Viitorul, aprilie 1924 (Anul 17, nr. 4820-4844)

1924-04-20 / nr. 4837

Anul a« seapte«spre­ zecerea Mo. 4837 V /I £ LEI EX. in TARA 4 LEI u.în sfreipofote A­BONAMENTE IN TARA Un an--------------— MO iei Șase luni----------— 250 » Trei -------------------125­0 In streinătate Un an-----------------1200 lei Șase Suni----------- 600­­­rei » — — — 300 » REDAC T­­­A ADMINISTRAŢIA STR. EDGA­RD QUINET No. 2 (Vasa­ via de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 51/23, Redacţia el Administraţia­­9/23 ti 3/11 ANUNCIuRI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Duminică 90 Aprine *424 Manuscriptele nepublicate se distrug 2 LEI EX. In TARA 4 LEI ex. în sutot? ANUMITA PRESĂ, MI GOLDSTEIN, DOBROGEANU GHEREA Anumita presa, incorigibilă în acţiunea ei disolvantă de toate zilele, ne sileşte să revenim asu­pra lipsei de pudoare cu care i-a făţiş apărarea tuturor ticăloşii­lor şi tuturor ticăloşilor, punând astfel desigur prea mult la în Şi iată de ce atunci, anumita presă şi anumiţii ei redactori, meşteri în diferite specialităţi, şi-au făcut încă una şi din acea­sta nesocotire a unui simţimânt general de opinie publică, trans­­formându-se în apărători ai tu­cercare o răbdare cu adevărat e­­turor asasinilor şi ai tuturor sem­­iară,­i complotiştilor, în vreme ce nu nici atmosfera prea încărcată­ găsesc cuvinte în deajun­s de aş­­a vremurilor de azi, nici acele pre ca să critice opera de conso­evenimente cari marchează anu­me sim­ţiminte de opinie publică şi nici chiar manifestarea, une­ori brutală, a simţimintelor aces­tora, nimic în sfârşit din ceea ce constitue învăţăminte ce se des­prind din asemenea manifestări, nu slujeşte ca să schimbe men­talitatea suspectă a celor ce scriu şi conduc anumita presă. Este la domnii aceştia o men­talitate care zilnic se răsfaţă im­pertinentă şi­ sfidătoare în co­loanele ziarelor din Sărindar şi cari se ospătează de preferinţă VREMELNICUL Apariţiunea noului volum „Tănase Scatiu“, romanul din seria celor scrise de incontestabil marele lite­rat Callin Zamfirescu, ne aduce în cu tot ce înseamnă din lăuntru­­minte vechea discuţie asupra trăi­ac­iune dizolvantă şi tot ce re­prezintă din afară atitudine duş­mănoasă Statului român. Ostili­tatea, faţă de ţara aceasta, în ca­re vânduţii de toate categoriile şi nemernicii de toate speciile îşi permit orice îndrăzneală, este o ostilitate atât de permanentă, în­cât orice ticăloşie îşi găseşte o scuză în coloanele anumitei pre­se, cu singura condiţie ca să re­prezinte un gest jignitor, un act de vrăjmăşie împotriva si­guranţei interne sau demnităţei acestui Stat. De altfel numai aşa se explică grija cu care in ultimele zile, ca şi în alte dăţi, ziarul „Lupta“, spre pildă, ţine să emoţioneze o­­pinia publică cu următoarea ve­ste senzaţională: ‘ — „Max Goldstein, condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru săvârşirea­ atentatului de la Se­nat, se află în a două­zeci şi una zi de grevă a foamei. Motivul ar fi răul tratament la care ar fi supus“. Vă închipuiţi, prin urmare, ce ţară vinovată e aceasta, în care un asasin ordinar — a cărui bom­bă a ucis la Senat un ministru şi un episcop al ţarei,— nu este tratat la ocnă cu eleganţa şi în­treaga solicitudine, pe care anu­mita presă, dintru simpatie ex­plicabilă, o pretinde pentru to­varăşul Max Goldstein. „Adevărul“, la rându-i, îşi are şi el protejaţii lui în lumea acea­sta excepţională de dinamitarzi ■ şi comunişti. In numărul de alaltăeri al ce­lui mai autorizat organ din anu­mita presă, se anunţă, cu o emo­ţiune care tremură în fiece literă din preţioasa informaţiune, că