Viitorul, august 1924 (Anul 17, nr. 4920-4945)

1924-08-05 / nr. 4923

Anul as seapte-spre-zecelea Wo« 4923 £ LN­ EX. m TARA 4 LEI ii. In Mutata ABONAMENTE m TARA Un an------— — 500 lei Şase luni — — — 200 • Trei »----------125 » In streinătate Un an-----— — 1200 lei Şase luni-------- 600 » Trei --------- 300 » REDACȚIA administraţia bucureşti STR. EDgXRD QUINET No. 2 || STRADA1 ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 81/23; Redactia «I Administraţia 49/23 «1­3/11 AMUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului str Academiei 17 şi la toate Agenţiile de­ publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Marţii i4ugsyst 1924 2 LEI EX. In TARA 4 LEI­­. In Mintale Refacerea pe cais istorică a razboiuiii cu­ durată şi proporţii unice în analele vremei, şi care a schimbat mentalitatea omeneas­că, va avea totdeauna — ori de ce istoric s’ar scrie — pagini ne­gre privitoare la Germania. Pacea s’a făcut, rănile se vor cicatrişa, timpul, acest mar© meş­ter al lucrurilor omeneşti, se va însărcina a pun© multă uitare peste marile dureri, dar un lu­cru va trebui să rămână vecinie, pentru că este perfect adevărat şi anume că Germania a­ provocat războiul, a ruinat Europa şi că printr’o educaţie politică nenoro­cită ea a ajun® la­ o concepţie de stat anarhică vremurilor noastre. Decade întregi de pregătire mili­tară pentru o ofensivă care era menită să-i creeze o superio­ritate asupra tuturor celorlalte, a făcut ca vărsarea de sânge să ia proporţii de catastrofă biblică. Dar, dreptatea a avut ultimul cuvânt. Germania a fost învinsă, ii tratatul din Versailles pune capăt unui război dezastruos, dar în acelaşi timp introduce princi­piul logic echitabil, drept, al des­păgubirilor de război. Fără nici o intenţiune de revanşă­, sau pe­deapsă — bine meritată de altfel !— tratatul de pace nu face de­cât să introducă o obligaţie emi­namente echitabilă, şi anume Statul care a cauzat ruine incal­­culabile şi care a fost învins, să plătească un quantum care să re­prezinte o parte din ceea ce va trebui cheltuit pentru refacere. Stabilind acest­ principiu tratatul de pace a fost, în cea mai justă artă, în cele mai sigure tradiţii istorice, şi în conformitate cu ce­rinţele economice ale Europei. Ştim însă­, câtă îndărătnicie a pus Germania în îndeplinirea a­cestor obligaţiuni, şi ştim jertfe­le — în toate amănuntele politi­ce interne — cari au fost făcute de Franţa, în special prin ocu­paţia Ruhr-ului, pentru a putea intra în drepturile sale. ■­­ Dar acest desiderat legitim este încă în faza... tuturor dezide­ratelor. Germania este încă depar­te de­ a începe sincer plata repa­­raţiunilor l­u '. Considerăm însă, că o nouă do­vadă de cât de drepte sunt ceri­­­tele aliaţilor faţă de Germania, şi în acelaşi timp ca un început de eră nouă, faptul că socia­liştii din toată lumea au făcut front pentru ca Germania să fie obligată­ a, plăti reparaţiile. Ultimul congres din Frankfurt stabileşte astfel unirea tuturor so­cialiştilor din toate ţările, pen­­tru­ ca reparaţiunile să fie cât mai de grabă­ posibil plătite. O delegaţiune a socialiştilor fran­cezi, având aprobarea socialişti­lor şi lucrând în acord cu rezo­­luţiunile congresului­­din Franc­furt, a plecat în Anglia pentru­ ca in înţelegere cu labouniştii de a­colo să ia măsurile cele mai efi­cace pentru ca reparaţiunile să înceapă a fi plătite. Ne aflăm în faţa unui frumos act al partidului socialist, care înţelege azi a­-şi motiva existenţa prin susţinerea cauzelor drepte.­­ Şi de aceea partidele socialis­te, pot fi şi partide de guvernă­mânt atunci când renunţă la u­­nele premature desiderate şi prea radicale concepţii.