Viitorul, noiembrie 1925 (Anul 18, nr. 5299-5324)
1925-11-25 / nr. 5319
t * V II PRIVELIŞTI ŞI REALITĂŢI din ITALIA Străinul care păşeşte astăzi pe pământul Italiei este impresionat din primul moment de două aspecte: întâiu, de o ordine desăvârşită ce domneşte în toate administraţiunile atât publice cât şi private şi apoi de un optimism puternic însufleţitor al activităţii generale. Aceste impresiuni sunt oarecum surprinzătoare pentru că în imaginaţia tuturor străinilor amintirea dezordinei din anii trecuţi de sub guvernarea influenţată de socialism, lasă să se bănuiască că şi acum se va întâlni aceeaşi atmosferă confuză de odinioară şi că numai o mică parte din decor s’a schimbat, prin înlocuirea crăvăţilor şi cocardelor roşii cu sobrele cămăşi negre. Intr’adevăr acest decor e schimbat şi el, dar ciudat pentru sceptici şi ferice pentru Italia, de data aceasta nu e numai o schimbare de păr al lupului ci mai ales aceea a năravurilor. Nicăeri nu mai vezi renumitul „far niente“, nicăeri nu mai întâlneşti individul gata să se pună în slujba oricărei coruperi, şi peste tot e o activitate intensă, ordonată şi spornică. In nici un oraş nu apar bărbaţi lâncezind în lene şi descurajare, sau acele femei (cam vai!, în alte ţări sunt atât de numeroase), vecinie colindătoare ale străzilor, ca căutarea aventurilor amoroase,, cu sau fără interese, din pildă proastă sau patimă neînfrântă. Peste tot observi numai activitate rodnică şi o încredere desăvârşită în progresul şi destinele ţării. Actualmente Italia întreagă, din Lombardia şi până în Sicilia, apare ca un imens şantier orânduit de un întreprinzător care a reuşit să îndrumeze munca tuturor pe o cale comună, spre un tel unic, şi unde toţi lucrătorii au înţeles temeiul vorbei mai marelui lor, şi îi urmează poruncile, convinşi fiind că numai prin îndeplinirea ţelului comun e posibil şi binele fiecăruia în parte. Această disciplinare şi coordonare a activităţii poporului italian este opera fascismului. Acum după împlinirea a trei ani de la întronarea regimului si verificarea lui prin practica zilnică, fascismului i se poate da oare care definire. Doctrina fascistă s’o omăt la următoarele concluziuni fundamentale. In organizarea socială a considera „unanimitatea“ ca o entitate este o utopie, ori ce s’ar demonstra prin dialectice iscusite. Reală este numai „naţiunea”. Pe când umanitatea este ceva amorf şi nedefinit asupra cărei nu se poate acţiona simultan, naţiunea este un corp viu, finit, omogen şi susceptibil de a primi o mişcare uniformă ,pozitivă. Organizarea socială nu trebuie să se lase atrasă de un miraj feeric şi să desconsidere realitatea palpabilă. Nu trebuie să se preocupe de visul unei umanităţi himerice, de o dorită dar puţin probabilă societate universală, până nu va asigura organizarea desăvârşită a naţiunei. Progresul social general, moral material, nu va fi posibil de realizat decât desăvârşind alcătuirile naţionale. Şi care este forma de organizare optimă a naţiunei ? Statul suveran şi atotputernic, monarhic, constituţional. Nici o doctrină socială nu trebuie să pună în discuţie fiinţa şi deplina suveranitate a Statului Pentru fascism, Statul apare sub forma oarecum tradiţională în Italia, expusă încă din secolul XVI de învăţatul statist Giovani Bottero, ca „o stăpânire puternică asupra poporului, şi raţiunea de a fiinţa Statul este tocmai pentru a înfăptui, desvolta şi păstra această stăpânire”.. Este iluzorie orice discuţiune asupra originei sau asupra motivărei Statului; el este o instituţie stabilită prin desvoltarea naturală a societăţii şi trebuie să existe sub forma unei suveranităţi depline. Fascismul admite o concepţiune organico-istorică a Statului, în senul arătat de către păstrătorul sigiliilor d. Rocco, în discursul rostit în toamna aceasta cu