Viitorul, august 1926 (Anul 19, nr. 5525-5550)

1926-08-05 / nr. 5528

Anul al noua-spre-zeceSea No. 5523 4 PAGINI 2LEI EX. in TARA 4LEIS2C. In streinotdte ABONAHIMIfi IN TARA un an — — — — £00 le!| Şase luni — — — 250 ■ Tre! ------------125 » In strein&tate I Un an— — — —1200 le' Şase luni-------- 600 » | Trei ----------- 300 * REDACȚIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI sm EDGARD QUINET No. 2 II STRADA ACADEMIEI No. II Telefoanele: DirecHa «733, Hedoetrad Administraţia 19/23 «1 S/H ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr Academie 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distruj2LEE IX In TARA 4 LEI ex. în Minte ÎNVINŞII Rusia trece printr’o nouă criză, o criză de transformare a sistemului economic, cultural şi polliitic care a prezidat până acum la conducerea Uniunei sovietice şi care pare să se termine printr’un hotărit fiasco, printr’o prefacere la care obligă nevoile imperioase ale unei grabnice refaceri. Criza se produce în chiar rândurile conducătorilor sovietici cari au început să se despartă şi pe chestiuni de principii şi pe chestiuni de procedură. De-o parte Zinoviev cu procedeele extrem revoluţionare ale internaţionalei a treia, de partea cealaltă Stalin cu vederi mai moderate şi mai înţelegătoare în tot cazul nu numai a nevoilor prezente, dar mai ales a procedeelor de urmat pentru aşezarea de care Rusia are nevoe după atâtea frământări şi sguduiri. O ciocnire se produce în clipa de faţă între vechea teorie comunistă şi teoria capitalistă care, cu salvarea aparenţelor şi cu menajamentele necesare, a câştigat tot mai mult teren în rândurile acelora dintre sovietici pentru caii activitatea internaţionalei a treia a început să fie lămurit supărătoare şi pentru bunele raporturi cu celelalte state şi din punct de vedere politic şi din cel economico-financiar. Dificultăţile foarte mari prin care a trecut şi trece zilnic Rusia sovietică, a învins rezistenţa de până acum şi o sileşte la o atitudine mai conciliantă cu lumea din afară şi chiar cu cea din lăuntrul graniţelor sovietice. Mişcarea agrară, — a cărei origină trebue căutată tocmai în politica complect greşită de la 1917 şi până azi, — a silit guvernul de la Moscova să vadă nevoia imperioasă de a pune în mişcare economia naţională, de a reveni la o viaţă mai normală între concepţiile bolşevice se ciocnesc cu posibilităţile de realizare şi de activare a producţiei. Pe terenul cultural falimentul concepției sovietice este notoriu chiar şi pentru partizanii cei mai convinşi ai teoriilor leniniste. Nivelul scăzut cultural din toate şcolile Uniunei sovietice şi mai ales din învăţământul superior şi universitar, obligă guvernul la reflecţiuni serioase asupra reorganizărei acestui învăţământ pe baze cu totul altele şi cam desigur duc la concepţia culturală antemergătoare revoluţiei bolşevice. Celelalte dificultăţi interne sporesc numărul adversarilor actualului sistem sovietic și pregătesc tot mai mult terenul pentru modificări importante în directivele politice ale conducătorilor Rusiei de azi. De altfel chiar în telegramele de eri se vorbește de o apropiere cu grupări politice mai moderate, drept urmare imediata a înlăturărei lui Zinoview de la conducerea internaţionalei a trea. De altfel sacrificarea lui Zinoview are menirea săi provoace modificări importante mai ales In politica externă a Sovietelor. Acţiunea internaţională a lui Zinoview a dat faliment. E un adevăr care a fost verificat şi după încercarea neisbutită de a provoca revoluţia bolşevică în Germania şi a fost iarăşi verificat cu prilejul activităţei internaţionalei a treia în Bulgaria, care urmărea să ducă prin Balcani focul revoluţiei în lume, înlăturând pe Zinoviev şi scuturându-se de tutela pe care acesta o exercita asupra guvernului de la Moscova, Rusia urmăreşte să-şi creeze posibilităţi de raporturi mai normale şi mai puţin posibile de suspiciune cu celelalte state europene. Politica