Viitorul, august 1923 (Anul 16, nr. 4618-4643)

1923-08-05 / nr. 4622

Anul al cinci-sprre-zecelea No. 4622 1 IgM ex. in tern 2 lei u. in stisiplcte ABOM MERTE IK TARA In streînătate LA ORASE LA SATE I Du an . . . 700 lei ITn bd • • . 300 lei I 175 lei H „ i„„j­­tftn Şase la nr . I50 » 1­90 » 1 SaBe ,uni * 360 aTirei » 75 » 9» TreiI75 I ADMINISTRAŢIA REDACŢIA STR. EDGARD QUINET No. 2­1 Vis-à-Tis da Hotel Capşa) STRADA­ ACADEMIEI No 11 Telefoanele 1 Direcţia 51/23 , Redarcţia gi Administraţia 19/23 şi STR ABURCIURI COMERCIALE se primesc direct 1a Administraţia darului strada Academiei No. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug DumKjgtea a A^asi k TisfiiSfS 1 Idll ei* hi ion ! lei o. hi slitMaii NOTE TEOLOGUL CARE A REÎNVIAT O ŢARA 415 miliarde. O­ferta devizelor străine este superiorr troduse pentru organizarea industri­aă cererei iar coroana este aproape ei şi comerţului, stabilizată. Această reînviere este aproape în întregime opera unui om care a a­­dus în politica tărei sentimentul de credinţă pe care profesiunea sa de teolog şi de preot i-a însuflat-o. Cancelarul Austriei Scipel este Un profesor de teologie, şi un om care­­ înainte de război nu ştia ce este po­se. Restrângerea rolului streinilor Dacă încheierea păcei a produs o satisfacţie profundă populaţiei C­­litica. Des­astrul ţărei sale îl scoase romane, nu putem spune că în c - . . . . . , din umbra altarului şi sutana pre­ nile străine domneşte liniştea ş­i­nă şi obiectiva, streina de once­­ţeascâ ţine locul fracului în mare­ guranţa în viitor. .. . I preocupări «pundaru, Tt'TM aPS' “s ssa pe«.« preotul Maltbus este legat cu teoria rea beneficiilor realizate prin mun­­tristă a necesitatei războiului şi e­,ca ce au desfăşurat pe teritoriul piolemiilor, pentru ca lumea să nu­­ turcesc. Plecarea trupelor de ocupa­­sufere de foamete, numele teologu- dlfi stârneşte îngrijorarea oamui or lui Seipel va fi legat cu evenimente miai fericite. El a renăscut Austria din cenu­şie stârneşte îngrijorarea de afaceri cari se tem de inaugura­­rea unui regim de asupriri, aplicări L­UU! de impozite neprevăzute şi dispozi-S’a zis că Austria a fost „o tară şi arbitrare Multe case comerciale fericită prin căsătorii“. De acum ,nu s-au reînoit comenzile de măr­­încolo se va spune că a fost fericită furi, iar altele din cauza măsuri­or și printr’un comentator de evan-­­ aspre luate la Smirna faţă de stră­­vielii vii, lichidează sau reduc afacerile­­ PETRONIUS lor. De asemeni şi mulţi din cei cari Pacea In Orient eOHSECIHTELE PACEI dela Lausanne în-î Noul regim stabilit provoacă o redeşteptare a naţionalismului otoman şi o îngrijorare a elementelor streine , ,­u , Iasi. Intr’o scrisoare din Constantino­pendente nu sunt decat simple post trimisul special al ziarului „Le Temps’* relevă importantele conse­cinţe ale păcei semnată la Lausan­ne. O eră nouă începe în relaţiunile dintre Turcia şi europenii stabiliţi întreprinderi comerciale cari ca­ută exclusiv câştiguri băneşti de ori­unde şi în orice condiţii, in­diferent dacă aceste câştiguri cer pe teritoriul otoman precum şi cu sacrificarea iadelor “, sau pe cele naţionale. _ care nu mai ţine seamă de deose-In opera aceasta de trezire a birea de religii, moravuri şi institu­­conştiinţei publice româneşti, în­­ ţii creştine sau musulmane. Pentru discreditul din ce în ce mai înve-j Prima oară în Turcia străinii nu­­­i­­­ci „nu vor mai avea un regim separat sau derat al ziarelor instrema­t ş­i excepţional. Europa prin semnarea intercializate, ne revendicam şi tratatului de la Lausanne aşteaptă noi „presa liberală“, o parte de realizarea unor reforme necesare pentru satisfacerea exigenţelor inter­­­naţionale care să ajute Turciei să TM «1 iu.