ocaziunea deschiderii cursurilor Universităţii din Perugia. Statul — a spus d-sa — e o fracţiune din specie, depăşind vieaţa şi scopurile indivizilor şi cuprinzând pe acelea ale seriei indefinite de generaţiuni. Fascismul nu anulează individul în favoarea Statului, dar îl reduce numai la un element molecular infinefismal şi tranzitoriu. Statului, drepturile individuale sau ale grupărilor de indivizi nu se pot ridica deasupra drepturilor Statului, drepturile individulue nu trebuiesc considerate ca entităţi intangibile ci numai ca pe nişte concesiuni făcute de către Stat. De aceea Statul suveran poate modifica aceste drepturi ori de câte ori este nevoie. D. Rocco a mai arătat cu această ocaziune, că superioritatea doctrinei fasciste asupra tuturor celorlalte doctrini sociale, constă în aceia că pe când ideologia sa este dedusă după un timp de practică reală, celelalte toate celelalte ideologii au fost construite apriorie, în abstract și apoi s’a căutat să se modifice societatea după ele. In discursul filmat apoi de către D. Mussolini la „Scala” din Milano cu ocaziunea aniversării celui de al 4-lea an de triumf al fascismului, d-sa a spus : „Ideea centrală a mişcării noastre este_ Statul, organizaţiune politică şi juridică a voinţei naționale, care se exteriorizează printr’o serie de manifestațiiuni de ordine diferite. .Formula noastră este totul pentru Stat, nimic în contra lui”. Pentru fascism Statul si toate institutiunile din lăuntrul său sunt „tabu”.. In sfârşit fascismul susţine că coordonarea tuturor, activităţilor individuale pe calea progresului nu se poate face decât prin ajutorul factorilor ideali şi în primul rând prin cultivarea ideii naţionale. Naţiunea trebuie să aibă deplină încredere în puterile ei de muncă şi în destinele sale. Ea trebuie să urmărească înălţarea sa morală şi materială în orice moment.. Ea nu duşmăneşte pe cei din afară, respectă Statele străine, dar fiecare naţiune trebuie să-şi asigure mersul ei triumfal... Buna stare a fiecărui locuitor nu se trage decât din buna stare generală a Statului naţional. Concluzia e logică : toată activitatea individuală să se desfăşoare în cadrul unic de tendinţa propăşirii ţării, ocolind cu desăvârşire orice concesiune ideilor vagi şi periculoase de umanitate, internaţionalism, liberalism, etc. Nemulţumirile prin care trece Franţa de un timp încoace, au ajutat şi mai mult triumful doctrinei fasciste, în Italia fiind arătate ca provenite din cauza unei politici condusă pe baza unei doctrine socialiste utopice. Regimul a pus în aplicare totodată și teoria Statului atotputernic, exercitând o severă supraveghere a presei, pentru ca opera sa de convingere, spirituală să fie mai uşoară. Astăzi în Italia, fascismul este considerat ca o acţiune, ca o mişcare generală naţională. Sigur însă că şi fscismul ca ori şice mişcare socială, are vrăjmaşii lui şi în primul rând în tabăra duşmanilor sunt socialiştii şi comuniştii, cari se simt cu totul stingheriţi în acţiunea lor printr’un program de guvernământ atât de opus teoriilor umanitaro-internaţionaliste, bazate pe lupta de clasă şi celelalte principii cunoscute. Reacţiunea acestora tinde să fie tot mai aprigă, cu cât ei sunt vizaţi mai mult, şi conducătorii mişcării fasciste, mai ales sufletul ei, d. Mussolini, nu pierd nici o ocazie să atace socialismul anume şi cu toată tăria. Astfel în acelaş discurs pomenit aci, de la „Scala” din Milano, preşedintele consiliului a enumărat şi insistat şi asupra utopiilor cuprinse de socialismul zis ştiinţific. Această reacţiune este deocamdată neputincioasă. Temerea este că tocmai din cauza neputinţei linei reacţiuni făţişă şi directe să nu se nască în Italia o acţiune teroristă clandestină asemănătoare celei din secolul trecut a faimoşilor „carbonari”. In momentul de