Viitorul, iunie 1924 (Anul 17, nr. 4869-4892)

1924-06-10 / nr. 4875

Anul a! seag de-spre-zecelea Mo. 4875 £ LEI EX. In TARA 4 LEI ex. in streim­inte ABONAM­ENTE IN TARA Un an------------- 500 tel $ase luni — — «- 250 » Trei » — — — 125 » Un an— — — —1200 lei 1 Sase luni-------- 600 » Trei ------------ 300 » in streinitate REDACTIA ADMINISTRATIA STR. EDGARD QUINET No. 2 , (Vis­a-Tis de Hotel Capşa) 11 STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefoanele: Direcţia 91/23; Redacţia 91 Administraţia 19/23 şi 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului *Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug S 10 iunie 1924 2 LEI EX. In TARA 4 LEI ex. in Msiste In „Revue des Deux Mondes*" au­ a­­părut o serie de articole semnate de fostul preşedinte al consiliului din Ru­sia, d. Kokovtzoff, asupra actualei si­tuaţii agricole sub regimul sovietic. Mândria Rusiei şi marea ei bogăţie o­fe­­rau odinioară produsele pământului ru­sesc. Astăzi agricultura rusă prezintă cele mai evidente dovezi despre modul dezastruos cu care sovietele conduc a­­ceastă ţară uriaşă . „Pentru a-şi continuă existenţa, gu­vernul sovietelor a trebuit să admită u­­nele concesii proprietăţei particulare. Dar concesiile făcute n’au avut alt scop decât de a scoate şi mai multe resurse financiare, de la ţărănimea care este cu adevărat unicul element productiv al Rusiei. Politica economică bol­— ■—— Uşurările admise sunt de altfel foarte fragile. Guvernul din Moscova îndată ce va socoti necesar, le va suspenda şi va face mari experienţe pentru a sa­tisface în primul rând exigenţele par­tidului comunist de care depinde, sau când falimentul unei politici economice necumpănite ii va sili să ia măsuri drastice. Vom asista din nou la represiuni con­tra ţăranilor, batalioanele roşii vor o­­pera din nou pentru a­­antrena „marile adevăruri economice" necunoscute încă în lumea întreagă şi pe cari poate nici nu le-a visat Karl Marx însuşi. In acest caz iar se va produce hao­sul acolo unde observatorii superficiali au crezut că întrevăd o evoluţie ba chiar stabilirea unei ordine durabile. In aceste condiţiuni nu numai că agricul­­tura nu se va putea reface din situaţia in care a ajuns astăzi, ci se va peri­clita din ce in ce mai mult. Pentru a dovedi aceste concluzii, autorul acestui articol dă și câteva date statistice refe­­rioare la situaţia actuală agricolă din Rusia. 1­­-" Scăderea producției " " Suprafața terenurilor cultivate care eră de 81 milioane de dlatine (aproape egal cu un hectar) în 1913, a scăzut la 59 milioane in 1923. înainte de revolu­ție se recoltă pe teritoriul actual al Ru­siei aproape 4 miliarde puzi (un pod reprezintă 16 kgr.) cereale. In 1923 re­­­­colta a fost evaluată după ultimele sta­tistici sovietice, la 2. 266 milioane pu zi, ceea ce echivalează cu 56 la sută din­­ producţia de odinioară. Această scădere­­ mare în producţia agricolă a fost una din cauzele foametei din 1921. Trebue dealtfel să se ştie că foametea n’a în­cetat nici astăzi in multe provincii, şi adeseori răzbesc în presa străină ştiri despre această situaţie­ tragică . Situaţia exportului Iată de ce exportul de cereale a a­­juns pentru Rusia o imposibilitate. Cu toate imensele sforţări fecute de gu­vernul rus, în 1923, au fost exportate 40 milioane puzi de cereale, pe când in lpr.3 exportul rusesc se Cifra la 505 ___________ ^ î milioane puzi. Si chiar acest minim ex­semnificatia ce o merită. Congresul u-iP°.rt pentru o tarii imensă ca Rusia, a­verescan 'rămâne pentru noi o dovadă farait protestări, nevoia populaţiei fiind că trecuta guvernare a fost mai fruct­u- i foarte mare, pasă pentru membrii acestui partid de­ Cele mai triste indicii asupra decăde­­rei agricole, sunt relevate mai ales de statisticile referitoare la situaţia şepte­­lulu­i şi producţia maşinelor agricole. Starea precară a acestor doi factori principali ai agricultura vor face ca ani