Viitorul, august 1924 (Anul 17, nr. 4920-4945)
1924-08-05 / nr. 4923
Anul as seapte-spre-zecelea Wo« 4923 £ LN EX. m TARA 4 LEI ii. In Mutata ABONAMENTE m TARA Un an------— — 500 lei Şase luni — — — 200 • Trei »----------125 » In streinătate Un an-----— — 1200 lei Şase luni-------- 600 » Trei --------- 300 » REDACȚIA administraţia bucureşti STR. EDgXRD QUINET No. 2 || STRADA1 ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 81/23; Redactia «I Administraţia 49/23 «13/11 AMUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului str Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Marţii i4ugsyst 1924 2 LEI EX. In TARA 4 LEI. In Mintale Refacerea pe cais istorică a razboiuiii cu durată şi proporţii unice în analele vremei, şi care a schimbat mentalitatea omenească, va avea totdeauna — ori de ce istoric s’ar scrie — pagini negre privitoare la Germania. Pacea s’a făcut, rănile se vor cicatrişa, timpul, acest mar© meşter al lucrurilor omeneşti, se va însărcina a pun© multă uitare peste marile dureri, dar un lucru va trebui să rămână vecinie, pentru că este perfect adevărat şi anume că Germania a provocat războiul, a ruinat Europa şi că printr’o educaţie politică nenorocită ea a ajun® la o concepţie de stat anarhică vremurilor noastre. Decade întregi de pregătire militară pentru o ofensivă care era menită să-i creeze o superioritate asupra tuturor celorlalte, a făcut ca vărsarea de sânge să ia proporţii de catastrofă biblică. Dar, dreptatea a avut ultimul cuvânt. Germania a fost învinsă, ii tratatul din Versailles pune capăt unui război dezastruos, dar în acelaşi timp introduce principiul logic echitabil, drept, al despăgubirilor de război. Fără nici o intenţiune de revanşă, sau pedeapsă — bine meritată de altfel !— tratatul de pace nu face decât să introducă o obligaţie eminamente echitabilă, şi anume Statul care a cauzat ruine incalculabile şi care a fost învins, să plătească un quantum care să reprezinte o parte din ceea ce va trebui cheltuit pentru refacere. Stabilind acest principiu tratatul de pace a fost, în cea mai justă artă, în cele mai sigure tradiţii istorice, şi în conformitate cu cerinţele economice ale Europei. Ştim însă, câtă îndărătnicie a pus Germania în îndeplinirea acestor obligaţiuni, şi ştim jertfele — în toate amănuntele politice interne — cari au fost făcute de Franţa, în special prin ocupaţia Ruhr-ului, pentru a putea intra în drepturile sale. ■ Dar acest desiderat legitim este încă în faza... tuturor dezideratelor. Germania este încă departe de a începe sincer plata reparaţiunilor lu '. Considerăm însă, că o nouă dovadă de cât de drepte sunt ceritele aliaţilor faţă de Germania, şi în acelaşi timp ca un început de eră nouă, faptul că socialiştii din toată lumea au făcut front pentru ca Germania să fie obligată a, plăti reparaţiile. Ultimul congres din Frankfurt stabileşte astfel unirea tuturor socialiştilor din toate ţările, pentru ca reparaţiunile să fie cât mai de grabă posibil plătite. O delegaţiune a socialiştilor francezi, având aprobarea socialiştilor şi lucrând în acord cu rezoluţiunile congresuluidin Francfurt, a plecat în Anglia pentru ca in înţelegere cu labouniştii de acolo să ia măsurile cele mai eficace pentru ca reparaţiunile să înceapă a fi plătite. Ne aflăm în faţa unui frumos act al partidului socialist, care înţelege azi a-şi motiva existenţa prin susţinerea cauzelor drepte. Şi de aceea partidele socialiste, pot fi şi partide de guvernământ atunci când renunţă la unele premature desiderate şi prea radicale concepţii. „Partidul comunist“ vnsa