fată însă trebuie recunoscut că în Italia e o activitate uimitoare si peste tot te convingi că ai în faţă o naţiune în reală ascensiune. TIBERIU ŞTEFANESCU f ............. ---------—-- Enul sE optsprezecelea No. 5319 4 PAGINI ck LEI EX. in TARA 4LEI ».hi îmiFBfutPABONANiNfi IN TARA I In streinătste^ un an — — — — £00 lei I Un an-----— —1200 lei $ese luni — — — 250 • I Şase luni — — — 600 » Trei --------------125 » I Trei ----------- 300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI sm EDGARD QUINET No. 2 II STRADA ACADEMIE! No. 11 TMefoancto: Direcţia *1/33s Redacţia al Administraţia 19/23 al 3/11 ( Ai „NCIUB! COMERCIALE Se primesc direct la Administrata ziarului Mr Academie 17 ti Is leste Attenjtiile de publicitate ^anusfe^pl^^neRU^IÎ^^i^Istr^ Miercuri 25 Noemarie 1925 al LEI EX. In TARA 4 LEI K. In Streinsfde. Problema minorităţilor chestiunea Dunărei Şi expunerea d-lui ministru al afacerilor streine RSR251 Şedinţa de Vineri a Camerei a fost consacrată desbaterei unor probleme de o însemnătate esenţială pentru cele mai vitale interese ale României : problema minorităţilor în legătură cu stipulaţiunile tratatului de pace şi chestiunea regimului Dunărei, în legătură cu competenta comisiunei europene de la gurile acestei importante artere ce străbate Europa celbnală și orientală. De aceste două probleme stau legate interese vitale pentru întreaga operă de consolidare şi de desvoltare a statului român. Problemele au fost analizate de d-l I. G. Duca, ministrul afacerilor streine, în spiritul cel mai superior şi mai clar văzător, cu o precisiune şi o putere de logică irefutabilă, şi mai cu seamă, cu egală preocupare şi cu acelaşi simţ de respect pentru ceea ce este interes propriu românesc şi pentru ceea ce este interes de ordin internaţional şi umanitar. Pornind de la aceste directive generale, d-l ministru de externe a fixat problemele în cadrul lor adevărat, reuşind să ridice desbaterile asupra acestor două mari chestiuni la o înălţime care a cinstit şi personalitatea aceluia care poartă astăzi răspunderea intereselor externe ale statului şi însuşi, prestigiul vieţei noastre parlamentare. In chestiunea minorităţilor, în legătură, cu obligaţiunile ce ne sunt impuse prin tratatele de pace semnate, d-l ministru de externe a făcut constatări şi a afirmat adevăruri ce rămân ca norme definitive în întreaga acţiune externă a României. România trebue să-şi respecte semnătura pe care a pus-o pe tratatele de pace. Orice nedreptate ar conţine acele tratate, ori care ar fi dificultăţile ce am avea de întâmpinat si ori care ar fi divirgentele politicei interne, tratatul semnat trebue respectat in litera şi spiritul lui. Obligaţiunile impuse Românei prin tratatul minorităţilor — tratat pe care d-l I. I. C. Brătianu a refuzat să-l semneze, dar care a fost semnat de guvernul d-lui Vaida — trebuesc respectate, iar în ce priveşte reclamaţiunea făcută de minoritatea maghiară la Liga Naţiunilor împotriva legei învăţământului particular, guvernul de astăzi, — prin procedarea armată, — n’a făcut de cât să se conformeze stipulatiunilor unui tratat pe care nu el îl semnase, dar a cărui aplicatiune integrală tiu are dreptul să o refuze. Acesta a fost punctul de vedere onest şi util intereselor ţării, pe care d-1 ministru de externe ’a expus şi precizat în şedinţa de Vineri a Camerei. In chestiunea comisiunei europene a Dunărei d-1 ministru de externe a arătat, cu aceiaşi preciziune, care este punctul de vedere românesc. Existenţa Comisiunei europene a Dunărei constitue un anacronism — a declarat d-1 ministru de externe. Soluţia logică, soluţia conformă spiritului public al ▼remei, este ca întregul regim al Dunărei, de sus dela Ratisbona până la gurile acestui fluviu, să fie supus jurisdicfiunei unei singure comisiuni care este