ultrarevoluţionară a lui Zinoviev a predat Uniunei sovietice numai inamiciţii, de cari Moscova începe poate să-şi dea seama că trebue să le aplaneze. Purtând făclia revoluţiei în lume, cu toate mijloacele nepermise la cere au recurs, n’au izbutit totuşi să aprindă focul şi să provoace incendiul visat de Zinoviev în visurile lui roşii. De aceia renunţând azi la acţiunea lor ofensivă, Sovietele au început sa se mulţumească ca să speculeze slăbiciunile acolo unde cred să vadă germenii unei revoluţii. Ultima încercare din Anglia cu prilejul grevei miniere, e o pildă care lămureşte opinia publică mondială şi asupra a ceia ce a mai rămas din forţa ofensivă a Rusiei sovietice şi asupra tacticei din prezent a conducătorilor bolşevici. Facla revoluţiei universale se stinge. Din când în când pieţe şi Bilevarie da, dar nu stepe asiatice şi meşerturi africane Lucrări de aliniere noui au deschis în Bucureşti străzi largi şi auu creiat pieţe de mărimi respectabile. Desigur Bucureştii aveau un aspect prea oriental cu străzile lui strâmte şi intortochiate, din care a rămas ca o moştenire tipică însăşi strada principală , Calea Vamei, pentru ca noui concepţii edilitare să nu se fi oprit la soluţia creărei de Bulevarde şi de pieţe spaţioase. Ultimele lucrări ale alinierei bulevardului I. Brătianu, au făcut să cadă case multe, şi s’a creiat o arteră cu o lărgime care sperie pe orice om normal şi neatins de boala pe capi neurologii o numesc agorofobie ! Bulevardele cu lărgimi enorme devin aproape nişte graniţe despârţitoare dintre două oraşe, după cum la Timişoara noastră, aceste locuri imense goale despart cetăţile deosebite ce compun frumosul oraş bănăţean . De asemeni avem Pieţe, cum e cea de la capătul cerei Victoriei, de-o lărgime imensă, care sperie pe trecător, şi îl ameninţă în timpul căldurilor, cu moartea"Prim insolaţie. Le spunem toate acestea pentru a releva o greşeală ce o fac esteticienii noştri de la Primărie. O piaţă ca şi un bulevard nu sunt făcute ca să incomodeze şi să deştepte un suflet ideia deserturilor sahariene, ci tocmai pentru a încânta ochii. Dar ce frumuseţe poate avea o piaţă pavată cu piatră fără un ,Cet-d’Eau“ în mijloc, fără un squar cu flori şi puţină umbră ? Ce frumuseţe poate avea un bulevard cu o lărgime de 50 metri, şi care va aştepta ani şi ani de zile până să aibă construcţii de casă ? Dar în afară de latura estetică, trebue să se ţină seamă şi de clima dela noi. Cu crivăţul ce străbate câmpia Munteniei venind tocmai din stepele Rusiei’, cu căldurile tropicale dela noi, străzile imense, replantate şi Pieţele fără nici un adăpost constitue o nenorocire pentru sănătatea locuitorilor. Primăria ar fi putut lua exemplu de la bulevardele străine, toate plantate şi de la pieţele mărginite de palate. Unul din cele mai frumoase bulevarde europene e „L‘Avenue Louise“ din Bruxelles, care începe din apropierea imensului Palat al Justiţiei şi duce la feerica Pădure a Cambrei. Dar acest bulevard e plantat cu opt rânduri de arbori decorativi. Şi trebue notat că un oraş din vechile Pays-Bas ale lui Charles Quint, nu are clima rece şi vânturile dintr’un oraş de câmpie dunăreană!"... Deci, să se creeze bulevarde şi pieţe , — dar să se aibă grija ca ele să nu fii© stepe şi deserturi africane, prin imensa lor lărgime neadăpostită, şi cu nimic înfrumuseţate ! — ||"TH N —...................... . .1 1"Intr’un număr recent al ziarului nostru, am publicat primul capitol din studiul Massa de manevră valutară, scris de d. prof. dr. L N. Angelescu, rectorul Academiei de înalte studii comerciale din Bucureşti. Publicăm aici un capitol relativ la elementele variabile ale balanţei plăţilor. Pe lângă creanţa născută din angajamentele noastre trecute, trebue să menţionăm alte obligaţiuni de plată, in afară de variabile : cheltuelile Românilor in străinătate, plăţile pentru transporturile făcute pe vase străine, dar mai mult decât toate acestea, dividendele la capitalurile