Viitorul, noiembrie 1925 (Anul 18, nr. 5299-5324)

1925-11-25 / nr. 5319

t * V­ II PRIVELIŞTI ŞI REALITĂŢI din ITALIA Străinul care păşeşte astăzi pe pământul Italiei este impresionat din primul moment de două aspec­te: întâiu, de o ordine desăvârşi­tă ce domneşte în toate administra­ţiunile atât publice cât şi private şi apoi de un optimism puternic însufleţitor al activităţii generale. Aceste impresiuni sunt oarecum surprinzătoare pentru că în imagi­naţia tuturor străinilor amintirea dezordinei din anii trecuţi de sub guvernarea influenţată de socia­lism, lasă să­ se bănuiască că şi a­­cum se va întâlni aceeaşi atmos­feră confuză de odinioară şi că numai o mică parte din decor s’a schimbat, prin înlocuirea crăvăţi­­lor şi cocardelor roşii cu sobrele cămăşi negre. Intr’adevăr acest decor e schim­bat şi el, dar ciudat pentru scep­tici şi ferice pentru Italia, de data aceasta nu e numai o schimbare de păr al lupului ci mai ales aceea a năravurilor. Nicăeri nu mai vezi renumitul „far niente“, nicăeri nu mai în­tâlneşti individul gata să se pună în slujba ori­cărei coruperi, ş­i pes­te tot e o activitate intensă, ordo­nată şi spornică. In nici un oraş nu apar bărbaţi lâncezind în lene şi descurajare, sau acele femei (cam­ vai!, în alte ţări sunt atât de numeroase), vecinie colindătoa­re ale străzilor, ca căutarea aven­turilor amoroase,, cu sau fără in­terese, din pildă proastă sau pa­timă neînfrântă. Peste tot observi numai activitate rodnică şi o în­credere desăvârşită în progresul şi destinele ţării. Actualmente Italia întreagă, din Lombardia şi până în Sicilia, apa­re ca un imens şantier orânduit de un întreprinzător care a reuşit să îndrumeze munca tuturor pe o cale comună, spre un tel unic, şi unde toţi lucrătorii au înţeles te­meiul vorbei mai marelui lor, şi îi urmează poruncile, convinşi fiind că numai prin îndeplinirea ţelului comun e posibil şi binele fiecăruia în parte. Această disciplinare şi coordo­nare a activităţii poporului italian este opera fascismului. Acum după împlinirea a trei ani de la întronarea regimului si veri­ficarea lui prin practica zilnică, fascismului i se poate da oare care definire. Doctrina fascistă s’o omăt la ur­mătoarele concluziuni fundamen­tale. In organizarea socială a consi­dera „unanimitatea“ ca o entitate este o utopie, ori ce s’ar demonstra prin dialectice iscusite. Reală este numai „naţiunea”. Pe când umani­tatea este ceva amorf şi nedefinit asupra cărei nu se poate acţiona simultan, naţiunea este un corp viu, finit, omogen şi susceptibil de a primi o mişcare uniformă ,pozitivă. Organizarea socială nu trebuie să se lase atrasă de un miraj fee­ric şi să desconsidere realitatea palpabilă. Nu trebuie să se preo­cupe de visul unei umanităţi hi­merice, de o dorită dar puţin pro­babilă societate universală, până nu va asigura organizarea desă­vârşită a­ naţiunei. Progresul social general, moral material, nu va fi posibil de reali­zat de­cât desăvârşind alcătuirile naţionale. Şi care este forma de organizare optimă a naţiunei ? Statul suveran şi atotputernic, monarhic, constituţional. Nici o doctrină socială nu tre­buie să pună în discuţie fiinţa şi deplina suveranitate a Statului Pentru fascism, Statul apare sub forma oarecum trad­iţională în Italia, expusă încă din secolul XVI de învăţatul statist Giovani Bottero, ca „o stăpânire­ puternică asupra poporului, şi