întregi să dureze lipsa şi suferin­Din 21 milioane cai, n’au mai rămas de cât 8.686.000 şi num­ărul lor conti­nue să tot scadă. Sunt mii de ţărani cari nu mai posedă cai astfel că şi trans REGIMUL SOVIETIC INI RUSIA - Din realităţile „adevărurilor economice” ale doctrinei marxiste­ ce porturile locale se resimt din ce in mai mult. In ,rr­ 13, numărul vacilor era de 22 milioane, astăzi sunt mai puţin de ju­mătate , ei erau 79 milioane, astăzi au rămas 13 milioane ceea ce pentru marea Rusie echivalează cu ruina totală a creş­terei şi producţiei acestor animale. Au pierit în special toate animalele de rasă, reproducătoare, ceea ce va face foarte anevoiasă o restabilire normală şi e un indicii, mai mult a ruinei economice în care se sînte Rusia. Tot aşa e şi situa­ţia întregului utilaj africol ; înainte de război­ se importau anual maşini şi u­­nelte, pentru 50 milioane ruble-aur. Se fabricau în ţară unelte de tot so­iul în valoare de 520 miilioane ruble-aur. Actualmente aproape că nu se mai im­portă maşini din străinătate, iar produc­ţia internă de unelte agricole a scăzut până la 13 la sută, în ce priveşte unel­tele simple cum sunt secerile, pluguri, etc. Celelalte aparate mai complicate ca secerăturile mecanice, batozele, etc. sunt în şi mai mare proporţie scă­zute. După şase ani de regim sovietic, a­­ceste sunt rezultatele^ practice cari se pot vedea în Rusia.­­•* DARUL UNU! MILIARDAR Miliardarul american care a dăruit de curând 18 milioane dolari pentru recon­stituirea catedralei din Reims, şi pentru grădinile din Versailles şi Fointaine­­bleau. iji.t.ii) -■ D-l JOHN D. ROCKEFFELER JUNIOR ­­ cotim fundaţiile ce s’au produs săpămâ­­nile trecute în Serbia, prin revăr­sările Savei şi Dunărei, au distrus recoltele pe o suprafaţă de 135.000 hec­tare c­onferinţa generală a bisericei me­todiste episcopale din Statele­ Unite a dsfiinţat din canoanele sale, paragraful care interzicea dansul, jocul de cărţi şi vizitarea teatrelor, interdicţie ce data din 1872. Metodiştii au obţinut acest succes la congres cu o majoritate „sdrobitoare“ spun zia­rele engleze. ‘ ------------XXX------------­ ZI CU ZI întrunirea filarelui partid al d-lor A­­verescu şi TrancU-Iaşi s-a desfăşurat în mod vrednic de acest partid . Defi­lări, discursuri cari nu spun nimic, ,,barca ajunge la ţârm", „suntem gata a fi la postul de onoare”, etc. Moţiu­nea e delicioasă. Vrem puterea pen­tru­ a duce mai departe opera noastră ! Ah ! opera „noastră” ce bine o cu­noaştem ! Şi ce proaspătă e in mintea noastră guvernarea d-lor Tăzlăoanul şi Văteanu ! ■? ! ‘ * Se va face sau nu se va face fu­ziunea, — aceasta nu interesează ţara,­­cât o interesează că in fine d. Stere nu şi-a pierdut rolul de animator în rândurile anarhiei d-rului Lupu şi procedeurilor Consiliului Dirigent. Munţii s’au cutremurat şi a eşit un şoarece. Salvarea d-lui Stere de la un meritat naufragiu. —----------•XXX«—— NOTE RONSARD :­ „Banal JVBracine“ Franţa sărbătoreşte memoria lui Rom­sard, care represintă pentru istoria ei literară un eveniment fundamental. Ron­sard cu adevărat a însemnat în mersul ascendent al poesiei franceze, ceea ce Renaşterea italiană a fost — intr’o for­mă mai larg­ă — pentru arta universa­lă, şi anume : întoarcerea poesiei la is­­voarele clasicismului greco-roman. El, împreună cu Bail, concepu proectul re­­generărei poesiei franceze prin introdu­cerea formelor antice, şi prin acomoda­rea limbei la genurile specifice ale lite­raturei, antice, făcând elogiul epopeei, o­­delor, şi tragediilor clasice. Manifestul faimos al lui Joachim du Beltay, intitulat „La difense et illustra­tion de la langue honsaise” constitue pentru noua şcoală adevăratul act de stare civilă literară a nouei şcoli. Ronsard reuşi să asocieze producţiile estetice la teoriile critice şi compuse astfel Franciade după modelul Eneidei lui Virgilul, şi compuse imnuri şi e­­pitalame, precum traduse in versuri franceze, pe