prin negarea însăşi a principiului naţional — care stă la basa alcătuitei statelor moderne — şi prin fermentul de disoluţie cel aruncă în lume şi prin veninul ce răspândeşte face că să fie un permanent pericol pentru omenire. Prin comunism, se urmăreşte animalizarea omenirei, desbrăcând societăţile de principiile ce le-au condus la civilizaţie ; prin socialism din potriva, se urmăreşte o solidaritate dintre popoare şi anumite tendinţe filantropice cari se împacă cu forma de stat naţional. Când socialiştii se depărtează de această prudenţă, evident, că nu le lipseşte mult până a nu se confunda cu comuniştii. Partidele, însă, de ordine şi partidele sincer democratice cum este partidul liberal român, care îl întâlnim în fruntea tuturor mişcărilor de libertate şi de egalitate, nu poate decât să recunoascăvalabilitatea unui partid socialist naţional, şi să fie prin chiar aceasta adversarul firesc al comunismului sălbatic distructiv, şi contrar formei de stat care a asigurat triumful civilizaţiunei în lume. NOTE 9 literatură specială: Haiducii şi Terente Biblioteci ambulante şi colportori de prin localurile de consumaţie, răspândesc în marea massă a publicului o serie de scrieri cu totul speciale. Astfel de publicaţii nu văd vitrinei© librăriilor, şi nu cunosc subsolurile nici a celor mai populare ziare. Ele es din oficine obscure, se răspândesc aproape clandestin, ,şi se tipăresc în tipografii aproape necunoscute în lumea artelor grafice. Voim să vorbim de cărţile ca zodii, de cheia viselor, de cărticica Visul Maicei Domnului —■ de creaţie bogomilică străină de biserica ortodoxă — şi de acele cărţi cu haiduci mult cercetat© şi căutate. Din această literatură pe care am putea-o numi subpământeană, întrucât trăeşte dincolo de lumina publicaţiilor obişnuite, nu avem ide criticat decât literatura haiducească, unde se preamăresc virtutiil© bandiţilor. Crimele, hoţiile, aptele de bravură — şi trebue să ştim că bravura e sinonimă cu bravot italienesc care înseamnă tâlhar!; — toate aceste imoralităţi şi acte antisociale găsesc apologiştii anonimi, cari le popularizează. Figura bandiţilor apare aureolată de-o glorie, care nu proste decât să fie dăunătoare educaţiei morale a publicului. Cu atât mai adevărat de altfel e aceasta, cu cât publicul care citeşte pe Haiduci, nu are altă alimentaţie intelectuală care să neutralizeze efectele nocive ale literaturei banditeşti. La seria haiducilor trecuţi până acuma la celebritate, un Jianu de pildă, s’a adăogat de curând un alt nume mare: numele lui Terente. Pe lângă articolele „senzaţionale" cari ocupă spaţii mari în coloanele unor ziare şi cari se ocupă în special de minunăţiile lui Terente, avem şi o serie de broşuri cu chipul, viaţa, faptele banditului care azi-mâine va ispăşi în ocnă nenorocita lui viaţă. Şi atunci ne întrebăm: "Autorii populari şi anonimi, cari au totuşi dibăcia de a scrie pe gustul şi pe înţelesul unei clase aparte de cetitori, nu ar putea să-şi desfăşoare dibăcia lor, scriind monografii despre actele de bravură veritabilă din război? De ce nu s’ar scrie broşuri populare despre Ecaterina Teodoroiu, de pildă? Despre atâţia eroi ai războiului nostru? Dacă e vorba de broderie imaginativă dece ea nu se desfăşoară în jurul martirilor noştri naţionali, decât in jurul lui Jianu, lui Pipa, sau lui Terente? Şi nu ştim dacă autorităţile nu ar avea căderea să oprească răspândirea unei literaturi profund imorale? PETRONIUS Curentele mari sociale Socialiştii şi problema reparaţiunilor „Le Temps“ publică o interesantă corespondenţă primită din