­­ „Partidul comunist“ vnsa prin negarea însăşi a principiului na­ţional — care stă la basa alcătui­tei statelor moderne — şi prin fermentul de disoluţie cel arun­că în lume şi prin veninul ce răspândeşte face că să fie un per­manent pericol pentru omenire. Prin comunism, se urmăreşte ani­malizarea omenirei, desbrăcând societăţile de principiile ce le-au condus la civilizaţie ; prin socia­lism din potriva, se urmăreşte o solidaritate dintre popoare şi anumite tendinţe filantropice cari se împacă­ cu forma de stat naţional. Când socialiştii se de­părtează de această prudenţă, evident, că nu le lipseşte mult până a nu se confunda cu comu­niştii. Partidele, însă­, de ordine şi partidele sincer democratice cum este partidul liberal român, care îl întâlnim în fruntea tuturor mişcărilor de libertate şi de ega­litate, nu poate de­cât să recu­noască­­valabilitatea unui partid socialist naţional, şi să fie prin chiar aceasta adversarul firesc al comunismului sălbatic distruc­tiv, şi contrar formei de stat care a asigurat triumful civilizaţiu­­nei în lume. NOTE 9 literatură specială: Haiducii şi Terente Biblioteci ambulante şi colportori de prin localurile de consumaţie, răspândesc în marea massă a pu­blicului o serie de scrieri cu totul speciale. Astfel de publicaţii nu văd vitrinei© librăriilor, şi nu cu­nosc subsolurile nici a celor mai populare ziare. Ele es din oficine obscure, se răspândesc aproape clandestin, ,şi se tipăresc în tipografii aproape ne­cunoscute în lumea artelor grafice. Voim să vorbim de cărţile ca zodii, de cheia viselor, de cărticica Visul Maicei Domnului —■ de creaţie bogo­milică străină de biserica ortodo­xă — şi de acele cărţi cu haiduci mult cercetat© şi căutate. Din această literatură pe care am putea-o numi subpământeană, întru­cât trăeşte dincolo de lumina publi­caţiilor obişnuite, nu avem ide cri­ticat decât literatura haiducească, unde se preamăresc virtutiil© ban­diţilor. Crimele, hoţiile, aptele de bravură — şi trebue să ştim că bra­vura e sinonimă cu b­ravot italienesc care înseamnă tâlhar!; — toate aceste imoralităţi şi acte antisociale găsesc apologiştii anonimi, cari le popularizează. Figura bandiţilor apare aureolată de-o glorie, care nu pros­te decât să fie dăunătoare edu­caţiei morale a publicului. Cu atât mai adevărat de altfel e aceasta, cu cât publicul care citeşte pe Haiduci, nu are altă alimentaţie intelectuală care să neutralizeze efectele nocive ale literaturei banditeşti. La seria haiducilor trecuţi până acuma la celebritate, un Jianu de pildă, s’a adăogat de curând un alt nume mare: numele lui Terente. Pe lângă articolele „senzaţionale" cari ocupă spaţii mari în coloanele unor ziare şi cari se ocupă în spe­cial de minunăţiile lui Terente, avem şi o serie de broşuri cu chi­pul, viaţa, faptele banditului care azi-mâine va ispăşi în ocnă nenoro­cita lui viaţă. Şi atunci ne întrebăm: "Au­torii populari şi anonimi, cari au totuşi dibăcia de a scrie pe gustul şi pe înţelesul unei clase aparte de cetitori, nu ar putea să-şi desfă­şoare dibăcia lor, scriind monografii despre actele de bravură veritabilă din război? De ce nu s’ar scrie broşuri popu­lare despre Ecaterina Teodoroiu, de pildă? Despre atâţia eroi ai războiu­lui nostru? Dacă e vorba de brode­rie imaginativă dece ea nu se des­făşoară în jurul martirilor noştri naţionali, decât in jurul lui Jianu, lui Pipa, sau lui Terente? Şi nu ştim dacă autorităţile nu ar avea căderea să oprească răs­pândirea unei literaturi profund imorale? PETRONIUS Curentele mari sociale Socialiştii şi problema reparaţiunilor „Le Temps“ publică o interesantă