Plu­tus al lui Aristofan. Graţie activităţei şi noutăţei ideilor şi realizărilor poetice ale lui Ronsard, el deveni favoritul capetelor încoronate şi poetul la modă al timpului , iar istoria literară il citează la tm loc de cinste prin concepţia cu adevărat originală ce-a avut-o de-a lega savanteria cu ima­ginaţia şi de-a pune tiparul clasic în producţiile franceze, cu modul acesta Ronsard fu pentru Franţa un animator latin, un înflăcărat invietor al unei ci­­vilisaţii strălucite pe care el o credea vrednică de-a fi reînviată şi altoită cu geniul francez în care sufletul lui Cesar se uneşte cu al lui Vercingetorix pentru a crei­a un produs etnic de-o ma­re frumuseţe morală. Acesta a fost Ronsard pentru Franţa. Cine a fost, însă, el şi de unde venea in Franţa? Istoriile literare franceze vorbind despre Ronsard ii pune origina­l în Ungaria. Cum se ştie cât de puţin informaţi sunt, chiar azi francezii, asu­pra lucrurilor româneşti, nu este de loc exclus ca Ronsard să fi venit nu din Ungaria, ci din o altă ţară, in care spi­ritul latin era păstrat ca o comoară sfântă. Iată o primă indicaţie, scoasă din însăşi istoriografia literară franceză că Ronsard nu era francez ca loc de naştere, ci venea din regiunile noastre. Dar în afară de aceasta proba indirectă, tradiţia — această istorie vie şi trăită a trecutului — ne-o confirmă prin poe­­sia noastră populară, unde se dă ca fapt autentic plecarea „Banului Mără­cine” în Franţa rare, după etimologia numelui n’ar fi decât traducerea fran­­cesă a lui Ronsard. O ipoteză, o sim­plă ipoteză. Dar judecând după nouta­tea apariţiunei lui Ronsard in literatura veche franceză, şi după latinitatea con­cepţiilor sate literare, putem revendica drept al nostru pe acela care era sortit să lege poesia franceză dinainte de se­colul clasic, cu marile modele ale civi­­lisaţiei greco-latine. Suntem prea latini în felul nostru de­ja ne present* istoriceşte pentru a nega ,c priori ipotesa atât de măgulitoare­­ pentru noi, şi intime origina­ româneas­că a aceluia ce avea să regenereze şi să­­ implimeze literatura francez®, în seco­­­lul al XVI-lea. I PETRONIUS D. Tancred Constantinescu, ministrul industriei şi comerţului a întocmit an­­teproectul de lege pentru utilizarea iz­voarelor de energie. Intr'o admirabilă expunere de motive, autorul anteproectului arată necesitatea legiferăm probelmei generatorilor de energie cari condiţionează astăzi proce­sul de dezvoltare economică a u­nei ţări. Lipsa de combustibil ce s-a cunoscut în Europa după război, ieftinătatea ener­giei produsă pe cale hidraulică, ca şi superioritatea combustibililor lichizi, au determinat o politică generală a genera­torilor de energie. " ‘.­­ Perspective viitoare Privită in cadrul general al perspec­tivelor economice ce se deschid țării noastre în viitor problema utilizării e­­rtergiei la noi apare in întreaga ei în­semnătate. In adevăr România este destul de bine înzestrată cu generatori de energie: căr­­buni, petrol, gaze naturale, căderi de ape. Cu toată lipsa de date precise, se pot evalua cu aproximaţie generatorii­­de energie cunoscuţi azi la 3.250.000 H. P., iar dacă se ţine seama că la această evaluare nu s'a luat in consideraţiune formidabilele rezerve încă necunoscute în petrol şi cărbune precum şi diferenţa in plus la evaluarea căderilor de ape, vedem că România apare, din punctul de vedere al resurselor naturale de­ ener­gie, sub un aspect foarte favorabil. Risipa actuală de energie Autorul anteproectului arăta cu cifre câtă risipă se face astăzi, prin felul cum se utilizează generatorii de energie. Ast­fel : se întrebuinţează la conbustiune materii ca rezidurile de petrol cu un ren dement minim, care pot fi valorificate in mod superior la fabricarea uleiurilor şi altor derivate; se întrebuinţează lem­nul ca combustibil când el a­r trebui să fie utilizat ca materie primă fie pentru prelucrare, fie in fabricele de