Washington asupra luptelor ce se dau pentru alegerile prezidenţiale din Statele Unite. „In perioada de nesiguranţă şi d© ezitare a opiniei publice care caracterizează actualmente preliminările alegerei preşedinţiale, alegerea generalului Dawes drept candidat republican la vice-preşedinţie a obţinut aprobarea unanimă. Dawes este un luptător şi un bun organizator şi posedă, în plus, un mare merit: exprimă întotdeauna deschis părerea sa, cu o claritate care nu poate lăsa nici un echivoc. Toată lumea are siguranţa că în, cazul când d-lui Coolidge i s’ar în- tâmpla vre-un accident grav, generalul Dawes va putea împlini îndatoririle preşedinţiale cum nu se poate mai bine. ....................... Punerea în executare a premmM^ei^er|IBop Alegerea d-lui Dawes ca vice-preşedinte întăreşte toate probabilităţile unui concurs activ al partidului republican la punerea în executare a planului experţilor. Să nu se creadă însă, că politica urmată până aci de America va fi schimbată. Nu! Se aşteaptă numai ca guvernul Statelor Unite să încurajeze participarea americană individuală la reconstrucţia Europei. Se mai aşteaptă de asemenea ca să aprobe extensiunea unui ajutor financiar privat, in acest scop de reconstruire. Nu , insă, deloc vorba de noui împrumuturi de la guvern la guvern. Şi, trebue să recunoaştem, în cazul când Coolidge şi Dawes vor fi aleşi în Noembrie, Europa nu va putea spera altceva decât menţinerea Statelor Unite,departe de Societatea Naţiunilor şi o participare oficială foarte palidă în afacerile atât de încurcate ale vechiului continent. Directiiva parSSaMSMa remEbiegaw _ Foarte interesante sunt cele trei declaratiuni privind directiva partidului republican. Prima se referă la curtea de arbitraj mondial. Proectul preconizat de republicani este acela al preşedintelui Harding și al secretarului de stat Hughes. Este foarte probabil ca Congresul care se va întruni în Decembrie va aduce adeziunea Statelor Unite la curtea de arbitraj mondial. A doua declaraţie aminteşte conferinţa dezarmatei, care rămâne subordonată situaţiunei din Europa şi şanselor de reuşită pe care o asemenea discuţie le poate avea cu naţiunile europene. Ar fi totuşi o nebuni© să credem că un astfel de proect s’ar putea prezintă în asemenea momente, când în afară de situaţia tulbure din Europa, există declaraţia Japoniei că nu se poate menţine stataquo al limitarei numărului de crucişătoare şi submarine. Probabilităţile de izbândă ala parîdatul repubiitars Al treilea şi ultimul punct din programul republican priveşte datoriile aliaţilor. Se aduc elogii gestului făcut de Anglia pentru amortizarea împrumuturilor. Exemplul ei e prezintat ca o măsură indicată să fieurmată şi de celelalte naţiuni debitoare. Şi pentru acei cari ar scormoni şi mai profund gândurile conducătorilor, s’ar descoperi intenţia Statelor- Unite de a păstra credite în străinătate, — credite care să poată fi convertite în mărfuri în eventualitatea unui război al Statelor-Unite cu vreo altă putere. Cu acest program reuşi va partidul republican la alegeri? Profeţiile nu sunt niciodată bune în materie politică. Admiţând, însă, că se vor menţine la putere, Dawes va intra atunci în administraţia guvernamentală, sub Coolidge. Prezenţa lui nu va modifica politica externă a Statelor Unite. Şiaceasta nici chiar în cazul când generalul Dawes iar succeda lui Coolidge. ECOURI . Franţa se organizează recepţiuni pentru primirea căpitanului Pelletier, Doisy şi a mecanicului său Besin, cari vor, sosi la Marsilia în ziua de 21 August. La 150 km. de Petrograd în regiunea