Viitorul, aprilie 1924 (Anul 17, nr. 4820-4844)
1924-04-20 / nr. 4837
Anul a« seapte«spre zecerea Mo. 4837 V /I £ LEI EX. in TARA 4 LEI u.în sfreipofote ABONAMENTE IN TARA Un an--------------— MO iei Șase luni----------— 250 » Trei -------------------1250 In streinătate Un an-----------------1200 lei Șase Suni----------- 600rei » — — — 300 » REDAC TA ADMINISTRAŢIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vasa via de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 51/23, Redacţia el Administraţia9/23 ti 3/11 ANUNCIuRI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Duminică 90 Aprine *424 Manuscriptele nepublicate se distrug 2 LEI EX. In TARA 4 LEI ex. în sutot? ANUMITA PRESĂ, MI GOLDSTEIN, DOBROGEANU GHEREA Anumita presa, incorigibilă în acţiunea ei disolvantă de toate zilele, ne sileşte să revenim asupra lipsei de pudoare cu care i-a făţiş apărarea tuturor ticăloşiilor şi tuturor ticăloşilor, punând astfel desigur prea mult la în Şi iată de ce atunci, anumita presă şi anumiţii ei redactori, meşteri în diferite specialităţi, şi-au făcut încă una şi din aceasta nesocotire a unui simţimânt general de opinie publică, transformându-se în apărători ai tucercare o răbdare cu adevărat eturor asasinilor şi ai tuturor semiară,i complotiştilor, în vreme ce nu nici atmosfera prea încărcată găsesc cuvinte în deajuns de aşa vremurilor de azi, nici acele pre ca să critice opera de consoevenimente cari marchează anume simţiminte de opinie publică şi nici chiar manifestarea, uneori brutală, a simţimintelor acestora, nimic în sfârşit din ceea ce constitue învăţăminte ce se desprind din asemenea manifestări, nu slujeşte ca să schimbe mentalitatea suspectă a celor ce scriu şi conduc anumita presă. Este la domnii aceştia o mentalitate care zilnic se răsfaţă impertinentă şi sfidătoare în coloanele ziarelor din Sărindar şi cari se ospătează de preferinţă VREMELNICUL Apariţiunea noului volum „Tănase Scatiu“, romanul din seria celor scrise de incontestabil marele literat Callin Zamfirescu, ne aduce în cu tot ce înseamnă din lăuntruminte vechea discuţie asupra trăiaciune dizolvantă şi tot ce reprezintă din afară atitudine duşmănoasă Statului român. Ostilitatea, faţă de ţara aceasta, în care vânduţii de toate categoriile şi nemernicii de toate speciile îşi permit orice îndrăzneală, este o ostilitate atât de permanentă, încât orice ticăloşie îşi găseşte o scuză în coloanele anumitei prese, cu singura condiţie ca să reprezinte un gest jignitor, un act de vrăjmăşie împotriva siguranţei interne sau demnităţei acestui Stat. De altfel numai aşa se explică grija cu care in ultimele zile, ca şi în alte dăţi, ziarul „Lupta“, spre pildă, ţine să emoţioneze opinia publică cu următoarea veste senzaţională: ‘ — „Max Goldstein, condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru săvârşirea atentatului de la Senat, se află în a douăzeci şi una zi de grevă a foamei. Motivul ar fi răul tratament la care ar fi supus“. Vă închipuiţi, prin urmare, ce ţară vinovată e aceasta, în care un asasin ordinar — a cărui bombă a ucis la Senat un ministru şi un episcop al ţarei,— nu este tratat la ocnă cu eleganţa şi întreaga solicitudine, pe care anumita presă, dintru simpatie explicabilă, o pretinde pentru tovarăşul Max Goldstein. „Adevărul“, la rându-i, îşi are şi el protejaţii lui în lumea aceasta excepţională de dinamitarzi ■ şi comunişti. In numărul de alaltăeri al celui mai autorizat organ din anumita presă, se anunţă, cu o emoţiune care tremură în fiece literă din preţioasa