Viitorul, iunie 1924 (Anul 17, nr. 4869-4892)
1924-06-10 / nr. 4875
Anul a! seag de-spre-zecelea Mo. 4875 £ LEI EX. In TARA 4 LEI ex. in streiminte ABONAMENTE IN TARA Un an------------- 500 tel $ase luni — — «- 250 » Trei » — — — 125 » Un an— — — —1200 lei 1 Sase luni-------- 600 » Trei ------------ 300 » in streinitate REDACTIA ADMINISTRATIA STR. EDGARD QUINET No. 2 , (Visa-Tis de Hotel Capşa) 11 STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefoanele: Direcţia 91/23; Redacţia 91 Administraţia 19/23 şi 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului *Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug S 10 iunie 1924 2 LEI EX. In TARA 4 LEI ex. in Msiste In „Revue des Deux Mondes*" au apărut o serie de articole semnate de fostul preşedinte al consiliului din Rusia, d. Kokovtzoff, asupra actualei situaţii agricole sub regimul sovietic. Mândria Rusiei şi marea ei bogăţie oferau odinioară produsele pământului rusesc. Astăzi agricultura rusă prezintă cele mai evidente dovezi despre modul dezastruos cu care sovietele conduc această ţară uriaşă . „Pentru a-şi continuă existenţa, guvernul sovietelor a trebuit să admită unele concesii proprietăţei particulare. Dar concesiile făcute n’au avut alt scop decât de a scoate şi mai multe resurse financiare, de la ţărănimea care este cu adevărat unicul element productiv al Rusiei. Politica economică bol— ■—— Uşurările admise sunt de altfel foarte fragile. Guvernul din Moscova îndată ce va socoti necesar, le va suspenda şi va face mari experienţe pentru a satisface în primul rând exigenţele partidului comunist de care depinde, sau când falimentul unei politici economice necumpănite ii va sili să ia măsuri drastice. Vom asista din nou la represiuni contra ţăranilor, batalioanele roşii vor opera din nou pentru aantrena „marile adevăruri economice" necunoscute încă în lumea întreagă şi pe cari poate nici nu le-a visat Karl Marx însuşi. In acest caz iar se va produce haosul acolo unde observatorii superficiali au crezut că întrevăd o evoluţie ba chiar stabilirea unei ordine durabile. In aceste condiţiuni nu numai că agricultura nu se va putea reface din situaţia in care a ajuns astăzi, ci se va periclita din ce in ce mai mult. Pentru a dovedi aceste concluzii, autorul acestui articol dă și câteva date statistice referioare la situaţia actuală agricolă din Rusia. 1-" Scăderea producției " " Suprafața terenurilor cultivate care eră de 81 milioane de dlatine (aproape egal cu un hectar) în 1913, a scăzut la 59 milioane in 1923. înainte de revoluție se recoltă pe teritoriul actual al Rusiei aproape 4 miliarde puzi (un pod reprezintă 16 kgr.) cereale. In 1923 recolta a fost evaluată după ultimele statistici sovietice, la 2. 266 milioane pu zi, ceea ce echivalează cu 56 la sută din producţia de odinioară. Această scădere mare în producţia agricolă a fost una din cauzele foametei din 1921. Trebue dealtfel să se ştie că foametea n’a încetat nici astăzi in multe provincii, şi adeseori răzbesc în presa străină ştiri despre această situaţie tragică . Situaţia exportului Iată de ce exportul de cereale a ajuns pentru Rusia o imposibilitate. Cu toate imensele sforţări fecute de guvernul rus, în 1923, au fost exportate 40 milioane puzi de cereale, pe când in lpr.3 exportul rusesc se Cifra la 505 ___________ ^ î milioane puzi. Si chiar acest minim exsemnificatia ce o merită. Congresul u-iP°.rt pentru o tarii imensă ca Rusia, averescan 'rămâne pentru noi o dovadă farait protestări, nevoia populaţiei fiind că trecuta guvernare a fost mai fructu- i foarte mare, pasă pentru membrii acestui partid de Cele mai triste indicii asupra decăderei agricole, sunt relevate mai ales de statisticile referitoare la situaţia şeptelului şi producţia maşinelor agricole. Starea precară a acestor doi factori principali ai agricultura vor face ca