Viitorul, iulie 1927 (Anul 20, nr. 5802-5828)
1927-07-22 / nr. 5820
( # EXEMPLE de DEVOTAMENT, flejerfflft şi i© lafeir© 4© ţari al© defunctului Suveran După ce succesiunea la Tronul României fu definitiv fixată în ((persoana sa, Principele Ferdinand petrecu în Germania până )la sfârşitul studiilor sale, I D. N. Iorga citează în cartea ■Consacrată vieţii defunctului rege, următorul pasagiu scris de unom care l-a cunoscut, din cea mai fragedă vârstă : „Ca tânăr, se poate spune că însuşirea caracteristică a Prinţului Ferdinand era o extremă modestie, amestecată cu o timditate aproape chinuitoare. „Educaţia lui fusese complectă, urmată cu îngrijire după cerinţele unui viitor şef de Stat, dar nimeni nu şi-a dat seama vreodată cât ştie tânărul. Nici acasă nu-i plăcea să se afirme faţă de fraţii lui. Foarte curtenitor şi politicos, se ferea totdeauna de-a jigni sentimentele cuiva şi ceda terenul chiar când cunoştea subiectul în discuţie mai bine decât cei cu cari discută. „Iubind din fire retragerea era foarte puţin comunicativ. Ii plăacesteia■dispoziţiuni a legii noastre fundamentale. Regimul monarhic reprezentativ, negreşit cea mai bună formă de guvernământ, căci ea dă poporului toate garanţiile cere totuşi de la Suveranul care voeşte să-l aplice cu sinceritatea o mare încercare şi o cunoştinţă desăvârşită a întocmirilor şi oamenilor ţării. Acesta este cuvântul pentru care Constituţia noastră, proclamând pe moştenitorul Coroanei Senator de drept la vârsta de optsprezece ani, a voit ca viitorul Suveran să se deprindă din vreme cu mânuirea treburilor Statului lui, spre a nu lucra şi grăi decât după interesele naţionale şi simţămintele româneşti“ ... Cuvintele acestea sunt cu adevărat o profesiune de credină, o schiţare a ceea ce Regele Ferdinand a făcut totdeauna, adică avea singurătatea, natura şi arta. Urând orice pompă şi ceremonie zadarnică, moştenise totuşi de la mama sa o sfioasă mândrie unită uneori cu un respect german pentru legi şi forme. .ter. „Disciplina cea mai absolută fusese principala linie a educaţiei sale şi un simţ de datorie care i-a rămas în toată viaţa, ajutantul neînduplecat să birue sentimentele lui personale neîngăduindu-i vreodată să se pue la mijloc între dânsul şi ce trebue să facă. Acea de a fi fost exponentul vieţii „Blând fără egoism, cei ce-i cu-naţionale româneşti, şi adâncul noşteau adânc, il iubeau“. Aceste caracterizări sufleteşti, viaţa întreagă de mai târziu a Principelui şi apoi Regelui Ferdinand nu a făcut decât să le confirme. Primul său act public de manifestare a voinţei şi a felului său de a-şi înţelege marile obligaţii îl găsim în cuvântarea rostită, când în vârstă de douăzeci şi patru de ani intră ca senator de drept, interpret al nevoilor ţarei. Prinţul Ferdinand în tot timpul cât trăi Regele Carol nu a făcut decât să se devoteze intereselor generale, să stea în legătură cu toate marile mişcărei culturale, să studieze aşezămintele ce avea să Ie conducă mai târziu ca şefii Statului, şi să aprofundeze viaţa noastră publică. Ca un exemplu de modul cum Regele Ferdinand a înţeles maro-' lorel de conducător de neam, ne ...