tovarăşul Dobrogeanu-Gherea, ui­nul dintre comuniştii recent a­­restaţi, s'a hotărît ca la greva foamei să adauge şi pe aceea , petci. * Se înţelege că „Adevărul“ lu­ând act de această eroică hotă­­rlre a unuia din cei cari, în to­vărăşia dovedită a duşmanilor din afară, lucrează zi cu zi îm­potriva siguranţei Statului ro­mân, se adresează ca de obicei guvernului, observându-l pe un ton imperativ: i'i'j'­ i . — „"Atragem atenţia guvernu­ PETRONIUS lui asupra răspunderei grave ■pe care şi-o i­a". . . Ei bine, noi vom mărturisi în toată sinceritatea că nu ne emo­ţionează nici faptul că bucătăria de la Doftana nu mai este în gu­stul d-lui Max Goldstein, după cum nu ne impresionează nici maimuţăreala importată a june­lui comunist Dobrogeanu-Gh­erea cu toată îndoita d-sale grevă şi a foamei şi a setei. Domnii aceş­tia au păcătuit şi păcătuesc prea mult împotriva României, au duşmănit-o şi o vor mai duşmăni încă desigur, ca să le mai pur­tăm până şi grija în cer­cărei la care le place să-şi pună rezisten­ţa stomacală. Ceea ce vrem să­ reţinem, însă, din apropierea celor două ştiri lidare a noului Stat român. NOTE în literatură uiciei romanelor în care se descriu moravurile unei anumite epoci. S’ar părea că aceste descrieri fiind le­gate de un mediu, îşi pierd savoarea când o nouă generaţie de cetitori vine cu alte temperamente, dar mai ales cu alte idei despre alcătuirea socială. Produsele literare în care se restrângă conflictele sociale, con­tradicţii, de educaţie sau de clase, s’ar părea că sunt a priori sortite să nu fie apreciate şi iubite, decât numai în cadrul epocei în care au fost scri­se. Şi e drept că multe, foarte multe din producţiile estetice devin cadu­ce tocmai din această pricină. Se întâmplă, însă, că teatrul lui Caragiale este tot aşa de viu, dacă nu chiar mai viu de­cât pe vremea când exista aidoma în societatea ro­mânească tipurile de oameni ce nu ştiau să vorbească, care făceau po­litică cum făceau eroii comici ai marelui nostru scriitor. Moravurile s’au schimbat, modelele pe care le avea în vedere Caragiale când a scris capod­operile lui au dispărut şi totuşi interesul a rămas acelaş. In „Tănase Scatiu” al lui Duiliu Zamfirescu avem tipul proprietaru­lui de pământ rău, hrăpăreţ, avem o clasă de tărani obijduiţi robi ai proprietarului. Astăzi societatea ro­mânească e alta. Se vor fi găsind oameni răi ca Scatiu, dar nu mai pot ca latifundiari, şi în această ca­litate unică să-şi arate răutatea lor. Totuşi oricine va ceti azi pe Tănase Scatiu va simţi o reală plăcere es­tetică. Şi atunci ne vine în minte adevă­rul că o creaţiune adevărată de artă trăeşte vecinie tânără, prin realiza­rea psihică pe care autorul mare a ştiut să o facă în opera sa. Dacă eroii, în teatru, sau în roman, în poezia epică în general sunt oa­meni, ei vor trăi vecinie, căci noi nu urmărim în artă adevărul decorului în care acţiunea se desfăşoară, ci veracitatea mobilului sufletesc, con­secvenţa motivelor şi înlănţuirea lo­gică şi firească a faptelor. In artă noi plutim în vis. Visul pentru a fi încântător se cere să aibă o continuitate şi să realizeze o stare de suflet. Unde întâlnim scrii­tori de aceştia, ei nu sunt ai unei vremi, ci ai omenirei întregi, pen­tru că au ştiut, tocmai să dea toată, atenţia lor eternului omenesc, iar nu vremelnicei schimbări de decor în care viaţa se desfăşoară. Duiliu Zamfirescu, care ni se pare că nu a fost destul de preţuit de marele public pe vremea când trăia, este tocmai unul din aceşti scriitori adevăraţi, cari au prins în cadrul artei lor fărâma de viaţă eternă ce o găsim în minunea minunilor ce se chiamă sufletul omenesc.... Reiin­at„ Un portret dîn ,/Europe Nouvelle“ D. Marcel Ray publică in revista l’Europe Nouvelle tut portret al M. S. Reginei Maria, din care extragem urmă­toarele pasagii : „Era odată un duce de Saxa-Coburg care, înconjurat de o mică curte după vechea modă germană, domnea și trăia la Coburg intr’un castel destul de somp­tuos, la intrarea unui parc foarte curat ce se pierdea in pădure. Acest duce de Coburg era şi duce de Edimburg , fiu al reginei Victoria şi al Prinţului Con­­sort”. 