streine, învestite în întreprinderi în România şi dobânzile capitalurilor intreine împrumutate întreprinderilor din ţară.. Acestea din urmă nu sunt compensate prin creanţele noastre corespunzătoare asupra streinităţii deoarece nu învestim capital românesc în întreprinderi din alte ţări şi nici nu împrumutăm pe alţii. De asemenea, nu pot fi compensate prin importurile anuale de capital strein, cum încearcă să facă unii economişti improvizaţi, inducând în eroare publicul neobişnuit cu asemenea conturi, deoarece aceste importuri de capital strein nu formează posturi active constante ale activităţii economiei naţionale, ci numai sume întâmplătoare, cari acoper deficite momentane, ascunzând relele urmări ale unei funcţionări defectuoase a economiei naţionale. Importul de capital strein aduce cu sine în mod automat o creştere a dividendelor şi dobânzilor de plătit in streinătate pe fiecare an şi la un moment dat, de abia ajungând să acopere aceste plăţi, trece de la activ la pasivul balanţei conturilor. Rămâne deci să adăugăm la cifra constantă a anuităţilor, la datoriile publice şi private, suma dobânzilor şi dividendelor capitalurilor împrumutate sau învestite în întreprinderile economice din ţară. După cifrele publicate în Statistica Minieră pe 1924, socotind a/3 capital strein în societăţile petrolifere cu capital român şi strein, iar pentru societăţile miniere Lupeni şi Petroşani la capital strein şi calculând un dividend de 20%, ar fi fost plătit anual în afară, dividende în valoare de lei 2.712.596.833. La aceasta, adăugând 16.934.201 lei dividend la capitalul strein din societăţile din ţinuturile alipite, autorizate de Comisia Economică (a se vedea Buletinul Statistic al României, Martie 1926), ajungem la o cifră de circa 2.800.000.000 lei, dividend la capitalul strein plasat în întreprinderile din România. Dobânzile şi dividendele capitalurilor streine împrumutate sau învestite in întreprinderile economice din ţară sunt trimise peste hotare, răpindu-se peţii interne un stoc însemnat de devize, în genere în valutele forte de astăzi, fără ca în schimbul lor să se obţină o contravaloare. Ele au acelaş caracter, ca şi împrumuturile publice, în ceea ce priveşte constanţa lor. Investiţiunile sau finanţările întreprinderilor economice nu se pot reduce dela o zi la alta, fără a se compromite întreprinderea şi fără a risca pierderea întregului capital. De aceea, suma de plată în afară se menţine în genere multă vreme şi constitue şi ea o sarcină valutară constantă. Sunt variabile şi depind de dispoziţiunile politicei economice în curs,, sarcinele valutare provenite din cheltuelile Românilor în streinătate şi într’o măsură, determinată de caracterul economiei noastre naţionale, însăşi deficitele balanţei comerciale, întrucât economia noastră naţională formează o aşa numită economie integrală, se poate îndestula prin sineînsăşi ; deficitele balanţei comerciale se pot reduce şi în locul lor pot apărea excedente de export, prin măsuri raţionale de politică comercială. Deocamdată, urmărim să stabilim situaţia angajamentelor faţă de străinătate în legătură cu chestiunea unui împrumut extern, şi în acest scop trebue să înregistrăm deficitul constatat până acum în balanţa comercială a anului în curs. Pe primul trimestru, acest deficit este de 1.538.681.846 lei. In rezumat, valoarea monezii naţionale şi deci a tuturor avuţiilor şi mai ales a economiilor şi veniturilor noastre, este determinată In momentul de faţă, de următoarele datorii exigibile mai importante (abstracţie făcând de posturile mai mici, menţionate mai sus), în anul în curs şi în Adică o datorie exigibilă în 1926 de circa 12.500.000.000 lei, care trebue plătite în străinătate, in diverse valute. Singura şi aproape exclusiva sursă de devize străine fiind exportul de mărfuri din România, şi devizele acestea fiind înghiţite de importul curent, după cum ne arată balanţa comercială, suntem siliţi să recunoaştem că dacă