ani întregi să dureze lipsa şi suferinDin 21 milioane cai, n’au mai rămas de cât 8.686.000 şi numărul lor continue să tot scadă. Sunt mii de ţărani cari nu mai posedă cai astfel că şi trans REGIMUL SOVIETIC INI RUSIA - Din realităţile „adevărurilor economice” ale doctrinei marxiste ce porturile locale se resimt din ce in mai mult. In ,rr 13, numărul vacilor era de 22 milioane, astăzi sunt mai puţin de jumătate , ei erau 79 milioane, astăzi au rămas 13 milioane ceea ce pentru marea Rusie echivalează cu ruina totală a creşterei şi producţiei acestor animale. Au pierit în special toate animalele de rasă, reproducătoare, ceea ce va face foarte anevoiasă o restabilire normală şi e un indicii, mai mult a ruinei economice în care se sînte Rusia. Tot aşa e şi situaţia întregului utilaj africol ; înainte de război se importau anual maşini şi unelte, pentru 50 milioane ruble-aur. Se fabricau în ţară unelte de tot soiul în valoare de 520 miilioane ruble-aur. Actualmente aproape că nu se mai importă maşini din străinătate, iar producţia internă de unelte agricole a scăzut până la 13 la sută, în ce priveşte uneltele simple cum sunt secerile, pluguri, etc. Celelalte aparate mai complicate ca secerăturile mecanice, batozele, etc. sunt în şi mai mare proporţie scăzute. După şase ani de regim sovietic, aceste sunt rezultatele^ practice cari se pot vedea în Rusia.•* DARUL UNU! MILIARDAR Miliardarul american care a dăruit de curând 18 milioane dolari pentru reconstituirea catedralei din Reims, şi pentru grădinile din Versailles şi Fointainebleau. iji.t.ii) -■ D-l JOHN D. ROCKEFFELER JUNIOR cotim fundaţiile ce s’au produs săpămânile trecute în Serbia, prin revărsările Savei şi Dunărei, au distrus recoltele pe o suprafaţă de 135.000 hectare conferinţa generală a bisericei metodiste episcopale din Statele Unite a dsfiinţat din canoanele sale, paragraful care interzicea dansul, jocul de cărţi şi vizitarea teatrelor, interdicţie ce data din 1872. Metodiştii au obţinut acest succes la congres cu o majoritate „sdrobitoare“ spun ziarele engleze. ‘ ------------XXX------------ ZI CU ZI întrunirea filarelui partid al d-lor Averescu şi TrancU-Iaşi s-a desfăşurat în mod vrednic de acest partid . Defilări, discursuri cari nu spun nimic, ,,barca ajunge la ţârm", „suntem gata a fi la postul de onoare”, etc. Moţiunea e delicioasă. Vrem puterea pentru a duce mai departe opera noastră ! Ah ! opera „noastră” ce bine o cunoaştem ! Şi ce proaspătă e in mintea noastră guvernarea d-lor Tăzlăoanul şi Văteanu ! ■? ! ‘ * Se va face sau nu se va face fuziunea, — aceasta nu interesează ţara,cât o interesează că in fine d. Stere nu şi-a pierdut rolul de animator în rândurile anarhiei d-rului Lupu şi procedeurilor Consiliului Dirigent. Munţii s’au cutremurat şi a eşit un şoarece. Salvarea d-lui Stere de la un meritat naufragiu. —----------•XXX«—— NOTE RONSARD : „Banal JVBracine“ Franţa sărbătoreşte memoria lui Romsard, care represintă pentru istoria ei literară un eveniment fundamental. Ronsard cu adevărat a însemnat în mersul ascendent al poesiei franceze, ceea ce Renaşterea italiană a fost — intr’o formă mai largă — pentru arta universală, şi anume : întoarcerea poesiei la isvoarele clasicismului greco-roman. El, împreună cu Bail, concepu proectul regenerărei poesiei franceze prin introducerea formelor antice, şi prin acomodarea limbei la genurile specifice ale literaturei, antice, făcând elogiul epopeei, odelor, şi tragediilor clasice. Manifestul faimos al lui Joachim du Beltay, intitulat „La difense et illustration de la langue honsaise” constitue pentru noua şcoală adevăratul act de stare civilă literară a nouei şcoli. Ronsard reuşi să asocieze producţiile estetice la teoriile critice şi compuse astfel Franciade după modelul Eneidei lui Virgilul, şi compuse imnuri şi epitalame, precum traduse in versuri