«. i devină un stat modem în limitele suntem atacaţi. Avem muiţii­ fron­tierelor­ sale progresând alături uirea sufletească şi satisfacţia ,pe celelalte state civilizat că ne-are­ făcut şi în această pri­vinţă datoria. Mişcarea naţionalistă ’wmammmmmtmmmmmmmmmmmm otomană Z­iarele franceze anunţă din Lon­­dra, că prinţesa Junevsky, cea mai mică fiică a ţarului Ale­xandru II, şi-a făcut debutul pe o scenă de muzic-hall, la Colliseum. Ea a cântat reducerea, o arie din opera Sopho de Massenet şi a ob­ţinut un succes foarte viu. Publicul i-a oferit o jerbe de flori. Prinţesa e în vârstă de 45 de ani. Ea a declarat că această primire e foarte încurajatoare pentru dânsa, deoarece cântecul e singurul ei mijloc de existenţă. Z­iarele franceze anunţă moar­tea lui Charles Dupuy, fost preşedinte al consiliului din Franţa şi, în timpul din urmă, se­nator. I-«.»» ,UUC1 C „«ar­­ pentru pri­ziaristul francez — că noua Adunar Tna ,ta W a fost preşedin­te naţională conform programului |te a*­ consiliului în anul 1893, moştenit se va sili să restrângă ro-j In anul următor, a fost prese­lul străinilor în Turcia. Guvernul­­ dinte al Camerei A rămas neuitat actual a Şi luat dispoziţii relativ la sângele lui rece cu prilejul aten­tatului anarhistului Vaillant, care a aruncat o, bombă în Palatul Bur­­bon. — Şedinţa continuă! a zis Du­­puy. In 1894 a fo­st din­ nou preşediin­­te­­al consiliului, iar în­ 1918, în tim­pul războiului, de asemenea vizarea paşapoartelor ca să se poa­tă limita imigrarea în Turcia. In toa­te cercurile politice din Constanti­­nopol domneşte dorinţa t­ransformă­­rei acestui oraş cosmopolit intr’o ca­pital­ă esentialmente otomană. Ziarul „Isdam“ publică urmă­toarea declaraţie semnificativă a unui deputat de curând ales:—„Nu­mai când toate casele comerciale, băncile, uzinele, atelierele, când toa­te mijloacele de transport din Con­­stantinopol vor trece In mâinele tur­cilor, când directorii de bănci, ingi­nerii fabricelor şi societăţilor vor fi ai noştri, numai atunci se va pu­tea spune că Constantinopol e al nostru. Măsurile ce trebuesc luate vor avea de scop să ne asigure su­ se aşteptau ca tratatul­­de pace să le aducă unele garanţii se pregătesc de plecare de teama că nu numai orice activitate va deveni imposibi­lă dar că sub regimul naţionalist chiar existenţa lor nu va fi în sigu-, ranţă. De altfel e sigur — adaogă! Prin ratificarea­ tratatului şi ple­carea trupelor de ocupaţie, Turcia vor obţine ceea ce au dorit, adică o patrie în care nu numai pe terenul pramatia economică, politic ci şi în domeniul social.