Viitorul, august 1923 (Anul 16, nr. 4618-4643)
1923-08-05 / nr. 4622
Anul al cinci-sprre-zecelea No. 4622 1 IgM ex. in tern 2 lei u. in stisiplcte ABOM MERTE IK TARA In streînătate LA ORASE LA SATE I Du an . . . 700 lei ITn bd • • . 300 lei I 175 lei H „ i„„jtftn Şase la nr . I50 » 190 » 1 SaBe ,uni * 360 aTirei » 75 » 9» TreiI75 I ADMINISTRAŢIA REDACŢIA STR. EDGARD QUINET No. 21 Vis-à-Tis da Hotel Capşa) STRADA ACADEMIEI No 11 Telefoanele 1 Direcţia 51/23 , Redarcţia gi Administraţia 19/23 şi STR ABURCIURI COMERCIALE se primesc direct 1a Administraţia darului strada Academiei No. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug DumKjgtea a A^asi k TisfiiSfS 1 Idll ei* hi ion ! lei o. hi slitMaii NOTE TEOLOGUL CARE A REÎNVIAT O ŢARA 415 miliarde. Oferta devizelor străine este superiorr troduse pentru organizarea industriaă cererei iar coroana este aproape ei şi comerţului, stabilizată. Această reînviere este aproape în întregime opera unui om care a adus în politica tărei sentimentul de credinţă pe care profesiunea sa de teolog şi de preot i-a însuflat-o. Cancelarul Austriei Scipel este Un profesor de teologie, şi un om care înainte de război nu ştia ce este pose. Restrângerea rolului streinilor Dacă încheierea păcei a produs o satisfacţie profundă populaţiei Clitica. Desastrul ţărei sale îl scoase romane, nu putem spune că în c - . . . . . , din umbra altarului şi sutana pre nile străine domneşte liniştea şină şi obiectiva, streina de onceţeascâ ţine locul fracului în mare guranţa în viitor. .. . I preocupări «pundaru, Tt'TM aPS' “s ssa pe«.« preotul Maltbus este legat cu teoria rea beneficiilor realizate prin muntristă a necesitatei războiului şi e,ca ce au desfăşurat pe teritoriul piolemiilor, pentru ca lumea să nu turcesc. Plecarea trupelor de ocupasufere de foamete, numele teologu- dlfi stârneşte îngrijorarea oamui or lui Seipel va fi legat cu evenimente miai fericite. El a renăscut Austria din cenuşie stârneşte îngrijorarea de afaceri cari se tem de inaugurarea unui regim de asupriri, aplicări LUU! de impozite neprevăzute şi dispozi-S’a zis că Austria a fost „o tară şi arbitrare Multe case comerciale fericită prin căsătorii“. De acum ,nu s-au reînoit comenzile de mărîncolo se va spune că a fost fericită furi, iar altele din cauza măsurior și printr’un comentator de evan- aspre luate la Smirna faţă de străvielii vii, lichidează sau reduc afacerile PETRONIUS lor. De asemeni şi mulţi din cei cari Pacea In Orient eOHSECIHTELE PACEI dela Lausanne în-î Noul regim stabilit provoacă o redeşteptare a naţionalismului otoman şi o îngrijorare a elementelor streine , ,u , Iasi. Intr’o scrisoare din Constantinopendente nu sunt decat simple post trimisul special al ziarului „Le Temps’* relevă importantele consecinţe ale păcei semnată la Lausanne. O eră nouă începe în relaţiunile dintre Turcia şi europenii stabiliţi întreprinderi comerciale cari caută exclusiv câştiguri băneşti de oriunde şi în orice condiţii, indiferent dacă aceste câştiguri cer pe teritoriul otoman precum şi cu sacrificarea iadelor “, sau pe cele naţionale. _ care nu mai ţine seamă de deose-In opera aceasta de trezire a birea de religii, moravuri şi instituconştiinţei publice româneşti, în ţii creştine sau musulmane. Pentru discreditul din ce în ce mai înve-j Prima oară în Turcia străinii nuici „nu vor mai avea un regim separat sau derat al ziarelor instremat şi excepţional. Europa prin semnarea intercializate, ne revendicam şi tratatului de la Lausanne aşteaptă noi „presa liberală“, o parte de realizarea unor reforme necesare pentru satisfacerea exigenţelor internaţionale care să ajute Turciei să TM «1 iu.