Viitorul, martie 1924 (Anul 17, nr. 4793-4819)

1924-03-29 / nr. 4818

Anul ai geagte«spre«zecefea No. 4818 2 LEI EX. In TARA 4 LII N. IR Mufat! ABONAMENTE IN TARA Un an1------- — — 500 lei Şase luni-------— 250 » Trei ---------------125 In streinătate Un an--------------- 1200 fei Şase luni — *------- 600 » trei -------------- 300 » REDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 STR. EDGARD QUINET No. 2 CVis-a-ris de Hotel Capşa) Telefoanele: Direcţia 81/33; Redacţia Administraţia *97231 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului btr. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrui Samb&*l 29 Marti© t§24 2 LEI EX. In TARA 4 LEI ei. li streinutore Drepturile României linia publice franceză Şi CHIREABASARĂBI România nu poate să pună în discuţie pământul ce-i aparţine Ziarul care n’are decât o convingere, şi anume aceea de a nu avea nici una contrazicându-se la fiecare moment, ne impută nouă, cei de la „Viitorul" că a Parlamentul francez prin rati- — mostenirea imperialista a Ca ... „ ficarea tratatului ce consacră, thermela II 1. Acest fapt ar fi avem „idei fixe“, reîntoarcerea Basarabiei la regat cu atât mai inexplicabil cu cât* Ideile noastre vor rămâne fixe Prezentarea în parlament a lele fundamentale şi de o utilitate gei asupra comercializăm între- îndeobşte recunoscută pentru prinderilor Statului a provocat consolidarea economică a tărei _ ______________ ei versele grupări ale opoziţiei iar poate avea, de sigur, un ecouo ^ român, n’a săvârşit numai din punct de vedere etnic şi geo-1ari de câte ori vor f1 avea de apăanumite declaraţiuni şi atitudini, dăunător intereselor superioare!1111 act de înaltă dreptate, da grafic, Basarabia este indiscuta-!rat ţeastă tară și acest pământ De doi ani suntem în perioada de stat, trezind neîncrederea în, dat poporului român care ne este bil o provincie moldovenească, românesc. Lăsăm aventurierilor „declaraţiunilor“ de un anumit admirabilul efort de muncă şi de sincer ataşat, o dovadă de amici- iar Ucraina cărei fusese alipită politici onoarea de a avea idei.... gen şi a violenţelor inutile de tot organizare pe care îl face astăzi fie ce l-a mişcat adânc şi pe care n-a rostit nici un fel de protesta- variabile, felul. România pentru valorificarea a-Aproape în faţa oricărui pro-vuţiilor ei şi pentru renaşterea ei ieet de lege, unele dintre grupă economică şi financiară, rile opoziţioniste, abdicând de Urmărind să lovească pe nela orice discuţiune serioasă şi a. drept într’un partid care nu face acest adevăr, profundată, au adoptat sistemul de cât operă de interes obştesc ! Ronarmon mai nssds-urriadl „delaţiunilor" care au avan- şi de consolidare naţională, ace-3ul de a le scuti să-şi demaşte niste grupări nu-şi dau seamă că Franţa îşi datora sie însuşi şi competenţa şi trezesc iluzia că lovesc direct în interesele tărei surorei sale latine această consaopima publică sar putea, ompre şi deschid drum liber unor inte- grare oficială a reparărei unei n o va uita — scrie „Petit Pare când s’a despărţit de ea după rision“ —* adăogând: „E destul război, pentru a se alipi solemn să răsfoim ziarele sosite din Buşi fără condiţii regatului român cureşti pentru a ne convinge deşi chiar sovietele au recunoscut frontiera ei, Nistrul şi au colaborat cu guvernul din Bucureşti pentru asigurarea ordinei. Sprijinul Franţei De va fi sau nu repus a chestiusiona mai mult de rodomonţadele rese ce nu sunt ale poporului romani nedreptăţi deşi ea sa răp-'nea pe tapet — conchide „Petit irriPi o com en no rldaroniim Q0 jJltH ' . I • t . - - !