­­ Acestea şi alte declaraţii făcute de judiciar, şcolar şi economic să fie membrii cu vază ai, guvernului ara­­t singuri stăpâni. Pacea aduce de ali­­tă că lupta economică va începe in ------ ,­­ fel Turciei realizarea aproape corn- Turcia. Totuşi conducătorii Turciei Este de o covârşitoare importan­ piectă a faimosului pact naţional. • cari cunosc prea bine situaţia nu tă paralela ce s’ar face — şi trebue Acestea au fost şi motivele pentru se vor grăbi să se lipsească de cola­făcută — între Germania, care nu cam­ poporul otoman a sărbătorit borarea străinilor atât de necesară voeşte să­ se refacă, şi Austria care cu atât entusiasm actul semnat la la toate ramurile activităţei publi­­a vorlt şi e pe cale să se refacă din Lausanne. Ca în marile sărbători ce. Lipsită de specialişti şi de capi­temelii religioase moscheele din Constanţi- falurile străine Turcia nu se poate In Germania deficitul statu- nopol au fost luminate cu electrici- rerace. In această privinţă ,­ con­­tui ia proporţii fantastice şi tote oraşul întreg a fost pavoazat pe chi de „Le Temps“ — există experien încasările nu acoperă nici 2 la când mulţimea s’a dedat ca nici o- ta făcuită de poporul japonez unde sută din sumele necesare cheltuie­ dată la manifestaţii sgomotoase de deasemenea străinii după desfiinţa­­rilor. Administraţia drumurilor de bucurie. Serbările au fost mari şi în rea capitulărilor, au crezut că nu fer dă permanente deficite, şi numai Anatolia unde s’au făcut slujbe re­ vor mai pu­tea lucra. Dar prin ati­­dela 1 Aprilie până acuma, defici­­ligioase în ziua păcer­­tudinea lor înţeleaptă şi moderată, tut este de 7800 miliarde de mărci. Bucuria a fost cu­­atât mai mare japonezii şi-au asigurat colaborarea Trebuie să ai geniul lui Leibnitz cât ştirea păcei a fost o surpriză capitalurilor străine luând în toate pentru a calcula numai deficitul după lungile tratative sterile şi veş- ramurile activităţei :un avânt stră­­german, tile pesimiste răspândite de agenţi- lucit. Şi în vremea aceasta Austria care iţe telegrafice din Lausanne, se vedea pe pragul celui mai du­­iată însă că mişcarea ziaţionalis­­teros faliment, Austria­, căreia unii tă otomană pornită dela Angora a pesimişti îi vedeau salvarea —a aflat în pacea semnată justificarea tristă salvare! — în totala ei ane- și răsplata ei. Negreşit că nu din­­xiune la Germania, Austria care era tr’o zi pe alta p vuperitatea va în­­nevoită să importe grâu și cărbuni cununa succesul intr’o tară unde pentru a putea trăi, să importe, râsboaele s’au ţinut lant din 1911. deci, cele două isvoare de forţă a- Multe chestiuni economice grave nimalică şi mecanică Austria care sunt acum de rezolvat aci. In pri-] ZI CU Zi ţărănişti au făcut din catedrele lor nişte trambuline politice. Aceştia vor să facă o trambulină şi din con­gresul învăţătorilor ardeleni şi bă­năţeni, care se ţine la Arad. S’ar putea întâmpla ca trambuli­na aceasta să fie prea înaltă şi cei cari se vor încerca să sară de pe ea să cadă şi să-și frângă gâtul. Ulciorul na merge de multe ori la VIITORUL PRIMEŞTE Abonamente de vilegiatură cu Lei 25 pe lună, în ţară „ 60 „ „ în străinătate ECOURI «—* IGIaspp INUTILE lor. Totuşi în faţa nouilor impo­r aii Arad­­zite, cari au căutat să se razime deopotrivă pe umerii tuturor cla­selor sociale,­­ negustorii sunt a­­cei cari protestează mai mult, în­chizând prăvăliile, ţinând întru­niri violente, şi dând astfel im■ D-nul Mihalache şi alţi învăţători, caute să scape de obligaţiunile ce greşală ce nu poate avea bune. «•» Situaţia