Tichwinsk, s’a constatat nu fără mirare existenta păgânismului. In păduri ţăranii adoră un idol de lemn’, p© care-1 numesc „Niculae Prăbuşitul“ sacrificându-i sânge de animale. Au fost adunate toate cântecele rituale ce se cântă în timpul straniilor ceremonii. Balonul Cyclone care pornise din Lion condus de pilotul Jean Laporte, pentru a participa la marele premiu al aerostatelor, organizat de Aeroclubul francez, a căzut în mar© și a fost salvat de pachebotul Lescestershire. Pilotul și pasagerul său au scăpat teferi, nouă’ reformă moscovită. Paradisul bolşevic va rivaliza în curând cu biblicul Turnu Babei. Pe viitor orice Cetăţean în vârstă de 18 ani va avea dreptul a-şi schimba atât pronumele cât şi numele de familie, după voe, numai pe baza unei simple declaraţiuni făcută în faţa ofiţerului de stare civilă. Pilda vine de sus, deoarece atât Lenin cât şi majoritatea „tovarăşilor“ au condus Rusia sub nume de împrumut. î IN AMERICA PAlRTICIPAREA STATELOR CIOTE la reconstrucţia EUROPEI In jurul candidatures la vice-prezidenfie a d-lui Dawes - -x D-l COOHDGE 0 ZI CU ZI Ziarul dlui Maniu studiază pe Românii din Mexic. Ar trebui să-şi completeze studiile şi cu Chinezii de origină română ce locuesc în România. / »"’-j —sv Cunoscutul şi vechiul tovarăş al d-lui C. Miile in ziaristica combaţi-, vă si senilă, eminentul om d© convingeri româneşti care răspunde la numele de Gustaforu publică un articol violent contra desfiinţărei partidului comunist din România. Eminentul senil — al doilea! — ar fî fericit dacă în ţara românească n’ar fi decât două partide. Unul al minorităţilor etnice şi celalt comunist, care ar guverna ţara. D-nul eminent senil ar juca rolul lui Lenin ori Bella-Kuhn. CUCERNICIE şi IREDENTISM Pentru a se vedea încă odată făţărnicia iredentiştilor maghiari şi ticăloşia acelor ziare care le susţin acţiunea dăm mai jos câteva pasaje din revista „Szent Család“ (Holy Family-Familia Sfântă) care se tipăreşte înAmerica la Homestead sub direcţia preotului catolic ungur Nyiro“ István. Această revistă a fost răspândită în Ardeal scăpând probabil de vigilenţa cenzurei prin aspectul ei de publicaţie religioasă, plină de imagini de sfinţi. Ce spune însă textul ! Mai întâi o poezie de preotul Nyiro ne arată că. ..Imaginea ţârei ciuntite îmi umple ochii cu lacrămî Sărmana patrie maghiară Ea este asvârlită în praf Pe frumosul pământ maghiar De la Adria până’n Carpaţi Nu mai există bucurii Căci ne apasă jugul streinilor”. Iar pe pag. lia (anul I, nr. 4), găsim câteva rânduri ale canonicului Karácsonyi Ianos de la Oradia Mare, cu următorul conţinut: Iubite domirîule şi frate! Am primit numerile revistei a „A Szent Csalad“ (Holy Family). Mulţumim foarte mult pentru ele Regretabil însă că noi fiind jefuiţi de toate, nu putem face abonamente. Fratele vostru iubitor întru Christos: Karácsonyi La aceste insulte adresate ţarei de preotul CATOLIC Karácsonyi, revista catolico-iredentista „Szent Család" face următoarele comentarii. „Aceasta este deci situaţia sub tirania valahă. Mănăstirea atât de bogată odinioară astăzi nu este in stare nici măcar să aboneze o revistă. Este caracteristic acest fapt pentru poporul valah lăudăros cu originea sa romană, opincar, murdar, incult, păstor de capre şi născut trădător". Din cele de mai sus se vede pe deplin ticăloşia iredentistă şi rolul unora din preoţii catolici pe care jurământul episcopilor lor nu-i leagă cu nimic de România iar Nunţiatura papală îi lasă în voe. Ziarul înfrăţirea, care ne dă datele de mai sus ne arată că preotul Karácsonyi a fost profesor de teologie