_ . . .. _ unei asemenea declaraţiuni, cât de argumentele studiate şi obiective ale unei discuţiuni par- lamentare propriu zise. Sistemul acesta a fost practi-’ cat de opoziţie până acum, dar cu rezultate care s’ar fi cuvenit , să conducă la abandonarea lui, întru cât experienţa cea mai apropiată a dovedit, că declaraţiunile cu cât sunt mai pătimaşe şi mai goale de înţeles, cu atât sunt mai lipsite de ecou în opi Despre activitatea d-lui N. Iorga ______________ ______,,_„ „v. -___ ____________ una publică, după cum violentele sa vorbit mult, și se va discuta și mai’la Viena, în conferința ruso- ro- popor cauzei comune când fără _ -ii. _ .1. . _ • 1 J. _1 _ ,« 2. Ăi1 mul f o bl 1^1 r î ti /-I l-ini «oî Ja — -J. W.î ■» , " x mana menita să clarifice chestiu a tine seamă de nile în suspensie dintre cele două cari se expunea s’a aruncat in ţări, tejeşte în încăerarea cea mare. Se vor folosi delegaţii soviete- Legăturile de sinceră afecţiune lor de această conferinţă pentru ce unesc ambele naţiuni sunt tot a ridica pe aceea a Basarabiei ? mai întărite şî'Vizita oficială ce După unele articole din presa vor face la 10 Aprilie la Paris guvernamentală rusă s’ar putea*regele Ferdinand I şi regina Mapresupune aşa ceva. In acest caz’una vor fi încă una din străluciredem dar, câtă importantă poate tele demonstraţii. avea ratificarea franceză pe lângă cea a Marei Britanii, pentru delegaţii României. Oricât de conciliante ar fi dispoziţiile lor, oricât de vie ar fi dorinţa lor de a ajunge la o înţelegere asupra tuturor divergenţelor rămase, ei nu vor putea admite anumite pretenţii emise de diferitele organe bolşeviste şi cari de altfel sunt în contradicţie formală cu atitudinea de până acum a guvernului din Moscova. Principiul libertăţii popoarelor După cum Franţa n’ar fi putut consimţi imediat după armistiţiu ca să se organizeze un plebiscit în Alsacia-Lorena, tot astfel şi România n’ar putea admite ca să se repune în discuţie, şase ani după încheierea păcei, o stare de lucruri care nu e numai conform tradiţiilor istorice ale Basarabiei şi voinţei clar exprimată de locuitorii ei, ci chiar principiului libertăţei popoarele de a dispune de ele însuşi, principii pe care sovietele îl proclamă mereu. In numele acestui principiu, au recunoscut independenţa Ucrainei, a Finlandei, Estoniei, Letoniei. Cum ar putea să-l calce în picioare astăzi în ce priveşte Basarabia şi să „revendice“ — cum bine a remarcat d. Poincaré j jtuit de mult. Dar nedreptatea — Parisien" — Franța consacrând după cum a proclamat d. Poin-1 reîntoarcerea la România a procare în una din splendidele sale vinciei pe care Turcia, i-a luat-o replici — nedreptatea nu se pres-1 pe nedrept în 1812 pentru a o da crrc niciodată ! România ne Rusiei, •— a dat delegaţilor roeste cu atât mai recunoscătoare mâni la Viena un sprijin moral de acest gest cu cât a fost făcut‘considerabil. Odată mai mult ea, , , ~ , la momentul de desrobire apor şi-a îndeplinit rolul de slujitoare |fdreaga frază, in care termenii tun şi remarcabilul expozeu isia justiţiei şi dreptului. Şi dacă zarafi şi alte brutale epitete toric pe care l-a făcut preşedint, a dobândit încă un titlu în recutele consiliului cu acest prilej, noştinţa poporului român, a dea luminat la timp teza pe care vedit în acelaş timp că nu uită reprezentanţii săi o vor susţine ’ serviciul făcut odinioară de