1 '! j După ce vorbeşte despre celelalte trei surori ale M. S. Regina, publicistul francez continuă : „Dar aceea pe care zânele cele bune au acoperit-o de daruri cu generozitate, este Maria. Regina României. „Regina Maria n’a fost infirmieră în vremea războiului, orice s’ar fi spus, și cu toate că imaginea sa cea mai po­pulară este o fotografie care o arată îm­brăcată în alb, cu tâmplele strânse în bonetul candid cu cruciuliţa roşie în frunte. Această imagine de legendă este de când Parisul, adică sufletul Franţei, sărbătorea cu fast regesc şi entusiasm sincer pe Suveranii Ro­mâniei, printr’o coincidenţă, care de­sigur nu e întâmplătoare, noi ne înghenuncheam inimele şi aclamam in Bucureşti, cu toată exuberanţa noastră latină, pe Alfred Cortot, cel mai nobil ambasador al geniului musical francez, preotul şi regele pianului. Schimbul acesta de artişti între Franţa şi noi, e chezăşia celei mai trainice alianţe sufleteşti şi dova­da chiar a înfrăţirii noastre politice indisolubilă. Deasupra hotarelor strâmte şi a realităţilor fisice care ne desparte, In clipele divine de împărtăşanie ar­tistică, când inimele noastre înălţa­te in sfere de contemplaţie şi de vis pierd noţiunile de timp şi de spaţiu, atunci devenim cetăţenii u­­nei „patrii intelectuale“ în care frumosul domneşte stăpânitor şi el nu ne cere alt bir decât prinosul necondiţionat al emoţiunei noastre întregi. 1­­ In locul soldaţilor căzuţi vin alte­­forţe noi. Ei sunt nişte unităţi ega­le care pot fi înlocuite una pran al­ta— omenirea posedând fonduri i­­nepuizabile de vieţi omeneşti. De altfel viaţa naţiunilor curge deasu­­­­pra istoriei armatelor, geneza răz­boinică şi cea socială neavând de­cât rare ori puncte de contact. A­­devărata acţiune a generaţiilor nu e cuprinsă numai în bătălii care nu sunt poate decât arabescurile şi fantezia istoriei. Dar când o generaţie de artişti şi de gânditori ar fi suprimată înainte de a fi atins ceasul puterei senine şi al glorioasei fecundităţi, când ea se înneacă strivită sub povara unor e­­venimente pe care nu le-a prepa­rat dar nu le-a putut evită; când trece fără să-şi fi dat formula de­finitivă şi când răpeşte cu ea în mormânt taina unui geniu neexpri­mat, iată primejdia şi dezastrul! La pericolul acesta e poate expusă generaţia care în zilele noastre îşi atinge maturitatea.­­ Oricare minte frământată de age­reai adevărată decât legenda. Regina n'a’men®a probleme îşi dă seama cu emoţiune de groaza unei astfel de eventualităţi. Să fie predctip,ti­n deci de­ înflo­rirea şi viitorul artei şi artiştilor noştri. Ei sunt sarea pământului, cea mai curată eflorescenţă şi cea urmat, zdruncinată pe drumuri desiun­ mai scumpă mândrie a noastră; ei date, coloanele lamentabile de refugiaţi sunt partea vie a societăţilor. Prin fost ataşată de un Spital , ea n’a îngri­jit, sub ordinele câtorva medici, câte­va sute de răniţi. Ea a făcut mult m­ai mult. A vizitat zi după zi, neobosită, toate spitalele şi toate ambulanţele de pe front şi din înapoia frontului ; ea a cam­ fugeau cu aşternuturile, cu