raţiunea de a fiinţa Statul este tocmai pentru a înfăptui, desvolta şi păstra aceas­tă stăpânire”.. Este iluzorie orice discuţiune a­­supra originei sau asupra motivă­­rei Statului; el este o instituţie sta­bilită prin desvoltarea naturală a societă­ţii şi trebuie să existe sub forma unei suveranităţi depline. Fascismul admite o concepţiune organico-istorică a Statului, în senul arătat de către păstrătorul sigiliilor d. Rocco, în discursul rostit în toamna aceasta cu oca­­ziunea deschiderii cursurilor Uni­versităţii din Perugia. Statul — a spus d-sa — e o fracţiune din specie, depăşind vieaţa şi scopurile indivizilor şi cuprinzând pe acelea ale seriei indefinite de generaţi­­uni. Fascismul nu anulează indivi­dul în favoarea Statului, dar îl reduce numai la un element mole­cular infinefismal şi tranzitoriu. Statului, drepturile individuale sau ale grupărilor de indivizi nu se pot ridica deasupra drepturilor Statului, drepturile individulue nu trebuiesc considerate ca enti­tăţi intangibile ci numai ca pe nişte concesiuni făcute de către Stat. De aceea Statul suveran poa­te modifica aceste drepturi ori de câte ori este nevoie. D. Rocco a mai arătat cu aceas­tă ocaziune, că superioritatea doc­trinei fasciste asupra tuturor ce­lorlalte doctrini sociale, constă în aceia că pe când ideologia sa este dedusă după un timp de practică reală, celelalte toate celelalte ideologii au fost construite aprio­­rie, în abstract și apoi s’a căutat să se modifice societatea după ele. In discursul filmat apoi de către D. Mussolini la „Scala” din Milano cu ocaziunea aniversării celui de al 4-lea an de triumf al fascismu­lui, d-sa a spus : „Ideea centrală a mişcării noastre este_ Statul, orga­­nizaţiune politică şi juridică a vo­inţei naționale, care se exteriori­zează printr’o serie de manifesta­­țiiuni de ordine diferite. .Formula noastră este­ totul pentru Stat, ni­mic în contra lui”. Pentru fascism Statul si toate institutiunile din lăuntrul său sunt „tabu”.. In sfârşit fascismul susţine că coordonarea tuturor, activităţilor individuale pe­ calea progresului nu se poate face decât prin ajuto­rul factorilor ideali şi în primul rând prin cultivarea ideii naţio­nale. Naţiunea trebuie să aibă deplină încredere în puterile ei de muncă şi în destinele sale. Ea trebuie să urmărească înălţarea sa morală şi materială în ori­ce moment.. Ea nu duşmăneşte pe cei din afară, respectă Statele străine, dar fie­care naţiune trebuie să-şi asigure mersul ei triumfal... Buna stare a fiecărui locuitor nu se trage de­cât din buna stare generală a Statului naţional. Concluzia e logică : toată activi­tatea individuală să se desfăşoare în cadrul unic de tendinţa pro­păşirii ţării, ocolind cu desăvârşi­re ori­ce concesiune ideilor vagi şi periculoase de umanitate, inter­naţionalism, liberalism, etc. Ne­mulţumirile prin care trece Fran­ţa de un timp încoace, au ajutat şi mai mult triumful doctrinei fasciste, în Italia fiind arătate ca provenite din cauza­­ unei politici condusă pe baza unei doctrine so­cialiste utopice. Regimul a pus în aplicare tot­o­­dată și teoria Statului atotputer­nic, exercitând o severă suprave­ghere a presei, pentru ca opera sa de convingere, spirituală să fie mai uşoară. Astăzi în Italia, fascismul este considerat ca o acţiune, ca o miş­care generală naţională. Sigur însă că şi fscismul ca ori şi­ce mişcare