celuloză, fie pentru destilare; se întrebuinţează ca combustibil gazul metan, in foc să fie luat ca bază pentru alte industrii chi­mice ; se întrebuinţează trei pătrimi din producţia de cărbune ca combustibil la C. F. R. cu un rendement de 3%, iar restul cu un rendement de 12% pentru producerea de forţe motrice; se între­buinţează combustibil lichid numai la 16% din totalul forţei motrice actual­,­mente in uz, In motoare cu combustiune internă şi Diesel cu un rendement de 20—30%; in fine se utilizează in pre­zent numai 3, 1% din forţa căderilor de apă. Concluziunea este că utilizarea gene­ratorilor de energie se găseşte azi la noi intr'o fază primitivă, caracterizată printrio risipă complectă, prin neutili­­zarea progreselor tehnice făcute in di­recţiunea economiei de combustibil şi prin lipsa oricărui plan, de organizare a economiei energiei. Iată de ce pare ca absolut necesară fixarea unei politici de stat a generato­rilor de energie care să aşeze pe te­­melii serioase creearea şi folosirea lor, potrivit cu progresele tehnice şi cu ten­dinţele actuale mondiale. Principiile dominante ale legii Legea proectată de d. ministru Tan­cred Constantinescu conţine următoa­rele principii dominante: 1) Legea se aplică la toate felurile de energii care nu se puteau utiliza decât în urma unei concesiuni din partea statu­lui căruia generatorii îi aparţine ca bun public. Al doilea principiu dominant al legei protetate este: utilizarea oricărui fel de energie se va putea face numai în cadrul unui program general ce se va întocmi de ministrul industriei şi comerţului, a­­probat de consiliul de miniştri, program care va stabili: centrele de producţie, de energie şi coordonarea lor ; nevoile de energie ale diferitelor regiuni ale ţării şi în special ale serviciilor publice; le­gar­ea centrelor de producţie între ele şi cu cote de consumaţiune prin reţete. Energia necesară servicii­­lor­ publice Al treilea principiu dominant: Se asi­gură energia necesară serviciilor publi­ce, Stat, judeţ şi comună, atât in pre­zent cât şi in viitor. In acest scop se impune tuturor concesionarilor să ţină la dispoziţia serviciilor publice o re­zervă de energie care se va stabili de la caz la caz şi care până la o pătrime din energia instalaţiei se va construi de că­tre concesionar fără nicio plată, urmând ca in cazurile când rezerva trebue să fie mai mare, Statul, judeţul sau comuna să suporte dobânzile şi amortismentele surplusului de capital necesar. Al patrulea principiu: Statul, la expi­rarea concesiunilor de producţia şi trans­miterea energiei — atunci când instala­­ţiunile distribuesc altora energia — ră­mâne proprietarul instalaţiunilor fără nici o plată. Dacă instala­ţiunile sunt fă­cute pentru nevoi proprii, Statul devine, la expirarea concesiunei, proprietarul instalaţiunei, numai dacă ea este hidro­electrică; în caz contrar, când energia este produsă de motoare termice, insta­­laţiunea rămâne a proprietarului, dar acesta este dator să ceară, dirt 10 în ici ani, prelungirea autorizaţiunei de func­ţionare. In sfârşit prin legea proectată se m­ai urmăreşte: 1) stimularea la o cât mai­­ grabnică îmbunătăţire a instalaţiunilor de producerea energiei azi în funcţiune? 2) asigurarea unităţii atât in aplicarea politicei energiei, creindu-se o direcţiu­ne specială in Ministerul de idustrie, cât ■­ şi a continuităţii in această aplicaţiune , înfiinţându-se un consiliu superior al ei­nergiei şi 3) asigurarea mijloacelor bă­neşti necesare pentru studii şi proecte. -­ Energia apelor-metanul-e­nergia electrică Faţă de importanţa energiei hidrau­lice, părţile din proect referitoare la vii­torul regim­ al energiei apelor consti­­tuesc partea principală a legei. De acord şi cu legea generală a ape­lor de curând votată de Parlament, e­­nergia apelor ţării e declarată bun pu­blic şi deci studiul, construcţia şi ex­­ploatarea instalaţiunilor hidraulice nu se pot face de către