demografică economică le au către fană şi pe cari Toate vorbitoare românească rezidă, fi­­nice. Atât vitele de lucru cât şi celelalte categorii de cetăţeni le­veşte d­in masele compacte ate fără­ cele de prăsilă sunt de rasele ce le îndeplinesc în linişte. Inimei noastre viguroase, care gra­­mal căutate. Deşi situaţia de fron­­„ „„„„„„„ „ ' „ , fie împrejurării, că aici fiinţa cea tieră a judeţului a tentat în trecut a­­­m nea ni e pare straniu mai puternică presă românească pe­­ pe toţ­ exportatorii de vite, conţin­­că aceiaşi comercianţi se agită timpul stăpânire! maghiare, se gen­tul n‘a fost mult redus. m i nea egei speculei, ca d mândreşte cu o conştiinţă româneas i Avem apoi caii cel roaî frumoşi cL rítS ! „Aud Z TmZ c°mer­ ril că bine educată» Şvabii şi puţinii din tară. Toate rasele sunt cultiva­­două tanti C'trch,Z ^să slovaci constitue aşişderea o popo-(te, până şi uriaşii de Simenthal. tZ rl tnrrt Iril'trurală, ce-î dintâi cu o cons- Atât cantitativ cât și calitativ a­­dZ ZaZtZZLZTZZslt toc tiintg matională aproape deplin e- ’vem b recoltă de vin excelentă, ah Jai 1/Zta t­Za tZZdZ!° c]rlT­saba de politica expansiunei ma de an, dar lipsa efe debușeuri sle- ZLZZtZă 9LZlL * C­hiare ceî din m­mă mal conștienți foste tot mal mult râvna producă­gi ^ e 1,1 e 5* [de caracterull lor etnic distinct, azi torilor. Două debușeuri mari a a-I Pfuifu ă prea aspră aplicare o]însă, — atât de îndepărtat! de fra-‘vut în trecut podgoria noastră. Au j legiuirilor contra carora se protes­ţii lor din Ceho-Slovacia — îşi gă-'stria şi Polonia, cari trebue neapă­­rează, — comercianţii ţi industria- Besc totuşi o resemnare în relaţiile j rat recucerite. Un nou regim pen-I sii au calea apelurilor individuale la autorităţile competinte îndrep­­tându-se astfel eventualele nedrep­tăţi. Procedând altfel se face o lor sincere cu românii. Itru exportul vinului de aici se im. Majorităţile ungurilor şi evreilor, pune de urgenţă, sunt retranşate în oraşul’ Arad, ca­ o însemnată ramură de oCupatiu „ V 're mai stăruie şi azi ca o redută for­­ 'mîdabilă de forţe economice şi cul­turale maghiare. Valull românismu­lui a pătruns însă, puternic prin- Anchetele noastre SITUAŢIA judeţului ARAD­­Ca ne spune d. dr. AUREL DEMIANU­ Preşedintele organizaţiei liberale din judeţ Sfarea economică, culturală, socială şi politică Constituind un puternic bloc la graniţa noastră apuseană, judeţul Arad, cu frumosul lui trecut româ­nesc, dar mai ales cu perspectiva unei mari misiuni în viitor, com­portă un viu interes pentru ţara întreagă. Dorind să punem sub o­­chii Cetitorilor noştri o diagramă fidelă a situaţiei acestui judeţ, ne­am adresat d-lui dr. Aurel Deraian, directorul regiunei sanitare de aici, un vechiu fruntaş al judeţului. D-sa a avut bunăvoinţa să im dea următoarele lămuriri: In unele părţi ale tarei comer­cianţii şi industriaşii se agită pe motive cu totul neserioase si cari nu pot în orice caz dobândi apro­barea opiniei publice. Nouile im­pozite si legea contra speculei sunt în special obiectul acestor pro­tastări, pe cât de inutile pe atât de nejustificate. In adevăr dintre toate ramuri­­le de activitate comerţul şi indus­tria s'au putut acomoda mai bine nouilor împrejurări. Nu se poate nici pe departe­ compara situaţia­­irea