informaţiune, că tovarăşul Dobrogeanu-Gherea, uinul dintre comuniştii recent arestaţi, s'a hotărît ca la greva foamei să adauge şi pe aceea , petci. * Se înţelege că „Adevărul“ luând act de această eroică hotărlre a unuia din cei cari, în tovărăşia dovedită a duşmanilor din afară, lucrează zi cu zi împotriva siguranţei Statului român, se adresează ca de obicei guvernului, observându-l pe un ton imperativ: i'i'j' i . — „"Atragem atenţia guvernu PETRONIUS lui asupra răspunderei grave ■pe care şi-o ia". . . Ei bine, noi vom mărturisi în toată sinceritatea că nu ne emoţionează nici faptul că bucătăria de la Doftana nu mai este în gustul d-lui Max Goldstein, după cum nu ne impresionează nici maimuţăreala importată a junelui comunist Dobrogeanu-Gherea cu toată îndoita d-sale grevă şi a foamei şi a setei. Domnii aceştia au păcătuit şi păcătuesc prea mult împotriva României, au duşmănit-o şi o vor mai duşmăni încă desigur, ca să le mai purtăm până şi grija în cercărei la care le place să-şi pună rezistenţa stomacală. Ceea ce vrem să reţinem, însă, din apropierea celor două ştiri lidare a noului Stat român. NOTE în literatură uiciei romanelor în care se descriu moravurile unei anumite epoci. S’ar părea că aceste descrieri fiind legate de un mediu, îşi pierd savoarea când o nouă generaţie de cetitori vine cu alte temperamente, dar mai ales cu alte idei despre alcătuirea socială. Produsele literare în care se restrângă conflictele sociale, contradicţii, de educaţie sau de clase, s’ar părea că sunt a priori sortite să nu fie apreciate şi iubite, decât numai în cadrul epocei în care au fost scrise. Şi e drept că multe, foarte multe din producţiile estetice devin caduce tocmai din această pricină. Se întâmplă, însă, că teatrul lui Caragiale este tot aşa de viu, dacă nu chiar mai viu decât pe vremea când exista aidoma în societatea românească tipurile de oameni ce nu ştiau să vorbească, care făceau politică cum făceau eroii comici ai marelui nostru scriitor. Moravurile s’au schimbat, modelele pe care le avea în vedere Caragiale când a scris capodoperile lui au dispărut şi totuşi interesul a rămas acelaş. In „Tănase Scatiu” al lui Duiliu Zamfirescu avem tipul proprietarului de pământ rău, hrăpăreţ, avem o clasă de tărani obijduiţi robi ai proprietarului. Astăzi societatea românească e alta. Se vor fi găsind oameni răi ca Scatiu, dar nu mai pot ca latifundiari, şi în această calitate unică să-şi arate răutatea lor. Totuşi oricine va ceti azi pe Tănase Scatiu va simţi o reală plăcere estetică. Şi atunci ne vine în minte adevărul că o creaţiune adevărată de artă trăeşte vecinie tânără, prin realizarea psihică pe care autorul mare a ştiut să o facă în opera sa. Dacă eroii, în teatru, sau în roman, în poezia epică în general sunt oameni, ei vor trăi vecinie, căci noi nu urmărim în artă adevărul decorului în care acţiunea se desfăşoară, ci veracitatea mobilului sufletesc, consecvenţa motivelor şi înlănţuirea logică şi firească a faptelor. In artă noi plutim în vis. Visul pentru a fi încântător se cere să aibă o continuitate şi să realizeze o stare de suflet. Unde întâlnim scriitori de aceştia, ei nu sunt ai unei vremi, ci ai omenirei întregi, pentru că au ştiut, tocmai să dea toată, atenţia lor eternului omenesc, iar nu vremelnicei schimbări de decor în care viaţa se desfăşoară. Duiliu Zamfirescu, care ni se pare că nu a fost destul de preţuit de marele public pe vremea când trăia, este tocmai unul din aceşti scriitori adevăraţi, cari au prins în cadrul artei lor fărâma de viaţă eternă