politica economică se continuă pe calea anunţată şi încercată de guvernul actual al ţării, a cum e, spre exemplu, în chestiunea politicei comerciale şi a tarifului vamal — atunci ne vom găsi curând în faţa dezastrului leului şi a unui faliment de Stat, prin repudierea monezii naţionale, cu toate consecinţele ei. Dar situaţia economică se poate îndreptă, echilibrul economic se poate restabili însă nu prin politica comercială a încurajării importului şi nici pe calea împrumuturilor externe, ori fiecare din anii următori, datorii in faţa cărora nu stă nici un disponibil de devize streine, in situaţia economică şi financiară momentană , cât ar fi ele de ademenitoare şi amăgitoare pentru publicul, care nu ştie când şi de unde îi vin mizeriile vieţii. Statul şi particularii fac în genere două feluri de împrumuturi externe: împrumuturi de învestiţiiine şi împrumuturi de consumaţie. Orice împrumut, oricât de bine ar fi întrebuinţat, are anumite urmări fatale pentru economia naţională, măreşte angajamentele de plată în străinătate ale Statului sau economiei naţionale, neechilbrează balanţa conturilor externe şi prin aceasta depreciază avuţia, venitul şi munca naţională. Dacă împrumutul măreşte producţia, el atenuiază neajunsurile semnalate aici. In vremuri de criză acută financiară şi valutară, dar mai ales când guvernele sunt desperate în faţa situaţiei economice, pe care n’o mai pot domină, se recurge la împrumuturi, cart Continuare în pag. 2-a Stiraiţa economică MASSA de MANEVRA VALUTARA Elementele variaţiilo al© balanţei plăţilor de Prof. dr. I. N. ANGELESE! Anuitatea datoriei pulice a României Anuitatea datoriilor private n Dobânzi şi dividende la capitalul străin plasat in întreprinderi economice în România Deficitul balanţei comerciale pe 1925 Deficitul balanţei comerciale pe prim, Total m trim. 1920 Lei hârtie 5.322.782.630 1.000.000.000 2.800.000.000 1.072.074.408 1.038.680846 12.734.681.884 Corespondentul din Constantinopol dă în „Le Temps“ următoarele detalii asupra complotului de la Smyrna și a evenimentelor ce au urmat. El începe prin a arăta că Mustafa-Kemal în fiece an face câte o călătorie prin diferiele regiuni ale Turciei. In 1925, a fost pe litoralul mărei Negre, la Castamuni şi la Ineboli unde a rostit faimosul discurs asupra reformei portului pălăriei. In anul acesa a voit să viziteze ţărmurile mărei de Marmara şi Egeei. A fost la Mudania, Brusa, Pandemia, Balikesser. A străbătut aceste centre ocupându-se de toate interesele locuitorilor, stând de vorbă cu oameni umili din mulţimea care îl aclama. A fost şi printre ţărani sfătuindu-i să înfiinţeze cooperative şi să cumpere maşini agricole. A vizitat şcolile, bibliotecile, redacţiile de ziare, uzinele, stimulând pretutindeni zelul pentru refacerea Turciei-Noui. Opinia turcă aşteaptă să vadă de se va întâmpla şi interesantul eveniment al sosirei sale la Constantinopol, căci din 1920 de când a plecat în Anatolia pentru a întreprinde răsboiul, Mustafa-Kemal nu s’a mai întors pe malurile Bosforului. Evenimentul însă nu s’a produs, căci preşedintele republicei otomane hotărâse vizitarea Smyrnei la 16 iunie de unde urma să se reântoarcă la Angora. Agenţii cari treba execute atentatul La Smyrna sosi cu câteva zile înainte de vizita prezidenţială, un grup de trei inşi, veniţi cu vaporul. Cel care părea a fi şeful grupului, era un tânăr arătos şi chipeş. Zia Hursid, deputat din Lazisan la prima adunare naţională şi fost elev radiotelegrafist în marina germană, însoţitorii săi erau însă doi declaraţi, foşti condamnaţi, Ismail şi Iuruf. In valizele lor aveau bombe, în buzunare revolvere. Imediat după debarcare au intrat în relaţiuni cu un fost ofiţer de jandarmi, Edith, zis Safy Effé, la care au avut o scrisoare de recomandaţie specială. Aceştia veniseră cu hotărârea să suprime pe Mustafa Kemal. Placau! asasinării lui Mustafa Kemaal După lungi consfătuiri au împărţit rolurile . Zia Hursid bey şi cei doi