boar­fele şi cuştile lor de păsări ; ea a strâns pe lângă dânsa şi a îngrijit pe copii pă­răsiţi sau pierduţi, aducând pretutin­deni unde o chema telegraful, medica­mente, merinde, lapte şi mai ales pre­zenţa şi surâsul ei, cari întăreau şi dă­deau încredere tuturor. Nu sunt mulţi răniţi sau mutilaţi fi văzut la căpătâiul, lor şi cari să nu o audă rostind cuvintele cari trebuiau spuse... „Se vor găsi zilele acestea, prin ziare, alte portrete cari o înfăţişează ca o ţă­rancă româncă, mai româncă şi mai rus­tică decât frumuseţile săteşti ale Car­­paţilor ; sau, radioasă şi în ei se manifestă virtualitatea popoa­relor şi cauza strălucirea lor. Ei singuri constituesc printr’o acumu­­laţie progresivă lanţul şi calea lac­tee a solidaritălţei la care sunt înhămaţi, este muncă la nominal fiind de ziL omenească supremă, muncă prin­­ Anuitatea acestui împrumut nu maiestuoasă care opera se continuă prin operă, va trece de ioo milioane lei anual, costume de curte. Se va vedea mai aaa ^ ajJ* c a 31r„e,?*iî anuitate, care, în câţiva ani, pe mă­ales pe străzile Parisului părul ei de aur f sură ce leul se va urca’ va scâdea uşor, och­i ei albaştri-cenuşii ca orizon- ^ 1 !fnnt,îi' proporţional cu această urcare pu­iul câmpiilor englezeşti, nobilul ei pro- ie^ dm întunenc frumosul şi adevă- aturue într’un termen nu Prea uc si uşor - iar tu)- Vai, dar generaţiei aceleia care , , ajunge, int’ un termen nu prea,, cei privilegiaţi o vor auzi vorbind’ de lasă să-i scape din mâini facla lumi- îndepărtat (mo­rit mutul este pe 30­ minatului cu fire aeriene, nei. O întrerupere de continuitate în ani) la o anuitate chiar de 20 tm­lucrurile noastre din Franţa, de litera­tura şi de arta noastră cu toată vnteli- transmiterea cugetărei este genţa şi sensibilitatea marilor dame din vărat şi sfâşiere a Istoriei­ alte vremuri.­­ Cer iertare cititorului dacă par a „Ziariştii din vremea asta mai puţin mă fi depărtat cu totul de impre­­frită, ma­ma u­nei femei ce a rămas atât de tânără, şi Suveranei unei ţări care, mărită de răz­boiu, a încetat tocmai de a fi o naţiune balcanică pentru a deveni o mare­ naţi­une. Dar e un fapt că trei cel puţini din cei cinei copii şi Săi poartă sati vor purta Coroana Regală , Prinţul Moşte­nitor, Regina Sârbilor, Croaţilor şi Slo vendor şi în sfârşit Regina Elenilor. E adevărat că de câteva săptămâni nu m­ai­­ nici Rege nici Regină la Atena, opera lor omenirea se caută, se iu­ jBerile româneşti, beşte şi se recunoaşte simpatică ei. In orice caz procentul împrumu­­însăşi în spaţiu şi în durată. Artis-tului comunei Bucureşti, cuprinzân­­români cari să n’o fii nu pot fi ca soldaţii înlocuiţi a­­du-se amortizarea, cheltuelile de c­ fil clasic, mersul ei graţios şi uşor, iar Note şi impresii CU PRILEJUL ” concertelor măiestrului ALFRED CORTOT • . - cur fi treptat şi pe nesimţite trans­au numit ne Regina Mana , ma­­sta pe care 1-0 datoram asupra con­­f . A , • f J , lalcanilor, titlu care nu sta­ bine u­ certelor marelui Cortot al cărui ge- J , 'r niu a epuizat de mult toată gama superlativă a laudelor. Eu socotesc de altfel că e bine cel puțin cu prilejul unor asemenea___________________ sărbători înalte cum au fost con-J Dg a continuă 'd. 