ce o găsim în minunea minunilor ce se chiamă sufletul omenesc.... Reiinat„ Un portret dîn ,/Europe Nouvelle“ D. Marcel Ray publică in revista l’Europe Nouvelle tut portret al M. S. Reginei Maria, din care extragem următoarele pasagii : „Era odată un duce de Saxa-Coburg care, înconjurat de o mică curte după vechea modă germană, domnea și trăia la Coburg intr’un castel destul de somptuos, la intrarea unui parc foarte curat ce se pierdea in pădure. Acest duce de Coburg era şi duce de Edimburg , fiu al reginei Victoria şi al Prinţului Consort”. 1 '! j După ce vorbeşte despre celelalte trei surori ale M. S. Regina, publicistul francez continuă : „Dar aceea pe care zânele cele bune au acoperit-o de daruri cu generozitate, este Maria. Regina României. „Regina Maria n’a fost infirmieră în vremea războiului, orice s’ar fi spus, și cu toate că imaginea sa cea mai populară este o fotografie care o arată îmbrăcată în alb, cu tâmplele strânse în bonetul candid cu cruciuliţa roşie în frunte. Această imagine de legendă este de când Parisul, adică sufletul Franţei, sărbătorea cu fast regesc şi entusiasm sincer pe Suveranii României, printr’o coincidenţă, care desigur nu e întâmplătoare, noi ne înghenuncheam inimele şi aclamam in Bucureşti, cu toată exuberanţa noastră latină, pe Alfred Cortot, cel mai nobil ambasador al geniului musical francez, preotul şi regele pianului. Schimbul acesta de artişti între Franţa şi noi, e chezăşia celei mai trainice alianţe sufleteşti şi dovada chiar a înfrăţirii noastre politice indisolubilă. Deasupra hotarelor strâmte şi a realităţilor fisice care ne desparte, In clipele divine de împărtăşanie artistică, când inimele noastre înălţate in sfere de contemplaţie şi de vis pierd noţiunile de timp şi de spaţiu, atunci devenim cetăţenii unei „patrii intelectuale“ în care frumosul domneşte stăpânitor şi el nu ne cere alt bir decât prinosul necondiţionat al emoţiunei noastre întregi. 1 In locul soldaţilor căzuţi vin alteforţe noi. Ei sunt nişte unităţi egale care pot fi înlocuite una pran alta— omenirea posedând fonduri inepuizabile de vieţi omeneşti. De altfel viaţa naţiunilor curge deasupra istoriei armatelor, geneza războinică şi cea socială neavând decât rare ori puncte de contact. Adevărata acţiune a generaţiilor nu e cuprinsă numai în bătălii care nu sunt poate decât arabescurile şi fantezia istoriei. Dar când o generaţie de artişti şi de gânditori ar fi suprimată înainte de a fi atins ceasul puterei senine şi al glorioasei fecundităţi, când ea se înneacă strivită sub povara unor evenimente pe care nu le-a preparat dar nu le-a putut evită; când trece fără să-şi fi dat formula definitivă şi când răpeşte cu ea în mormânt taina unui geniu neexprimat, iată primejdia şi dezastrul! La pericolul acesta e poate expusă generaţia care în zilele noastre îşi atinge maturitatea. Oricare minte frământată de agereai adevărată decât legenda. Regina n'a’men®a probleme îşi dă seama cu emoţiune de groaza unei astfel de eventualităţi. Să fie predctip,tin deci de înflorirea şi viitorul artei şi artiştilor noştri. Ei sunt sarea pământului, cea mai curată eflorescenţă şi cea urmat, zdruncinată pe drumuri desiun mai scumpă mândrie a noastră; ei date, coloanele lamentabile de refugiaţi sunt partea vie a societăţilor. Prin fost ataşată de un Spital , ea n’a îngrijit, sub ordinele câtorva medici, câteva sute de răniţi. Ea a făcut mult mai mult. A vizitat zi după zi, neobosită, toate spitalele şi toate ambulanţele de pe front şi din înapoia frontului ; ea a cam fugeau cu