compatrioţi vor arunca bombele într'o stradelă îngustă pe unde la o oră fixată în programul de recepţie, avea să treacă preşedintele cu trăsura. După atentat aveau să dispară cu un automobil condus de un amic al ofiţerului de jandarmi. La ţărm avea să aştepte un vaporaş al unui Cretan, Schevki-bey, cu care aveau să plece la insula Chios. Dar după luarea acestor dispoziţiuni Sary Effe coprins de teama răspunderei s’a grăbit să plece din Smyrna. Plecarea lui precum şi înfăţişarea celor doi indivizi suspecţi cari ofereau sume exagerate, au trezit bănueli cretanului căruia nu i se încredinţase nimic din planurile atentatului. In seara de 15 iunie Schevki-bey s’a dus să spună la poliţie ce ofertă primise pentru o călătorie la Chios. In aceiaşi noapte conspiratorii au fost arestaţi. Mustafa Kemal scăpase de moarte. Cei cari au luat iniţiativa complotului La început impresia generală, a fost că acest atentat fusese urzit numai de Zia Hursid bey a cărui ostilitate personală faţă de şeful statului, era cunoscută. Dar în desfăşurarea anchetei s’a dovedit că atât Hursid bey cât şi ceilalţi doi, n’au fost decât agenţii executori ai unui vast complot, cu ramificări profunde şi curat politice. Scrisoarea de recomandaţie către Sary Effe era semnată de Suchi bey deputat de Ismid unul din şefii opoziţiei parlamentară. El a pus la cale atentatul purtând toate cheltuelile pentru obţinerea reuşitei sângeroase. Mărturisirile celor arestaţi au dat pe faţă întreaga urzeală ce a pus într’o situaţie delicată majoritatea membrilor opoziţiei (partidul progresist). Insă Suhry-bey, Nedzati şi Abeddin s’au dovedit a fi participat direct şi efectiv la complotul organizat de luni de zile. Jatului Au fost lungi şi migăloase cercetările justiţiei, fiind o întreagă gamă de responsabilităţi de definit, unii au lucrat direct, alţii n’au făcut de cât să aprobe ideia atentatului pe când alţii au ştiut, dar l-au desaprobat. Desbaterile procesului s-au desfăşurat la Smyrna în faţa unui tribunal numit al Independenţei, cu judecători aleşi dintre deputaţi, tribunal creiat pentru protejarea regimului republican. Este evident că reuşita conspiratorilor ar fi adus ţărei multe şi grele încercări. Niciodată mai mult ca astăzi Turcia n’a avut nevoe de ordine şi linişte. Nottle republic! Frământările politice din TURCIA Reuşita atentatului contra lui Mustafar Kemal ar fi pricinuit mari turburări In viaţa politică a republice! gin Angora AnBDHHHBBaBBnnBHHmnBmlMi După descoperirea aten TRATATIVELE dintre Rusia şi franţa Sovietele au formulat contrapropuneri Din Paris se anunţă că ambasadorul Rakovski s-a înapoiat la Paris venind de la Moscova. Revenirea precipitată a ministrului Rusiei face să se creadă încercările de aci că guvernul sovietic a întocmit contrapropuneri pentru lichidarea chestiunilor pendinte între Franţa şi Rusia. (Rador). RAKOWSKI ECOURI Mtvilegiatură Kraskovo, situată . In apropierea Moscovei, s’a sinucis poetul rus Igor Rostovski. Ţăranii, cari sosiseră imediat la auzirea împuşcăturii, i-au găsit mort. Poetul era în vârstă de 23 ani şi făcea partea din colectivul poeţilor proletari „Garda tânără“. Intr’un interval relativ scurt s'au sinucis trei poeţi ruşi. După cum se ştie şi-au curmat acum nu de mult viaţa poeţii ruşi Iesenin şi Sobol. După ştirile din presa greacă a fost înaintat Ligii Naţiunilor un referat asupra dislocaţiei refugiaţilor greci din Asia Mică. După acest referat s'a refugiat în Grecia o populaţie de 1.400.000 suflete. Numai 50 la sută din aceşti refugiaţi se află încartieraţi şi în special în oraşele şi satele din Grecia centrală şi nordică. Lipsa de mijloace zădărniceşte acţiunea de ameliorare a situaţiei lor. Guvernul grec se vede nevoit să ceară un nou împrumut la Liga Naţiunilor într’o sumă de 5 milioane lire sterline. Marea catastrofă dela Apafin continuă să se desfăşoare. Dunărea a inundat lanurile din Bacika şi Bavania. Apa a acoperit o mult mai mare suprfaţă decât s’a