franceze, pe Plutus al lui Aristofan. Graţie activităţei şi noutăţei ideilor şi realizărilor poetice ale lui Ronsard, el deveni favoritul capetelor încoronate şi poetul la modă al timpului , iar istoria literară il citează la tm loc de cinste prin concepţia cu adevărat originală ce-a avut-o de-a lega savanteria cu imaginaţia şi de-a pune tiparul clasic în producţiile franceze, cu modul acesta Ronsard fu pentru Franţa un animator latin, un înflăcărat invietor al unei civilisaţii strălucite pe care el o credea vrednică de-a fi reînviată şi altoită cu geniul francez în care sufletul lui Cesar se uneşte cu al lui Vercingetorix pentru a creia un produs etnic de-o mare frumuseţe morală. Acesta a fost Ronsard pentru Franţa. Cine a fost, însă, el şi de unde venea in Franţa? Istoriile literare franceze vorbind despre Ronsard ii pune original în Ungaria. Cum se ştie cât de puţin informaţi sunt, chiar azi francezii, asupra lucrurilor româneşti, nu este de loc exclus ca Ronsard să fi venit nu din Ungaria, ci din o altă ţară, in care spiritul latin era păstrat ca o comoară sfântă. Iată o primă indicaţie, scoasă din însăşi istoriografia literară franceză că Ronsard nu era francez ca loc de naştere, ci venea din regiunile noastre. Dar în afară de aceasta proba indirectă, tradiţia — această istorie vie şi trăită a trecutului — ne-o confirmă prin poesia noastră populară, unde se dă ca fapt autentic plecarea „Banului Mărăcine” în Franţa rare, după etimologia numelui n’ar fi decât traducerea francesă a lui Ronsard. O ipoteză, o simplă ipoteză. Dar judecând după noutatea apariţiunei lui Ronsard in literatura veche franceză, şi după latinitatea concepţiilor sate literare, putem revendica drept al nostru pe acela care era sortit să lege poesia franceză dinainte de secolul clasic, cu marile modele ale civilisaţiei greco-latine. Suntem prea latini în felul nostru deja ne present* istoriceşte pentru a nega ,c priori ipotesa atât de măgulitoare pentru noi, şi intime origina românească a aceluia ce avea să regenereze şi să implimeze literatura francez®, în secolul al XVI-lea. I PETRONIUS D. Tancred Constantinescu, ministrul industriei şi comerţului a întocmit anteproectul de lege pentru utilizarea izvoarelor de energie. Intr'o admirabilă expunere de motive, autorul anteproectului arată necesitatea legiferăm probelmei generatorilor de energie cari condiţionează astăzi procesul de dezvoltare economică a unei ţări. Lipsa de combustibil ce s-a cunoscut în Europa după război, ieftinătatea energiei produsă pe cale hidraulică, ca şi superioritatea combustibililor lichizi, au determinat o politică generală a generatorilor de energie. " ‘. Perspective viitoare Privită in cadrul general al perspectivelor economice ce se deschid țării noastre în viitor problema utilizării ertergiei la noi apare in întreaga ei însemnătate. In adevăr România este destul de bine înzestrată cu generatori de energie: cărbuni, petrol, gaze naturale, căderi de ape. Cu toată lipsa de date precise, se pot evalua cu aproximaţie generatoriide energie cunoscuţi azi la 3.250.000 H. P., iar dacă se ţine seama că la această evaluare nu s'a luat in consideraţiune formidabilele rezerve încă necunoscute în petrol şi cărbune precum şi diferenţa in plus la evaluarea căderilor de ape, vedem că România apare, din punctul de vedere al resurselor naturale de energie, sub un aspect foarte favorabil. Risipa actuală de energie Autorul anteproectului arăta cu cifre câtă risipă se face astăzi, prin felul cum se utilizează generatorii de energie. Astfel : se întrebuinţează la conbustiune materii ca rezidurile de petrol cu un ren dement minim, care pot fi valorificate in mod superior la fabricarea uleiurilor şi altor derivate; se întrebuinţează lemnul ca combustibil când el ar trebui să fie utilizat ca materie primă fie pentru prelucrare, fie