socială, are vrăjmaşii lui şi în primul rând în tabăra duş­manilor sunt socialiştii şi comu­niştii, cari se simt cu totul stin­gheriţi în acţiunea lor printr’un program de guvernământ atât de opus teoriilor umani­taro-interna­ţionaliste, bazate pe lupta de clasă şi celelalte principii cunoscute. Reacţiunea acestora tinde să fie tot mai aprigă, cu cât ei sunt vi­zaţi mai mult, şi conducătorii miş­cării fasciste, mai ales sufletul ei, d. Mussolini, nu pierd nici o oca­zie să atace socialismul anume şi cu toată tăria. Astfel în acelaş dis­curs pomenit aci, de la „Scala” d­in Milano, preşedintele consiliului a enumărat şi insistat şi asupra uto­piilor cuprinse de socialismul zis ştiinţific. Această reacţiune este deocam­dată neputincioasă. Temerea este că tocmai din cauza neputinţei li­nei reacţiuni făţişă şi directe să nu se nască în Italia o acţiune tero­ristă clandestină asemănătoare ce­lei din secolul trecut a faimoşilor „carbonari”. In momentul de fată însă tre­buie recunoscut că în Italia e o activitate uimitoare si peste tot te convingi că ai în faţă o naţiune în reală ascensiune. TIBERIU ŞTEFANESCU f ............. ---------—--­ Enul sE optsprezecelea No. 5319 4 PAGINI ck LEI EX. in TARA 4LEI ».hi îm­iFBfutP­ABONANiNfi IN TARA I In streinătste^ un an — — — — £00 lei I Un an-----— —1200 lei $ese luni — — — 250 • I Şase luni — — — 600 » Trei --------------125 » I Trei ----------- 300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI sm EDGARD QUINET No. 2 II STRADA ACADEMIE! No. 11 TMefoancto: Direcţia *1/33s Redacţia al Administraţia 19/23 al 3/11 ( Ai „NCIUB! COMERCIALE Se primesc direct la Administrata ziarului Mr Academie 17 ti Is leste Attenjtiile de publicitate ^anusfe^pl^^neRU^IÎ^^i^Istr^ Miercuri 25 Noemarie 1925 al LEI EX. In TARA 4 LEI K. In Streinsfd­e. Problema minorităţilor chestiunea Dunărei Şi expunerea d-lui ministru al afacerilor streine RSR251 Şedinţa de Vineri a Camerei a fost consacrată desbaterei unor probleme de o însemnătate esen­ţială pentru cele mai vitale inte­rese ale României : problema mi­norităţilor în legătură cu stipula­­ţiunile tratatului de pace şi ches­tiunea regimului Dunărei, în le­gătură cu competenta comisi­u­­nei europene de la gurile acestei importante artere ce străbate Eu­ropa cel­bnală și orientală. De aceste două probleme stau legate­ interese vitale pentru în­treaga operă de consolidare şi de desvoltare a statului român. Problemele au fost analizate de d-l I. G. Duca, ministrul afa­cerilor streine, în spiritul cel mai superior şi mai clar văzător, cu o precisiune şi o putere de lo­gică irefutabilă,­­ şi mai cu se­amă, cu egală preocupare şi cu acelaşi simţ de respect pentru ceea ce este interes propriu ro­mânesc şi pentru ceea ce este in­teres de ordin internaţional şi umanitar. Pornind de la aceste directive generale, d-l ministru de externe a fixat problemele în cadrul lor adevărat, reuşind să ridice desbaterile asupra acestor două mari chestiuni la o înălţi­me care a cinstit şi personalita­tea aceluia care poartă astăzi răspunderea intereselor externe ale statului şi însuşi, prestigiul vieţei noastre parlamentare. In chestiunea minorităţilor, în legătură, cu obligaţiunile ce ne sunt impuse prin tratatele de pa­ce semnate, d-l ministru de ex­terne a făcut constatări şi a afir­mat adevăruri ce rămân ca nor­me definitive în întreaga acţiu­ne externă