acest Antusl Froncezct ‘ V Sxssw t ' tmm GENERALUL NIVELLE ZI CU ZI „Adevărul“ spune că aşteaptă liniştit rezultatul conferinţei de la Viena. Regretăm că acest ziar nu a trimis acolo pe colaboratoarea sa d-şoara propagandistă care ar fi putut să informeze acest ziar exact, trăind în sfera sfinţilor din Raiul sovietic.. * UN MANIFEST Pe zidurile capitalei partidul naţional român a afişat un manifest menit să revoluţioneze mai mult aria stilistică decât pe cetăţeni. Acest manifest este imagina vie a totalei lipse de scrupule şi dispreţ de adevăr, de care totdeauna au dat dovadă foştii membri ai Consiliului Dirigent. Sub pretextul unei întruniri menite să... răstoarne guvernul, se anunţă încheierea „bilanţului“ actualei guvernări, pronunţăndu - se „decrepitudinea morală“ a „faliţilor frauduloşi abundă, este tot atât de serioasă ca şi cele câteva citate de mai sus. Dar pentru că partidul naţional vorbeşte cu atâta „spirit“ de incheerea unui bilanţ, să ne fie Vreun elifi i 171 a Permis a aminti şi noi câteva primejdiile ia, ^posturi, nelichidate are acdoi grupări, fără a avea pretenţia să facem bilanţul opoziţiei naţionaliste, ce e departe de a se termina. Din momentul în care opera fructuoasă a Consiliului Dirigent a fost brusc întreruptă, nedând putinţa dlui Maniu să reguleze mai mulţumitor chestiunea automobilelor şi acea a fondurilor cantinelor studenţeşti, partidul naţional a rătăcit ca o barcă fără cârmaciu. A pertractat cu toată lumea, dând dovadă că nu are nici un program hotărât. S'a certat pe rând cu toati celelalte partide, nu pe chestiuni de principii, a pentru simple ambiţiuni personale. S’a unit in sfârşit cu rămăşiţile partidului conservator democrat, cari au adus ca aport, in afară de ultimele resturi ale reaefiunei falite, pete morale ce nu le pot şterge tiradele de cinste ale d- lor Maniu, Boilă, Vaida şi Bonitescu. Pe terenul naţional, acelaş partid, alfinându-se de la încoronare, propăvăduind în Ardeal ura contra vechiului Regat, manifestând ostil contra Coroanei in orice prilej, ducând prin presa sa o criminală campanie antidinastică, a dat dovada că nu ştie să deosebească armele de cari se servea contra Budapestei, de acele ce trebue să le întrebuinţeze în politica românească. Cele de mai sus nu constituesc desigur un bilanţ, ce ar trebui să La Paris a încetatdin viață su fie mult mai vast- Sunt simple minică, 23 Martie, generalul Nivelle, chestiuni pe care partidul natio-Î°sLc.rt"d^iSXem 31 armatei noi ar trebui să le lichideze mai Generalul Nivelle s’a distins în înainte de-a publica manifeste deluptele pentru apărarea Verdunului., Un Stil atât de baroc. ........I..... Evaluarea veniturilor Mijloacele de realizare a unei Capitale — Câteva consideration! generale de inginer pi. theosqrescu Am publicat sub acest titlu o mică broşură cu scopul de a învedera necesitatea sferă mutărei Capitalei, precum şi faptul că există o soluțiune realizabilă care să poată da României o capitală demnă de situaţiunea importantă şi măreaţă la care s’a ridicat Mulţumind cu adâncă recunoştinţă ziarelor care au avut bună voinţa de a se ocupa, într’un fel sau altul, de cuprinsul acestei broşuri, mă simt dator a complecta conţinutul ei cu câteva lămuriri asupra acelor părţi ce poate că nu sunt destul de eloquente din cauza modului sumar în care au fost redate. Mă voi ocupa, în primul rând, de capitolul care comportă mai multe calcule şi anume de acela relativ la evaluarea veniturilor şi a cheltuelilor. Am