in fabricele de celuloză, fie pentru destilare; se întrebuinţează ca combustibil gazul metan, in foc să fie luat ca bază pentru alte industrii chimice ; se întrebuinţează trei pătrimi din producţia de cărbune ca combustibil la C. F. R. cu un rendement de 3%, iar restul cu un rendement de 12% pentru producerea de forţe motrice; se întrebuinţează combustibil lichid numai la 16% din totalul forţei motrice actual,mente in uz, In motoare cu combustiune internă şi Diesel cu un rendement de 20—30%; in fine se utilizează in prezent numai 3, 1% din forţa căderilor de apă. Concluziunea este că utilizarea generatorilor de energie se găseşte azi la noi intr'o fază primitivă, caracterizată printrio risipă complectă, prin neutilizarea progreselor tehnice făcute in direcţiunea economiei de combustibil şi prin lipsa oricărui plan, de organizare a economiei energiei. Iată de ce pare ca absolut necesară fixarea unei politici de stat a generatorilor de energie care să aşeze pe temelii serioase creearea şi folosirea lor, potrivit cu progresele tehnice şi cu tendinţele actuale mondiale. Principiile dominante ale legii Legea proectată de d. ministru Tancred Constantinescu conţine următoarele principii dominante: 1) Legea se aplică la toate felurile de energii care nu se puteau utiliza decât în urma unei concesiuni din partea statului căruia generatorii îi aparţine ca bun public. Al doilea principiu dominant al legei protetate este: utilizarea oricărui fel de energie se va putea face numai în cadrul unui program general ce se va întocmi de ministrul industriei şi comerţului, aprobat de consiliul de miniştri, program care va stabili: centrele de producţie, de energie şi coordonarea lor ; nevoile de energie ale diferitelor regiuni ale ţării şi în special ale serviciilor publice; legarea centrelor de producţie între ele şi cu cote de consumaţiune prin reţete. Energia necesară serviciilor publice Al treilea principiu dominant: Se asigură energia necesară serviciilor publice, Stat, judeţ şi comună, atât in prezent cât şi in viitor. In acest scop se impune tuturor concesionarilor să ţină la dispoziţia serviciilor publice o rezervă de energie care se va stabili de la caz la caz şi care până la o pătrime din energia instalaţiei se va construi de către concesionar fără nicio plată, urmând ca in cazurile când rezerva trebue să fie mai mare, Statul, judeţul sau comuna să suporte dobânzile şi amortismentele surplusului de capital necesar. Al patrulea principiu: Statul, la expirarea concesiunilor de producţia şi transmiterea energiei — atunci când instalaţiunile distribuesc altora energia — rămâne proprietarul instalaţiunilor fără nici o plată. Dacă instalaţiunile sunt făcute pentru nevoi proprii, Statul devine, la expirarea concesiunei, proprietarul instalaţiunei, numai dacă ea este hidroelectrică; în caz contrar, când energia este produsă de motoare termice, instalaţiunea rămâne a proprietarului, dar acesta este dator să ceară, dirt 10 în ici ani, prelungirea autorizaţiunei de funcţionare. In sfârşit prin legea proectată se mai urmăreşte: 1) stimularea la o cât mai grabnică îmbunătăţire a instalaţiunilor de producerea energiei azi în funcţiune? 2) asigurarea unităţii atât in aplicarea politicei energiei, creindu-se o direcţiune specială in Ministerul de idustrie, cât ■ şi a continuităţii in această aplicaţiune , înfiinţându-se un consiliu superior al einergiei şi 3) asigurarea mijloacelor băneşti necesare pentru studii şi proecte. - Energia apelor-metanul-energia electrică Faţă de importanţa energiei hidraulice, părţile din proect referitoare la viitorul regim al energiei apelor constituesc partea principală a legei. De acord şi cu legea generală a apelor de curând votată de Parlament, energia apelor ţării e declarată bun public şi deci studiul, construcţia şi exploatarea instalaţiunilor