de azi a negustorilor şi indus­triaşilor cu aceia a restului popu-S t & ^ liberale tre zidurile acestui oraş şi e hm mai chestiune de muncă conştiente şi de timp, ca un firesc­ proces de înstăpânire să se săvârşească. Ţărănimea noastră este un ele­ment primitor de toate progresele, împroprietărirea Harnică şi deşteaptă, ţărănimea a l­uat un frumos avânt economic, pe care acţiunea de împroprietă­rire a venit să-l alimenteze la timp Această epocală operă, concepută şi realizată de partidul liberal, a ni­velat nedreptatea seculară şi a re­integrat în drepturile lui fireşti po­porul. Moşiile arhiducelui habsburg Iosif, ale conţilor Karolyi, Wenck­­heim, Hunyadi, baronilor, Solymos­­sy, Bohuş şi multe altele, au trecut de acum în proprietatea destinata­rilor fireşti. In cadrul unor solemnităţi neui­tate, d. ministru Constantinescu a tras cele dintâi brazde în ogoarele strămoşeşti redobândite şi cu ace­ste prilejuri poporul­ de aici a înţe­les în sfârşit, cât de sfruntată era calomnia ţărăniştilor şi regionaliş­­tilor la Ediţsa, Conducătorilor din­ partidul liberal. Lumea a văzut, că adevăraţii prieteni ai maselor, de­parte de a fi „ciocoi“, sunt stegarii cei mai chemaţi al românismului. Acesta fiind adevărul­, românii a­­rădea? ^—*vii în faţa viito­­rului. Ocupaţiuniie populafiei ■■■■MM—M— K­arai — Cară sunt Ocupaţiile populaţiu­­nei ţi cum se prezintă "ampemia de lucrut — „In judeţ poporul se ocupă cu agricultura, viticultura, creşterea vitelor şi industria lemnului. Se poate spune, că împroprietă­rirea a dat rezultate pe deplin sa­tisfăcătoare. Ţăranii ajunşi odată stăpâni pe latifundii s‘au aşternut pe muncă şi astăzi n‘a rămas o palmă de loc nesemnănat. Vremea a fost favorabilă, nu tot în cei doi ani din urmă. Grâu s-a semănat mai mult ca anul trecut. Putem pre­vedea de pe acum, că legenda des­pre o producţiune inferioară celor obţinute până la exproprieri, la noi e ca şi spulberată. Ţărănimea are . __ ... — Care este caracterul demogra-După o tovărăşie de trei ani cu Pr­esia opiniei publice că nu voesc fie al judeţului şi, cum a fost pri­­.1 —î­n AT -1 Să se solidarizeze la n onoră, de re- ' mini nini mnvrt stave,­­te lu.er­uri ? trimetea pe copiii ei în colonii ca unul rând vor trebui refăcute ţinu- ţărăniştii, d-nii Vaida şi Maniu au­­ să se solidarizeze la o operă de te-­­ mită aici noua stare de lucruri? să nu moară de foame este astăzi turile devastate de război In Ana­ ajuns să spună despre d-nii Lupul facere şi consolidare naţională,­­ T . . « aproape normalizată. Veniturile de la tolia foametea se întinde ameninţă­ şi Mahalache că aceştia sunt nişte ! Bineînţeles că nu voim să solidari I , a , Araa’ aim preună cu tutunuri şi dela vămi afectate îm- toare, lipsa de braţe se resimte şi adormitori ai conştiinţei naţionale.1 zăm pe toţi comercianţii cu atitu- °ra,SU are a, ?.opuliati8. 7?­prumutului străin, s­au triplat­are- vor trebui reorganizate toate mii-­­ Nu ştim dacă cei doi ţărănişti au­­ din ea unora dintre ei dar credem P°ste 400 mii‘ Romanul reprezintă când dela 47 miliarde de coroane cât toacele de producţie, reuşit să adoarmă cândva conştiinţa, cx e rutin românesc şi chine- dă,, în judeţul propriu zis 80 la sută,____ _________ ____________ era în anul trecut la 415 miliarde; o- Capitalurile străine vor trebui in paţională. Ceeace este sigur e faptul­­ „^tot lor ca atunci când statul « iar dhi totalul populaţiei 69 la sută,­­ toate uneltele şi un abundent stoc O*.