arătat în acea broşură că noul oraş, după satisfacerea nevoilor Statului şi ale Comunei, ar rămâne disponibili pentru particulari şeasesprezece milioane m. p. de teren cari vânduţi pe un preţ mediu de 525 lei m.p. ar da un venit de opt miliarde şi patru sute milioane lei. vânzarea terenului — —mb——y •s Pentru a se înţelege condiţiunile în care se va face vânzarea acestui teren, vom da următoarele explicaţiuni: O comisiune compusă din importante personalităţi politice îi technician! indicaţi va cerceta şi opina asupra terenului ce se prezintă în condiţiunile cele mai favorabile pentru construirea acestui nou oraş; în urma avizului acestei comisiuni se va întocmi legea, ale cărei dispoziţiuni generale au fost în parte enunţate în broşură, şi care va fi supusă apoi deliberări şi votului Corpurilor legiuitoare. După ridicarea planului detaliat a terenului stabilit, se va face apel la cei mai reputaţi specialişti din Europa, cari împreună cu specialiştii noştri, să traseze pe acest plan tot ce s’ar putea imagina mai estetic şi mai comod pentru viaţa unui oraş de o asemenea importanţă. Acest plan în zeci de mii de exemplare s’ar afişa în toate comunele, târgurile şi oraşele noastre pentru ca publicul să ia cunoştinţă de modul de înjghebare a nouei capitale. Concomitent cu aceasta, s’ar începe construirea a parte din palatele ce aparţin Statului după proectele întocmite între timp. Publicaţiunile speciale ce vor urma, vor indica epocile succesive la care se vor face înscrierile pentru fiecare din cele 16 categorii de loturi; vor arăta de asemenea că suprafaţa, medie a unui lot este de circa 500 m. p.; că primul vărsământ este de 20 la sută din valoarea totală a lotului şi că celelalte vărsăminte de câte 20 la sută se vor face câte unul pe fiecare an până la achitare, fără nici o dobândă. înainte de începerea înscrierilor, se va publica şi răspândi legea relativă la crearea noului oraş, însoţită de regulamentul său şi de regulamentul de construcţii, precum şi rezultatele obţinute până atunci în tratativele ce eventual s’ar angaja cu una sau mai multe din societăţile engleze sau americane care în atâtea rânduri au făcut oferte pentru construcţii cu plata în anuităţi şi care de astă dată vor face, desigur, oferte mai atrăgătoare, dată fiind importanţa construcţiunilor ce vor avea de efectuat. Lucrările ce se vor executa de stat din cele opt miliarde lei vor fi date prin licitaţiuni publice la cari ofertele constructorilor români vor fi preferate în limitele indicate de lege. SSaaSizat a venimilor ! Şi acum se naşte întrebarea : Ne mai putem oare îndoi de realizarea veniturilor înscrise în acea broşură, când constatăm că particularii vor putea obţine terenuri pe un preţ ce nu reprezintă nici a cincea parte din preţul ce trebue să plătească în ace I tuala capitală, când acest preţ îl vor achita în cinci rate anuale fără nici o dobândă; când oraşul în care cumpără acest loc va fi dacă nu cel mai frumos, în tot cazul cel mai bine aranjat oraş din lume; când lumina şi căldurra le va reveni pe preţuri relative derizorii şi când, în fine, vor avea foarte probabil posibilitatea să-şi construiască clădirile necesare contra unei obligaţiuni într’o valută forte ale cărei anuităţi calculate tot în valută forte, le vor plăti cu moneda noastră, însă în sume proporţionale cu situaţiunea valutei şi deci foarte aproximativ proporţionale cu ceia ce venitul acelui imobil ar reprezenta la epoca plăţei acestor anuităţi. Grija noastră este alta: cum va putea Statul repartiza mai equitabil loturile disponibile între prea multele înscrieri ce i se vor efectua ? La această întrebare va răspunde de sigur legea în chestiune și regulamentul de punerea ei în aplicare. Intr’un viitor articol voi analiza evaluarea cheltuelilor. 