a României. România trebue să-şi respecte semnătura pe care a pus-o pe tratatele de pace. Ori­ce nedrep­tate ar conţine acele tratate, ori care ar fi dificultăţile ce am a­­vea de întâmpinat si ori care ar fi divirgentele politicei interne, tratatul semnat trebue respectat in litera şi spiritul lui. Obligaţiunile impuse Românei prin tratatul minorităţilor — tra­tat pe care d-l I. I. C. Brătianu a refuzat să-l semneze, dar care a fost semnat de guvernul d-lui Vaida — trebuesc respectate, iar în ce priveşte reclamaţiunea fă­cută de minoritatea maghiară la Liga Naţiunilor împotriva legei învăţământului particular, guver­nul de astăzi, — prin procedarea armată, — n’a făcut de cât să se conformeze stipulatiunilor unui tratat pe care nu el îl semnase, dar a cărui aplicatiune integrală tiu are dreptul să o refuze. Acesta a fost punctul de vede­re onest şi util intereselor ţării, p­­e care d-1 ministru de externe ’a expus şi precizat în şedinţa de Vineri a Camerei. In chestiunea comisiunei euro­pene a Dunărei d-1 ministru de externe a arătat, cu aceiaşi pre­­ciziune, care este punctul de ve­dere românesc. Existenţa Comisiunei europene a Dunărei constitue un anacro­nism — a declarat d-1 ministru de externe. Soluţia logică, solu­ţia conformă spiritului public al ▼remei, este ca întregul regim al Dunărei, de sus dela Ratisbona până la gurile acestui fluviu, să fie supus jurisdicfiunei unei sin­gure comisiuni care este astăzi Comisiunea internaţională cu se­diul la Bratislava. România şi tratatele Nu căutăm să creem conflicte inutile — a spus d-l ministru de externe — dar România nu poate abandona acest punct de vedere care este in spiritul vremei şi corespunde în acelaşi timp a­­devăratelor necesităţi ale acestui mare fluviu internaţional de care sunt legate atât de mari şi vitale interese ale României. La acest punct de vedere — singurul util intereselor naţio­nale — s-au raliat şi reprezen­tanţii partidelor opoziţioniste, re­­alizându-se, astfel, un adevărat front unic în faţa un­ei probleme de atât de hotărâtoare însemnă­tate pentru desvoltarea politică şi economică a României. Parlamentul român a înregis­trat Vineri o şedinţă rodnică şi învăţătoare prin adevărurile ce s’au rostit, şi prin atitudinele ce s’au­­fixat. UN ALT „ATENEU“ Nu altul nou, din temelii. Dar cel vechi ridicat prin obolul mulţimei, va deveni nou, prin refacerile ce le va primi acuma. Din pivniţele păs­trătoare a imenselor deposite de gunoaie, se vor face săli de cinema instructiv. Sălile de exposiţii, mă­rite. Pinacoteca devenită publică. Refaceri de ordin estetic, de or­din utilitar, şi de ordin pur arhi­tectonic pentru consolidarea unei clădiri, podoabă a oraşului, ame­ninţată cu totala ruină, fără o to­tală consolidare. Grădina însăşi va fi transformată şi desenată în alt chip, pentru a mări efectul estetic, ce este menit a-i produce un monument de cea mai remarcabilă frumuseţe, cum e Palatul Ateneului. Laudele vor fi astfel inutile atât pentru d. dr. C. Angelescu, preşedintele Ateneului, cât şi pentru comitetul diriguitor. Faptele se însărcinează ele singure a le aduce celor ce li se cuvin. Dar pentru că vorbim de Palatul Ateneului Român, credem nemerit a atrage atenţiunea asupra faptului că o sală atât de mare, cum este a­­cea acoperită de vasta cupolă, nu poate primi în fapt de cât 400 ori 500 de persoane. Lucrul se explică