presupus. Ea a distrus şi ultimele terasamente cari s’au întins dela Senta până la Bogojevo prin cari au fost apărate contra revărsărilor 25.000 ha. Pe această suprafaţă recolta care a fost anul trecut extraordinar de bunăi, n’a fost încă strânsă. Multe unităţi militare şi întreaga populaţie au încordat toate puterile pentru a se înlătura catastrofa, dar sforțările au fost zadarnice. in jurul disolvării consiliilor comunale Guvernul urmărește cu înverșunare dizolvarea consiliilor, comunale alese, spre a asigura, în dauna intereselor mari comunale, plasarea întregei lui clientele electorale. Nici o presume, nici un mijloc nu rămân neîntrebuințate, oricât de ilegale ar fi ele. Se creiază astfel o primejdioasă stare de lucruri, prin permanenta eludare de către, guvern a unei legi de importanța reformei administrative, pe care el în primul rând ar fi trebuit s’o respecte. Această reformă alcătuită de guvernul precedent tocmai pentru a întrona în tară o administraţie ordonată, corectă si scoasă de sub influenta directă a luptelor politice, este azi pe punctul să fie socotită ca o simplă sdreantă de ministerul de interne. Această procedare anarhică dă cea mai puternică dovadă că pentru actualul guvern interesele, tarei nu contează şi că ele pot fi oricând sacrificate când e vorba de căpătuirea agenturei electorale. D. Octavian Goga îşi calcă astfel din nou cuvântul, sfărâmând, o operă de continuitate şi de legalitate, pe care în declaraţiile rostite în ziua când a luat ministerul în primire se angajase să le păstreze, tocntai, fiindcă nicăeri ca în administraţie continuitatea nu-i mai obligatorie. Acţiunea aceasta disolvantă şi nefericită a G Guvernului va găsi rezistenţa tuturor oamenilor cu grijă de Statul nostru. Consiliul permanent administrativ a atras serioasa atenţiune a ministerului asupra consecinţelor grave pe care procedura sa ilegală le poate produce şi a notificat, și hotărîrea sa de a nu acoperi măsurile anarhice. Avertismentul înaltei instituţii administrative trebue să deschidă ochii d-lui Octavian Goga. D-sa are obligaţia să înţeleagă că nu e bine pentru interesele acestui stat să ne reîntoarcem, la vremurile triste de provizorat, ci să încurajăm consiliile alese de populaţie pentru ca acestea să-şi facă toată datoria gospodărească. Coarda nu poate fi prea mult întinsă. O lucrare statistică mai complectă asupra mişcării cooperatiste din ţara noastră lipseşte; de aceea în diferite studii publicate de noi ne-am servit de datele arătate în referatele înaintate de inspectorii Casei centrale a cooperativelor, de producţie şi consum şiCasei centrale a băncilor populare. Pentru a suplini această lipsă, d. C. Cercel directorul general al Casei centrale a cooperaţiei de producţie şi consum, a întocmit o lucrare mai vastă, care se găseşte în curs de tipărire şi din care a binevoit să ne dea lămuririle statistice de care am avut nevoe pentru a arăta evoluţia mişcării cooperative la oraşe, în România. Starea cooperaţiei orăşeneşti înainte de anul 1908 in...........■im d in minuni ni in înainte de anul 1908 nu se putea vorbi de o mişcare cooperativă la oraşe. In 1909, s’a extins, legea băncilor populare din 1903 şi asupra cooperativelor orăşeneşti, alcătuite din meseriaşi şi muncitori români cari de atunci au luat avânt. Astfel cooperaţia română a fost lipsită complect de ajutorul statului până în anul 1903 când s’a pus în aplicare legea băncilor populare. Doi ani mai târziu, în 1905, această lege s’a aplicat cooperativelor săteşti, în 1908 s’a aplicat cooperativelor agricole dela oraşe iar în 1909 cooperativelor de meseriaşi şi muncitori români. Abia în 1919 printr’un decret lege, au început să se bucure de avantagiile legii şi ca o consecinţă de ajutorul statului, toate societăţile cooperative, indiferent de profesiunea membrilor cari le compun. Prin urmare, la baza cooperaţiei săteşti stă legea din 1905 prin care li se acordă toate avantagiile dar în acelaş