astăzi Comisiunea internaţională cu sediul la Bratislava. România şi tratatele Nu căutăm să creem conflicte inutile — a spus d-l ministru de externe — dar România nu poate abandona acest punct de vedere care este in spiritul vremei şi corespunde în acelaşi timp adevăratelor necesităţi ale acestui mare fluviu internaţional de care sunt legate atât de mari şi vitale interese ale României. La acest punct de vedere — singurul util intereselor naţionale — s-au raliat şi reprezentanţii partidelor opoziţioniste, realizându-se, astfel, un adevărat front unic în faţa unei probleme de atât de hotărâtoare însemnătate pentru desvoltarea politică şi economică a României. Parlamentul român a înregistrat Vineri o şedinţă rodnică şi învăţătoare prin adevărurile ce s’au rostit, şi prin atitudinele ce s’aufixat. UN ALT „ATENEU“ Nu altul nou, din temelii. Dar cel vechi ridicat prin obolul mulţimei, va deveni nou, prin refacerile ce le va primi acuma. Din pivniţele păstrătoare a imenselor deposite de gunoaie, se vor face săli de cinema instructiv. Sălile de exposiţii, mărite. Pinacoteca devenită publică. Refaceri de ordin estetic, de ordin utilitar, şi de ordin pur arhitectonic pentru consolidarea unei clădiri, podoabă a oraşului, ameninţată cu totala ruină, fără o totală consolidare. Grădina însăşi va fi transformată şi desenată în alt chip, pentru a mări efectul estetic, ce este menit a-i produce un monument de cea mai remarcabilă frumuseţe, cum e Palatul Ateneului. Laudele vor fi astfel inutile atât pentru d. dr. C. Angelescu, preşedintele Ateneului, cât şi pentru comitetul diriguitor. Faptele se însărcinează ele singure a le aduce celor ce li se cuvin. Dar pentru că vorbim de Palatul Ateneului Român, credem nemerit a atrage atenţiunea asupra faptului că o sală atât de mare, cum este acea acoperită de vasta cupolă, nu poate primi în fapt de cât 400 ori 500 de persoane. Lucrul se explică prin faptul că nu se găsesc decât un rând de loji, pe când socotesc că n'ar fi greu a se construi și alte loji saui balcoane, suprapuse. Acest nou rând de locuri ar servi nu numai ca să mărească numărul locurilor, dar şi pentru ca să dea un alt aspect sălei, care azi e prea goală. In adevăr de la capetele spectatorilor sau auditorilor, până la vârful cupolei, este un spaţiu atât de mare, încât oamenii par a fi adăpostiţi sub bolta cerească, şi nu sub plafonul unei săli publice. Cu ocazia aceasta poate că s'ar verifica şi problema acusticei acestei săli care actualmente lasgă mult de dorit. De asemeni ar fi de bine ca lampadarele din faţa lojelor să lipsească înlocuindu-se cu un sistem de lămpi, aşezate în serii strânse pe tavan şi deasupra lojelor. Dar evident acestea sunt chestiuni de amănunt. Cea ce ne dă însă o deplină satisfacţie este că falnicul Palat al Ateneului, este scăpat de sub ameninţarea ruinei, şi că el va deveni, graţie modificărilor aduse, un şi mai important şi rodnic cămin de cultură şi de viaţă intelectuală. PETRONIUS SITUAŢIA POLITICA la Cehoslovacia după alegeri — Guvernul din Praga este exponentul coalizării a cinci partide şi grupări politice — Criza comunismului şi a minoritarilor germani Alegerile generale din Cehoslovacia efectuate la 15 Noembrie, sunt de la creiarea statului, a doua manifestare electorală care stabileşte situaţia respectivă a partidelor. Se ştie că guvernul se sprijină pe o majoritate compusă, din coaliţia a cinci partide cehoslovace, socialiştii democraţii, socialiştii naţionali, democraţii naţionali, agrarienii şi catolicii populari. In toamna anului 1920 ruptura decisivă cu comuniştii a tăiat partidul social-democrat în două iar aripa, stângă extremistă a făcut de atunci o violentă opoziţie. La sfârşitul anului următor, populiştii slovaci sub impulsia şefului lor, abatele Hlinka, sau separat de