particulari decât in urma obţinerii unei concesiuni din partea Statului. Studiul unei căderi de apă se poate face numai cu permisiunea Ministerului de Industrie şi Comerţ, care o acordă oricărei­­persoanie co­mpetiinţa ca­re o dere. Gazul metan alcătuind un monopol al Statului, uzinele termice cari ar uti­­liza acest combustibil vor putea­ fi con­cesionate numai în baza unor legi spe­ciale. In general însă, gazul metan va fi în­trebuinţat de preferinţă pentru energia calorică şi chimică, mai puţin pentru a creia centrale de energie, afară de ca­zurile când programul general al ener­giei va prevede in mod­ expres­­ această întrebuinţare. Transmiterea energiei electrice altor proprietăţi sau instalaţiuni nu se poate face decât in urma unei concesiuni de Stat. Dispoziţiunile principale ce cuprinde capitolul de lege relativ la­ transmiterea energiei sunt: Se asigu­ră unitatea rețetelor electrice, cari vor trebui să corespundă planului­ W9B9999»9|ftetWW99909989 Continuarea în pag. 2-a Valorificarea bogățiilor țarii Legiferarea generatorilor de energie respirmae ^în^egeseior^cn^r^e^Sa țării și^va contribui la dezvoltarea ei economică — -*• -A- -A- -*- 21 n - Continuarea în pag. 2-3 Ce-ar reprezenta „fuziunea“? Combinatiunile politice il INTERESELE TARII emili ca miau tăbliei WEBBS»» MBBCTMM­MillMM Oficiosul Partidului Poporului se miră de recentele întruniri liberale din diversele părți ale­­drei. Mirarea e de­sigur legitimă. Ziarul avereșean afir­mând mereu că guvernul a pierdut ori­ce popularitate, se deprinsese să crea­dă în acest neadevăr. Ori, în momen­tul în care, în întruniri provinciale s’au ' adunat mai mulţi cetăţeni decât la ,,marele'' congres al Partidului Popo­rului, este natural să se nască nu numai mirare, dar și îngrijorare. Termenul venirei la putere, fixat cu atâta certi­tudine de unii fruntași averescani, e menit să sufere serioase modificări. In plus „îndreptarea“ ar fi silită să mai folosească o serie de subiecte demoda­te, reînoind atacuri al căror răsunet a fost nul, pentru a obţine acelaş efect ca şi în trecut... Dar Partidul Poporului­­— ca şi cele­lalte partide opoziţioniste care „se simt în stare să ia puterea‘‘— nu se poate deprinde cu ideia că trebue să aştepte insă, o succesiune despre a cărei deschi­dere nu este încă nici un semn... Pentru aceasta se caută indicaţiuni de apropiatul sfârşit al regimului în manifestaţiuni ce probează, pentru ori­ce om de bun simţ, tăria şi lunga lui durată. Astfel, dacă recentele adunări libe­rale, în cari poporul din Făgăraş, A trad, Craiova şi din atâtea alte localităţi, s-a pronunţat pentru actuala guvernare, constituise „platforma de opoziţie“, cum susţine „îndreptarea“, atunci ane­micul congres avereșean, nu poate fi decât un semn de apropiată descompu­nere a acestui partid... Noi n’avem însă logica „îndreptă­­rei“. Pentru aceasta acordăm fiecărei­ manifestaţiuni politice importanţa cât o credeam noi şi totodată că aceşti membrii au ştiut să facă economii. In ce priveşte întrunirile liberale, ele ajută contactul cu opinia publică, pe care a­­cest guvern a ştiut întotdeauna să-l ţie şi ele nu pot mira pe nimeni. Guvernul potrivit permanentelor ten- j te’e populaţiilor rase dinţe democratice menţine strâns acest' x contact iar organele opoziţioniste vor f 1- WOSPOCIWna FUTÎl*a­vea încă mult timp ocazia să asculte’ „cântecul lebedei'1, atât de neplăcut au­zului celor grăbiţi de a luă puterea, locurile olimpice spital sau intr’o odăiţă mizerabilă.­­ Şi nu se poate spune că preoţii for­­­­ţei fizice desfăşoară mai mult curaj in practicarea cultului lor decât cei ai ştiviţii. Abnegaţiunea, dezinteresul, fo­cul sacru privaţiunile sunt caracterele esenţiale ale celor din urmă. Munca şi sforţarea lor rămâne adesea necunos­cută şi nerăsplătită. Nu rareori ea e chiar batjocorită de cei interesaţi. Grecii din epoca clasică admirau a­­tât forţa fizică, cât şi pe cea intelec­tuală. Armonia intre ele era idealul lor. Şi de aceea, pe lângă atleţii for­ţei brute, se vedeau şi cei ai inteli­genţii venind să se întreacă intre dân­şii. Patriile lor erau mândre de victo­riile lor ş­­ii primiau­ cu căldură, cu La Paris, au început preliminările covârşitor: footbalul, rugbyul, tenni . .