corespondenţă primită din Washing­ton asupra luptelor ce se dau pen­tru alegerile prezidenţiale din Sta­­tele­ Unite. „In perioada de nesiguranţă şi d© ezitare a opiniei publice care ca­racterizează actualmente prelimină­rile alegerei preşedinţiale, alegerea generalului Dawes drept candidat republican la vice-preşedinţie a ob­ţinut aprobarea unanimă. Dawes este un luptător şi un bun organi­zator şi posedă, în plus, un mare merit: exprimă întotdeauna deschis părerea sa, cu o claritate care nu poate lăsa nici un echivoc. Toată lumea are siguranţa că în, cazul când d-lui Coolidge i s’ar în-­ tâmpla vre-un accident grav, gene­ralul Dawes va putea împlini înda­toririle preşedinţiale cum nu se poate mai bine. ....................... Punerea în executare a premmM^ei^er|IBop Alegerea d-lui Dawes ca vice-pre­­şedinte întăreşte toate probabilită­ţile unui concurs activ al partidului republican la punerea în executare a planului experţilor. Să nu se creadă însă, că politica urmată până aci de America va fi schimbată. Nu! Se aşteaptă nu­mai ca guvernul Statelor­ Unite să încurajeze participarea americană individuală la reconstrucţia Euro­pei. Se mai aşteaptă de asemenea ca să aprobe extensiunea unui ajutor financiar privat, in acest scop de reconstruire. Nu , insă, deloc vorba de noui împrumuturi de la guvern la guvern. Şi, trebue să recunoaştem, în ca­zul când Coolidge şi Dawes vor fi aleşi în Noembrie, Europa nu va putea spera altceva decât menţine­rea Statelor­ Unite,departe de Socie­tatea Naţiunilor şi o participare ofi­cială foarte palidă în afacerile atât de încurcate ale vechiului continent. Directiiva parSSaMSMa re­mEbiegaw _ Foarte interesante sunt cele trei declaratiuni privind directiva parti­dului republican. Prima se referă la curtea de ar­bitraj mondial. Proectul preconizat de republicani este acela al preşe­dintelui Harding și al secretarului de stat Hughes. Este foarte probabil ca Congresul care se va întruni în Decembrie va aduce adeziunea Statelor­ Unite la curtea de arbitraj mondial. A doua declaraţie aminteşte con­ferinţa dezarmatei, care rămâne subordonată situaţiunei din Europa şi şanselor de reuşită pe care o ase­menea discuţie le poate avea cu na­ţiunile europene. Ar fi totuşi o nebuni© să credem că un astfel de proect s’ar putea prezintă în asemenea momente, când în afară de situaţia tulbure din Europa, există declaraţia Japo­niei că nu se poate menţine stata­­quo al limitarei numărului de cru­cişătoare şi submarine. Probabilităţile de izbândă ala pa­r­îdatul repubiitars Al treilea şi ultimul punct din programul republican priveşte da­toriile aliaţilor. Se aduc elogii ges­tului făcut de Anglia pentru amor­tizarea împrumuturilor. Exemplul ei e prezintat ca o măsură indicată să fie­­urmată şi de celelalte naţiuni debitoare. Şi pentru acei cari ar scormoni şi mai profund gândurile conducători­lor, s’ar descoperi intenţia Statelor- Unite de a păstra credite în străi­nătate, — credite care să poată fi convertite în mărfuri în eventuali­tatea unui război al Statelor-Unite cu vre­o altă putere. Cu acest program reuşi­ va parti­­dul republican la alegeri? Profeţiile nu sunt niciodată bune în materie politică. Admiţând, însă, că se vor menţi­ne la putere, Dawes va intra atunci în administraţia guvernamentală, sub Coolidge. Prezenţa lui nu va modifica politica externă a Statelor­ Unite. Şi­­aceasta nici chiar în cazul când generalul Dawes iar succeda lui Coolidge. ECOURI . Franţa se organizează recep­­ţiuni pentru primirea căpita­nului Pelletier, Doisy şi a me­canicului său Besin, cari vor, sosi la Marsilia în ziua de 21 August. L­a 150 km. de