostru J rolul pe car© tratatul din ^ Vor­­întrec pe acelea ale importului,1 sailes i-1 dădea, acela de a înlesni dolarul ne costă o sută de mii de Poloniei un acces liber la mare, a mărci. A luat de multe ori măsuri cari ne-Astfel se repercutează asupra ; socoteau revendicările Poloniei şi Poloniei dependenţa mareei polo-­­ interesele ei. Totuşi, primul mi­neze faţă de marca germană, pri-­­ nistru al Poloniei speră că pana guvernul din ECOURI ârâăîîS D-l ministru de finanţe Vintilă Brătianu a convocat azi dimineaţă la orele 11 în cabinetul d-sale pe reprezentanţii ziarelor din Capi­tală, pentru a da câteva desluşiri cu privire la chestiunile cari au făcut obiectul călătoriei d-sale în st­teinătate. Dăm mai jos, în rezumat, expu­nerea d-lui ministru de finanţe. D-sa a arătat că încă din momen­ tul când a plecat, a supus consiliu­lui de, miniştri care a aprobat sco~­pul întreit al acestei călătorii. .­­ Consolidarea bonurilor de — ■—mas N­W11 WlWIMRr tezaur Irn primul rând era vorba de de­săvârşirea lucrărilor privitoare la consolidarea bonurilor de tezaur. In­ această privinţă d-sa a dat câ­teva explicaţiuni în Italia, unde în unele cercuri s‘a cr’ezut la un mo­ment dat că s'ar fi făcut detento­­­rilor italieni o situaţiune nu des­tul de­ bunăi. In urma acestor, expli­­caţiunî s‘a văzut că nu se puteau face alte condiţiuni decât cele gene­rale cari s‘au făcut celor­­patru cincimi din bonurile de tezaur, pre­zentate la consolidare în Franţa Anglia. In aceste din urmă ţări consolida­rea va fi definitiv terminată proba­bil în luna Septembrie, şi comisiu­­nile ce sunt acolo vor fi rechemate. Reparaţiunile şi aplicarea tratatelor înainte de a pleca, d-l ministru de finanţe a expus guvernului si­­tuaţiunea pe care aplicarea trata­telor poate­ să o aducă României, ce­rându-i-se să-ş î execute cu antici­paţie obligaţiunile fără ca să i se dea şi drepturile ce rezultă din a­­ceste tratate. Reparaţiunile României au fos­,­­ fixate la Spa, şi cota a fost aşa de mică încât ea nu a putut fi primită,­­ nici din punct da vedere material şi­­ nici moral, de vreme ce nu cores-­­ pundea cu sacrificiile noastre. O parte din reparaţiuni trebuiau, să ne fie servite de Germania, care­ nu plăteşte, iar alta de Austria,­ Bulgaria şi Ungaria. Avantagii pentru urile învinse ! Or, ţările învinse au obţinut diferite avantagii de la comisia de reparaţii. Astfel Austria a obţinut o amânare pe 20 de ani, Bulgaria pe 60 de ani, transformându-se datoria din franci-aur în franci-hârtie, iar Ungaria a cerut şi ea o amâ­nare ca a Austriei. Deci, pe când reparaţiuni­­le din cari ne-ar reveni şi nouă sunt amânate, nouă ni se cere cu anticipare îndepli­nirea obligaţiunilor. Astfel ni se cer câteva miliarde lei, partea ce ne revine din va­­­­loarea bunurilor de Stat aus- Striace şi ungare din teritoriile alipite, apoi o cotă de 235 mi­­llioane franci aur zisă „de­li­berare“, care a fost pusă în­­tr-un moment când se credea că Statele învingătoare dar devastate nu numai că se vor reface dar vor avea disponi­bilităţi şi pentru alţii. Astfel România a fost silită în di­ferite rânduri să ia în comisiunea de reparaţiuni o atitudine de refuz. Scopul călătoriei mele, a zis d. ministru de finanţe, a fost să explice atât comisiei de re­paraţii cât şi diferitelor guver­ne Această situaţie nedreaptă, pentru ca să reiasă în mod clar motivul refuzului României de a executa anticipat obligaţiu­nile sale, cât timp nu îşi rea­lizează drepturile. S-a premis în această privinţă un memoriu explicativ, cu date şi d­­r. VINTILA I. BRATIANU Ministrul de Fiiianţ© fre pr­ecise* — al