­­concursurilor internaţionale de ad­e­­sui; pe lângă acestea se mai adaogă entusiasm, cu dragoste şi recunoştin­­ ţe p. TflFimi Prof. Civ, acest lucru nu se poate întâm­pia pentru că elementele compo­nente ale unei fuziuni sunt oa­menii cu calităţile lor. Cum sunt ei, aşa este şi formaţiunea politi­că din care fac parte. Şi atunci ce ne sileşte să credem că fuziu­nea va fi altceva de­cât incom­petenţa şi tendinţele disolvante unite în persoana celor ce ilustra­se ţărănismul şi naţionalismul re­gionalist . „Fuziunea“ în jurul căreia stau­lemente ce reprezintau din punct scris atât de mult în presă , fu­ziunea dintre „copiii de bani gata ai exproprierei“ cu falnicii repre­­sentanţi ai decedatului consi­liu dirigent, a fost în special a­­rătată de către o presă interesa­tă a denatura faptul şi a misti­fica opinia publică, drept un ma­re eveniment politic. In momentul când scriem aces­te rânduri nu ştim dacă trată­rile sau pertractările s’au sfâr­şit, şi dacă fuziunea este un fapt de vedere naţional o tradiţie, iar din punct de vedere politic, o al­toire a regionalismului ardele­nesc cu elemente din­ vechiul Regat. ■•i*'- ■ j i £ Un conglomerat politic format din aceste elemente disperate şi dovedite cu totul inapte pentru a servi interesele ţarei, ce însem­nătate poate avea el! In chimie, combinaţiile de cor­puri fac ca proprietăţile primiti­ve ale acestor corpuri să se pre­sau a rămas iarăşi numai Un de- facă, sau să se schimbe cu totul, siderat al celor ce râvnesc la i­eşind, din unice corpuri cu pro­­formaţiuni politice cari să­ le fo-jprietaţi noui. In politică, însă, losească lor personal. Luăm, însă, pentru interesul discuţiei, şi ca primă ipoteză, că fuziunea s’ar fi înfăptuit în chip defintiv, şi că şi-au dat mâna fră­ţeşte cu toţii sub paterna, bine­cu­vântare a directorului „Luminei“. Să analizăm, însă în acest caz ce reprezintă „fuziunea“, şi ce e­­lement nou de viaţă politică, ce forţă aduce ea în prezent. Pentru a prognostica viitorul şi-a putea să ne dăm seama,­­ fără exageraţiile interesate ale a­­numitei prese „democrate“ — de ce însemnătate este act­ul fuziu­­nei, să observăm trecutul şi ac­tivitatea politică a celor ce ar compune noua constelaţie poli­tică. De la felul cum ei sunt, şi de la modul cum au ştiut să se com­porte în feluritele împrejurări prin care a trecut ţara, ne pu­tem orienta şi deduce valoarea noului organism politic. Ţărăniştii, sunt inovaţiuni ciu­date, altoite pe trupul bolnav al ţărei după război. Ei, din punc­tul de vedere principial, au ve­nit prea, târziu ; sunt jandarmii lui Offenbach în viaţa politică, căci ei cer şi susţin participarea clasei ţărăneşti la viaţa politică şi cer împroprietărirea ţăranilor, după ce partidul liberal îşi a le­gat pentru totdeauna numele de marele reforme ale votului uni­versal şi al exproprierei. Ce să mai dai ţăranilor, în afară de de­plină egalitate politică, şi în afa­ră de exproprierea pământurilor până la o limită ce repezintă pulverizarea marii proprietăţi ! Şi ce să mai fă­gădueşti, când noua lege a pădurilor­ vine şi întinde şi mai mult foloasele ce se acordase clasei ţărăneşti ?