Petrograd în re­giunea Tichwinsk, s’a consta­­tat nu fără mirare existenta păgânismului. In păduri ţăranii adoră un idol de lemn’, p© care-1 numesc „Nicu­­lae Prăbuşitul“ sacrificându-i sân­ge de animale. Au fost adunate toa­te cântecele rituale ce se cântă în timpul straniilor ceremonii. B­alonul Cyclone care pornise din Lion condus de pilotul Jean Laporte, pentru a participa la marele premiu al aerostatelor, orga­nizat de Aero­clubul francez, a că­zut în mar© și a fost salvat de pa­chebotul Lescestershire. Pilotul și pasagerul său au scă­pat teferi, nouă’ reformă moscovită. Paradisul bolşevic va riva­liza în curând cu biblicul Turnu Babei. Pe viitor orice Cetăţean în vârstă de 18 ani va avea dreptul a-şi schimba atât pronumele cât şi nu­mele de familie, după voe, numai pe baza unei simple declaraţiuni făcută în faţa ofiţerului de stare civilă. Pilda vine de sus, de­oare­ce atât Lenin cât şi majoritatea „tovarăşilor“ au condus Rusia sub nume de împrumut. î IN AMERICA PAlRTICIPAREA STATELOR CIOTE la reconstrucţia EUROPEI In jurul candidatures la vice-prezi­­denfie a d-lui Dawes - -x­ D-l COOHDGE 0 ZI CU ZI Ziarul dlui Maniu studiază pe Românii din Mexic. Ar trebui să-şi completeze studiile şi cu Chinezii de origină română ce locuesc în Ro­mânia. / »"’-j —sv Cunoscutul şi vechiul tovarăş al d-lui C. Miile in ziaristica combaţi-, vă si senilă, eminentul om d© con­vingeri româneşti care răspunde la numele de Gusta­foru publică un ar­ticol violent contra desfiinţărei par­tidului comunist din România. Emi­nentul senil — al doilea! — ar fî fericit dacă în ţara românească n’ar fi decât două partide. Unul al minorităţilor etnice şi celalt comu­nist, care ar guverna ţara. D-nul eminent senil ar juca rolul lui Le­nin ori Bella-Kuhn. CUCERNICIE şi IREDENTISM Pentru a se vedea încă odată fă­ţărnicia iredentiştilor­ maghiari şi ticăloşia acelor ziare care le sus­ţin acţiunea dăm mai jos câteva pasaje din revista „Szent Család“ (Holy Family-Familia Sfântă) ca­re se tipăreşte în­­America la Ho­mestead sub direcţia preotului ca­tolic ungur Nyiro“ István. Această revistă a fost răspândi­tă în­ Ardeal scăpând probabil de vigilenţa cenzurei prin aspectul ei de publicaţie religioasă, plină de imagini de sfinţi. Ce spune însă textul ! Mai întâi o poezie de preotul Nyiro ne arată că. ..Imaginea ţârei ciuntite îmi umple ochii cu lacrămî Sărmana patrie maghiară Ea este asvârlită în praf Pe frumosul pământ maghiar De la Adria până’n Carpaţi Nu mai există bucurii Căci ne apasă jugul streinilor”. Iar pe pag. li­a (anul I, nr. 4), găsim câteva rânduri ale canoni­cului Karácsonyi Ianos de la Ora­­dia Mare, cu următorul conţinut: Iubite domirîule şi frate! Am primit numerile revistei a „A Szent Csalad“ (Holy Family). Mulţumim foarte mult pentru ele Regretabil însă că noi fiind jefuiţi de toate, nu putem face abonamen­te. Fratele vostru iubitor într­u Christos: Karácsonyi La aceste insulte adresate ţarei de preotul CATOLIC Karácsonyi, revista catolico-iredentista „Szent Család" face următoarele comen­tarii. „Aceasta este deci situaţia sub tirania valahă. Mănăstirea atât de bogată odinioară astăzi nu este in stare nici măcar să aboneze o re­vistă. Este caracteristic acest fapt pentru poporul valah lăudăros cu originea sa romană, opincar, mur­dar, incult, păstor de capre şi năs­cut trădător". Din cele de mai sus se vede pe deplin ticăloşia iredentistă şi ro­lul unora din preoţii catolici pe care jurământul episcopilor lor nu-i leagă cu nimic de România iar­ Nunţiatura papală îi lasă în voe. Ziarul înfrăţirea, care ne dă datele de mai sus ne arată că preotul Ka­rácsonyi a fost profesor de teolo­gie la Budapesta de unde a venit de curând în Ardeal, spre a trăi mai bine şi totodată a răsplăti în modul de mai sus ospitalitatea r­o­­mânască.