aşternuturile, cu boarfele şi cuştile lor de păsări ; ea a strâns pe lângă dânsa şi a îngrijit pe copii părăsiţi sau pierduţi, aducând pretutindeni unde o chema telegraful, medicamente, merinde, lapte şi mai ales prezenţa şi surâsul ei, cari întăreau şi dădeau încredere tuturor. Nu sunt mulţi răniţi sau mutilaţi fi văzut la căpătâiul, lor şi cari să nu o audă rostind cuvintele cari trebuiau spuse... „Se vor găsi zilele acestea, prin ziare, alte portrete cari o înfăţişează ca o ţărancă româncă, mai româncă şi mai rustică decât frumuseţile săteşti ale Carpaţilor ; sau, radioasă şi în ei se manifestă virtualitatea popoarelor şi cauza strălucirea lor. Ei singuri constituesc printr’o acumulaţie progresivă lanţul şi calea lactee a solidaritălţei la care sunt înhămaţi, este muncă la nominal fiind de ziL omenească supremă, muncă prin Anuitatea acestui împrumut nu maiestuoasă care opera se continuă prin operă, va trece de ioo milioane lei anual, costume de curte. Se va vedea mai aaa ^ ajJ* c a 31r„e,?*iî anuitate, care, în câţiva ani, pe măales pe străzile Parisului părul ei de aur f sură ce leul se va urca’ va scâdea uşor, ochi ei albaştri-cenuşii ca orizon- ^ 1 !fnnt,îi' proporţional cu această urcare puiul câmpiilor englezeşti, nobilul ei pro- ie^ dm întunenc frumosul şi adevă- aturue într’un termen nu Prea uc si uşor - iar tu)- Vai, dar generaţiei aceleia care , , ajunge, int’ un termen nu prea,, cei privilegiaţi o vor auzi vorbind’ de lasă să-i scape din mâini facla lumi- îndepărtat (morit mutul este pe 30 minatului cu fire aeriene, nei. O întrerupere de continuitate în ani) la o anuitate chiar de 20 tmlucrurile noastre din Franţa, de literatura şi de arta noastră cu toată vnteli- transmiterea cugetărei este genţa şi sensibilitatea marilor dame din vărat şi sfâşiere a Istoriei alte vremuri. Cer iertare cititorului dacă par a „Ziariştii din vremea asta mai puţin mă fi depărtat cu totul de imprefrită, mama unei femei ce a rămas atât de tânără, şi Suveranei unei ţări care, mărită de războiu, a încetat tocmai de a fi o naţiune balcanică pentru a deveni o mare naţiune. Dar e un fapt că trei cel puţini din cei cinei copii şi Săi poartă sati vor purta Coroana Regală , Prinţul Moştenitor, Regina Sârbilor, Croaţilor şi Slo vendor şi în sfârşit Regina Elenilor. E adevărat că de câteva săptămâni nu mai nici Rege nici Regină la Atena, opera lor omenirea se caută, se iu jBerile româneşti, beşte şi se recunoaşte simpatică ei. In orice caz procentul împrumuînsăşi în spaţiu şi în durată. Artis-tului comunei Bucureşti, cuprinzânromâni cari să n’o fii nu pot fi ca soldaţii înlocuiţi adu-se amortizarea, cheltuelile de c fil clasic, mersul ei graţios şi uşor, iar Note şi impresii CU PRILEJUL ” concertelor măiestrului ALFRED CORTOT • . - cur fi treptat şi pe nesimţite transau numit ne Regina Mana , masta pe care 1-0 datoram asupra conf . A , • f J , lalcanilor, titlu care nu sta bine u certelor marelui Cortot al cărui ge- J , 'r niu a epuizat de mult toată gama superlativă a laudelor. Eu socotesc de altfel că e bine cel puțin cu prilejul unor asemenea___________________ sărbători înalte cum au fost con-J Dg a continuă 'd. 