catolicii cehi, trecând şi ei în opoziţie. Sistemul represintării proporţionate Prin sistemul minuţios şi perfecţionat al reprezentări proporţionale ce funcţionează în Cehoslovacia în largi circumscripţii electorale la repartizarea voturilor din tot cuprinsul ţărei şi după cum au indicat alegerile municipale, s'a putut prevedea ce schimbări va fi in situaţia partidelor. S'a ştiut că socialiştii democraţi vor avea pierderi însemnate, căci despărţindu se de comunişti au pierdut o parte din forţele lor în organizaţiile muncitoreşti. Dar cum există acum în partidul comunist o criză de neînţelegere produsă de propaganda şi intervenţia din Moscova pierderile au fost mai mici decât s-a crezut, socialiştii democraţi şi-au păstrat numeroase forţe. Partidul socialist-naţional şi cel agrarian care actualmente este partidul dominant sunt şi cele mai întărite. Popularii catolici au câştigat şi ei simţitor. Sîlustia ©srSîiSeior ©©fitîee Conflictul cu Vaticanul a produs oarecari daune popularilor catolici, dar numai elementele lor intransigente cari nu prea urmează directiva politică a partidului au răspunderea acestui conflict observă d. de Quirielle în „Debats*. In Cehoslovacia, popularii autonomiști ai abatelui Hlinka, exploatând acel conflict au câștigat în plus câteva voturi. Singrarienii slovaci au făcut oarecari progrese în dauna partidelor înaintate cam in 1920, au avut succese din cauza că alegătorii erau încă fără experienţă şi nu şi-au dat seama de situaţie. Partidul naţional-democrat în fruntea căruii se afla Rasin, — cel mai vrednic dintre bărbaţii politici cari au lucrat pentru asanarea financiară — a pierdut din forţele sale de odinioară. Acest partid transformat, din partidul tânăr-ceh, care a avut un rol mare în luptele de Înaintea răsboiului, e tot mereu în descreştere de la întemeierea republicei. In ajunul alegerilor, sciziunea internă a adus formarea unei aripi stânge care îşi are sediul în Moravia şi s'a constituit în partid independent sub numele de partidul naţional al muncei. In ajunul alegerilor a luat fiinţă, încă un nou partid: cel al micilor meseriaşi. ReiSsSemSa ceafiflei po Băltea Dar coaliţia politică fiind unicul sistem de guvernare posibilă in Cehoslovacia, negreşit că nu va putea fi uşor sdruncinată. Ea a rezistat In ţările vecine tuturor încercărilor şi alegerile n'au făcut de cât să-i dea mai multă consistenţă. Prin noile alegeri s’a stabilit situaţia partidelor cehoslovace faţă de minorităţile germane cari constituiau pentru stat o chestiune importantă în politica internă. Prin acordul de la Locarno, germanii din Cehoslovacia au pierdut orice speranţă de a mai găsi sprijin în afara frontierelor republicei in care trebue să trăiască. Agitaţiunile acestei minorităţi vor scădea treptat, după Cum atât de bine a arătat d. Benes într’un expozeu recent. Cehoslovacia transissea dán Locarno Importanţa acordului de la Locarno pentru Cehoslovacia nu este deci numai pe terenul politicei externe, ea se va manifesta, şi în politica internă în marea chestiune a relaţiuriilor cu germanii, cari deşi nu se pot înţelege pentru a forma, un bloc comun se dedau de şapte ani la agitaţii cari deşi sterile trebuiau luate în seamă. Partidele politice din Cehoslovacia vor putea lucra într'o atmosferă mai prielnică în toate domeniile ce interesează statul şi naţiunea. PSrrtsoul i!?n Maroc rcwasB sssssEscntnEsrsn«!» ACOKDtUU di t e maammmmamamazmasamae gr.agw Franţa ?i Spania Primo de Rivera a telegrafist directoratului că întrevederea cu d-l Sissy ar fi permis să se constate un acord complect pentru stabilirea unui plan pe baza convenţiunilor precedente franco-spaiole, precum şi necesitatea de a face toate sforţările pentru a abate rebeliunea riffanilor. De Rivera adaugă că aventurierii străini cari ar încerca să