cării text îl Voim publica într'un număr viitor. Recunoaşterea dreptăţii noastre România, a continuat d-l minis­tru de finanţe, a urmat sfaturile pe care toate congresele internaţio­nale le-au dat ţărilor după război, de a nu cere ajutor din afară de­cât după ce va fi dat dovada că se­ pot ridica prin măsuri interne, a­­pucate cu severitate. Am făcut toate sforţările şi vom ajunge la consolidarea financiară,­­iar dacă se vor aplica numai dispoziţiile privitoare la obligaţii, neglijându-se cele privitoare la drepturi, nu vom putea merge de­cât până acolo până unde este în joc însă­şî existenţa noastră. Deşi fiecare Stat e preocupat mai mult de interesele lui proprii, totuşi d-l ministru de finanţe a­­găsit pre­tutindeni recunoaşterea dreptelor şi legitimelor noastre observaţiuni Situaţiunea României a fost privită cu feerie multă simpatie şi bună­voinţă. N’a fost vorba de nici un împrumut In al treilea rând, a continuat d-l ministru, de finanţe, chestiu­­­nea pentru care mă duceam era ca teă arăt, — în legătură şi cu acea­­­stă chestiune a reparaţiilor şi cu situaţia generală economiică, — cari sunt sforţările pe cari le-a făcut România şi ce rezid­­ate s-au dobândit în anii după război, pen­tru normalizarea vieţeî financiara şi economice. S’a spus că mu am dus să­ cer bani ca împrumut, — continuă d-l minis­tru da finanţe. Este neadevărat. AH FI FOST FOARTE RAU PENTRU STATUL ROMAN CA MINISTRUL SAU DE FINANTE, SA PLECS IN STREÎNATATE SA CEARA BANI, SA SE MILOGEASCĂ... Ştiţi cum ssunt trataţi cei cari cer astfel bani.­­ De altfel odată ce bugetul nostru je echilibrat, datoria i flotantă externă consolidată, nu. aveam nevoie să mă duc.­­— cu cuţitul la gât, — să cer bani. , M’am dus să explic unda am ajuns ’ cu consolidarea noas’ră financiară şi economică, să arăt CA SPERAN­ŢELE PE CARI LE-AM EXPRIMAT ACUM UN AN, S’AU REALIZAT. Am remis un al doilea memoriu guvernelor francez, englez, amari­ can şi italian. Le-am arătat, sforţă­rile făcute dela Î3î9 încsacs, «intru GA. SA SE VADA CA ROMANIA A REDEVENIT UN FACTOR IM­PORTANT DE PRODUCTIUNE. se poate gândi acum la ziua de mâine, la opera de înzestrare şi pu­nere în valoare a bogăţiilor sale. O politici prudecti­v 3K£üK2SÍ .­­Am spus peste tot că Românie­­ a făcut o politică de comprimare­­a cheltuelilor­ şi de restrângere a­­nevoilor sale, tocmai pentru a cu­­­­noaşte bine adevărata situaţie a­­ statului­­ mărit, în condiţiuni cu totul schimbate decât acelea ale Vechiului Regat. Ar fi fost o politică­­de aventură dacă înainte de a avea o oglindă­­ a viitorului şi a posibilităţilor ţa­rei mărite, am fi angajat cheltuieli­le mari pentru înzestrare sau pu­­nere în valoare a bogăţiilor noas­­­­tre. ] Pa cât am făcut o politică, am­­ putea zice conservatoare, de stă­pânire a cheltuelilor noastre, pe a tăia azî, când avem bugetul aşe­zat, ne putem bizui pe elasticitatea Iui pentru a păși la perioada de , înzestrarea României Mari cu tot ’ ceea ce e necesar. Am fi culpabili­­dacă am întârzia intrarea în acea Ala a doua perioadă. Adaptarea martor Instru­mente economice in această operă, sunt de­­­bit două categorii. Trebue să se înzestreze cu utilajul şi să se adopteze la î lei României Mari marile nc Coiîffintrarea în paau­sa Consolidarea financiară a României Viața ministrului de finanţe AL ROMÂNIEI IN STRĂINĂTATE Expunerea IHus VINTILA I. BRATIANU­­— făcută reprezentanţilor presei — CARE A FOST SCOPUL­ ACESTEI VIZITE -- CONSTATĂRILE FĂCUTE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE -•«MOM« Contin narea in­gad­ită 2-3 Prof. u­niv. ori Costise, răsar, vedeniile