prin faptul că nu se găsesc de­cât un rând de loji, pe când socotesc că n'ar fi greu a se construi și alte loji saui balcoane, suprapuse. Acest nou rând de locuri ar servi nu numai ca să mărească numărul locurilor, dar şi pentru ca să dea un alt aspect sălei, care azi e prea goală. In adevăr de la capetele specta­torilor sau auditorilor, până la­ vâr­ful cupolei, este un spaţiu atât de mare, încât oamenii par a fi adă­postiţi sub bolta cerească, şi nu sub plafonul unei săli publice. Cu ocazia aceasta poate că s'ar verifica şi problema acusticei acestei săli care actualmente lasgă mult de dorit. De asemeni ar fi de bine ca lampadarele din faţa lojelor să lip­sească înlocuindu-se cu un sistem de lămpi, aşezate în serii strânse pe tavan şi deasupra lojelor. Dar evident acestea sunt chestiuni de amănunt. Cea­ ce ne dă însă o deplină satisfacţie este că falnicul Palat al Ateneului, este scăpat de sub ameninţarea ruinei, şi că el va deveni, graţie modificărilor aduse, un şi mai important şi rodnic cămin de cultură şi de viaţă intelectuală. PETRONIUS SITUAŢIA POLITICA la Cehoslovacia după alegeri — Guvernul din Praga este exponentul coalizării a cinci partide şi grupări politice — Criza comunismului şi a minoritarilor germani Alegerile generale din Cehoslova­cia efectuate la 15 Noembrie, sunt de la creiarea statului, a doua ma­nifestare electorală care stabileşte situaţia respectivă a partidelor. Se ştie că guvernul se sprijină pe o majoritate compusă, din coaliţia a cinci partide cehoslovace, socialiştii democraţii, socialiştii naţionali, de­mocraţii naţionali, agrarienii şi ca­tolicii populari. In toamna anului 1920 ruptura decisivă cu comuniştii a tăiat partidul social-democrat în două iar aripa, stângă extremistă a făcut de atunci o violentă opo­ziţie. La sfârşitul anului următor, po­­puliştii slo­vaci sub impulsia şefului lor, abatele Hlinka, sau separat de catolicii cehi, trecând şi ei în opo­ziţie. Sistemul represintării proporţionate Prin sistemul minuţios şi perfec­ţionat al reprezentări proporţio­nale ce funcţionează în Cehoslova­cia în largi circumscripţii electorale la repartizarea voturilor din tot cuprinsul ţărei şi după cum au in­dicat alegerile municipale, s'a pu­tut prevedea ce schimbări va fi in situaţia partidelor. S'a­ ştiu­t că socialiştii democraţi vor avea­ pierderi însemnate, căci despărţindu se de comunişti au pierdut o parte din forţele lor în organizaţiile muncitoreşti. Dar cum există acum în partidul comunist o criză de neînţelegere produsă de propaganda şi interven­ţia din Moscova pierderile au fost mai mici de­cât s-a crezut, socia­liştii democraţi şi-au păstrat nume­roase forţe. Partidul socialist-naţional şi cel agrarian care actualmente este par­tidul dominant sunt şi cele mai în­tărite. Popularii catolici au câştigat şi ei simţitor. Sîlustia ©srSîiSeior ©©­fitîee Conflictul cu Vaticanul a produs oarecari daune popularilor catolici, dar numai elementele lor intransi­gente cari nu prea urmează direc­tiva politică a­ partidului au răspun­derea acestui conflict observă d. de Quirielle în „Debats*. In Cehoslovacia, popularii auto­­nomiști ai abatelui Hlinka, exploa­tând acel conflict au câștigat în plus câteva voturi. Si­ngrarienii slovaci au făcut oa­­recari progrese în dauna partidelor înaintate cam­ in 1920, au avut suc­cese din cauza că alegătorii erau încă fără