hidraulice nu se pot face de către particulari decât in urma obţinerii unei concesiuni din partea Statului. Studiul unei căderi de apă se poate face numai cu permisiunea Ministerului de Industrie şi Comerţ, care o acordă oricăreipersoanie competiinţa care o dere. Gazul metan alcătuind un monopol al Statului, uzinele termice cari ar utiliza acest combustibil vor putea fi concesionate numai în baza unor legi speciale. In general însă, gazul metan va fi întrebuinţat de preferinţă pentru energia calorică şi chimică, mai puţin pentru a creia centrale de energie, afară de cazurile când programul general al energiei va prevede in mod expres această întrebuinţare. Transmiterea energiei electrice altor proprietăţi sau instalaţiuni nu se poate face decât in urma unei concesiuni de Stat. Dispoziţiunile principale ce cuprinde capitolul de lege relativ la transmiterea energiei sunt: Se asigură unitatea rețetelor electrice, cari vor trebui să corespundă planului W9B9999»9|ftetWW99909989 Continuarea în pag. 2-a Valorificarea bogățiilor țarii Legiferarea generatorilor de energie respirmae ^în^egeseior^cn^r^e^Sa țării și^va contribui la dezvoltarea ei economică — -*• -A- -A- -*- 21 n - Continuarea în pag. 2-3 Ce-ar reprezenta „fuziunea“? Combinatiunile politice il INTERESELE TARII emili ca miau tăbliei WEBBS»» MBBCTMMMillMM Oficiosul Partidului Poporului se miră de recentele întruniri liberale din diversele părți aledrei. Mirarea e desigur legitimă. Ziarul avereșean afirmând mereu că guvernul a pierdut orice popularitate, se deprinsese să creadă în acest neadevăr. Ori, în momentul în care, în întruniri provinciale s’au ' adunat mai mulţi cetăţeni decât la ,,marele'' congres al Partidului Poporului, este natural să se nască nu numai mirare, dar și îngrijorare. Termenul venirei la putere, fixat cu atâta certitudine de unii fruntași averescani, e menit să sufere serioase modificări. In plus „îndreptarea“ ar fi silită să mai folosească o serie de subiecte demodate, reînoind atacuri al căror răsunet a fost nul, pentru a obţine acelaş efect ca şi în trecut... Dar Partidul Poporului— ca şi celelalte partide opoziţioniste care „se simt în stare să ia puterea‘‘— nu se poate deprinde cu ideia că trebue să aştepte insă, o succesiune despre a cărei deschidere nu este încă nici un semn... Pentru aceasta se caută indicaţiuni de apropiatul sfârşit al regimului în manifestaţiuni ce probează, pentru orice om de bun simţ, tăria şi lunga lui durată. Astfel, dacă recentele adunări liberale, în cari poporul din Făgăraş, A trad, Craiova şi din atâtea alte localităţi, s-a pronunţat pentru actuala guvernare, constituise „platforma de opoziţie“, cum susţine „îndreptarea“, atunci anemicul congres avereșean, nu poate fi decât un semn de apropiată descompunere a acestui partid... Noi n’avem însă logica „îndreptărei“. Pentru aceasta acordăm fiecărei manifestaţiuni politice importanţa cât o credeam noi şi totodată că aceşti membrii au ştiut să facă economii. In ce priveşte întrunirile liberale, ele ajută contactul cu opinia publică, pe care acest guvern a ştiut întotdeauna să-l ţie şi ele nu pot mira pe nimeni. Guvernul potrivit permanentelor ten- j te’e populaţiilor rase dinţe democratice menţine strâns acest' x contact iar organele opoziţioniste vor f 1- WOSPOCIWna FUTÎl*avea încă mult timp ocazia să asculte’ „cântecul lebedei'1, atât de neplăcut auzului celor grăbiţi de a luă puterea, locurile olimpice spital sau intr’o odăiţă mizerabilă. Şi nu se poate spune că preoţii forţei fizice desfăşoară mai mult curaj in practicarea cultului lor decât cei ai ştiviţii. Abnegaţiunea, dezinteresul, focul sacru privaţiunile sunt caracterele esenţiale ale celor din urmă. Munca şi sforţarea lor rămâne adesea necunoscută şi nerăsplătită. Nu rareori ea e chiar batjocorită de cei interesaţi. Grecii din epoca clasică admirau