din trecut. " » Sigismund al Ungariei, la sfâr­şitul veacului al 14-lea, veni cu puternică oştire, dar fu bătut. Toată valea est© împânzită de celi 200.000 de ostaşi ai lui. Moha­med al II-lea cuceritorul Constan­tinopolului, venit în 1476, ca să pe­depsească şi să, răpuie pe Ştefan, s­a d­auu f­ireexu ne icre, iar capela sitoare, prin scenele care le evocă, „neînvinsul luptător al lui Hris­­curin, Biserica lf. Ion Botezăto- sunt urmele picturilor, păstrate ca­tos“. Peste vre-o 10 ani alt val­tur­­. . ? ,d’a.vi - se nărue, pai asita, un am­ir­ din drapela în care atâtea'! cese arde oraşul dar nu poate pă­şi în.iduşită un dudău pri popuşol. i ,ug, sincere se înălţau cătră cel trunde în cetate. Alţi vre-o 10 ani Cea maî veche biserică din oraş, Atotputernici Biserica Mirăuţilor, mitropolia în­ jra t­mbra zidurilor de cetate, care a fost uns ca domn Ştefan , privirea îţi alunecă în lungul văii cel Mare, trecând prin batjocura­­ suceviî, deschisă ‘n sus până a­­negustorilor care au făcmt­ o maga- a­proape de Rădăuţi, iar în jos pă­­zin de piei de vită, azi străluceşte­­­uă‘n valea Siretului. înţelegi de ce ca un juvaci su­b înbrăcămintea aice s*a ales punct de apărare, a­telt Te locui paMurii domnesc, rămas ici . colo câte ceva. Indui­ s a clădit Liceul de fete, iar capela cur­­rul. de I. SIMIONESCU \ SUCEAVA bioul fostului împărat, pus între spre nord se arată turnul mânăs­cuitori, amintind samavolnicia. Cu care oraşul sfânt al trecutului nos­tru, atât de îndelungă vreme a u­ris Dragomirna. Jos apa Sude vii curge liniştită prin sălcii, aşa de liniştită în cât fost pus la graniţa tăiată în tru­­j podul cei leagă Suceava de frumoa­sul ţărişoarei, pentru a cărei apă sa­mară străjuită de plopi înalţi, rare oraşul a suferit atâtea devas­ se oglindeşte în întregime în apă, ţări.­­ Ştia însă să vie şi năvalnică spre Podoaba oraşului de azî însă e a apăra cetatea de năvălitori, ruina Cetăţii de pe pintenul de Din eleata sării care începe să deal despărţit de oraş printr‘un se aştearnă peste holdele din luncă mic pârâiaş. Cu evlavie treci şan­ţul din afară, azî pădurice de bră­­det. Zidurile împrejmuitoare sunt încă în picioare, după cum din ce Nu este alt oraş . . . , , , „, . *. , „ itatea din lăuntru s‘au păstrat nea din ţara care. nimic da cat zidurile bisencelor. , , , arcuri sim-t tinse bolţile largi ca arcuri sim­­tă cuprinaa ataiea vn aminun a |­icu.ci.uo iw »» triple de piatră cioplită, cât şi îm­timpurilor de închegare nationali se află la adanc, sub temelia du- arioala încăperilor înguste. Din ca Suceava. La Târgovişte ori, gh­enilor de azi îngrămădite uaere­u , mai Cur­teta de Argeş se găsesc f­rumoa­se monumente şi vechi. Dar ele ne povestesc numai crâmpeie din succesiunea fenomenelor istorice n­e demult întâmplate. Pietrele Su­­­bevii sunt însă pagini neîntrerup­te din sbu­ciumurile cu care bătrâ­nii noştri au putut să ne fie pă­mântul Moldovei scumpe. întrea­ga perioadă de răzbgare din vea­cul al 14-lea pănă’n al 17-lea, vre­­pturî de restrişte şi bejenii de nesiguranţă dar şi de glorie, îşi pomenirea nî gro-xin monu- Inent cuprins în Suceava. Din vechiul oraş n‘a mai rămas nouă, cam nepotrivită cu modestia vechilor noastre monumente şi doriţi poate maî puţin împodobită de cât cur este acum, dar fără re­la faţă se înşiră dealuri tră­­g­ănate numai ogoare. Burdujeniî cu biserica-î veche stă adăpostit într‘o îndoitură de teren, iar mai trec şi de data acesta vine 0l­ brecht craiul leşesc; a înconjurat Cetatea“ şi începu­­a o bate din pa­tru părţi, nădăjduind că Moldove­nilor li s‘ar fi urât cu Ştefan Vodă. Ce