--------- mdnat­ că ei au adomiit adesea pe d-rii j pj-Qfcjeaz’ă multe chestiiMt d­im' ^rmca^ î11 .proI­orț^a numerică de vite cornute. Recolta se vinde Maniu și Vaida, ^ Ute aceia a plăților externe, ei să ungan1’ svab,xî’ ezreiIl sarblx 51 ° fc aT1 blfl 51 deCl sunt¥ ^to - mică epavă de slovaci. Forța co-­ toate stimulentele unei munte! har-Continuarea In pagina 2~­ D. dr. AUREL DEMIAN ­ ROLUL PRESEI LIBERALE românească, şi vedem cum cercările de a se falsifica spiritul public, rămân zadarnice. Lumea a început să vadă clar că ziarele aşa zise „democratice“ şi „uncte- Un răspuns „anumitei prese Dacă de obiceiu, în vremuri de vacanţă politică, ziarele noastre dau un loc mai larg polemicelor şi discuţiunilor privitoare la ro­lul şi datoria presei în opera de călăuzire şi luminare a opiniei publice, în vara aceasta discuţi­­unea este mai iritantă şi mai lip­sită de obiectivitate decât în­tot­deauna. In adevăr, s’a întâmplat ca a­­mm de curând, o adevărată cam­panie d­e ponegrire a ţărei înăun­tru şi în afară, dusă de acele zia­re pe cari opinia publică a în­ceput să le cunoască sub denu­mirea de „anumită presă“, să fie mere demascată și anihilată.­­ De aci furia nestăpânită cu ca Resentimentul anumitei prese re contra noastră, o face mai agre­sivă decât oricând. Astfel Ade­vărul de aseară susţine că presa liberală ar fi trivială, şi că sin­gura ei îndeletnicire este insul­tarea şi calomniarea adversarilor politici.Ar fi de prisos să încercăm a con­vinge pe aceia cari au făcut din ziaristică o afacere curat comer­cială, că lucrul nu e aşa cum îl înfăţişează. Ne-a­m pierde vremea în zadar dacă am reaminti rolul cultural, naţional şi democratic pe care presa naţional-liberală, — de la Românul lui C. A. Rosetti şi până azi — l’a avut în istoria no­astră contemporană. In ce priveşte tonul polemice­lor şi discuţiunilor noastre, toată lumea ştie că evităm cu toată grija trivialităţile şi insultele personale, că preocuparea noas­tră de căpetenie este grija intere­sului obştesc, aceea a propăşirei economice, culturale şi a desvoltă­rei unei sănătoase democraţii în cuprinsul statului român -unitar­­naţional In opoziţie, presa liberală, fă­ră să d­epăşească marginile unor d­iscuţiuni obiective, şi-a făcut da­toria întreagă de a pune în lumi­nă greşelile ce se săvârşeau şi cari puteau să aibă urmări fu­neste pentru ţară. Mândria noa­­tră cea mai mare este că mai în­totdeauna am reuşit să împiedi­căm săvârşirea multor greşeli, a­­tât pe tărâmul financiar şi eco­nomic, cât şi P© cel politic. Tocmai atitudinea aceasta dem numai intereselor generale, a pu­tut să creeze în opinia publică acea autoritate morală, acel cre­dit şi acea încredere de care ad­versarii noştri sunt atât de ge­loşi. La guvern, presa liberală în­­d­eplinieşte două acţiuni paralele, deopotrivă de însemnate pen­tru orientarea spiritului public: pe de o parte popularizează prin­cipiile­­democraţiei sănătoase şi naţionale, ca şi punctele de că­petenie ale programului politic şi ale operei constructive între­prinsă de guvernul actual, pen­tru însănătoşirea