pătrundă pe teritoriul riffan fără autorizaţia comandamentului vor fi aduşi în faţa consiliului de război şi condamnaţi pentru spionaj. (Rador) ------------------------------ MM D-1 STEEG Potrivit unui statornic şi democratic procedeu, d-l ministru de finanţe Vintilă Brătianu, ori de câteori are de comunicat opiniei publice lucruri importante privitoare la situaţia financiară sau economică a ţarei, convoacă in cabinetul d-sale pe reprezentanţii tuturor ziarelor, fără deosebire de vederi politice. Acelaşi lucru l-a făcut ori. Duminică. D-sa a comunicat reprezentanţilor presei date şi lămuriri cu privire la cifrele şi caracteristicile proiectului de budget pe 1926, pe care-l va depune probabil chiar azi pe biroul Camerei. Lăsăm să urmeze mai jos expunerea d-lui ministru de finanţe : Bugetul venirilor Bugetul pe anul 1926 se cifrează la venituri cu suma de 210.250.000.000 cifră la care se adaugă o sumă de miliard din disponibilităţile anului 1925, ceea ce face un total de 20.250.000.000. * Avem astfel un plus de 6 miliarde 205.650.000 asupra bugetului pe anul 1225. Acest plus provine din : 1 miliard 202.000.000 venituri create din nou, din următoarele surse : 1. Din noua lege de unificare a taxelor de timbru, care va fi depusă zilele acestea în Parlament și care, prin această unificare, trebue să producă un plus aproximativ de 400 milioane lei. , 2. Altă sumă de 400 milioane lei va proveni din modificarea tarifelor poștale, râmase mult în urmă sub normal. 3. 500 de milioane vor fi realizate în urma unor modificări de detalii în tarifele Regiei Monopolurilor Statului. La toate acestea se adaugă un miliard luat din excedentele anului 1225, dar se scade la evaluări suma de 1 miliard lei din taxele de export. Surety! cheltueilor muojwsw mump".'y. Cheltuelile diferitelor departamente, pe anul 1020, sunt de 23 miliarde 516.812.000, la care se adaugă suma care trece din tunelul statului asupra comunelor sijudeţelor prin dispoziţiile lenei, administrative, in sumă de 395 milioane, care se dă sub formă de subventiuni pentru plata personalului si materialului de care statul e desărcinat prin această lene. Astfel totalul tunelului de cheltueli al diferitelor departamente pe anul 1923 se ridică la suma de 23.911.729.000, deci un plus de 1.784.009.000 asupra cheltuelilor de acum un an. Atât la cheltuelile cât și la veniturile din anul acesta nu intră, negreșit, budgetul căilor ferate, care era anul trecut în valoare de aproximativ 8 miliarde şi care, conform prevederilor, se va urca pe anul 1923 la circa 10 miliarde. Datoriile interaliateSporul funcţionarilor Astfel disponibilul rămas, intre cheltueli si venituri, se va împărţi în modul următor : 1.300.300.000 pentru fondul de deschidere de credite suplimentare, fond care, — deși se scot căile ferate din budgetul general de cheltueli ale Statului, — s'a sporit, pentru a se putea face față sumelor pe cari le va cere regularea datoriilor interaliate. Suma disponibili de 4 miliarde ce rămâne, va fi afectata in două rate pentru îmbunătățirea salariilor funcţionarilor şi pensionarilor şi anume: 3 miliarde pe ziua de 1 Ianuarie 1926, iar 1 miliard pe 6 luni, cu începere dela 1 Iulie 1926, adică după închiderea exerciţiului bugetar al anului 1925, deci o totală ameliorare anuală de 5 miliarde, sumă care va permite să se facă o creștere actuală de peste 65 la sută. Caraceristea bugetului Dar care este caracteristica bugetului pe 1926 ! Primul efect care începe azi și care din ce în ce mai mult va fi mai important, este acela al legei de descentralizare administrativă. Suma de aproximativ 400 de milioane ce trece statul asupra comunelor şi judeţelor nu trebue considerată decât ca un început într’o bună descentralizare, şi am propus consiliului de miniştri ca printr’o lege modificatoare