«. i devină un stat modem în limitele suntem atacaţi. Avem muiţii frontierelor sale progresând alături uirea sufletească şi satisfacţia ,pe celelalte state civilizat că ne-are făcut şi în această privinţă datoria. Mişcarea naţionalistă ’wmammmmmtmmmmmmmmmmmm otomană Ziarele franceze anunţă din Londra, că prinţesa Junevsky, cea mai mică fiică a ţarului Alexandru II, şi-a făcut debutul pe o scenă de muzic-hall, la Colliseum. Ea a cântat reducerea, o arie din opera Sopho de Massenet şi a obţinut un succes foarte viu. Publicul i-a oferit o jerbe de flori. Prinţesa e în vârstă de 45 de ani. Ea a declarat că această primire e foarte încurajatoare pentru dânsa, deoarece cântecul e singurul ei mijloc de existenţă. Ziarele franceze anunţă moartea lui Charles Dupuy, fost preşedinte al consiliului din Franţa şi, în timpul din urmă, senator. I-«.»» ,UUC1 C „«ar pentru priziaristul francez — că noua Adunar Tna ,ta W a fost preşedinte naţională conform programului |te a* consiliului în anul 1893, moştenit se va sili să restrângă ro-j In anul următor, a fost preselul străinilor în Turcia. Guvernul dinte al Camerei A rămas neuitat actual a Şi luat dispoziţii relativ la sângele lui rece cu prilejul atentatului anarhistului Vaillant, care a aruncat o, bombă în Palatul Burbon. — Şedinţa continuă! a zis Dupuy. In 1894 a fost din nou preşediinteal consiliului, iar în 1918, în timpul războiului, de asemenea vizarea paşapoartelor ca să se poată limita imigrarea în Turcia. In toate cercurile politice din Constantinopol domneşte dorinţa transformărei acestui oraş cosmopolit intr’o capitală esentialmente otomană. Ziarul „Isdam“ publică următoarea declaraţie semnificativă a unui deputat de curând ales:—„Numai când toate casele comerciale, băncile, uzinele, atelierele, când toate mijloacele de transport din Constantinopol vor trece In mâinele turcilor, când directorii de bănci, inginerii fabricelor şi societăţilor vor fi ai noştri, numai atunci se va putea spune că Constantinopol e al nostru. Măsurile ce trebuesc luate vor avea de scop să ne asigure su se aşteptau ca tratatulde pace să le aducă unele garanţii se pregătesc de plecare de teama că nu numai orice activitate va deveni imposibilă dar că sub regimul naţionalist chiar existenţa lor nu va fi în sigu-, ranţă. De altfel e sigur — adaogă! Prin ratificarea tratatului şi plecarea trupelor de ocupaţie, Turcia vor obţine ceea ce au dorit, adică o patrie în care nu numai pe terenul pramatia economică, politic ci şi în domeniul social. Acestea şi alte declaraţii făcute de judiciar, şcolar şi economic să fie membrii cu vază ai, guvernului arat singuri stăpâni. Pacea aduce de alită că lupta economică va începe in ------ , fel Turciei realizarea aproape corn- Turcia. Totuşi conducătorii Turciei Este de o covârşitoare importan piectă a faimosului pact naţional. • cari cunosc prea bine situaţia nu tă paralela ce s’ar face — şi trebue Acestea au fost şi motivele pentru se vor grăbi să se lipsească de colafăcută — între Germania, care nu cam poporul otoman a sărbătorit borarea străinilor atât de necesară voeşte să se refacă, şi Austria care cu atât entusiasm actul semnat la la toate ramurile activităţei publia vorlt şi e pe cale să se refacă din Lausanne. Ca în marile sărbători ce. Lipsită de specialişti şi de capitemelii religioase moscheele din Constanţi- falurile străine Turcia nu se poate In Germania deficitul statu- nopol au fost luminate cu electrici- rerace. In această privinţă , contui ia proporţii fantastice şi tote oraşul întreg a fost pavoazat pe chi de „Le Temps“ — există experien încasările nu acoperă nici 2 la când mulţimea s’a dedat ca nici o- ta făcuită de poporul japonez