'dr. certele maestrului francez să ne ex- făcut mare desvoltare principiului de plicăm puterea de magie a adevăr* Co**'«««» conlucrare a proprietarilor cu coţilor artişti și să ne dăm silințele sumelor pentru aceste lucian, ^ jmma. a da*posibilități de desvoltare talon- urmează: In orjce caZj aceste 200 milioane na. ^0r noastre reale, cari vor fi mai- j 3^0 milioane lei sunt destinate ne vor da putinţa de a pune în stare Dar Ori nn este o ţară unde dela IT- ne P°â°aIm noastră ca popor şi vor prnir desvoltarea lucrurilor de cap de perfecţie cel puţin arterele irilvate încoace s’au văzut adesea Regii constitui aportul nostru de lumină apg dela Slobozia-Clinceni, portante radiale de mare penetrarevenind’’. .adus civilizaţiei universale. jpentru terminarea şi plata lucrărilor ţie din Capitală. . ...............gt ....... ■ I j j ! CINC1NAT PAVELESCU începute anul trecut. Este vorba de' Toate aceste lucrări vor fi execu Scopul piecării la Longra „Grupul englez şi comuna Bucureşti, ne declară domnul primar al Capitalei căzând de acord asupra bazelor împrumutului, îmi rămâne de stabilit, în principal, numai cursul de emisiune, ceea ce în împrejurările actuale prezintă unele dificcităţi din pricina unor intervenţiuni nejustificate de a ne face să plătim cuponul unui împrumut făcut mai de mult de statul român în Germania, împrumut care a trecut după război în mâini engleze. Dificultăţile provin din faptul că comitetul bursei din Londra, ezita a face să se coteze acolo titlurile româneşti de stat sau comuunale. Sper totuşi că acţiunea hotărâtă a ministrului nostru la Londra şi explicaţiunile ce se vor da vor fi suficiente pentru a face să se coteze mai departe, la bursa din Londra, hârtiile româneşti. Cota de emisiune o ade- lioane dacă livra sterlină ar fi cotată 150 lei. Livrele Sterlinge ce se vor lua vor lua lucrările de edilitate de care Capitala are nevoe. Destinaţia sumelor D-l Dr. I. COSTINESCU Preşedintele comisiunii interimare a Capitalei ţţnu putea deservi o parte din ocolul 4 care a fost totdeauna abandonat în ce priveşte aprovizionarea cu apă. Din această sumă de 310 milioane se vor mai face şi reparaţiuni la canalele existente şi se va începe lucrarea a două colectoare mari care vor asana cartierele Floreasca, Colentina, Pantelimon şi Dudeşti, care „Pentru lucrările de pavaj am destinat deocamdată o sumă de 200 milioane, ceea ce este departe de a reprezenta necesarul pentru refacerea din nou a 50 km., strade, plus 40 km, care nu au fost niciodată și nici pavate nici chiar nivelate. Cum această sumă nu va acoperi aceste nevoi va trebui să dăm o cât UTILITATEA UNUI ÎMPRUMUT REFACEREA CAPITALEI — Suma realizată din împrumutul contractat In Anglia, va fi destinată exclusiv satisfacere! navoilorr edilitare ale Bucureştilor — —Un program de activitate pentru doi ani- Declaraţiunile d-lui dr. I. COSTINESCU, primarul Capitalei «nun «lela 6 dim. la 10 seara). Seve,1“ fe cutare Prin licitaţie publică şi mai face câteva conducte mari deimnc o centimă din aceste sume in alimentaţie în Capitală, un rezervor 1va / întrebuinţată în alte dij nou de apă la Cotroceni, două grupe TMC.?EDÎ decât Pentru lucrări purede pompe noui la uzina hidraulică iahitare, lucru care va fi prevăzut şi se va da o deosebită atenţie de:chiar ,nu invenţiunea de împrumut, voltărei reţelei in oraş pentru a se pentru a lega de această obligaţiune orice administraţiane comunală prezentă sau viitoare. Parlamentul votând legea prin care Comuna Bucureşti este autorizată să închee, pentru satisfacerea nevoilor ei edilitare, un împrumut plata acelor lucrări care ne-au dattate prin instituţiunea uzinelor ca, posibilitatea să avem un surplus do 1 munale, care are un consiliu comapă chiar în toamna anului 1923 pus din specialiști tehnicieni. ..v.vjiu. uu uut/iuuju, (actualmente se distrbue 90—95 m. i ■ . . . , în Anglia până la valoarea totală de c. zilnic cu presiune