­­ Credem că autorităţile ar avea de spus un Cuvânt atât în chestiu­nea revistei maghiare introduse clandestin cât şi în acea a preotu­lui iredentist. K "0X0 ■ * 1 * Anchetele noastre IN capitala OLTENIEI Diferite lucrări edilitare Profeticii pentru m­odernizarea oraşului CONSTRUIREA UNUI STADION Ge vorbă cu d. C. NEGRESCU Primarul oraşului La Primăria oraşului Craiova, fiind instalat de curând ca preşe­dinte al Comisiunii interimare d. C. Negrescu, am căutat să ob­ţinem de la d-sa oarecari lămuriri în privinţa planului d-sale de acti­vitate edilitară şi în privinţa proiectelor ce le urmăreşte pen­tru modernizarea Capitalei Ol­teniei. Am întrebat mai întâi pe d. Ne­­grescu despre continuitatea lu­crărilor­ începute la Primăria Craiova de către acel excelent gos­podar care este d. C. Neamţu. „Fără­ îndoială că nici una din lucrările în curs, nu va fi aban­donată ca de pildă, canalizarea centrală a oraşului, sau expro­prierile. Ceva mai mult, mi-am propus şi acest lucru trebue să se reaizeze să canalizez şi pârâul tabacilor, acel is­­vor nesecat de boale, care a dis­trus sănătatea craiovenilor. Lu­crările au şi început încă de două zile. Se va mai face, în afară de cea ce a fost prevăzut în actualul program de lucrări încă 1 I kilo­­metru până la VA, de canalizare; s’a şi început instalarea, a 40—59 guri de canal pe străzile deja ca­nalizate, în scopul de a se de­­sorbi a­pa ploi­lor, care inundau nu numai străzile dar şi pivniţe­le şi magazinele. De asemeni, se vor mări, în a­celaş scop, gurile de apă din str. Ştirbei-Vodă şi din Valea Vlării, de la 30, la 50 c. m., şi urgent se vor mai face allte 8 guri. De altfel, de vre-o câteva zile s’au pus în executare lucrările pentru canalizarea străzilor Lips­cani şi Ion I. C. Brătianu, cum şi canalizarea pârâului Tabaci“. Cartierele înundaboile^J^­tarea isvoarelor Dar pentru cartierele inundabi­le ale oraşului şi pentru şcoli ce aţi hotărâtt .­Pentru cartierele inundabile, până ce se vor putea lua măsuri radicale, am intervenit şi obţinuut de la comandamentul pompieri­lor din Bucureşti, câteva aşa zise pompe de tranşee, care vor fi la îndemână cetăţenilor în caz de i­­nundaţie. S© va începe imediat­ construc­ţia a cel puţin unui local de şcoa­lă primară. In limita disponibilităţilor — care însă se prevăd a fi suficien­te — mai plăimiim ca în actuala campanie de l­crut să se paveze absolut toate stradele şi înfun­­dăturite de la periferia oraşului, strad­e uitate de toate administra­ţiile. Una din lucrările de mare im­portanţă însă, care va începe i­­mediat, este : captarea celor 15 isvoare (la locul zis şeap­te fân­tâni) şi ducerea lor la stadion, unde se vor construi: un mare şi modern bazin şi băi populare, pentru a fi la îndemâna tutu­ror cetăţenilor craioveni“. Construirea unui stadion „O vie dorinţă a A. S. R. Prin­cipelui Carol, desăvârşirea unui Stadion aşa cum sunt cerinţele moderne, în curând va fi o reali­tate. Marele bazin şi băile populare a căror construcţie va începe în curând, planurile să fie doar în­tocmite, vor fi în permanenţă primenite de cea mai curată apă a celor 7 fântâni (cu 15 isvoare), iar scurgerea se va da, în cana­­lul de centură, la a cărui termi­nare, inginerul Năsturaş, lucrea­­­ză neobosit“. înfrumuseţarea cuprinsului MBHWWMWMBHBHBBIBBMBHZHPi­HBB3B din preajma bisericei sf. Dumitru ,în legătură cu Stadionul ne mai gândim ca în bună înţelege­re cu ministrul cultelor d. Lape­­datu, odată cu lucrările de cap­tare a celor 7 