unde sută din sumele necesare cheltuie dată la manifestaţii sgomotoase de deasemenea străinii după desfiinţarilor. Administraţia drumurilor de bucurie. Serbările au fost mari şi în rea capitulărilor, au crezut că nu fer dă permanente deficite, şi numai Anatolia unde s’au făcut slujbe re vor mai putea lucra. Dar prin atidela 1 Aprilie până acuma, deficiligioase în ziua păcertudinea lor înţeleaptă şi moderată, tut este de 7800 miliarde de mărci. Bucuria a fost cuatât mai mare japonezii şi-au asigurat colaborarea Trebuie să ai geniul lui Leibnitz cât ştirea păcei a fost o surpriză capitalurilor străine luând în toate pentru a calcula numai deficitul după lungile tratative sterile şi veş- ramurile activităţei :un avânt străgerman, tile pesimiste răspândite de agenţi- lucit. Şi în vremea aceasta Austria care iţe telegrafice din Lausanne, se vedea pe pragul celui mai duiată însă că mişcarea ziaţionalisteros faliment, Austria, căreia unii tă otomană pornită dela Angora a pesimişti îi vedeau salvarea —a aflat în pacea semnată justificarea tristă salvare! — în totala ei ane- și răsplata ei. Negreşit că nu dinxiune la Germania, Austria care era tr’o zi pe alta p vuperitatea va înnevoită să importe grâu și cărbuni cununa succesul intr’o tară unde pentru a putea trăi, să importe, râsboaele s’au ţinut lant din 1911. deci, cele două isvoare de forţă a- Multe chestiuni economice grave nimalică şi mecanică Austria care sunt acum de rezolvat aci. In pri-] ZI CU Zi ţărănişti au făcut din catedrele lor nişte trambuline politice. Aceştia vor să facă o trambulină şi din congresul învăţătorilor ardeleni şi bănăţeni, care se ţine la Arad. S’ar putea întâmpla ca trambulina aceasta să fie prea înaltă şi cei cari se vor încerca să sară de pe ea să cadă şi să-și frângă gâtul. Ulciorul na merge de multe ori la VIITORUL PRIMEŞTE Abonamente de vilegiatură cu Lei 25 pe lună, în ţară „ 60 „ „ în străinătate ECOURI «—* IGIaspp INUTILE lor. Totuşi în faţa nouilor impor aii Aradzite, cari au căutat să se razime deopotrivă pe umerii tuturor claselor sociale, negustorii sunt acei cari protestează mai mult, închizând prăvăliile, ţinând întruniri violente, şi dând astfel im■ D-nul Mihalache şi alţi învăţători, caute să scape de obligaţiunile ce greşală ce nu poate avea bune. «•» Situaţia demografică economică le au către fană şi pe cari Toate vorbitoare românească rezidă, finice. Atât vitele de lucru cât şi celelalte categorii de cetăţeni leveşte din masele compacte ate fără cele de prăsilă sunt de rasele ce le îndeplinesc în linişte. Inimei noastre viguroase, care gramal căutate. Deşi situaţia de fron„ „„„„„„„ „ ' „ , fie împrejurării, că aici fiinţa cea tieră a judeţului a tentat în trecut am nea ni e pare straniu mai puternică presă românească pe pe toţ exportatorii de vite, conţincă aceiaşi comercianţi se agită timpul stăpânire! maghiare, se gentul n‘a fost mult redus. m i nea egei speculei, ca d mândreşte cu o conştiinţă româneas i Avem apoi caii cel roaî frumoşi cL rítS ! „Aud Z TmZ c°mer ril că bine educată» Şvabii şi puţinii din tară. Toate rasele sunt cultivadouă tanti C'trch,Z ^să slovaci constitue aşişderea o popo-(te, până şi uriaşii de Simenthal. tZ rl tnrrt Iril'trurală, ce-î dintâi cu o cons- Atât cantitativ cât și calitativ adZ ZaZtZZLZTZZslt toc tiintg matională aproape deplin e- ’vem b recoltă de vin excelentă, ah Jai 1/Zta tZa tZZdZ!