atât forţa fizică, cât şi pe cea intelectuală. Armonia intre ele era idealul lor. Şi de aceea, pe lângă atleţii forţei brute, se vedeau şi cei ai inteligenţii venind să se întreacă intre dânşii. Patriile lor erau mândre de victoriile lor şii primiau cu căldură, cu La Paris, au început preliminările covârşitor: footbalul, rugbyul, tenni . .concursurilor internaţionale de adesui; pe lângă acestea se mai adaogă entusiasm, cu dragoste şi recunoştin ţe p. TflFimi Prof. Civ, acest lucru nu se poate întâmpia pentru că elementele componente ale unei fuziuni sunt oamenii cu calităţile lor. Cum sunt ei, aşa este şi formaţiunea politică din care fac parte. Şi atunci ce ne sileşte să credem că fuziunea va fi altceva decât incompetenţa şi tendinţele disolvante unite în persoana celor ce ilustrase ţărănismul şi naţionalismul regionalist . „Fuziunea“ în jurul căreia staulemente ce reprezintau din punct scris atât de mult în presă , fuziunea dintre „copiii de bani gata ai exproprierei“ cu falnicii representanţi ai decedatului consiliu dirigent, a fost în special arătată de către o presă interesată a denatura faptul şi a mistifica opinia publică, drept un mare eveniment politic. In momentul când scriem aceste rânduri nu ştim dacă tratările sau pertractările s’au sfârşit, şi dacă fuziunea este un fapt de vedere naţional o tradiţie, iar din punct de vedere politic, o altoire a regionalismului ardelenesc cu elemente din vechiul Regat. ■•i*'- ■ j i £ Un conglomerat politic format din aceste elemente disperate şi dovedite cu totul inapte pentru a servi interesele ţarei, ce însemnătate poate avea el! In chimie, combinaţiile de corpuri fac ca proprietăţile primitive ale acestor corpuri să se presau a rămas iarăşi numai Un de- facă, sau să se schimbe cu totul, siderat al celor ce râvnesc la ieşind, din unice corpuri cu proformaţiuni politice cari să le fo-jprietaţi noui. In politică, însă, losească lor personal. Luăm, însă, pentru interesul discuţiei, şi ca primă ipoteză, că fuziunea s’ar fi înfăptuit în chip defintiv, şi că şi-au dat mâna frăţeşte cu toţii sub paterna, binecuvântare a directorului „Luminei“. Să analizăm, însă în acest caz ce reprezintă „fuziunea“, şi ce element nou de viaţă politică, ce forţă aduce ea în prezent. Pentru a prognostica viitorul şi-a putea să ne dăm seama, fără exageraţiile interesate ale anumitei prese „democrate“ — de ce însemnătate este actul fuziunei, să observăm trecutul şi activitatea politică a celor ce ar compune noua constelaţie politică. De la felul cum ei sunt, şi de la modul cum au ştiut să se comporte în feluritele împrejurări prin care a trecut ţara, ne putem orienta şi deduce valoarea noului organism politic. Ţărăniştii, sunt inovaţiuni ciudate, altoite pe trupul bolnav al ţărei după război. Ei, din punctul de vedere principial, au venit prea, târziu ; sunt jandarmii lui Offenbach în viaţa politică, căci ei cer şi susţin participarea clasei ţărăneşti la viaţa politică şi cer împroprietărirea ţăranilor, după ce partidul liberal îşi a legat pentru totdeauna numele de marele reforme ale votului universal şi al exproprierei. Ce să mai dai ţăranilor, în afară de deplină egalitate politică, şi în afară de exproprierea pământurilor până la o limită ce repezintă pulverizarea marii proprietăţi ! Şi ce să mai făgădueşti, când noua lege a pădurilor vine şi întinde şi mai mult foloasele ce se acordase clasei ţărăneşti ? Din punct de vedere al principiilor şi al doctrinei partidul ţărănesc, vine astfel să propună ceea ce s-a făcut deja de alţii şi anume de partidul liberal. Dar trebue să recunoaştem că ţărăniştii au adus ceva nou şi anume lupta de clasă. Pe când adevărata democraţie susţine armonizarea şi egalizarea claselor, pentru folosul general al ţărei, ţărănismul graţie spiritului ararhic al d-lui Mihalache şi dr. Lupu, susţinut de