rău s‘au greşit Craiul în soco­­telele sale , că măcar că au avut 80000 de oaste fără altă adunătură şi altă pihotă şi cu cărucioara trei­zeci de mii în tabără ; eară cetă­ţenii tare se apărau ; că unde glon­ţurile ziua spărgeau, eară ei noap­tea tocmiau cu pământ, cu scân­duri şi cu piatră ; că grijise bine Cetatea­ Sucevei Ştefan Vodă“ (N. Costin). Albrecht, fuge abea scă­pând din desişul Codrului Cosmi­­nului. Polonii lui Kameniecki în 1509, puternicul sultan Soliman Magni­ficul, cuceritorul Ungariei în 1538, tătarii în 1624, cazacii în 1653, toţ­ care reprezintă urgia şi jalea lă­sată veacuri peste Moldova, cân­tară să ce lovească în inimă. Şi vijeliosul Mihai, în 1600, călcă în cetatea tovarăşului său în gloria străbună. Părăsită o vreme sub Lăpuşnea­nu, care mută la Iaşi scaunul dom­niei, restaurată apoi de Ieremia Movilă, la 1675, ca să se facă pe voia Turcilor, i se dădu foc. Şi azi se văd pietrele de la temelie calci­nate de focul care a transformata în ruine. Din pietrele ei se clădiră locuinţile oraşului" non. "Colţii câţi au rămas, sunt îndea­­junşî ca să ne povestească întrea­ga tragedie a neamului nostru, va­lurile care l-a­u asaltat dar şi des­toinicia şi vitejia cu care a fost apărat. . . . Când vii dinspre Iaşi nu începi a zări din oraşul de azi al Suce­­­vii de­cât partea lu' de sura nord, cu case­ bătrâneşti acoperite cu şindrilă, cu cerdăcutul sprijinit cu 4 stâlpi, cu rufe şi alte flori în jur. Dintre biserici nu se zăreşte de­cât bisericuţa din vale, a Ador­­mirii Maicei Domnului din veacul al XVlI-Iea, şi zidurile ca de ceta­te, ce împrejmuesc Mănăstirea ar­menească, Zamca, din veacul al 16-lea. Cu brâu frumos de piatră în jurul turnului de la intrare, cu metereze şi ochiuri pentru Bineţe, ea toata mănăstirile şi aceasta ser­vea de apărare. Se mai păstrează în jurul ei valurile de pământ ri­dicate de oastea polonă a lui So­­bieschi în luptele cu Const­­an­­­­temir. O frumoasă privelişte, molcomi­­toare, se prinde din acest capăt o­­pus celuia unde se află Cetatea lui Ştefan. Drumul din oraş e nu­mai printre holde, iar cărărui tăi­nuite, te ascund în sacara şi grâul până la brâu. Cu cât înaintezi cu trenul spre gara Burdujeni, cu atât pe rând apar şi cele alte monumente din o­­raş. Pe toate le domină turnul ele lângă biserica veche a "S­tulul Du­"­­mi­tru, zidit d­ei Alexandru Lăpuş- I­neanu, având pe­ faţa-i­­sudică o ipreă frumoasă piatră cu sculptura I capului (Je bou)în chip deosebit de celelalte pietre, reproducând o ve­­­ch­e sculptură, aflată în muzeul is­toric. De pe ceridacul turnului şi prinde panorama oraşului întreg­­cu priveliştea dealurilor depărtaţi care-î formează cadrul larg, linişt tor. Biserica însăşi e un monu­ment măreţ, cu lungi ferestre jip­ticei la intrare şi d­­ pictura veche , complect păstrată în lăuntru.­­­­ Când ai ajuns în gana Burdu­jeui,­­abea atunci prinzi întinde­rea întreagă a oraşului, de jos din vale unde tinde să se prelungeas­că, până sus la Direptate, tapşanu de lângă Cetate, unde Ştefan­­ , strâns „boiariî mari" şi mici şi ştti ,curte măruntă“ care l-au striga­­t într'un glas: „In rftuliî ani de Dumnezeu să domneşti“. Iar ,de sus, de la Adâncată, pe dealul cu mulţi mesteceni, de­­ stânga Sucevei, oraşul apare în toată a lui desfăşurare, cu sclipi­rea de soare, a celor două mănăs­tiri restaurate, cu acoperitul de ţigle smălţuite; Biserica Mirăuţi­lor mai pe coastă şi Mănăstirea Sf. loan, loc de pelerinaj anual , în ce se păstrează, în sicriu de a­­bănos cuprins în altul de argint Bătut, moaștele Sf. Ioan de la Su­ceava, care n‘a găsit nici dup? *

Next