'dr. certele maestrului francez să ne ex- făcut mare desvoltare principiului de plicăm puterea de magie a adevăr* Co**'«««» conlucrare a proprietarilor cu co­ţilor artişti și să ne dăm silințele sumelor pentru aceste lucian, ^ jmm­a. a d­a*posibilități de desvoltare talon- urmează: In orjce caZj aceste 200 milioane na. ^0r noastre reale, cari vor fi mai- j 3^0 milioane lei sunt destinate ne vor da putinţa de a pune în stare Dar Ori nn este o ţară unde dela IT- ne P°â°aIm noastră ca popor şi vor prnir­ desvoltarea lucr­urilor de cap­ de perfecţie cel puţin arterele iri­­lvate încoace s’au văzut adesea Regii constitui aportul nostru de lumină apg dela Slobozia-Clinceni, portante radiale de mare penetra­revenind’’. .adus civilizaţiei universale. jpentru terminarea şi plata lucrărilor ţie din Capitală. . ...............gt ....... ■ I j j ! CINC1NAT PAVELESCU începute anul­ trecut. Este vorba de' Toate aceste lucrări vor fi execu­ Scopul piecării la Longra „Grupul englez şi comuna Bucu­reşti, ne declară domnul primar al Capitalei căzând de acord asupra bazelor împrumutului, îmi rămâne de stabilit, în principal, numai cur­sul de emisiune, ceea ce în împreju­rările actuale prezintă unele dificci­tăţi din pricina unor intervenţiuni nejustificate de a ne face să plă­tim cuponul unui împrumut făcut mai de mult de statul român în Ger­mania, împrumut care a trecut du­pă război în mâini engleze. Dificul­tăţile provin din faptul că comitetul bursei din Londra, ezita a face să se coteze acolo titlurile româneşti de stat sau comuunale. Sper totuşi că acţiunea hotărâtă a ministrului nostru la Londra şi­ explicaţiunile ce se vor da vor fi suficiente pen­tru a face să se coteze mai depar­te, la bursa din Londra, hârtiile ro­mâneşti. Cota de emisiune o ade-­ lioane dacă livra sterlină ar fi cotată 150 lei. Livrele Sterlinge ce se vor lua vor lua lucrările de edilitate de care Ca­pitala are nevoe. Destinaţia sumelor D-l Dr. I. COSTINESCU Preşedintele comisiunii interi­mare a Capitalei ţţ­­nu putea deservi o parte din ocolul 4 ca­re a fost totdeauna abandonat în ce priveşte aprovizionarea cu apă. Din această sumă de 310 milioane se vor mai face şi reparaţiuni la canalele existente şi se va începe lucrarea a două colectoare mari care vor asana cartierele Floreasca, Co­­lentina, Pantelimon şi Dudeşti, care „Pentru lucrările de pavaj am destinat deocamdată o sumă de 200 milioane, ceea ce este departe de a reprezenta necesarul pentru reface­rea din nou a 50 km., strade, plus 40 km, care nu au fost nici­odată și nici pavate nici chiar nivelate. Cum această sumă nu va acoperi aceste nevoi va trebui să dăm o cât UTILITATEA UNUI ÎMPRUMUT REFACEREA CAPITALEI — Suma realizată din împrumutul contractat In Anglia, va fi destinată exclusiv satisfacere! navoilorr edilitare ale Bucureştilor — —Un program de activitate pentru doi ani- Declaraţiunile d-lui dr. I. COSTINESCU, primarul Capitalei «nun «lela 6 dim. la 10 seara). Seve,1“ fe cutare Prin licitaţie publică şi mai face câteva conducte mari deimnc­ o centimă din aceste sume in alimentaţie în Capitală, un rezervor 1va / întrebuinţată în alte di­­j nou de apă la Cotroceni, două grupe TMC.?EDÎ decât Pentru lucrări pur­e­­de pompe noui la uzina hidraulică i­ahitare, lucru care va fi prevăzut şi se va da o deosebită atenţie de­­:chiar ,n­u invenţiunea de împrumut, voltărei reţelei in oraş pentru a se pentru a lega de această obligaţiune orice administraţiane comunală pre­zentă sau viitoare. Parlamentul votând legea prin care Comuna Bucureşti este autori­zată să închee, pentru satisfacerea nevoilor ei edilitare, un împrumut plata acelor lucrări care ne-au dat­­tate prin instituţiunea uzinelor ca­, posibilitatea să avem un surplus do 1 munale, care are un consiliu com­­apă chiar în toamna anului 1923 pus din specialiști tehnicieni. ..v.vjiu. uu uut/iuuju, (actualmente se distrb­ue 90—95 m. i ■ . . . , în Anglia până la valoarea totală de c. zilnic cu presiune de 30 m. în con- Jîn