a legei de unificare a impozitelor directe să trecem această sumă de 400 de milioane prin sporirea cotelor adiţionale la impozitele agricole pentru judeţe, la impozitul pe clădiri pentru comune, pentru ca pe de o parte să se asigure autonomia financiară a acestor instituţiuni, şi ele să poată profita de eventualele excedente ce ar da aceste venituri, iar pe de alta, pentru înlesnirea aplicărei legei administrative și pentru împlinirea unor goluri pe care această aplicare ar putea s'o dea, se va afecta o sumă până la maximum 150 de milioane din disponibilitățile bugetului pe 1925. Autonomia C. F. R. —————— A doua modificare importantă, asupra căreia nu mai insist, este scoaterea, prin noua lege de autonomie a căilor ferate, a bugetului acestei instituțiuni din bugetul general al statului. Această scoatere nu s'a putut face decât în ziua în care, — cum s’a întâmplat, — veniturile acestei administraţiuni acopereau cheltuelile. Pensiile şi Comercializările Aplicarea lege! pensiilor, produce şi ea în formă o modificare importantă prin scoaterea bugetului pensiilor din’bugetul general. Insă din punct de vedere financiar, efectul e mai puţin simţit, fiindcă din cauza pensiilor de războiu şi sporurilor de scumpete cari rămân în sarcina statului, subvenţiunile statului rămân încă foarte mari. Al patrulea efect asupra bugetu..P®, l.126 e acela al legei comercializărilor, şi al legei minelor cari pe de o parte, — îndeosebi la ministerul comerțului, — scade cheltuelile acestui departament, dar permite statului prin veniturile dă sa verse fondul de lichidare al emisiunei de stat o sumă de peste 600 de milioane, care este astfel o adevărată amortizare anticipată a datoriei interne. Reorganizarea departamentelor A cincea influenţă asupra bugetului viitor e aceea care reese din organizările noi ale departamentelrnoi 7°TM încep să se ia unele ministere. Insă influenţa cea mare se va produce prin votarea legilor de organizare ce sunt în pregătire, şi a legei de armonizare a funcţiunilor şi salariilor publice, ci din acest punct de vedere este necesar să se aştepte data de 1 Iulie 1926 pentru afectarea la modificarea salariilor a celor 2 miliarde pe un an, pentru ca să se poată face cu acea ocazie ajustările necesare noului regim, publică Acestea sunt, în rezumat, caracteristicele speciale ale noului buget. Să cercetăm acum la o caracteristică de ordin mai general. Cu bugetul pe 1925 s’a regulat complect trecutul şi avem cu dânsul experienţa a patru ani despre ceea ce pot fi posibilităţile şi nevoile bugetare ale României Mari. Iată, de pildă, în rezumat, cum au crescut în bugetul statului sumele afectate datoriei publice : In bugetul pe 1921—1922 aveam 227 miliarde, afectate datoriei publice, dintr’un buget total de 7 miliarde, iar pentru plata cuponului în Franţa ne împrumutam dela guvernul francez cu 100 milioane franci. In 1922—23 s’au Înscris pentru datoria publică 400 milioane Iei. In 1923 (buget pe 9 luni) s’au înscris 2.660.000.000 lei. In 1924 s’au înscris 3.365.000.000 lei. In 1925 acest capital s’a urcat la 3.675.000.000 Iei. Iar în 1926 s’au înscris la datoria publică 4.655.000.000 lei, din cari peste an miliard și jumătate sunt amortizări din datoria existentă. Rămân de rezolvat numai două necunoscute: Continuare in pag. 2-a Consolidarea financiari BUGETUL ROMÂNIEI pe 1926 Espunerea făcută presei de d-1 miniştrii de Kaante VffiTlLA BRATIANU Cinci miliarde pe an sunt afectate pentru îmbunătăţirea salariilor funcţionarilor şi pensionarilor Cu creditul restabsSiS, cm obiliaaţiile internationale IndepSinite, România se soate gândi la o politica de folosîre a raMEBBaTOKBEBMBamaamaiaHasaHBaaBaBBafflffifflBrafflaBBHaBBHBamw— Busasin’ capitaului din afară pentru inzestrarea ţârei D-I VINTILA I. BRATIANU Ministrul finanțelor