° c]rlTsaba de politica expansiunei ma de an, dar lipsa efe debușeuri sle- ZLZZtZă 9LZlL * Chiare ceî din mmă mal conștienți foste tot mal mult râvna producăgi ^ e 1,1 e 5* [de caracterull lor etnic distinct, azi torilor. Două debușeuri mari a a-I Pfuifu ă prea aspră aplicare o]însă, — atât de îndepărtat! de fra-‘vut în trecut podgoria noastră. Au j legiuirilor contra carora se protesţii lor din Ceho-Slovacia — îşi gă-'stria şi Polonia, cari trebue neapărează, — comercianţii ţi industria- Besc totuşi o resemnare în relaţiile j rat recucerite. Un nou regim pen-I sii au calea apelurilor individuale la autorităţile competinte îndreptându-se astfel eventualele nedreptăţi. Procedând altfel se face o lor sincere cu românii. Itru exportul vinului de aici se im. Majorităţile ungurilor şi evreilor, pune de urgenţă, sunt retranşate în oraşul’ Arad, ca o însemnată ramură de oCupatiu „ V 're mai stăruie şi azi ca o redută for 'mîdabilă de forţe economice şi culturale maghiare. Valull românismului a pătruns însă, puternic prin- Anchetele noastre SITUAŢIA judeţului ARADCa ne spune d. dr. AUREL DEMIANU Preşedintele organizaţiei liberale din judeţ Sfarea economică, culturală, socială şi politică Constituind un puternic bloc la graniţa noastră apuseană, judeţul Arad, cu frumosul lui trecut românesc, dar mai ales cu perspectiva unei mari misiuni în viitor, comportă un viu interes pentru ţara întreagă. Dorind să punem sub ochii Cetitorilor noştri o diagramă fidelă a situaţiei acestui judeţ, neam adresat d-lui dr. Aurel Deraian, directorul regiunei sanitare de aici, un vechiu fruntaş al judeţului. D-sa a avut bunăvoinţa să im dea următoarele lămuriri: In unele părţi ale tarei comercianţii şi industriaşii se agită pe motive cu totul neserioase si cari nu pot în orice caz dobândi aprobarea opiniei publice. Nouile impozite si legea contra speculei sunt în special obiectul acestor protastări, pe cât de inutile pe atât de nejustificate. In adevăr dintre toate ramurile de activitate comerţul şi industria s'au putut acomoda mai bine nouilor împrejurări. Nu se poate nici pe departe compara situaţiairea de azi a negustorilor şi industriaşilor cu aceia a restului popu-S t & ^ liberale tre zidurile acestui oraş şi e hm mai chestiune de muncă conştiente şi de timp, ca un firesc proces de înstăpânire să se săvârşească. Ţărănimea noastră este un element primitor de toate progresele, împroprietărirea Harnică şi deşteaptă, ţărănimea a luat un frumos avânt economic, pe care acţiunea de împroprietărire a venit să-l alimenteze la timp Această epocală operă, concepută şi realizată de partidul liberal, a nivelat nedreptatea seculară şi a reintegrat în drepturile lui fireşti poporul. Moşiile arhiducelui habsburg Iosif, ale conţilor Karolyi, Wenckheim, Hunyadi, baronilor, Solymossy, Bohuş şi multe altele, au trecut de acum în proprietatea destinatarilor fireşti. In cadrul unor solemnităţi neuitate, d. ministru Constantinescu a tras cele dintâi brazde în ogoarele strămoşeşti redobândite şi cu aceste prilejuri poporul de aici a înţeles în sfârşit, cât de sfruntată era calomnia ţărăniştilor şi regionaliştilor la Ediţsa, Conducătorilor din partidul liberal. Lumea a văzut, că adevăraţii prieteni ai maselor, departe de a fi „ciocoi“, sunt stegarii cei mai chemaţi al românismului. Acesta fiind adevărul, românii arădea? ^—*vii în faţa viitorului. Ocupaţiuniie populafiei ■■■■MM—M— Karai — Cară sunt Ocupaţiile populaţiunei ţi cum se prezintă "ampemia de lucrut — „In judeţ poporul se ocupă cu agricultura, viticultura, creşterea vitelor şi industria lemnului. Se poate spune, că împroprietărirea a dat rezultate pe deplin satisfăcătoare. Ţăranii ajunşi odată stăpâni pe latifundii s‘au aşternut pe muncă şi astăzi n‘a rămas o palmă de loc nesemnănat. Vremea a fost favorabilă, nu tot în cei doi ani din urmă. Grâu s-a semănat mai mult ca anul trecut. Putem prevedea de pe acum, că legenda despre o producţiune inferioară