la Budapesta de unde a venit de curând în Ardeal, spre a trăi mai bine şi totodată a răsplăti în modul de mai sus ospitalitatea românască. Credem că autorităţile ar avea de spus un Cuvânt atât în chestiunea revistei maghiare introduse clandestin cât şi în acea a preotului iredentist. K "0X0 ■ * 1 * Anchetele noastre IN capitala OLTENIEI Diferite lucrări edilitare Profeticii pentru modernizarea oraşului CONSTRUIREA UNUI STADION Ge vorbă cu d. C. NEGRESCU Primarul oraşului La Primăria oraşului Craiova, fiind instalat de curând ca preşedinte al Comisiunii interimare d. C. Negrescu, am căutat să obţinem de la d-sa oarecari lămuriri în privinţa planului d-sale de activitate edilitară şi în privinţa proiectelor ce le urmăreşte pentru modernizarea Capitalei Olteniei. Am întrebat mai întâi pe d. Negrescu despre continuitatea lucrărilor începute la Primăria Craiova de către acel excelent gospodar care este d. C. Neamţu. „Fără îndoială că nici una din lucrările în curs, nu va fi abandonată ca de pildă, canalizarea centrală a oraşului, sau exproprierile. Ceva mai mult, mi-am propus şi acest lucru trebue să se reaizeze să canalizez şi pârâul tabacilor, acel isvor nesecat de boale, care a distrus sănătatea craiovenilor. Lucrările au şi început încă de două zile. Se va mai face, în afară de cea ce a fost prevăzut în actualul program de lucrări încă 1 I kilometru până la VA, de canalizare; s’a şi început instalarea, a 40—59 guri de canal pe străzile deja canalizate, în scopul de a se desorbi apa ploilor, care inundau nu numai străzile dar şi pivniţele şi magazinele. De asemeni, se vor mări, în acelaş scop, gurile de apă din str. Ştirbei-Vodă şi din Valea Vlării, de la 30, la 50 c. m., şi urgent se vor mai face allte 8 guri. De altfel, de vre-o câteva zile s’au pus în executare lucrările pentru canalizarea străzilor Lipscani şi Ion I. C. Brătianu, cum şi canalizarea pârâului Tabaci“. Cartierele înundaboile^J^tarea isvoarelor Dar pentru cartierele inundabile ale oraşului şi pentru şcoli ce aţi hotărâtt .Pentru cartierele inundabile, până ce se vor putea lua măsuri radicale, am intervenit şi obţinuut de la comandamentul pompierilor din Bucureşti, câteva aşa zise pompe de tranşee, care vor fi la îndemână cetăţenilor în caz de inundaţie. S© va începe imediat construcţia a cel puţin unui local de şcoală primară. In limita disponibilităţilor — care însă se prevăd a fi suficiente — mai plăimiim ca în actuala campanie de lcrut să se paveze absolut toate stradele şi înfundăturite de la periferia oraşului, strade uitate de toate administraţiile. Una din lucrările de mare importanţă însă, care va începe imediat, este : captarea celor 15 isvoare (la locul zis şeapte fântâni) şi ducerea lor la stadion, unde se vor construi: un mare şi modern bazin şi băi populare, pentru a fi la îndemâna tuturor cetăţenilor craioveni“. Construirea unui stadion „O vie dorinţă a A. S. R. Principelui Carol, desăvârşirea unui Stadion aşa cum sunt cerinţele moderne, în curând va fi o realitate. Marele bazin şi băile populare a căror construcţie va începe în curând, planurile să fie doar întocmite, vor fi în permanenţă primenite de cea mai curată apă a celor 7 fântâni (cu 15 isvoare), iar scurgerea se va da, în canalul de centură, la a cărui terminare, inginerul Năsturaş, lucrează neobosit“. înfrumuseţarea cuprinsului MBHWWMWMBHBHBBIBBMBHZHPiHBB3B din preajma bisericei sf. Dumitru ,în legătură cu Stadionul ne mai gândim ca în bună înţelegere cu ministrul cultelor d. Lapedatu, odată cu lucrările de captare a celor 7 fântâni — să întreprindem