1 Continuarea în pag. 2 a Budapesta. Atitudinea de astăzi a partidului naţional şi a grupărei averescane caredeclară că vor nesocoti legalitatea măsurilor luate ochiu viu şi înţelegător asupra evenimentelor ce compun istoria universală, şi a făcut de pe catedra,a universitară sintezele magistrale ale acestor evenimente, a făcut piese de teatru şi a colaborat la mişcarea ziaristică din ţara noastră printr-o asiduitate de scris ce-i pun alăturea de profesioniştii cari sunt robii articolului cotidian. In această multiplă desfăşurare de energie cerebrală, nu am citat tumultoasa sa viaţă politică, cu tot cortegiul ei de discursuri, de pasiuni şi de consumare de timp. .Faţă de o atare viaţă, atât de multiplă evident că nu se pot aduce nici laude cari să nu sufere critici, şi nici critici cari să nu aibă exagerări pe unde laudele să fie mai la locul lor. Dar ceea ce poate fi unanim recunoscut ca folositor, in cel mai înalt grad ţârei noastre, este activitatea sa ca învăţat român, peste graniţă; este chipul magistral cum a ştiut in sălile multiseculare ale Sorboniei să ne facă cunoscuţi lumei apusene. Pentru o atât de frumoasă atitudine şi pentru atât de remarcabilele servicii aduse culturei noastre şi răspândirea ei în occident, o sumă de buni români au luat hotărârea — acuma înfăptuită — de-a oferi un bust profesorului N. Iorga ca un omagiu adus acelui care a contribuit într'o atât de largă măsură și cu o atât de nobilă atitudine, să impună cultura noastră atenţiimei cercurilor celor mai alese din centrete cu cultură milenară. In jurul comercializărai ATITUDINI dăunătoare — Cum se luptă împotriva operei de consolidare economică — NOTE UN OMAGIU cMui N. S©rga costumele, să-şi aranjeze decorurile şi să fie ei înşişi directorii de scenă şi regizorii spectacolului, şi cari, au izbutit, fără luminile unui om de meserie, să închege un ansamblu curat. Iată ceea ce realizează bunele voinţe ale mai multor persoane reunite într’o dragoste comună pentru artă, succese într’o artă care reclamă pregătire mai minuţioasă şi ucenicie mai multă ca ori care alta. Observaţiunile acestea nu trebuesc însă genializate şi aplicate la X), ori care încercări sau întreprinderi teatrale, născute in afară CU cât sunt mai brutale, cu atât mult atunci când noi, cei de astăzi, nu sunt mai păgubitoare tocmai “f.1. fl._ Este..,fl,risc,de altfel ,ca"° . . . .. g 'ăată atât de multiplă şi complexă, apentru acei cari le practica, de împrăştiată ca directive, dar a-Un partid poate face, şi în a-, tât de concentrată din tinereţe studiinumite împrejurări este obligat,,'or’ să provoace discuţiuni, critice ori $ &jg?ito „mea Giil, forma anei declara-, D „ Iorga a iaaestrat stod,iit ţinui, dar o itS'GlUGIlCfl» doelarcitoriei naţionale, cu contribuţii documenţiune nu se poate produce, în mod tare şi CU comentarii savante, a scris serios şi CU ecou în opinia pil- istoria românească şi in limbi straiblicâ, de cât în anumite impreiu- ÄÄliÄÄfS r&ri şi IU fata unor probleme t^că literară În tinereţe şi a făcut stusau solutiiuni care ar primejdui, dii de artă românească, a trecut cu un în adevăr, un interes superior de stat. A practica