celor obţinute până la exproprieri, la noi e ca şi spulberată. Ţărănimea are . __ ... — Care este caracterul demogra-După o tovărăşie de trei ani cu Presia opiniei publice că nu voesc fie al judeţului şi, cum a fost pri.1 —în AT -1 Să se solidarizeze la n onoră, de re- ' mini nini mnvrt stave,te lu.eruri ? trimetea pe copiii ei în colonii ca unul rând vor trebui refăcute ţinu- ţărăniştii, d-nii Vaida şi Maniu au să se solidarizeze la o operă de te- mită aici noua stare de lucruri? să nu moară de foame este astăzi turile devastate de război In Ana ajuns să spună despre d-nii Lupul facere şi consolidare naţională, T . . « aproape normalizată. Veniturile de la tolia foametea se întinde ameninţă şi Mahalache că aceştia sunt nişte ! Bineînţeles că nu voim să solidari I , a , Araa’ aim preună cu tutunuri şi dela vămi afectate îm- toare, lipsa de braţe se resimte şi adormitori ai conştiinţei naţionale.1 zăm pe toţi comercianţii cu atitu- °ra,SU are a, ?.opuliati8. 7?prumutului străin, sau triplatare- vor trebui reorganizate toate mii- Nu ştim dacă cei doi ţărănişti au din ea unora dintre ei dar credem P°ste 400 mii‘ Romanul reprezintă când dela 47 miliarde de coroane cât toacele de producţie, reuşit să adoarmă cândva conştiinţa, cx e rutin românesc şi chine- dă,, în judeţul propriu zis 80 la sută,____ _________ ____________ era în anul trecut la 415 miliarde; o- Capitalurile străine vor trebui in paţională. Ceeace este sigur e faptul „^tot lor ca atunci când statul « iar dhi totalul populaţiei 69 la sută, toate uneltele şi un abundent stoc O*.--------- mdnat că ei au adomiit adesea pe d-rii j pj-Qfcjeaz’ă multe chestiiMt dim' ^rmca^ î11 .proIorț^a numerică de vite cornute. Recolta se vinde Maniu și Vaida, ^ Ute aceia a plăților externe, ei să ungan1’ svab,xî’ ezreiIl sarblx 51 ° fc aT1 blfl 51 deCl sunt¥ ^to - mică epavă de slovaci. Forța co- toate stimulentele unei munte! har-Continuarea In pagina 2~ D. dr. AUREL DEMIAN ROLUL PRESEI LIBERALE românească, şi vedem cum cercările de a se falsifica spiritul public, rămân zadarnice. Lumea a început să vadă clar că ziarele aşa zise „democratice“ şi „uncte- Un răspuns „anumitei prese Dacă de obiceiu, în vremuri de vacanţă politică, ziarele noastre dau un loc mai larg polemicelor şi discuţiunilor privitoare la rolul şi datoria presei în opera de călăuzire şi luminare a opiniei publice, în vara aceasta discuţiunea este mai iritantă şi mai lipsită de obiectivitate decât întotdeauna. In adevăr, s’a întâmplat ca amm de curând, o adevărată campanie de ponegrire a ţărei înăuntru şi în afară, dusă de acele ziare pe cari opinia publică a început să le cunoască sub denumirea de „anumită presă“, să fie mere demascată și anihilată. De aci furia nestăpânită cu ca Resentimentul anumitei prese re contra noastră, o face mai agresivă decât oricând. Astfel Adevărul de aseară susţine că presa liberală ar fi trivială, şi că singura ei îndeletnicire este insultarea şi calomniarea adversarilor politici.Ar fi de prisos să încercăm a convinge pe aceia cari au făcut din ziaristică o afacere curat comercială, că lucrul nu e aşa cum îl înfăţişează. Ne-am pierde vremea în zadar dacă am reaminti rolul cultural, naţional şi democratic pe care presa naţional-liberală, — de la Românul lui C. A. Rosetti şi până azi — l’a avut în istoria noastră contemporană. In ce priveşte tonul polemicelor şi discuţiunilor noastre, toată lumea ştie că evităm cu toată grija trivialităţile şi insultele personale, că preocuparea noastră de căpetenie este grija interesului obştesc, aceea a propăşirei economice, culturale şi a desvoltărei unei sănătoase democraţii în cuprinsul statului român -unitarnaţional