financiară, re­facerea economică, consolidarea şi unificarea politică şi adminis­trativă a noului Stat român ; — pe de alta, anihilează acţiunea negativă şi răufăcătoare a dema­gogiei anarhice, urmăreşte pas cu pas şi demască pe detractorii ţă­rei şi a instituţiilor ei, în tânră şi în străinătate, opreşte opera cri­minală de falsificare a spiritu­lui public în toate chestiunile la ordinea zilei. Cu cât ne îndeplinim datoria mai stăruitor şi cu mai multă Dacă n’ar fi capitala unuia din cele 12 judeţe — cât în Moldova — în care e împărţită, administrativ, Bucovina, nici nu l’ai putea socoti drept oraş. Supt sate ardeleneşti cu înfăţişare mai de oraş de cât el. O stradă principală, parte din şo­­­seaua naţională spre Dorna, îl străj conştiinţă că slujim un interes hare, în lung, făcând aici o cotitură public, — cu atât suntem, mai a-i pronunţată. De o parte şi alta a­tacaţi. De aceea atacuri ca ace­lea din „Adevărul“ nu pot decât să ne bucure. In activitatea noastră de fie­care zi, avem satisfacţia că sun­­tem sprijiniţi de opinia publică străzii sunt clădirile mai princi­pale, iar cu două rânduri. Dintre ele, cea mai impunătoare, de­şi sim­plă la înfăţişare, este Liceul „Prin­cipele Carol“, cu acoperiş de ţigle roşii. Peste drum se află biserica, cu trei turnuleţe învăluite în „blea­­hă“, adică tinichea, brite de păduri dese. Din el casele se ţin lanţ, prin Fundul Humoru­lui, până departe în adânc, spre Mănăstirea Humorului, teu ,vechi odoare. Intr’o altă vale tăinuită, închisă, venită dinspre sud, se află Mănăs­tirea Voroneţului. Munţii, până la Gura Humorului, sunt apropiaţi. De acolo, Valea Moldovei se lăr­geşte, fertilă, trecând în Moldova. Dacă oraşul în sine, nu presintă nici o ademenire spre popas mai îndelung, drumurile care duc spre el sunt încântătoare. E un nod de drumuri. Calea fe­rată Vatra Dornei-Suceava la Gu­­ra­Humorului părăseşte valienta Moldovei, făcând o cotitură bruscă la Paltinoasa, cu gater modern şi mare, spre a apuca către nord, pe limita dintre munţii cu brazi şi dealurile cu codri de fag. Porţiu­ghenite de lemn, proaspăt constru­ite de primărie. Pe urmă oasele de­­nea mai alea dintre gara Ilişeşti şi vin răzleţe, tot mai răzleţe, până ce Cacica, lângă care se află singura nu rămân­ dealungul şoselei de­cât arborii stufoşi, umbroşi, care o străjuesc. Gara e mai spre apa Moldovei, micuţă, dar înconjurată cu ziduri de lemne, de fag şi brad, arătând bogăţia principală a regi­­unei ca şi a întregii văi a Moldo­vei. Oraşul e unit cu satul, adăpostit sub ultimele­­valuri muntoase, nta­ponă din Bucovina, es­te unul din drumurile cele mai plin© de far­mec din România toată. Spre ră­sărit se întind dealurile, destul de înalte aici, în coasta cărora se adăposteşte Sate bogate, cuiburi pli-Spre apus se lasă ultimele teresbe­a gă. Nu zăreşti petite de pământ ne­­muntoase din şira Călugăriţa, nu- i folosit, ori ochiu de rană vie. Urci mai păduri şi pajişti. Sunt scenerii­­ şi Scobori valuri largi până ce­a­­elveţiene, de o linişte şi variaţie­­ blândă fără seamăn. Brazii se luptă cu fagii. Suliţele lor înalte, răsar din linia sinuoasă a codrilor de fag asemenea unor nori groşi la ori­zont ca nişte colţi uriaşi dintr’un pieptene rar, rupt. Cei vesleţi, cresc în plină putere, în mijlocul