timp li se i impun şi toate restricţiunile legii din 1903 privitoare la băncile populare, iar la baza cooperaţiei orăşeneşti, stă decretul-lege din 1919. Progresele realizate până la anul 1919 Din anul 1909 de când începe să se vorbească de cooperativele orăşeneşti (alcătuite din meseriaşi şi muncitori români) şi până la anul 1912 când s’a pus în aplicare legea pentru organizarea meseriilor, asigurărilor şi creditului muncitoresc, cooperativele orăşeneşti au făcut parte integrantă din Casa centrală a Băncilor, populare şi a Cooperativelor săteşti. Dela 1912 până la 1919 cooperativele orăşeneşti au intrat sub dependinţa Casei Centrale a meseriilor. In intervalul dela 1919 şi până la 1912, s’au înfiinţat 9 cooperative orăşeneşti de producţie şi consum, din cari au lichidat 7, şi 46 bănci populare orăşeneşti, din cari au lichidat 14. ,, Dela 1912 până la 1919 cât timp cooperaţia orăşenească a ţinut de Casa Centrala a meseriilor, s’au înfiinţat 86 cooperative de consumi din cari au lichidat 24, 26 cooperative de producţie din cari au lichidat 6 şi 15 bănci populare din cari au lichidat 3. Direcţiunea cooperaţiei oră şeneşti La 14 Martie 1919, s’a înfiinţat direcţiunea cooperaţiei orăşeneşti pe lângă ministerul de industrie şi comerţ. In anul următor 1920 Prin decretul-lege de înfiinţare a ministerului muncii, cooperaţia orăşenească a trecut, la ministerul nou înfiinţat. Printr’un jurnal al consiliului de miniştri din 1922 a fost trecută la ministerul agriculturii şi domeniilor aparţinând de Casa centrală a cooperaţiei şi împroprietăririi sătenilor, iar prin legea din 1923, direcţia cooperaţiei orăşeneşti a fost desfiinţată, iar atribuţiunile ei au fost trecute la Centrala băncilor populare in ce priveşte cooperativele de credit si la centrala cooperativelor de producţie si consum pentru celelalte cooperative. Dela 1919 când s’a înfiinţat direcţia cooperaţiei orăşeneşti şi până la 1923, când s’a desfiinţat, au luat fiinţă. 296 cooperative de consum cu aproape 83 miii de membri şi 13 milioane lei capital, 54 cooperative de producţie şi 75 bănci populare. Starea cooperaţiei orăşeneşti în Martie 1923 La 13 Martie 1923 când au fuzionat cooperativele orăşeneşti cu cele săteşti, existau la oraşe 294 cooperative de consum şi 59 cooperative de producţie. Mare parte din cooperativele de consum erau grupate în 13 federale, cari în urma unui congres al lor din 1920 au înfiinţat o centrală de aprovizionare. Starea marei majorităţi a acestor cooperative si federale, era disperată. Din cauza lipsei de conducere si a mijloacelor de aprovizionare avantajoase, au pierdut foarte mult, chiar centrala de aprovizionare a fost nevoită să lichideze din cauză relei administraţii. Lipsurile cooperaţiei orăşeneşti De la anul 1923, când cooperaţia orăşenească a trecut sub conducerea Centralei cooperativelor de producţie şi consum, starea ei a început să se amelioreze. „In general vorbind , constată d. C. Cercel—este o deosebire mare în rezultatele pe cari le dau cooperativele de consum înfiinţate la sate, între oameni cari se cunosc, sunt grupaţi de porţiuni de teritorii mai restrânse, crescuţi în teadiuni de muncă şi ordine şi intre, cooperativele înfiinţate la oraşe între oameni cari nu se cunosc, cari sunt lipsiţi de o disciplină sufletească şi caii nu-şi aduc aminte de cooperativa din cari fac parte, nici chiar cu prilejul adunărilor generale „Ceea ce asigură succesul unei cooperative de consum este contactul neîntrerupt al acesteia, cu membrii care o compun şi fidelitatea cu cari aceştia din urmă îşi implinesc nevoile lor de aprovizionare prin cooperaţiunile înfiinţate de ei şi cari numai, astfel au raţiunea de a exista. Ori, tocmai acest element a lipsit şi lipseşte încă în raporturile dintre cooperativele orăşeneşti şi membrii lor.“ "şi Cooperatia Evoluţia mişcării cooperativei oraşe, i România Cooperaţia orăşenească nu poate progresa din lipsa spiritului cooperatist Join August 1926