experienţă şi nu şi-au dat seama de situaţie. Partidul naţional-democrat în fruntea căruii se afla Rasin, — cel mai vrednic dintre bărbaţii politici cari au lucrat pentru asanarea fi­nanciară — a pierdut din forţele sale de odinioară. Acest partid transformat, din partidul tânăr-ceh, care a avut un rol mare în luptele de Înaintea răsboiului, e tot mereu în descreştere de la întemeierea re­publicei. In ajunul alegerilor, scizi­unea internă a adus formarea unei aripi stânge care îşi are sediul în Moravia şi s'a constituit în partid independent sub numele de parti­dul naţional al muncei. In ajunul alegerilor a lu­at fiinţă, încă un nou partid: cel al micilor meseriaşi. ReiSsSemSa ceafiflei po­ Băltea Dar coaliţia politică fiind unicul sistem de guvernare posibilă in Ce­hoslovacia, negreşit că nu va putea fi uşor sdruncinată. Ea a rezistat In ţările vecine tuturor încercărilor şi alegerile n'au făcut de cât să-i dea mai multă consistenţă. Prin noile alegeri s’a stabilit si­tuaţia partidelor cehoslovace faţă de minorităţile germane cari cons­tituiau pentru stat o chestiune im­portantă în politica internă. Prin acordul de la Locarno, ger­manii din Cehoslovacia au pierdut orice speranţă de a mai găsi sprijin în afara frontierelor republicei in care trebue să trăiască. Agitaţiunile acestei minorităţi vor scădea treptat, după Cum atât de bine a arătat d. Benes într’un expo­zeu recent. Cehoslovacia transissea d­án Locarno Importanţa acordului de la Lo­carno pentru Cehoslovacia nu este deci numai pe terenul politicei ex­terne, ea se va manifesta, şi în po­litica­ internă în marea chestiune a relaţiuriilor cu germanii, cari deşi nu se pot înţelege pentru a­ forma, un bloc comun se dedau de şapte ani la agitaţii cari deşi sterile tre­buiau luate în seamă. Partidele politice din Cehoslova­cia vor putea lucra într'o atmos­feră mai prielnică în toate dome­niile ce interesează statul şi naţiu­nea. PSrrtso­ul i!?n Maroc rcwasB sssssEscntnEsrsn«!» ACOKDtUU di t e maammmmamamazmasamae gr.agw Franţa ?i Spania Primo de Rivera a telegrafist di­rectoratului că întrevederea cu d-l Sissy ar fi permis să se constate un acord complect pentru stabilirea unui plan pe baza convenţiunilor precedente franco-spaiole, precum şi necesitatea de a face toate sfor­ţările pentru a abate rebeliunea riffanilor. De Rivera adaugă că aventurierii străini cari ar încerca să pătrundă pe teritoriul riffan fără autorizaţia comandamentului vor fi­ aduşi în faţa consiliului de război şi con­damnaţi pentru spionaj. (Rador) ------------------------------­ MM­ D-1 STEEG Potrivit unui statornic şi demo­cratic procedeu, d-l ministru de fi­­nanţe Vintilă Brătianu, ori­ de­ câte­­ori are de comunicat opiniei publice lucruri importante privitoare la si­tuaţia financiară sau economică a ţarei, convoacă in cabinetul d-sale pe reprezentanţii tuturor ziarelor, fără deosebire de vederi politice. Acelaşi lucru l-a făcut ori. Dumi­nică. D-sa a comunicat reprezentan­ţilor presei date şi lămuriri cu pri­vire la cifrele şi caracteristicile pro­iectului de budget pe 1926, pe care-l va depune probabil chiar azi pe bi­roul Camerei. Lăsăm să urmeze mai jos expu­nerea d-lui ministru de finanţe : Bugetul veni­ri­lor Bugetul pe anul 1926 se cifrează la venituri cu suma de 210.250.000.000 cifră la care se adaugă o sumă de miliard din disponibilităţile a­­nului 1925, ceea­ ce face un total de 20.250.000.000. * Avem astfel un plus de 6 mili­arde 205.650.000 asupra bugetului pe anul 1225. Acest plus provine din : 1 mili­ard 202.000.000 venituri create din nou, din următoarele surse : 1. Din noua lege de unificare a taxelor de timbru, care va fi de­pusă zilele acestea în Parlament și care,­­ prin această unificare,­ trebue să producă un plus aproxi­mativ de 400 milioane lei. , 2. Altă sumă de 400 milioane lei va proveni din modificarea tari­felor poștale, râmase mult în ur­mă sub normal. 3. 500 de milioane vor fi realiza­te în urma unor modificări de de­talii în tarifele Regiei Monopoluri­­lor Statului. La toate acestea se adaugă un miliard luat din excedentele anu­lui 1225, dar se scade la evaluări suma de 1 miliard lei din taxele de export. Surety! cheltue­ilor muojwsw mump".'y. Cheltuelile diferitelor departa­mente, pe anul 1020, sunt de 23 mi­liarde 516.812.000, la care se adau­gă suma care trece din tunelul statului asupra comunelor si­­jude­ţelor prin dispoziţiile lenei, admi­nistrative, in sumă de 395 milioa­ne, care se dă sub formă de­ sub­­ventiuni pentru plata personalu­lui si materialului de care statul e desărcinat prin această lene. Astfel totalul tunelului de chel­­tueli al diferitelor departamente pe anul 1923 se ridică la suma de 23.911.729.000,­­ deci un plus de 1.784.009.000 asupra cheltuelilor de acum un an. Atât la cheltuelile cât și la veni­turile din­ anul acesta nu intră, ne­greșit, budgetul căilor ferate, care era anul trecut în valoare de apro­ximativ 8 miliarde şi care, conform prevederilor, se va urca pe anul 1923 la circa 10 miliarde. Datoriile interaliateSporul funcţionarilor Astfel disponibilul rămas, intre cheltueli si venituri, se va împărţi în modul următor : 1.300.300.000 pentru fondul de des­chidere de credite suplimentare, fond care, — deși se scot căile fe­rate din budgetul general de chel­­tueli ale Statului, — s'a sporit, pen­tru a se putea face față sumelor pe cari le va cere regularea datoriilor interaliate. Suma disponibili de 4 mi­liarde ce rămâne, va fi afectata in două rate pentru îmbunătă­țirea salariilor funcţionarilor şi pensionarilor şi anume: 3 miliarde pe ziua de 1 Ia­nuarie 1926, iar 1 miliard pe 6 luni, cu începere dela 1 Iulie 1926, adică după închiderea exerciţiului bugetar al anului 1925, deci o totală ameliorare anuală de 5 miliarde, sumă care va permite să se facă o creștere actuală de peste 65 la sută. Carac­erist­ea bugetului Dar care este caracteristica bu­getului pe 1926 ! Primul efect care începe azi și care din ce în ce mai mult va fi mai important, este acela al legei de descentralizare administrativă. Suma de aproximativ 400 de mi­lioane ce trece statul asupra co­munelor şi judeţelor nu trebue considerată decât ca un început într’o bună descentralizare, şi am propus consiliului de miniştri ca printr’o lege modificatoare a le­gei de unificare a impozitelor di­recte să trecem această sumă de 400 de milioane prin sporirea cotelor adiţionale la impozitele agricole pentru judeţe, la impozitul pe clă­diri pentru comune,­­ pentru ca pe de o parte să se asigure auto­nomia financiară a acestor insti­­tuţiuni, şi ele să poată profita de eventualele excedente ce ar da a­­ceste venituri, iar pe de alta, pen­tru înlesnirea aplicărei legei ad­ministrative și pentru împlinirea unor goluri pe care această apli­care ar