­­ Din punct de vedere al princi­piilor şi al doctrinei partidul ţărănesc, vine astfel să propună ceea ce s-a făcut deja de alţii şi anume de partidul liberal. Dar trebue să recunoaştem că ţără­­­­niştii au adus ceva nou şi anume lupta de clasă. Pe când adevă­rata democraţie susţine armoni­zarea şi egalizarea claselor, pen­tru folosul general al ţărei, ţără­nismul graţie spiritului ararhic al d-lui Mihalache şi dr. Lupu, susţinut de teoreticianismul slav al d-lui C. Stere vine şi susţine destrămarea claselor prin rivali­tatea permanentă, dintre ţărăni­me şi burghezie. Partidul naţional aduce altă tulburare, şi este întemeiat iară­şi pe­ o bază ilogică , şi anume el se ankilozează într-un regiona­lism ce reprezintă o disoluţie a statului în suprafaţă, pe când ţă­rănismul reprezintă disoluţia în profunzim­e. Apoi modul cum aceşti „fuzio­naţi“ au înţeles a fi oameni de guvern este şi el o indicaţie de lipsă de valoare a nouei forma­ţiuni. Ţărăniştii şi naţionaliştii au dat tărei guvernarea anarhi­că, guvernarea care excela în haosul financiar­ şi în anarhis­mul d-rului Lupu. Pe de altă parte, ţărăniştii ca şi naţionaliştii au dovedit o lipsă ■ totală de pricepere a nevoilor Şi­tism, pe care lumea sportivă le urmă­;scrima cu fleureta şi cu sabia,­ţă nesfârşite. Unele dărâmau chiar o intereselor naţionale, prin atitu­­reşte cu foarte mult interes.­­ In al doilea rând, jocurilor model- parte din zidurile incintei lor, ca prin dinea ce au avut-o faţă de consti ! Echipe de atleţi, reprezentând mnmne le lipseşte sentimentul religios şi spărtura făcută, să treacă cel ce a in­• IV “ mTianndg ' mare număr de ţări, îşi vor disputa cul mai ales grija de a precumpăni in­­vins la jocuri şi a cinstit patria. me A­xa ** Ai .înverşunare locurile dintâi. Nici un crnaren firiră cu cea intelectuală tuţia ţârei, menita a statul şi a aduce _ __ ____ ri­goarea fizică cu cea intelectuală. La Răsplata acestor atleţi era această de jocurile olimpice greceşti, luau parte cinstire, la care câte odată se adăoga practica decât şi literaţii şi artiştii, poeţii in special înălţarea unei statui. La concurs, pre­mu­lt dorită, ca şi prin nenorocita! cele care nu se pot atitudine din timpul Incoronărei­ ,‘arna­ . şi muzicanţii. miu! era o cunună de lauri sau de măs-­X co nfirm natfol în fitn mm- Concursurile eliminatorii se fac în­­ un semn al vremurilor noastre Un. Astăzi, răsplata este nu numai re­c­tam­a .t fiecare zi şi arată pregătirea diferite­ de a da mai multă valoare forţei bro­­clama prin ziare şi revistele de s­e­meni cari au făcut pe deplin do­ tor echipe. Din nefericire, noi pânărtale şi a dispreţui, sau cel puţin o so­­cialitate, dar şi o sumă de bani. Na­­vada egoismului politic, unii Cu acum aparem cu desăvârşire inferiori-coji­ ca ceva inferior şi secundar, for­­mal acele concursuri, în care lipseşte nesinceritatea manifestărilor şi s- ar fi fost mai bine să nu ne expu- ta intelectuală, acest semn înjositor a! recompensei on netolm- ’ ’ ,nem înainte de-a ne fi măsurat pute-j Astfel, se explică cum un Dempsey materiale, se pot apropia în spirit şi . ,. . , ‘ rile. •* -1, -- '**,*jţi un Siki câştigă la fiecare exhibiţiu­. în concepţie morală de cele greceşti* Aceşti oameni doresc Să se u-| Organizatori! acestor concursuri j ne sute de mii de do­larî sau franci şi Poate n’ar fi lipsită de interes, a-Qească, preferând a păstra ca le-au numit jocuri olimpice in aminti-­­ alte atâtea încasează managerii şi im­ cum când se desfăşoară la Paris „jo­curile olimpice“ să se facă o scurtă privire asupra celor din antichitate. Din cele patru jocuri principale a­­le grecilor, cele mai însemnate se ţi-Mentor pe un domn compromis rea cel°r antice. Aspectul lor insă (presării lor) iar cei ce lucrează pen­pe chestia naţională, si accepta Km"lt. ^ ce!c S/'«?tI..tru ştiinţă şi, prin descoperirile lor, de r , ,. v ., ’ . * Mai intaiu.