In opoziţie, presa liberală, fără să depăşească marginile unor discuţiuni obiective, şi-a făcut datoria întreagă de a pune în lumină greşelile ce se săvârşeau şi cari puteau să aibă urmări funeste pentru ţară. Mândria noatră cea mai mare este că mai întotdeauna am reuşit să împiedicăm săvârşirea multor greşeli, atât pe tărâmul financiar şi economic, cât şi P© cel politic. Tocmai atitudinea aceasta dem numai intereselor generale, a putut să creeze în opinia publică acea autoritate morală, acel credit şi acea încredere de care adversarii noştri sunt atât de geloşi. La guvern, presa liberală îndeplinieşte două acţiuni paralele, deopotrivă de însemnate pentru orientarea spiritului public: pe de o parte popularizează principiiledemocraţiei sănătoase şi naţionale, ca şi punctele de căpetenie ale programului politic şi ale operei constructive întreprinsă de guvernul actual, pentru însănătoşirea financiară, refacerea economică, consolidarea şi unificarea politică şi administrativă a noului Stat român ; — pe de alta, anihilează acţiunea negativă şi răufăcătoare a demagogiei anarhice, urmăreşte pas cu pas şi demască pe detractorii ţărei şi a instituţiilor ei, în tânră şi în străinătate, opreşte opera criminală de falsificare a spiritului public în toate chestiunile la ordinea zilei. Cu cât ne îndeplinim datoria mai stăruitor şi cu mai multă Dacă n’ar fi capitala unuia din cele 12 judeţe — cât în Moldova — în care e împărţită, administrativ, Bucovina, nici nu l’ai putea socoti drept oraş. Supt sate ardeleneşti cu înfăţişare mai de oraş de cât el. O stradă principală, parte din şoseaua naţională spre Dorna, îl străj conştiinţă că slujim un interes hare, în lung, făcând aici o cotitură public, — cu atât suntem, mai a-i pronunţată. De o parte şi alta atacaţi. De aceea atacuri ca acelea din „Adevărul“ nu pot decât să ne bucure. In activitatea noastră de fiecare zi, avem satisfacţia că suntem sprijiniţi de opinia publică străzii sunt clădirile mai principale, iar cu două rânduri. Dintre ele, cea mai impunătoare, deşi simplă la înfăţişare, este Liceul „Principele Carol“, cu acoperiş de ţigle roşii. Peste drum se află biserica, cu trei turnuleţe învăluite în „bleahă“, adică tinichea, brite de păduri dese. Din el casele se ţin lanţ, prin Fundul Humorului, până departe în adânc, spre Mănăstirea Humorului, teu ,vechi odoare. Intr’o altă vale tăinuită, închisă, venită dinspre sud, se află Mănăstirea Voroneţului. Munţii, până la Gura Humorului, sunt apropiaţi. De acolo, Valea Moldovei se lărgeşte, fertilă, trecând în Moldova. Dacă oraşul în sine, nu presintă nici o ademenire spre popas mai îndelung, drumurile care duc spre el sunt încântătoare. E un nod de drumuri. Calea ferată Vatra Dornei-Suceava la GuraHumorului părăseşte valienta Moldovei, făcând o cotitură bruscă la Paltinoasa, cu gater modern şi mare, spre a apuca către nord, pe limita dintre munţii cu brazi şi dealurile cu codri de fag. Porţiughenite de lemn, proaspăt construite de primărie. Pe urmă oasele denea mai alea dintre gara Ilişeşti şi vin răzleţe, tot mai răzleţe, până ce Cacica, lângă care se află singura nu rămân dealungul şoselei decât arborii stufoşi, umbroşi, care o străjuesc. Gara e mai spre apa Moldovei, micuţă, dar înconjurată cu ziduri de lemne, de fag şi brad, arătând bogăţia principală a regiunei ca şi a întregii văi a Moldovei. Oraşul e unit cu satul, adăpostit sub ultimelevaluri muntoase, ntaponă din Bucovina, este unul din drumurile cele mai plin© de farmec din România toată. Spre răsărit se întind dealurile, destul de înalte aici, în coasta cărora se adăposteşte Sate bogate, cuiburi pli-Spre apus se lasă ultimele teresbea