ffUl„1 °rîf^IftîT°J.. *î:_l3'® 2.600.000 livre sterline sau 10.400.000 dolari, d. dr. I. Costinescu, primarul Capitalei va pleca la Londra, în cursul săptămânei viitoare, în ve­derea perfectărei convenţiunei de împrumut, asupra căreia, principial, s’a căzut de acord înainte de a se fi votat legea. '­­ Am crezut oportun să întrebăm pe d. primar al Capitalei, asupra a­­cestei chestiuni care interesează a­­tât de aproape întreaga populaţiune a Capitalei. D-sa cu multă bună voinţă ne-a făcut următoarea expu­nere a scopului plecărei d-sale la Londra şi a destinaţiunei ce va da sumelor realitate din acest Împru­mut : Restul sumei care va rezulta din schimbul livrelor în lei va fi între­buinţat pentru plata unor datorii mai vechi pe care le are comuna în străinătate, pentru materiale de salubritate, tuburi de fontă, maşini etc ce au fost cumpărate în va­lută streină şi pentru completarea materialului de salubritate de care se simte mare nevoe. Sper că aceste lucrări vor fi exe­cutate în cel mult doi ani de zile şi că chiar in toamna, acestui an se va resimţi o mare schimbare prin in­vestirile noui ce se vor face cu acest împrumut. In ceea ce priveşte necesitatea îm­prumutului, ea este simţită de toată lumea şi ceea ce trebue să ne preo­cupe este modul de întrebuinţare a lui. „ Această efiestiune, indice­­d. dr. I. Costinescu, mă preocupă în primul rând. Am luat toate măsurile ca oricine va fi în capul comunei, ba­nii să nu fie întrebuinţaţi de­cât în mod absolut cinstit şi cu maxi­mum de utilitate edilitară. In legătură cu aceasta este şi sta- _________________ universale. Inabilirea cotei cu care se vor primi ti­ sunt supuse mereu inundaţiunilor. Huminatul , , „Pentru lucrări “de iluminat şi u­nii printr alţii. Toţi sunt necesari misiune, comisionul băncilor, etc., ie­triCitate industrială se vor desti­na 1Q0 milioane lei, cu care se va şi în concertul intelectual fiecare din nu va trece de 11 şi un sfert asupra ei îşi păstrează însemnătatea, spe­ sumelor în livre sterline ce se vor an cială şi valoarea numerică; munca pune la dispoziţia comunei dobânda,^ ' citate necesară Capitalei. Iluminatul public care este atât de insuficient a o azi va fi ameliorat in partea centrală, iar la periferie, unde nu există nici un fel de ilu­minat de­cât acela cu lămpi Orse de petrol puse acum în urmă, se va o desvoltare cât mai mare, ilu­ Materiale de salubritate A. S. u­ i ECOURI L­a Belfast în Irlanda casa preo­tului Scott este de câtva timp tulburată de sgomote sinistre şi supranaturale. îndată ce apune soarele se pornesc urlete, ţipete, ferestrele sunt zguduite de mâini invizibile. Toate sforţările poliţiei n’au putut descoperi pe vinovaţi. I­n primul trimestru din anul a­­cesta Germania a importat din Franţa 80.000 cai. In 1923 cum­părăturile făcute de germani în A­­merica s’au ridicat la suma de 80 milioane dolari. In Ianuarie 1924, Germania a importat fructe de 6 milioane şi jumătate, livre sterline l­a Londra după ce toată luna , Martie a fost cald, de la 8 Apri­lie ninge şi e frig ca iarna. n tânăr inventator englez d. Grindell Matthews, continuă ex­perienţele cu „raza invizibilă’* pe care susţine că a descoperit-o care va avea proprietatea de a face să cadă avioanele din sbor. Raza invizibilă poate produce ex­­ploatarea depozitelor de muniţii şi să ucidă fără ca să poată fi­­văzută la timp.