teoreticianismul slav al d-lui C. Stere vine şi susţine destrămarea claselor prin rivalitatea permanentă, dintre ţărănime şi burghezie. Partidul naţional aduce altă tulburare, şi este întemeiat iarăşi pe o bază ilogică , şi anume el se ankilozează într-un regionalism ce reprezintă o disoluţie a statului în suprafaţă, pe când ţărănismul reprezintă disoluţia în profunzime. Apoi modul cum aceşti „fuzionaţi“ au înţeles a fi oameni de guvern este şi el o indicaţie de lipsă de valoare a nouei formaţiuni. Ţărăniştii şi naţionaliştii au dat tărei guvernarea anarhică, guvernarea care excela în haosul financiar şi în anarhismul d-rului Lupu. Pe de altă parte, ţărăniştii ca şi naţionaliştii au dovedit o lipsă ■ totală de pricepere a nevoilor Şitism, pe care lumea sportivă le urmă;scrima cu fleureta şi cu sabia,ţă nesfârşite. Unele dărâmau chiar o intereselor naţionale, prin atitureşte cu foarte mult interes. In al doilea rând, jocurilor model- parte din zidurile incintei lor, ca prin dinea ce au avut-o faţă de consti ! Echipe de atleţi, reprezentând mnmne le lipseşte sentimentul religios şi spărtura făcută, să treacă cel ce a in• IV “ mTianndg ' mare număr de ţări, îşi vor disputa cul mai ales grija de a precumpăni invins la jocuri şi a cinstit patria. me Axa ** Ai .înverşunare locurile dintâi. Nici un crnaren firiră cu cea intelectuală tuţia ţârei, menita a statul şi a aduce _ __ ____ rigoarea fizică cu cea intelectuală. La Răsplata acestor atleţi era această de jocurile olimpice greceşti, luau parte cinstire, la care câte odată se adăoga practica decât şi literaţii şi artiştii, poeţii in special înălţarea unei statui. La concurs, premult dorită, ca şi prin nenorocita! cele care nu se pot atitudine din timpul Incoronărei ,‘arna . şi muzicanţii. miu! era o cunună de lauri sau de măs-X co nfirm natfol în fitn mm- Concursurile eliminatorii se fac în un semn al vremurilor noastre Un. Astăzi, răsplata este nu numai rectama .t fiecare zi şi arată pregătirea diferite de a da mai multă valoare forţei broclama prin ziare şi revistele de semeni cari au făcut pe deplin do tor echipe. Din nefericire, noi pânărtale şi a dispreţui, sau cel puţin o socialitate, dar şi o sumă de bani. Navada egoismului politic, unii Cu acum aparem cu desăvârşire inferiori-coji ca ceva inferior şi secundar, formal acele concursuri, în care lipseşte nesinceritatea manifestărilor şi s- ar fi fost mai bine să nu ne expu- ta intelectuală, acest semn înjositor a! recompensei on netolm- ’ ’ ,nem înainte de-a ne fi măsurat pute-j Astfel, se explică cum un Dempsey materiale, se pot apropia în spirit şi . ,. . , ‘ rile. •* -1, -- '**,*jţi un Siki câştigă la fiecare exhibiţiu. în concepţie morală de cele greceşti* Aceşti oameni doresc Să se u-| Organizatori! acestor concursuri j ne sute de mii de dolarî sau franci şi Poate n’ar fi lipsită de interes, a-Qească, preferând a păstra ca le-au numit jocuri olimpice in aminti- alte atâtea încasează managerii şi im cum când se desfăşoară la Paris „jocurile olimpice“ să se facă o scurtă privire asupra celor din antichitate. Din cele patru jocuri principale ale grecilor, cele mai însemnate se ţi-Mentor pe un domn compromis rea cel°r antice. Aspectul lor insă (presării lor) iar cei ce lucrează penpe chestia naţională, si accepta Km"lt. ^ ce!c S/'«?tI..tru ştiinţă şi, prin descoperirile lor, de r , ,. v ., ’ . * Mai intaiu.