fântâni — să în­treprindem o mare lucrare, jar în prejurul bisericei Sf. Dumitru, care după cum se ştie este unul din cele mai frumoase monumen­te istorice al© tarei, şi care din cau­za maidanelor, locurile virane ne­nivelate şi pline de murdă­­complect înăbuşită şi trecătorii trecând pe lângă ea, la o imedia­tă apropiere, habar îi dau pe lu­crare desăvârşită, operă a nemu­ritorului Le conte de Nuit, zace ascunsă între bălării şi garduri dărăpănate. De jur înprejurul bisericei, se va nivela locul şi acolo, unde te­renul este accidentat se vor face scări, toate plantate iar în faţa bisericei, care dă în valea, celor şoapte fântâni. Un mic parc, va fi amenaj­at aşa în­cât se va da monumentalei lucrări, perspecti-Continuarea în pag. 2-a D-l O. NEGRESCU Primarul orașului Craiova Contrarga în pag. 2­ a Istoria Războiului mm Wfu­iM Miii de O. TAF85AL» Umiv. Evenimentele, tragice, măreţe şi glorioase, care au călăuzit neamul la întregirea sa, trebuiau povestite în chip demn şi veridic pentru cu­noaşterea lor exactă atât de contim­porani, cât şi de urmaşii lor. Era o sarcină extraordinar de grea pentru cel ce voia să întreprin­dă o asemenea uriaşe lucrare. Pe lângă o vastă, minuţioasă şi precisă documentare, el trebuia să aibă o cultur­ă aleasă, care să-l facă apt să dee o deosebită atenţiune fe­nomenelor economice şi psihologice ale popoarelor, în care se poate găsi explicarea izbucnirii marelui con­flict. El mai trebuia să poseadă un spirit critic adânc şi un respect se­ver pentru adevăr. , In sfârşit, mai era nevoie, pe lân­gă obiectivitate şi imparţialitate şi de un real talent de scriitor pen­tru povestirea limpede şi mişcătoa­re a evenimentelor. Aceste calităţi se impun unui ade­­vărat istoric. Cel care nu le are, ori cât de vaste ar fi cunoştinţele sale, oricât de mult zgomot s’ar face în jurul personalităţii sale, oricât lu­mea lar socoti de mai de istoric, nu va fi decât un simplu arhivar, cu­legător, exact sau neexact, de do­cumente, un adunător de material brut, care va aştepta opera crea­toare a arhitectului. Lucrarea d-lui Constantin K­iriţes­­cu, Istoria Războiului pentru între­girea neamului, în două volume (1922 şi 1924), publicată sub auspi­ciile „Cassel Şcoalelor", ne rele­­vează un autor care are toate cali­tăţile menţionate de adevărat is­toric. D. Kiriţescu avea reputaţiunea de a fi un om de ştiinţă, un excelent profesor, un energic şi competent director al învăţământului secun­dar. Nimeni nu bănuia să aibă stofa unui istoric distins. Căci lumea, în­deobşte, crede că nu există decât monopolul exclusivist al unor anu­mite cercuri ştiinţiifce sau literare, în afară de care nu poate trăi nici un talent, care să se prezinte cu o preparaţie serioasă. Se uită cu uşu­rinţă că de multe ori progresul în­­tr’o ramură de ştiinţă se datoreşte unor oameni nu de specialitate. Pasteur nu a fost medic şi totuşi el este cel ce a deschis orizonturi noui în medicină. Faimoasa şi frumoasa colonadă dublă a faţadei Luvrului este opera lui Perrault, care a fost medic şi nu arhitect. Adesea chiar e nevoe de apari­­ţiunea unor asemenea oameni în­­tr’o ramură de cultură, cari, lucrând cu focul sacru înăscut, să poată readuce la bunul simţ şi la calea cea adevărată pe cei petrificaţi în anu­mite sisteme şi metode migăloase şi sterile. D. Kiriţescu, om de şt­iinţă pozi­tivă, e un exemplu strălucit în acea­stă privinţă. Rupând cu metodele, cari cer la fiecare cuvânt aproape, să se dee o referinţă, o citare a unei opere, serioase sau neserioase, d-sa ne povesteşte, intr’un stil viguros, d­ar şi preis epopeea din urmă a nea­mului românesc, care 1’a strâns în jurul