de 30 m. în con- Jîn ffUl„1 °rîf^IftîT°J.. *î:_l3'® 2.600.000 livre sterline sau 10.400.000 dolari, d. dr. I. Costinescu, primarul Capitalei va pleca la Londra, în cursul săptămânei viitoare, în vederea perfectărei convenţiunei de împrumut, asupra căreia, principial, s’a căzut de acord înainte de a se fi votat legea. ' Am crezut oportun să întrebăm pe d. primar al Capitalei, asupra acestei chestiuni care interesează atât de aproape întreaga populaţiune a Capitalei. D-sa cu multă bună voinţă ne-a făcut următoarea expunere a scopului plecărei d-sale la Londra şi a destinaţiunei ce va da sumelor realitate din acest Împrumut : Restul sumei care va rezulta din schimbul livrelor în lei va fi întrebuinţat pentru plata unor datorii mai vechi pe care le are comuna în străinătate, pentru materiale de salubritate, tuburi de fontă, maşini etc ce au fost cumpărate în valută streină şi pentru completarea materialului de salubritate de care se simte mare nevoe. Sper că aceste lucrări vor fi executate în cel mult doi ani de zile şi că chiar in toamna, acestui an se va resimţi o mare schimbare prin investirile noui ce se vor face cu acest împrumut. In ceea ce priveşte necesitatea împrumutului, ea este simţită de toată lumea şi ceea ce trebue să ne preocupe este modul de întrebuinţare a lui. „ Această efiestiune, indiced. dr. I. Costinescu, mă preocupă în primul rând. Am luat toate măsurile ca oricine va fi în capul comunei, banii să nu fie întrebuinţaţi decât în mod absolut cinstit şi cu maximum de utilitate edilitară. In legătură cu aceasta este şi sta- _________________ universale. Inabilirea cotei cu care se vor primi ti sunt supuse mereu inundaţiunilor. Huminatul , , „Pentru lucrări “de iluminat şi unii printr alţii. Toţi sunt necesari misiune, comisionul băncilor, etc., ietriCitate industrială se vor destina 1Q0 milioane lei, cu care se va şi în concertul intelectual fiecare din nu va trece de 11 şi un sfert asupra ei îşi păstrează însemnătatea, spe sumelor în livre sterline ce se vor an cială şi valoarea numerică; munca pune la dispoziţia comunei dobânda,^ ' citate necesară Capitalei. Iluminatul public care este atât de insuficient a o azi va fi ameliorat in partea centrală, iar la periferie, unde nu există nici un fel de iluminat decât acela cu lămpi Orse de petrol puse acum în urmă, se va o desvoltare cât mai mare, ilu Materiale de salubritate A. S. u i ECOURI La Belfast în Irlanda casa preotului Scott este de câtva timp tulburată de sgomote sinistre şi supranaturale. îndată ce apune soarele se pornesc urlete, ţipete, ferestrele sunt zguduite de mâini invizibile. Toate sforţările poliţiei n’au putut descoperi pe vinovaţi. In primul trimestru din anul acesta Germania a importat din Franţa 80.000 cai. In 1923 cumpărăturile făcute de germani în America s’au ridicat la suma de 80 milioane dolari. In Ianuarie 1924, Germania a importat fructe de 6 milioane şi jumătate, livre sterline la Londra după ce toată luna , Martie a fost cald, de la 8 Aprilie ninge şi e frig ca iarna. n tânăr inventator englez d. Grindell Matthews, continuă experienţele cu „raza invizibilă’* pe care susţine că a descoperit-o care va avea proprietatea de a face să cadă avioanele din sbor. Raza invizibilă poate produce exploatarea depozitelor de muniţii şi să ucidă fără ca să poată fivăzută la timp. Turcia a fost suspendat „regimul sec“. Taxa pe alcool a fost restabilită. Băuturile importate vor plăti de 12 ori taxa vamală. Guvernul va monopoliza fabricarea, vânzarea ca şi importul alcoolurilor. Continuarea