­­ Turcia a fost suspendat „regi­mul sec“. Taxa pe alcool a fost restabilită. Băuturile importate vor plăti de 12 ori taxa vamală. Gu­vernul va monopoliza fabricarea, vânzarea ca şi importul alcoolurilor. Continuarea în pa2­a SAHARA Aşa va fi veşnic, cât omul îşi va duce viaţa pe pământ. Intr’o parte să dă­râmă, în alta se construeşte. Ca ar­gintul viu energia omenească se mută din loc In loc. E neogoiată. Civilizaţiile vechi s’au înmormân­ de I. glMi®NES€»J neogoietei energii franceze, în pri-'de înaintare sigură. In special Sa­mur rând e învierea puterii coloni- hara de apus, a fost cercetată cu zatoare a strănepoţilor Romanilor, amănunţime, luându-se ca bază de La începutul veacului al XlX-lea, operaţiuni Algeria şi Marocul, deşi imensul pustiu al Saharei, e aproa- misiunea Tib­o, plecând din Sudanul pe tot aşa de necunoscut ca şi cel al francez a făcut cele mai de seamă Australiei. Pe urmă începună, rar recunoaşteri asupra lacului Tşad, în de tot, îndrăzneţi exploratori să pă-j nima Saharei şi a Munţilor Tibeşti, trundă tot mai adânc. Se cunoaşte‘din drumul cel mai scurt ce ar legă tragicul sfârşit al multora dintre Mediterana, prin Tripolitania, cu aceştia. Sahar­a a făcut victime pe drumul de fer din sudul Africei o­meneşti ca şi Polul Nord. Atlantida ! Acestor pionieri ai ştiinţei, se cla­im Pierre Benoit nu e curată ima­­toreşte întinderea câmpurilor cu ginaţie. Se bizue pe un fond de a­ fântâni artesiene, condiţia caze­devăr. Dar omul nu e dintre acele lor, precum şi intensificarea creş­s făpturi care să se deie lesne bătut.­ ferii curmalilor, în partea de nord fost de când e lumea; aşa purile ferbinţi nu sunt oprelişti. Pu- Când vrea ceva, nimic nu-l opreşte a Saharei. E primul pas de mlădie­terea omului nou, care a părăsit dela ţintă, nici moartea, nici natu­­re­a naturii protivnice. Până la sub­faza cremenii şi a ghioagei de spi­­ra. Şi astfel dela 1880, dar mai ales rugarea ei complectă, chiar dacă ar fă, luându-şi drept armă de susţi­ de la 1900, Europa dă atac împotri-jfi să se folosească soarele şi vân­­turile pentru aducerea din belşug a nere aburul, electricitatea ori ben­­va pustiului care o desparte de be­­zina, nu slăbeşte în faţa greutăţilor găţiile nebănuite din interiorul A­naturii. In Alasca îngheţată au con­­fricei. Mai cu seamă prin desechi­tat sub valurile năsipului cărat de struit oamenii oraşe, iar in Texas-ul librul adus de războiţi, „Europei îi vânt; aiurea la distanţe de mii de pustiu acum câţi­va zeci de ani în e foame după tropicele sale“ după kilometri altele s’au ivit, în apa- urmă, au răsărit ca din pământ a­ cum se exprimă E. Gautier, prefe­rentă de discontinuitate, în reali-; rase industriale. Până şi cactuşii sor la Universitatea din Alger, iu cari „Lupta” şi „adevărul” îşi b­ate însă sprijinindu-se cele nou a­­spinoşi, netrebnici, i-au transformat In fruntea năzuinţelor de înlătu­ratorifică din nou dreptul la Ce-a Părute, pe cele de mult apuse. Pe omul în slugi credincioase, care îi rare a neprielnîciei Saharei, stă tr’o politică chibzuită, alăturată în­podişul Tibetului s’au găsit oraşe dau hrană, podoabă ori adăpost. Franţa, în primul rând, Anglia prin tinderii unei reţele de forturi ar­părăsite cine ştie de când, abea în-1 O asemenea prefacere înceată a Egipet în al doilea rând şi la coadă mare. S’a trecut de faza aceasta. O­colţite totuşi de vreme, înţepenite unei egiuni socotită pustie, se în­­vine Italia. Spania, neputincioasă pe raţiunile sunt acum mult uşurate pare-se în aşteptarea stăpânilor de făptueşte sub ochii noştri în Africa, prin frământările ei lăuntrice, s­u prin răspândirea peste tot a postu­apei, care ar schimbă faţa lucruri­lor, problema care e la ordinea zi­lei, e asigurarea unui drum între regiunea Nigerului şi Alger, pentru schimbul între industria europeană şi materiile