o mare lucrare, jar în prejurul bisericei Sf. Dumitru, care după cum se ştie este unul din cele mai frumoase monumente istorice al© tarei, şi care din cauza maidanelor, locurile virane nenivelate şi pline de murdăcomplect înăbuşită şi trecătorii trecând pe lângă ea, la o imediată apropiere, habar îi dau pe lucrare desăvârşită, operă a nemuritorului Le conte de Nuit, zace ascunsă între bălării şi garduri dărăpănate. De jur înprejurul bisericei, se va nivela locul şi acolo, unde terenul este accidentat se vor face scări, toate plantate iar în faţa bisericei, care dă în valea, celor şoapte fântâni. Un mic parc, va fi amenajat aşa încât se va da monumentalei lucrări, perspecti-Continuarea în pag. 2-a D-l O. NEGRESCU Primarul orașului Craiova Contrarga în pag. 2 a Istoria Războiului mm WfuiM Miii de O. TAF85AL» Umiv. Evenimentele, tragice, măreţe şi glorioase, care au călăuzit neamul la întregirea sa, trebuiau povestite în chip demn şi veridic pentru cunoaşterea lor exactă atât de contimporani, cât şi de urmaşii lor. Era o sarcină extraordinar de grea pentru cel ce voia să întreprindă o asemenea uriaşe lucrare. Pe lângă o vastă, minuţioasă şi precisă documentare, el trebuia să aibă o cultură aleasă, care să-l facă apt să dee o deosebită atenţiune fenomenelor economice şi psihologice ale popoarelor, în care se poate găsi explicarea izbucnirii marelui conflict. El mai trebuia să poseadă un spirit critic adânc şi un respect sever pentru adevăr. , In sfârşit, mai era nevoie, pe lângă obiectivitate şi imparţialitate şi de un real talent de scriitor pentru povestirea limpede şi mişcătoare a evenimentelor. Aceste calităţi se impun unui adevărat istoric. Cel care nu le are, ori cât de vaste ar fi cunoştinţele sale, oricât de mult zgomot s’ar face în jurul personalităţii sale, oricât lumea lar socoti de mai de istoric, nu va fi decât un simplu arhivar, culegător, exact sau neexact, de documente, un adunător de material brut, care va aştepta opera creatoare a arhitectului. Lucrarea d-lui Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pentru întregirea neamului, în două volume (1922 şi 1924), publicată sub auspiciile „Cassel Şcoalelor", ne relevează un autor care are toate calităţile menţionate de adevărat istoric. D. Kiriţescu avea reputaţiunea de a fi un om de ştiinţă, un excelent profesor, un energic şi competent director al învăţământului secundar. Nimeni nu bănuia să aibă stofa unui istoric distins. Căci lumea, îndeobşte, crede că nu există decât monopolul exclusivist al unor anumite cercuri ştiinţiifce sau literare, în afară de care nu poate trăi nici un talent, care să se prezinte cu o preparaţie serioasă. Se uită cu uşurinţă că de multe ori progresul într’o ramură de ştiinţă se datoreşte unor oameni nu de specialitate. Pasteur nu a fost medic şi totuşi el este cel ce a deschis orizonturi noui în medicină. Faimoasa şi frumoasa colonadă dublă a faţadei Luvrului este opera lui Perrault, care a fost medic şi nu arhitect. Adesea chiar e nevoe de apariţiunea unor asemenea oameni într’o ramură de cultură, cari, lucrând cu focul sacru înăscut, să poată readuce la bunul simţ şi la calea cea adevărată pe cei petrificaţi în anumite sisteme şi metode migăloase şi sterile. D. Kiriţescu, om de ştiinţă pozitivă, e un exemplu strălucit în această privinţă. Rupând cu metodele, cari cer la fiecare cuvânt aproape, să se dee o referinţă, o citare a unei opere, serioase sau neserioase, d-sa ne povesteşte, intr’un stil viguros, dar şi preis epopeea din urmă a neamului românesc, care 1’a strâns în jurul