putea s'o dea, se va afec­ta o sumă până la maximum 150 de milioane din disponibilitățile bugetului pe 1925. Autonomia C. F. R. —————— A doua modificare importantă, asupra căreia nu mai insist, este scoaterea, prin noua lege de au­tonomie a căilor ferate, a bugetu­lui acestei instituțiuni din bugetul general al statului. Această scoate­re nu s'a putut face decât în ziua în care, — cum s’a întâmplat, — veniturile acestei administraţiuni acopereau cheltuelile. Pensiile şi Comercializările Aplicarea lege! pensiilor, produ­ce şi ea în formă o modificare im­portantă prin scoaterea bugetului pensiilor din’bugetul general. Insă din punct de vedere financiar, efec­tul e mai puţin simţit, fiindcă din cauza pensiilor de războiu şi spo­rurilor de scumpete cari rămân în sarcina statului, subvenţiunile sta­tului rămân încă foarte mari. Al patrulea efect asupra bugetu­..P®, l.126 e acela al legei comer­cializărilor, şi al legei minelor cari pe de o parte, — îndeosebi la mi­nisterul comerțului, — scade chel­­tuelile acestui departament, dar permite statului prin veniturile dă­ sa verse fondul de lichidare al emisiunei de stat o sumă de peste 600 de milioane, care este astfel o adevărată amor­­tizare anticipată a datoriei in­terne. Reorganizarea departamentelor A cincea influenţă asupra buge­tului viitor e aceea care reese din organizările noi ale departamente­lrnoi 7°TM încep să se ia unele ministere. Insă influenţa cea mare se va produce prin votarea legilor de organizare ce sunt în pregătire, şi a legei de armonizare a funcţiunilor şi salariilor publice, ci din acest punct de vedere este necesar să se aştepte data de 1 Iu­lie 1926 pentru afectarea la modi­ficarea salariilor a celor 2 miliar­de pe un an, pentru ca să se poată face cu acea ocazie ajustările ne­cesare noului regim, publică Acestea sunt, în rezumat, carac­­teristicele speciale ale noului bu­get. Să cercetăm acum la o caracte­ristică de ordin mai general. Cu bugetul pe 1925 s’a regulat complect trecutul şi avem cu dân­sul experienţa a patru ani despre ceea ce pot fi posibilităţile şi ne­voile bugetare ale­ României­ Mari. Iată, de pildă, în rezumat, cum au crescut în bugetul statului su­mele afectate datoriei publice : In bugetul pe 1921—1922 aveam 227 miliarde, afectate datoriei pu­blice, dintr’un buget total de 7 mi­liarde, iar pentru plata cuponului în Franţa ne împrumutam dela gu­vernul francez cu 100 milioane franci. In 1922—23 s’au Înscris pentru datoria publică 400 milioane Iei. In 1923 (buget pe 9 luni) s’au în­scris 2.660.000.000 lei. In 1924 s’au înscris 3.365.000.000 lei. In 1925 acest capital s’a urcat la 3.675.000.000 Iei. Iar în 1926 s’au înscris la datoria publică 4.655.000.000 lei, din cari peste an miliard și jumătate sunt amortizări din datoria existentă. Rămân de rezolvat nu­­mai două necunoscute: Continuare in pag. 2-a Consolidarea financiari BUGETUL ROMÂNIEI pe 1926 Espuner­ea făcută presei de d-1 miniştrii de K­­aante VffiTlLA BRATIANU Cinci miliarde pe an sunt afectate pentru îmbunătăţirea sa­lariilor funcţionarilor şi pensionarilor Cu creditul restabsSiS, cm obiliaaţiile internationale IndepSi­­nite, România se soate gândi la o politica de folosîre a raMEBBaTOKBEBMBamaamaiaHasaHBaaBaBBafflffifflBrafflaBBHaBBHBa­mw— Busasin’ capita­ului din afară pentru in­zestrarea ţârei D-I VINTILA I. BRATIANU Ministrul finanțelor

Next