gă. Nu zăreşti petite de pământ nemuntoase din şira Călugăriţa, nu- i folosit, ori ochiu de rană vie. Urci mai păduri şi pajişti. Sunt scenerii şi Scobori valuri largi până ceaelveţiene, de o linişte şi variaţie blândă fără seamăn. Brazii se luptă cu fagii. Suliţele lor înalte, răsar din linia sinuoasă a codrilor de fag asemenea unor nori groşi la orizont ca nişte colţi uriaşi dintr’un pieptene rar, rupt. Cei vesleţi, cresc în plină putere, în mijlocul pajiştelor acoperite de bruma mulţime a mărgăritelor bughioase. Aiurea câte un mesteacăn îşi desfăşoară în voie, pânza argintată aninată de crengile îndoite, iar fagul, slobozit de cătuşa tovarăşilor săi, îşi întinde liniştit ramurile vânjoase, bucurându-se de lumina întreagă a spaţiului liber. Nici un colţ de stâncă, nici o râpă stearpă. Peste tot se aşterne neîntreruptul covor verde. Celalt drum, dinspre Sutceava, te farmecă prin alte însuşiri. E domnia ogoarelor, bine cultivate, gazaicul belşugului în toate. Câmpuri în turea cu verdele-închis al trifoiului turea Cu verde-închis al trifoiului ori cu albul trandafiriu al ogoarelor, cu hrişcă. Popuşoiul mulţumit U Gura-humorului de I. SIMIONESCU ne de case, (le la Solea pînă la Stiip de ploile din urmă îşi scutură agale ca şi Drăgoeştî. E regiunea ogoa-' panaful spicurilor din vârf, perelor îmbelşugate, îmbinate cu 00- când secara înaltă ’n paiu, se aplea din de fan. îcă Sub greutatea boabelor ^în pâr- vinei: pădurea. Cât am făcut drumul până la Gura-Humorului, numai şiraguri de căruţe încărcate cu lemne am întâlnit. Ici lemne pentru foc, dincolo câte un trunchiu de brad descojit, abea tras de doi cai vânjoşi. Neîntrecute tablouri ! La dreapta întunerecul desişului greu de pătruns al fagului cu coaja ca de argint. Unde şi unde câte un pâlc de brazi tinerei, pare că-şi fac loc cu coartee. Ici şi colo câte o zadă, ţine locul mesteacănului prin delicateţa frunzelor lor ca buratecul. La stânga drumului, cât vezi cu ochii, numai valuri fie pământ, acoperite de ogoare în plină putere, la nesfârşit. Soarele blând le învălue în lumină şi căldură, scoţând răsuflarea vieţii depline. E 18 sat câmpul în seama soarelui. Secerişul n’a început iar praşila a doua s’a isprăvit, întocmai cum aluatul frământat dospeşte la căldura cuptorului aşa, pe câmpuri, se umflă bobul în spic din înfrăţirea cerului cu pământul. Vântul abea mângâie coama grânelor, născând unde în boarea ce se ţine la faţa ogoarelor. Ciocârlia cântă neşte, din mijlocul dealurilor trăgă slavă belşugului din natură, nate dar destul de înalte, trecând «alo!» Boartia. Ba*». I Continuarea în naş. 2-a I. SIMIONESCU Prof. Univ. La cotitura drumului încep nelipsitele dugheni şi crâşme, în şirag strâns ca şi în celelalte orăşele din Moldova. Ele se îmbină cu bărăcile —duce lungi în Ilişeşti, Sat mare, format pe din două, din şvabi şi români. Biserica celor dintâi e impunătoare, măreţ templu de susţinere, alăturea de şcoala, demnă să fie în orice oraş. Biserica românească, mai tupilată, stă ascunsă între pomi. In faţa caselor sclipesc rufele roşii şi clematis acăţătoare cu florile mari albastre, iar în grădină, macii cu culori felurite, dau veselie locului. Gospodăriile sunt cuprinse ; din traiul împreună românul a luat de la neamţ obiceiul grajdurilor mai bine îngrijite decât casele. E unul din rarele puncte unde am văzut influenţa reciprocă a celor două neamuri care trăesc împreună. Aiurea poţi spune: aici e gospodărie nemţească, dincolo românească. In Ilişeşti, cu femei frumoase şi harnice, deosebirea nu e prea bătătoare la ochi. E un amestec, in’ gospodărie, spre folosul tuturora. Cum a ieșit din sat, dai de pădure. In urmă rămân cuiburile ome