în pa2a SAHARA Aşa va fi veşnic, cât omul îşi va duce viaţa pe pământ. Intr’o parte să dărâmă, în alta se construeşte. Ca argintul viu energia omenească se mută din loc In loc. E neogoiată. Civilizaţiile vechi s’au înmormân de I. glMi®NES€»J neogoietei energii franceze, în pri-'de înaintare sigură. In special Samur rând e învierea puterii coloni- hara de apus, a fost cercetată cu zatoare a strănepoţilor Romanilor, amănunţime, luându-se ca bază de La începutul veacului al XlX-lea, operaţiuni Algeria şi Marocul, deşi imensul pustiu al Saharei, e aproa- misiunea Tibo, plecând din Sudanul pe tot aşa de necunoscut ca şi cel al francez a făcut cele mai de seamă Australiei. Pe urmă începună, rar recunoaşteri asupra lacului Tşad, în de tot, îndrăzneţi exploratori să pă-j nima Saharei şi a Munţilor Tibeşti, trundă tot mai adânc. Se cunoaşte‘din drumul cel mai scurt ce ar legă tragicul sfârşit al multora dintre Mediterana, prin Tripolitania, cu aceştia. Sahara a făcut victime pe drumul de fer din sudul Africei omeneşti ca şi Polul Nord. Atlantida ! Acestor pionieri ai ştiinţei, se claim Pierre Benoit nu e curată imatoreşte întinderea câmpurilor cu ginaţie. Se bizue pe un fond de a fântâni artesiene, condiţia cazedevăr. Dar omul nu e dintre acele lor, precum şi intensificarea creşs făpturi care să se deie lesne bătut. ferii curmalilor, în partea de nord fost de când e lumea; aşa purile ferbinţi nu sunt oprelişti. Pu- Când vrea ceva, nimic nu-l opreşte a Saharei. E primul pas de mlădieterea omului nou, care a părăsit dela ţintă, nici moartea, nici naturea naturii protivnice. Până la subfaza cremenii şi a ghioagei de spira. Şi astfel dela 1880, dar mai ales rugarea ei complectă, chiar dacă ar fă, luându-şi drept armă de susţi de la 1900, Europa dă atac împotri-jfi să se folosească soarele şi vânturile pentru aducerea din belşug a nere aburul, electricitatea ori benva pustiului care o desparte de bezina, nu slăbeşte în faţa greutăţilor găţiile nebănuite din interiorul Anaturii. In Alasca îngheţată au confricei. Mai cu seamă prin desechitat sub valurile năsipului cărat de struit oamenii oraşe, iar in Texas-ul librul adus de războiţi, „Europei îi vânt; aiurea la distanţe de mii de pustiu acum câţiva zeci de ani în e foame după tropicele sale“ după kilometri altele s’au ivit, în apa- urmă, au răsărit ca din pământ a cum se exprimă E. Gautier, preferentă de discontinuitate, în reali-; rase industriale. Până şi cactuşii sor la Universitatea din Alger, iu cari „Lupta” şi „adevărul” îşi bate însă sprijinindu-se cele nou aspinoşi, netrebnici, i-au transformat In fruntea năzuinţelor de înlăturatorifică din nou dreptul la Ce-a Părute, pe cele de mult apuse. Pe omul în slugi credincioase, care îi rare a neprielnîciei Saharei, stă tr’o politică chibzuită, alăturată înpodişul Tibetului s’au găsit oraşe dau hrană, podoabă ori adăpost. Franţa, în primul rând, Anglia prin tinderii unei reţele de forturi arpărăsite cine ştie de când, abea în-1 O asemenea prefacere înceată a Egipet în al doilea rând şi la coadă mare. S’a trecut de faza aceasta. Ocolţite totuşi de vreme, înţepenite unei egiuni socotită pustie, se învine Italia. Spania, neputincioasă pe raţiunile sunt acum mult uşurate pare-se în aşteptarea stăpânilor de făptueşte sub ochii noştri în Africa, prin frământările ei lăuntrice, su prin răspândirea peste tot a postuapei, care ar schimbă faţa lucrurilor, problema care e la ordinea zilei, e asigurarea unui drum între regiunea Nigerului şi Alger, pentru schimbul între industria