aceluiaşi drapel naţional. Deşi din fiecare pagină, se degajează un cald patriotism, care l-a determinat să scrie opera sa şi să nu releveze un mare talent istoric, d. Kiriţescu păstrează toată obiectivitatea, şi, în fraze scurte şi luminoasa, arată greşelile comise, biciueşte superficialitatea, înfierează trădarea şi lipsa de patriotism ale unora, nu tăgădueşte calităţile duşmanilor şi recunoaşte sincer izbânzile lor. E opera unui istoric, care cu inima sângerândă, spune întregul adevăr, necăutând, pentru a măguli un fals patriotism, să diminueze gravitatea înfrângerii,să micşoreze succesele inimicilor, să scuze pe cei vinovaţi. El ştie însă să înalţe sufletele, să mişte adânc inimile povesnd suferinţele groaznice ale populaţiunii române, stoicismul ei, încrederea ei in izbânda finală şi mai ales vitejia fără de seamăn a ostaşilor noştri. Povestirea sa e întemeiată pe o documentare excelentă şi foarte bogată. Dovadă sunt listele de bibliografie, pe care ni le dă atât în volumul I-iu, cât şi un al doilea. D. Kiriţescu a citit şi opere de politică, şi de strategie, şi de economie şi de statistică, cărţi adesea voluminoase, alteori simple broşuri sau articole, toate însă, scrise de autori, de mare însemnătate, cari au luat parte directă la evenimente: generali, oameni politici, financiari critici militari, literaţi. Investigaţiunea întreprinsă de d. Kiriţescu er« atât de vastă, cât şi de serioasă. Căci totul îl interesează şi ne dă o imagine fidelă a zilelor marei epopee. Unei© informaţiuni sunt de un interes extraordinar. Ele sunt date fie direct de d. Ionel Brătianu şi explică multe situaţiuni, rămase obscure, fie d© marele nostru stat major şi de ofiţerii superiori sau inferiori, cari au jucat un rol activ în război. Rămâi uimit de mulţimea şi exactitatea acestor informaţiuni. Sunt amănunte de o extremă preciziune, care ne dovedesc conştiinţiozitatea autorului şi puterea sa de muncă. Şi toate acestea nu-l covârşesc, precum se întâmplă atât de des unora. D. Kiriţescu are un deosebit talent de a ni le prezenta, de a ni le exigsta, de a fi mereu interesant, niciodată plictisitor. Povestirea sa curge limpede ca apa din izvor şi când face analiza unei situaţiuni, a unui suflet, a unei politici, şi când descrie o luptă, o victorie sau o înfrângere. Iată câteva exemple: După ce dă o frumoasă caracterizare a idealului naţional, autorul adaogă: „Odată cu porţile temniţelor dela Vat şi Seghedin, s’au deschis complect şi pentru totdeauna inimile Românilor pentru fraţii lor. De aci înainte, chestiunea naţională va fi piatra angulară a politicei noastre. Idealul naţional va fi temeiul educaţiunii tineretului românesc. Raporturile oficiale, un tratat de alianţă nenatural, o prudenţă explicabilă în acţiunea de Stat, vor putea zăvori cuvântul bărbaţilor, cari deţin răspunderea conducerii unui Stat mic, pus la răspântia vânturilor primejdioase, ele pot aşeza chestiunea naţională românească printre acelea, de care Gambetta spunea că trebue ,,y penser, toujours, n’en parier jamais". Cu atât mai mult ea stăpânea gândul şi inima tuturor Românilor, dincoace ca şi dincolo de Carpaţi". Şi continuând descrierea provinciilor române subjugate, privitor la Basarabia, autorul spune: Pământul basarabean e frământat cu sânge românesc. Nici n’a avut acest ţinut neaoş românesc vre-un nume special. Era Moldova pur şi simplu din Carpaţi până în Nistru. Prutul curgea, ca şi Siretul, pe la mijlocul ei, udând de-a dreapta ca şi de-a stânga, maluri moldoveneşti. Numele de Basarabia se dădea numai părţii sudice, în amintirea stă