însă sistemul declaraţiunilor aşa cum îl practică unele din grupările de opoziţie, înseamnă a banaliza şi discredita forma cea mai solemnă şi mai viguroasă în care un partid îşi poate exprima o credinţă sau preciza o atitudine în practica acestor grupări, declaraţiunea devine o manifestaţiune pur şi simplu comică. In faţa proectului de Constituţie aceste grupări au venit cu o declaraţiune. Care erau motivele acestei declaraţiuni? Că parlamentul era ilegal, deşi reprezentanţii aceloraşi grupări luau parte la lucrările aceluiaşi parlament. Că proectul de Constituţie ce se prezenta era o Constituţie a... partidului liberal. Constituţia, totuşi, s’a votat şi cine a citit-o, a văzut că la elaborarea ei n’a fost de cât grija şi respectul intereselor permanente ale Statului. Comedia se repetă, în proporţii mai reduse, cu prilejul comerciaii ţarei, când revine acelaşi leit-motiv: ilegalitatea parlamentului şi interesele.... partidului liberal! " . • • Unele dintre grupările opoziţioniste participă şi astăzi la lucrările parlamentului „ilegal“ şi iau parte chiar la discuţiunea legei asupra comercializărei. Cât despre interesele speciale ce le-ar fi având partidul liberal în legea comercializărei, ele nu sunt astăzi mai serios şi mai onest precizate, de cât erau ori când se susţinea că şi Constituţia era tot a.... partidului liberal. Asemenea atitudini visa, îşi are şi partea lor de consecinţi păgubitoare pentru interesele adevărate ale ţarei. Ne amintim că atitudinea partidului naţional faţă de Constituţie şi faţă de încoronare, dacă a rămas fără ecou în opinia publică românească, a avut, în schimb un ecou destul de trist şi de dău w »g&ag&BagSH» de Brleuix, de cercul artiştilor profesionali, căci comediei ar fi exagerat să judecăm cu aceeaşi măsură ceea ce poate dobândi cineva care se dedă artei teatrale cu intermitenţe, cu rezultatele muncei unei vieţi întregi închinate aceleaşi arte. Totuşi unele rezultate aproape Am asistat în stagiunea actuală venite, înşirând în cronicile teatrala trei spectacole organizate de solo, — închinate, în mod obişnuit cietăţile de binefacere, cu progra-t profesioniştilor — numele unor arrme variate şi bogate, în întocmirea'maiori, cari datorită talentului na-'perfecte obţinute de amatori trebue cărora se dădea, fireşte, o impor- tural, n’ar mai avea aproape nimic j să oblige vanitatea prea exclusivă, nător tărei, în parlamentul de ia tanţă deosebită pieselor de teatru, de invidiat actorilor de profesiune,care-şi închipue că nu are de temut Amatori şi amatoare — domni şi iată trupe compuse numai de ca nici un fel de comparaţie, să-şi dedoamne din societatea românească jmeni de lume, care n’au nici obipite armele jos. .... -*'?şi străină din Bucureşti — au adus cerul să joace împreună comedia dej ca aport^ bunăvoinţa şi talentul lor,[salon, nici acela de a călca prea des’ Răsfoind vechiul repertoriu prăpentru dobândirea succesului acelor,pe scândurile scenei, care nu s’au fuit și cu filele îngălbenite, altea” ^■■(reprezentaţiuni, mulţumit numai să înveţe pe cin-.trului Naţional, direcţiunea teatrug..., ' t Cj ‘ ' rl ' . ..