prime ori de hrană. Tre­buia asigurată întâi liniştea prin­tăţenia românească, este atitu­dinea aceasta incorigibilă, c­n ca­re anumita presă insultă zilnic giraţi minte, a căror delicateţă­­ odinioară. Urmaşii lor s’au retras Salvară, întinsa insulă a morţii, pn­­t numai străinii de neamul acesta nu o pot simţi şi nu o pot jtri­­cepe­aiurea după ochiurile de apă care să în calea legăturii dintre mijlocul se tot micşorează. As­istăm la stân- bogat al Africei şi Europa, e pe gerea unei vieţi străvechi. Cale de a fi deschisă circulaţiei nn retras din luptă. Şi astfel a pornit­rilor de telegrafie fără fir, care scot o armată de exploratori, militari, din izolarea, de atâtea ori tragică, ingineri, geologi, împrăştiaţi în ti­,a legionarilor risipiţi prin nodurile raliori, spre recunoaşterea drumuri-­ principale ale Saharei. La ordinea Aiurea însă gheţarii, ca şi năşi- tensei , titlul de filorie modern al­­lor buze, epre găsirea mijloacelor­­ zilei e problema vechiculelor. Până Procesor universitar acum tot caravana de cămile e sin-'două Erguri occidentale. (Erg==su­­gurul mijloc de transport. Nu­mai prafeţele de dune). Străbaterea s’a poate avea însă importanţa de odi- săvârşit în toată regula. Dela Tom­­nioară, nu numai prin încetineala buclu, pe Niger, până la Paris, unu­l ei, cât prin suprimarea sclaviei, dintre exploratori, n’a pierdut decât Centrele vechi comerciale, din drum,11 zile, iar pentru traversarea pro­­m­urile bătute de odinioară, încep să­­priu zisă a Saharei, numai o săpt­ă­­decadă. Cel dintâi gând fu la dru­jmână. E un record de iuțeală, dar murile de fer. Sunt tot soiul dej in acelaș timp dovadă că drumul pr-oecte, dar nici unul nu s’a pus în plin pustiu e deschis. Greul s’a­­re­­aplicare. Liniile algeriene s’au oprit.rut. Pe urmele automobilelor, nu va în faţa Ergurilor, numai năsip. Pâ-­j întârzia să se învârtească grebele nă la drum de fer, lupta e între ae­­roţi ale camioanelor, înlesnind tran­­­oplan şi automobil. Acesta din ur- sporturile din Sudanul bogat în tot mă a învins pentru moment. Mulţu- soiul de materii prime. Fotografiile mită aplicării principiului rankuri­ luate din aceste călătorii cu auto­­lor şi la automobilele de curse, nă- mobilul, ne arată schimbarea ce are sipui nu mai e nici o piedică, de alt­ loc în Sahara. După cum Neapoli fel ca şi omătul, înaintării auto- nu-l putem concepe fără Vesuv, tot mobilului prin pustiu. Şi în acest aşa de peisajele sahariene cu du­­chip, acum un an în urmă, sea­fă­­nele ca nişte valuri încremenite, cât, pentru întâia oară drumul din era legat mai înainte Palmierul ori Algeria, până la Tombuctu, pe ma­ cămila cu un gheb, numai monturi, Iul Nigerului, un Sudan, cu automo- introdusă în Sahara abea către sfâr­­bitul, începând dela Tugurt, capă­­şitul imperiului roman, când a luat i tul de linie ferată din Alger. (locul elefanţilor. Răbdătoare şi pre-Drumul s’a făcut în 22 de zile, văzătoare, cămilele erau de ajutor începutul fu greu. Se stabili p­re- omului în pace ca şi în războiu. A­­voluţie : automobilele îşi pot trans- cum ele vor fi de prisos sau res­­porta singure benzina; nu mai a­­trânse numai pe lângă sălaşul tri­­veni nevoe de colaborarea caravane- burilor rare. Locul lor îl iau, cel lor de cămile. Fu un mare câştig, puţin pe drumurile directe, care vor Acum trebue de stablit drumul cel forma artere principale de trans­­mai scurt şi mai lesne de parcurs, port, maşinile cu benzină, par la o a doua traversare a Saharei, înfăptuită mai lunile trecute, s’a »****-“ apucat alt drum, mai deadereptul, dela Oran prin gâtul dintre cele

Next