- numărul lor e mai mare.'vin binefăcătorii omenim, mor săraci, /©tragerea tun partid a acelor e- Sunt sporturi noui, care joacă la rol udaţi de toţi, câteodată pe un pat deînverşunare locurile dintâi. Nici unificarea sport nu este exclus, afară doar ţneau pe câmpia Olimpiei, numită Altis la nord-vestul Feloponesului, odată de două râuri renumite, Alfeos şi Cladcos, in vecinătatea muntelui Krenten. Origina lor trebue căutată în jocurile care aveau loc la înmormântarea unui erou, a unui rege, a unei persoane însemnate. Era un „concurs funerar“ (agon epitaphios), care se făcea la mormântul lui Pelops, după cum ne arată Pindar. După acest poet, cel ce a creat jocurile olimpice a fost Heracle, în cinstea părintelui său Zeus după victoria sa asupra lui Augias din Elida. Pentru a răsplăti pe învingători, eroul grec a adus din ţara Hyperboreenilor măslinul, din care s’au împletit cununile. Câteva legende însă mai vechi, de care aminteşte călătorul arheolog din veacul al II-lea după Christos, Pausanias, cel ce a instituit jocurile olimpice a fost însuşi Zeus, spre a sărbă- tori victoria sa asupra lui Cronos. Alte legende merg mai departe şi atribue lui Cronos însuşi creaţiunea jocurilor. Eroul grec venit din Asia, Pelops, căruia Peloponesul ii datorește numele, a fost acela, care a dat o mai mare strălucire acestor jocuri, consacrându-le lui Zeus Olimpianul. Fapt sigur este că ele incep a juca un rol in istoria grecilor in veacul al VlII-lea înaintea erei noastre* după cucerirea Mesenieî de către Lacedemonieni. Sparta, căpătând intaetatea in tot Peloponesul şi având cultul educaţiunii fizice, a dat un avânt mare jocurilor din Olimpia. începând cu anul 776, jocurile olimpice se celebrau la fiecare patru ani. De atunci, s’aui păstrat in arhive listele învingătorilor, pe care le-a cunoscut sofistul Hippias din Elis, despre care e vorba în două dialoguri socratice şi a cărui operă s’a perdut, din nefericire. Ea a fost cunoscută de mulţi autori antici, în-tre alţii şi de Aristot. Jocurile olimpice, după care grecii calculau anii lor, au ţinut timp de aproape 1200 de ani, adică de la 776 înaintea erei noastre până la 393 după Christos, când împăratul Teodosiu le-a suprimat cu totul. Ultima olimpiadă a fost a 293-a, I I- Jocurile olimpice se ţineau în ano, timpul cald al anului, adică intre sfârşitul lui Iulie şi începutul lui Septembrie. In epoca lui Pindar, ele durau şeapte zile între 10 şi 15 ale lunii August. . I In prima şi ultima zi, se făceau jert- fele şi ceremoniile religioase. Concur- surile se desfăşurau în cele cinci zile intermediare şi erau întrerupte adesea de noul sacrificii. Istoria jocurilor olimpice este prea complicată, ea să se poată vorbi chiar pe scurt în spaţiul restrâns al unui foileton. Descrierea monumentelor ce-lebre, intre care templele lui Zeus Olimpianul şi a Herei, din incinta sa-' eră a Altis-ului precum şi a stadiului, nici nu se poate schiţa măcar. Ne vom mărgini numai să dăm câteva indicaţiuni asupra jocurilor însăşi. Cu mult înainte de data fixată pentru ţinerea lor, ambasadele şi atleţii sosiau din toate unghiurile lumii greceşti, din Grecia propriu zisă, din Asia Mică, din insulele mării Egee, din Grecia Mare (Italia de sud), din . Sicilia* din Cyrene (Tripolitania). Mii de alţi spectatori veniau să asiste la jocuri, cu toate greutăţile călătoriei din vremurile acelea. In mulţimea aceasta, nu erau excluşi nici sclavii, nici barbarii. Numai femeile măritate nu erau admise. Ele nu puteau trece peste limita râului Alfeu, altfel riscau să fie aruncate de pe vârful muntelui Typaion. Pelerinii, sosiţi la Olimpia, erau socotiţi drept oaspeţii lui Zeus. Totuşi numai ambasadorii şi atleţii erau ospătaţi şi găzduiţi într’un locaş special pe cheltuiala templului. Ceilalţi trăiau sub corturi, pe câmp şi dealungul râurilor. Atleţii erau însoţiţi de antrenorii lor (alipţii sau pedotribii), de rudele şi de prietenii lor. Ei trebuiau să se înscrie, după cum cerea legea, pentru concurs şi să facă exerciţii in palestra , sub ochii juriului, alcătuit din Hellanodici şi de gimnasiarhi. Li se făcea cunoscute regulile concursului, amenzile şi pedepsite de descalificare în caz de călcarea lor. Aceste amenzi, foarte mari, erau plătite numai de concurenţi, dar şi de rudele şi de cetăţile lor respective. Produsul servi