pajişte­­lor acoperite de bruma mulţime a mărgăritelor bughioase. Aiurea câte un mesteacăn îşi desfăşoară în voie, pânza argintată aninată de crengile îndoite, iar fagul, slobozit de cătuşa tovarăşilor săi, îşi întin­de liniştit ramurile vânjoase, bu­­curându-se de lumina întreagă a spaţiului liber. Nici un­ colţ de stâncă, nici o râ­pă stearpă. Peste tot se aşterne ne­întreruptul covor verde. Celalt drum, dinspre Sutceava, te farmecă prin alte însuşiri. E dom­nia ogoarelor, bine cultivate, gazai­cul belşugului în toate. Câmpuri în turea cu verdele-închis al trifoiului turea Cu verde-închis al trifoiului ori cu albul trandafiriu al ogoare­lor, cu hrişcă. Popuşoiul mulţumit U Gura-humorului de I. SIMIONESCU ne de case, (le la Solea pînă la Stiip de ploile din urmă îşi scutură agale ca şi Drăgoeştî. E regiunea ogoa-' panaful spicurilor din vârf, pe­relor îmbelşugate, îmbinate cu 00- când secara înaltă ’n paiu, se aplea din de fan. îcă Sub greutatea boabelor ^în pâr-­ vinei: pădurea. Cât am făcut dru­mul până la Gura-Humorului, nu­mai şiraguri de căruţe încărcate cu lemne am întâlnit. Ici lemne pentru foc, dincolo câte un trun­­chiu de brad descojit, abea tras de doi cai vânjoşi. Neîntrecute tablo­uri ! La dreapta întunerecul desi­­şului greu de pătruns al fagului cu coaja ca de argint. Unde şi unde câte un pâlc de brazi tinerei, pare că-şi fac loc cu coartee. Ici şi colo câte o zadă, ţine locul mes­teacănului prin­ delicateţa frunze­lor lor ca buratecul. La stânga drumului, cât vezi cu ochii, numai valuri fie pământ, a­­coperite de ogoare în plină putere, la nesfârşit. Soarele blând le învă­­lue în lumină şi căldură, scoţând răsuflarea vieţii depline. E 18 sat câmpul în seama soare­lui. Secerişul n’a început iar pra­­şila a doua s’a isprăvit, întocmai cum aluatul frământat dospeşte la căldura cuptorului aşa, pe câm­puri, se umflă bobul în spic din în­frăţirea cerului cu pământul. Vân­tul abea mângâie coama grânelor, născând unde în boarea ce se ţine la faţa ogoarelor. Ciocârlia cântă neşte, din mijlocul dealurilor trăgă slavă belşugului din natură, nate dar destul de înalte, trecând­­ «alo!» Boartia. Ba*». I Continuarea în naş. 2-a I. SIMIONESCU Prof. Univ. La cotitura drumului încep ne­lipsitele dugheni şi crâşme, în şi­rag strâns ca şi în celelalte orăşele din Moldova. Ele se îmbină cu bărăcile —du­ce lungi în Ilişeşti, Sat mare, format pe din două, din­ şvabi şi români. Biserica celor dintâi e impunătoa­re, măreţ templu de susţinere, ală­turea de şcoala, demnă să fie în ori­ce oraş. Biserica românească, mai tupilată, stă ascunsă între pomi. In faţa caselor sclipesc rufele ro­şii şi clematis acăţătoare cu flori­le mari albastre, iar în grădină, macii cu culori felurite, dau vese­lie locului. Gospodăriile sunt cuprinse ; din traiul împreună românul a luat de la neamţ obiceiul grajdurilor mai bine îngrijite de­cât casele. E unul din rarele puncte unde am văzut influenţa reciprocă a celor două neamuri care trăesc împreu­nă. Aiurea poţi spune: aici e gos­podărie nemţească, dincolo româ­nească. In Ilişeşti­, cu femei fru­moase şi harnice, deosebirea nu e prea bătătoare la ochi. E un­ amestec, in’ gospodărie, spre folosul tuturora. Cum a i­eșit din sat, dai de pădu­re. In urmă rămân cuiburile ome­

Next