- numărul lor e mai mare.'vin binefăcătorii omenim, mor săraci, /©tragerea tun partid a acelor e- Sunt sporturi noui, care joacă la rol udaţi de toţi, câte­odată pe un pat de­­înverşunare locurile dintâi. Nici unificarea sport nu este exclus, afară doar ţneau pe câmpia Olimpiei, numită Al­­­­tis la nord-vestul Feloponesului, oda­tă de două râuri renumite, Alfeos şi Cladcos, in vecinătatea muntelui Kre­nten. Origina lor trebue căutată în jocu­rile care aveau loc la înmormântarea unui erou, a unui rege, a unei per­­soane însemnate. Era un „concurs fu­nerar“ (agon epitaphios), care se fă­cea la mormântul lui Pelops, după cum ne arată Pindar. După acest poet, cel ce a creat jo­curile olimpice a fost Heracle, în cinstea părintelui său Zeus după vic­toria sa asupra lui Augias din Elida. Pentru a răsplăti pe învingători, e­­roul grec a adus din ţara Hyperbo­­reenilor măslinul, din care s’au împle­tit cununile. Câteva legende însă mai vechi, de care aminteşte călătorul arheolog din veacul al II-lea după Christos, P­au­­sanias, cel ce­ a instituit jocurile olim­pice a fost însuşi Zeus, spre a sărbă-­­ tori victoria sa asupra lui Cronos. Alte legende merg mai departe şi a­­tribue lui Cronos însuşi creaţiunea jo­curilor. Eroul grec venit din Asia, Pelops, căruia Peloponesul ii datorește nume­le, a fost acela, care a dat o mai ma­re strălucire acestor jocuri, consacrân­­du-le lui Zeus Olimpianul.­­ Fapt sigur este că ele incep a juca un rol in istoria grecilor in veacul al VlII-lea înaintea erei noastre* după cucerirea Mesenieî de către Lacedemo­nieni. Sparta, căpătând intaetatea in tot Peloponesul şi având cultul edu­caţiunii fizice, a dat un avânt mare­­ jocurilor din Olimpia. începând cu a­­­nul 776, jocurile olimpice se celebrau­ la fiecare patru ani. De atunci, s’aui păstrat in arhive listele învingătorilor, pe care le-a cunoscut sofistul Hippias din Elis, despre care e vorba în două dialoguri socratice şi a cărui operă s’a perdut, din nefericire. Ea a fost cunoscută de mulţi autori antici, în-­­­tre alţii şi de Aristot.­­ Jocurile olimpice, după care grecii calculau anii lor, au ţinut timp de a­­proape 1200 de ani, adică de la 776 înaintea erei noastre până la 393 du­­­pă Christos, când împăratul Teodosiu le-a suprimat cu totul. Ultima olim­piadă a fost a 293-a, I I- Jocurile olimpice se ţineau în ano­, timpul cald al anului, adică intre sfâr­şitul lui Iulie şi începutul lui Septem­brie. In epoca lui Pindar, ele durau şeapte zile între 10 şi 15 ale lunii Au­­gust. . I In prima şi ultima zi, se făceau jert-­ fele şi ceremoniile religioase. Concur-­ surile se desfăşurau în cele cinci zile­­ intermediare şi erau întrerupte adesea­­ de noul sacrificii.­­ Istoria jocurilor olimpice este prea complicată, ea să se poată vorbi chiar­­ pe scurt în spaţiul restrâns al unui foileton. Descrierea monumentelor ce-­­lebre, intre care templele lui Zeus O­­­limpianul şi a Herei, din incinta sa-' eră a Altis-ului precum şi a stadiului, nici nu se poate schiţa măcar. Ne vom mărgini numai să dăm câteva indica­­ţiuni asupra jocurilor însăşi. Cu mult înainte de data fixată pen­tru ţinerea lor, ambasadele şi atleţii sosiau din toate unghiurile lumii gre­ceşti, din Grecia propriu zisă, din Asia Mică, din insulele mării Egee,­­ din Grecia Mare (Italia de sud), din . Sicilia* din Cyrene (Tripolitania). Mii de alţi spectatori veniau să asis­te la jocuri, cu toate greutăţile călă­toriei din vremurile acelea. In mulţi­mea aceasta, nu erau excluşi nici scla­vii, nici barbarii. Numai femeile m­ă­­ritate nu erau admise. Ele nu puteau trece peste limita râului Alfeu, altfel riscau să fie aruncate de pe vârful muntelui Typaion. Pelerinii, sosiţi la Olimpia, erau socotiţi drept oaspeţii lui Zeus. To­tuşi numai ambasadorii şi atleţii erau ospătaţi şi găzduiţi într’un locaş spe­cial pe cheltuiala templului. Ceilalţi trăiau sub corturi, pe câmp şi dea­­lungul râurilor. Atleţii erau însoţiţi de antrenorii lor (alipţii sau pedotribii), de rudele şi de prietenii lor. Ei trebuiau să se înscrie, după cum cerea legea, pentru concurs şi să facă exerciţii in palestra , sub ochii juriului, alcătuit din Hella­­nodici şi de gimnasiarhi. Li se făcea cunoscute regulile concursului, amen­zile şi pedepsite de descalificare în caz de călcarea lor. Aceste amenzi, foarte mari, erau plătite numai de concurenţi, dar şi de rudele şi de ce­tăţile lor respective. Produsul servi­­

Next