aceluiaşi drapel naţional. Deşi din fiecare pagină, se dega­jează un cald patriotism, care l-a determinat să scrie opera sa şi să nu releveze un mare talent istoric, d. Kiriţescu păstrează toată obiec­tivitatea, şi, în fraze scurte şi lumi­noasa, arată greşelile comise, bi­­ciueşte superficialitatea, înfierează trădarea şi lipsa de patriotism ale unora, nu tăgădueşte calităţile duş­manilor şi recunoaşte sincer izbân­­zile lor. E opera unui istoric, care cu ini­ma sângerândă, spune întregul ade­văr, necăutând, pentru a măguli un fals patriotism, să diminueze gravi­tatea înfrângerii,să micşoreze suc­cesele inimicilor, să scuze pe cei vi­novaţi. El ştie însă să înalţe sufle­tele, să mişte adânc inimile poves­­nd suferinţele groaznice ale popu­­laţiunii române, stoicismul ei, în­crederea ei in izbânda finală şi mai ales vitejia fără de seamăn a osta­şilor noştri. Povestirea sa e întemeiată pe o documentare excelentă şi foarte bo­gată. Dovadă sunt listele de biblio­grafie, pe care ni le dă atât în vo­lumul I-iu, cât şi un al doilea. D. Kiriţescu a citit şi opere de po­litică, şi de strategie, şi­ de econo­mie şi de statistică, cărţi adesea vo­luminoase, alteori simple broşuri sau articole, toate însă,­ scrise de autori, de mar­e însemnătate, cari au luat parte directă la evenimente: generali, oameni politici, financiari critici militari,­ literaţi. Investiga­­ţiunea întreprinsă de d. Kiriţescu e­r« atât de vastă, cât şi de serioasă. Căci totul îl interesează şi ne dă o imagine fidelă a zilelor marei epopee. Unei© informaţiuni sunt de un interes extraordinar. Ele sunt date fie direct de d. Ionel Brătianu şi explică multe situaţiuni, rămase obscure, fie d© marele nostru stat major şi de ofiţerii superiori sau inferiori, cari au jucat un rol activ în război­. Rămâi uimit de mulţimea şi exac­titatea acestor informaţiuni. Sunt amănunte de o extremă preciziune, care ne dovedesc conştiinţiozitatea autorului şi puterea sa de muncă. Şi toate acestea nu-l covârşesc, pre­­cum­ se întâmplă atât de des unora. D. Kiriţescu are un deosebit talent de a ni le prezenta, de a ni le ex­­igsta, de a fi mereu interesant, nici­odată plictisitor. Povestirea sa curge limpede ca apa din izvor şi când face analiza unei situaţiuni, a unui suflet, a unei politici, şi când descrie o luptă, o victorie sau­ o înfrângere. Iată câteva exemple: După ce dă o frumoasă caracteri­zare a idealului naţional, autorul adaogă: „Odată cu porţile temniţelor dela Vat şi Seghedin, s’au deschis com­plect şi pentru totdeauna inimile Românilor pentru fraţii lor. De aci înainte, chestiunea naţională va fi piatra angulară a politicei noastre. Idealul naţional va fi temeiul edu­­caţiunii tineretului românesc. Ra­porturile oficiale, un tratat de alian­ţă nenatural, o prudenţă explicabilă în acţiunea de Stat, vor putea ză­vori cuvântul bărbaţilor, cari deţin răspunderea conducerii unui Stat mic, pus la răspântia vânturilor pri­­mejdioase, ele pot aşeza chestiunea naţională românească printre ace­lea, de care Gambetta spunea că trebue ,,y penser, toujours, n’en par­ier jamais". Cu atât mai mult ea stăpânea gândul şi inima tuturor Românilor, dincoace ca şi dincolo de Carpaţi". Şi continuând descrie­rea provinciilor române subjuga­te, privitor la Basarabia, autorul spune: Pământul basarabean e frămân­tat cu sânge românesc. Nici n’a avut acest ţinut neaoş românesc vre-un nume special. Era Moldova pur şi simplu din Carpaţi până în Nistru. Prutul curgea, ca şi Siretul, pe la mijlocul ei, udând de-a dreapta ca şi de-a stânga, maluri moldoveneşti. Numele de Basarabia se dădea nu­mai părţii sudice, în amintirea stă­

Next