europeană şi materiile prime ori de hrană. Trebuia asigurată întâi liniştea printăţenia românească, este atitudinea aceasta incorigibilă, cn care anumita presă insultă zilnic giraţi minte, a căror delicateţă odinioară. Urmaşii lor s’au retras Salvară, întinsa insulă a morţii, pnt numai străinii de neamul acesta nu o pot simţi şi nu o pot jtricepeaiurea după ochiurile de apă care să în calea legăturii dintre mijlocul se tot micşorează. Asistăm la stân- bogat al Africei şi Europa, e pe gerea unei vieţi străvechi. Cale de a fi deschisă circulaţiei nn retras din luptă. Şi astfel a pornitrilor de telegrafie fără fir, care scot o armată de exploratori, militari, din izolarea, de atâtea ori tragică, ingineri, geologi, împrăştiaţi în ti,a legionarilor risipiţi prin nodurile raliori, spre recunoaşterea drumuri- principale ale Saharei. La ordinea Aiurea însă gheţarii, ca şi năşi- tensei , titlul de filorie modern allor buze, epre găsirea mijloacelor zilei e problema vechiculelor. Până Procesor universitar acum tot caravana de cămile e sin-'două Erguri occidentale. (Erg==sugurul mijloc de transport. Numai prafeţele de dune). Străbaterea s’a poate avea însă importanţa de odi- săvârşit în toată regula. Dela Tomnioară, nu numai prin încetineala buclu, pe Niger, până la Paris, unul ei, cât prin suprimarea sclaviei, dintre exploratori, n’a pierdut decât Centrele vechi comerciale, din drum,11 zile, iar pentru traversarea promurile bătute de odinioară, încep săpriu zisă a Saharei, numai o săptădecadă. Cel dintâi gând fu la drujmână. E un record de iuțeală, dar murile de fer. Sunt tot soiul dej in acelaș timp dovadă că drumul pr-oecte, dar nici unul nu s’a pus în plin pustiu e deschis. Greul s’areaplicare. Liniile algeriene s’au oprit.rut. Pe urmele automobilelor, nu va în faţa Ergurilor, numai năsip. Pâ-j întârzia să se învârtească grebele nă la drum de fer, lupta e între aeroţi ale camioanelor, înlesnind tranoplan şi automobil. Acesta din ur- sporturile din Sudanul bogat în tot mă a învins pentru moment. Mulţu- soiul de materii prime. Fotografiile mită aplicării principiului rankuri luate din aceste călătorii cu autolor şi la automobilele de curse, nă- mobilul, ne arată schimbarea ce are sipui nu mai e nici o piedică, de alt loc în Sahara. După cum Neapoli fel ca şi omătul, înaintării auto- nu-l putem concepe fără Vesuv, tot mobilului prin pustiu. Şi în acest aşa de peisajele sahariene cu duchip, acum un an în urmă, seafănele ca nişte valuri încremenite, cât, pentru întâia oară drumul din era legat mai înainte Palmierul ori Algeria, până la Tombuctu, pe ma cămila cu un gheb, numai monturi, Iul Nigerului, un Sudan, cu automo- introdusă în Sahara abea către sfârbitul, începând dela Tugurt, capăşitul imperiului roman, când a luat i tul de linie ferată din Alger. (locul elefanţilor. Răbdătoare şi pre-Drumul s’a făcut în 22 de zile, văzătoare, cămilele erau de ajutor începutul fu greu. Se stabili pre- omului în pace ca şi în războiu. Avoluţie : automobilele îşi pot trans- cum ele vor fi de prisos sau resporta singure benzina; nu mai atrânse numai pe lângă sălaşul triveni nevoe de colaborarea caravane- burilor rare. Locul lor îl iau, cel lor de cămile. Fu un mare câştig, puţin pe drumurile directe, care vor Acum trebue de stablit drumul cel forma artere principale de transmai scurt şi mai lesne de parcurs, port, maşinile cu benzină, par la o a doua traversare a Saharei, înfăptuită mai lunile trecute, s’a »****-“ apucat alt drum, mai deadereptul, dela Oran prin gâtul dintre cele