“) .La vreme, în coloanele acestuia afară textele unor piesete, dar care lui Popular a căzut peste un vechiu geniilor ţârei una din soluţii- ziar, am făcut dările de seamă cu- au avut ambiţia să-şi facă singuru’succes, al crimei noastre sce- PETRONIUS Cronica teatrală de PAUL I. PRODAN Reprezemtaţiuni de amatori. Teatru! Popular.1»NECUNOSCUTA“ (La Femme dramă în 5 acte de Alexandre Bisson. Teatrul Regina Maria. — Câteva rânduri asupra ne, reprezentat, într’o vreme, din care spectacolele „societăţii dramatice“ , „Fata aerului“, „Ocolul pământului“, „Doi sergenţi“, „Curierul din Lyon“, „Crima celebră“ alternau, pe aceeaşi scenă, cu reprezentaţiunile de operetă. „Necunoscuta“ de A. Bisson, unul din coautorii comedii „Dispărut“ jucată pe scena teatrului Popular, în stagiunea trecută, este o melodramă de o factură veche. Mulţi din aceia care au asistat la primele reprezentaţiuni ale „Necunoscutei“, ca şi la acelea ale „Celor două orfeline“ au legat de aceste piese primele amintiri şi primele emoţiuni teatrale. Ce pas gigantic, ce răsturnare radicală, ce progres uimitor, a săvârşit teatrul românesc in ultimii zeci de ani ! Cu toate acestea, chiar acum când se împlineşte o jumătate de veac, de când Sarcey se instituise apărător convins al melodramei —, acest gen nu a pierit, fiindcă nu se poate răpi publicului celui mare, satisfacţia de a vedea triumfând dreptatea, de a vedea biruind totdeauna binele. Melodrama — la început, o dramă în care dialogul era tăcut şi intrările fiecărui actor salutate cu muzică — a devenit mai târziu o piesă pentru teatrele populare, boceaţi în sîtuaţiunî violente şî în peripeţii neaşteptate. Teatrul grec e bogat in asemenea situaţiuni, tot aşa şi repertoriul teatrului clasic francez. Shakespeare e adeseori melodramatic. A fost totuşi o vreme când se pornise o vie campanie împotriva melodramei şi autorul care scrisese o atare piesă era considerat că făptuise, chiar o crimă. In realitate, elementele care compun piesele melodramatice sunt tot atât de demne ca şi elementele pieselor psicologice, ale pieselor realise, ale dramelor intime. In mâinile unui om superior, ele pot servi la înfăptuirea unor scopuri înalte şi îngădue desfăşurarea talentului şi chiar a geniului. Să ne gândim la câţiva mari tragici şi mai cu seamă la Shakespeare. Să ne gândim la Faval, la Dumas-Maquet, la Sardou, la Dennery, la contimporanul Decourcelle. Autorul „Necunoscutei“ nu are măestria autorilor citaţi mai sus. A reuşit totuşi să scrie o melodramă impresionantă, in care întâlnim linele scene, care mişcă şi emoţionează pe cei mai îndârjiţi adversari ai acestui gen teatral. E drept, că sentimentele sunt prea la suprafaţă studiate şi că uneori trebue să ne legăm la ochi pentru a nu vedea de la început, ceea ce autorul ne sileşte să descoperim tocmai la actul uman. Aceste neajunsuri nu răpesc nimic din influenţa binefăcătoare pe care o are „Necunoscuta“ asupra marelui public, prin triumful ideilor sănătoase şi cinstite şi acel al simţimintelor nobile. In repertoriul unui teatru Popular, asemenea piese se găsesc la locul lor. Despre ce e vorba în „Necunoscuta“ ? Câteva rânduri numai asupra subiectului, îl vor reaminti tuturor acelora care l-ar fi uitat. Soţia unui substitut, un om ursuz şi posac, fuge într’o bună zi d’acasă, după un alt bărbat. Lasă în casă un soţ zdrobit de durere şi un copilaş. Se întâmplă ca amantul soţiei necredincioase să moară şi ca fiul acesteia să se îmbolnăvească grav. Soţia vrea să se înapoieze la domiciliu, unde e aspru admonestatăde fostul ei soţ şi gonită, definitiv din casă. Trec douăzeci de ani — ■distanţa care desparte actul prim de celelalte patru. Femeea alungată vagabondează prin lume, trăind când bine, când rău — soarta declasatelor. In tot acest timp îşi îneacă durerea şi dorul de copil în ip v v T v v v v