„înţeleg de pila fa eşarmătateamulţumim a da cei numai un fragment din marele discurs ţinut la desgejirea monumentului lui Barbu Ştirbei în 1913. „Uitându-ne la opera lui de organizare, vorbeşte Prinţul Ferdinand.E aşa de vastă, ne întrebăm : care in şapte ani de Domnie, supt apăsarea^ grea a ocupaţiei străine şi bănuit din toate părţile, Barbu Ştirbei a putut să pună la cale atâtea reforme prin care pe tăcute, se pregătea renaşterea economică, militară şi culturală a ţării? ! Răspunsul îl găsim în întreaga lui viaţă de muncă şi jertfe, închinate binelui obştesc şi în firea lui măsurată, care se oglindeşte în cuvintele Sale, atât de chibzuite . Patriotismul nu stă în cuvântări sonore şi pompoase, ci în lucrări sistematice de lungă răbdare. „Chipul lui turnate în bronz, se înalţă acum pe pământul său natal al Olteniei, pe care l-a iubit atât, dar memoria acestui suflet nobil va sta pentru totdeauna zugrăvită în inimile noastre“. Glorificarea pe care Prinţul Ferdinand o face marelui organizator şi marelui român Barbu Ştirbei, numai cu doi ani înainte de venirea lui însuşi pe Tronul ţarei, este un glas profetic de ceea ce Regele va face mai târziu, adică va şti să dea pilda cea mai mare de patriotism în acte eroice, şi nu în vorbe. Dar moartea Regelui Carol, venită în momentele decisive ale existenţei noastre ca popor şi ca stat grăbi urcarea pe Tronul ţarei a Regelui Ferdinand, înainte de a ajunge pe Tron, Principele Ferdinand se declarase contra politicei de alipire la Puterile Centrale. Intuiţia sufletului său adânc românesc îi dedea visiunea completă a realităţii şi î l făcea să meargă în armonie cu întreaga opinie publică românească. Evenimentele care s© succedară repede au fost de natură să arate cum regele Ferdinand, a ştiut să capete epitetul pe care istoriografia franceză l-a găsit: Lealul. Regele Ferdinand era şi eroul care a ştiut să se desprindă dela orice tradiţie dela orice amintire personală sau familiară, şi să fie sabia românească prin care unitatea neamului românesc s’a putut înfăptui. Regele Ferdinand fu acela careşi ridică sabia şi se puse cu încredere în fruntea oştirei sale iubite pentru a desrobi neamul nostru. Apelul adresat de el oştirei în momentul intrărei noastre în război este va mare document istorie Iatft-1: „Ostăşi! „V-am chemat ca să purtaţi steagurile voastre peste hotarele unde fraţii voştri vă aşteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină de nădejde. „Umbrele marilor Voevozi Mi-Comandamentul Corpului II Armată a dat urmtăoarea ordonanţă : Noi, Generalul de divizie I. I. Fopescus, comandantul Corbului 19 de Armată. Pentru menţinerea Sinîsîei şi a ordinea în tot timpul deliului naţional, se reamintesc dispoziţiunile cuprinse în ordonanţele acestui Comanda,hai Viteazul şi Ştefan cel Mare, ale căror rămăşiţe zac în pământurile ce veţi desrobi, vă îndeamnă la biruinţă ca vrednici urmaşi ai ostaşilor cari au învins la Războeni, Călugăreni şi la Plevna. Veţi lupta alături de marile naţiuni cu cari ne-am unit. O luptă aprigă vă aşteapte. Cu bărbăţie să-i îndurăm însă greutăţile, şi cu ajutorul lui Dumnezeu izbânda va fi a noastră. „Arătaţi-vâ deci di mm. dt gloria străbună: „Dealungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta şi vă va slăvi“. Acum când visul pentru care ne-am jertfit s’a înfăptuit, înţelegem şi mai bine grandoarea chemărei Regelui, şi apelului plin de încredere pe care el îl adresa iubitei sale oştiri. Regele României martirizate, deveni Regele României Mari, libere şi unite. Dar marele ostaş, a dat dovezi că a fost şi mare organizator. El a înţeles că după eroismul luptelor trebue să înceapă greaua muncă de refacere, de consolidare şi de asigurare a roadelor războiului. Deschizând sesiunea extraordinară in lume 1920, Regele a vorbit astfel: „Fiind acum stăpâni de veci asupra tuturor hotarelor noastre, ne putem concentra toate energiile noastre, asupra covârşitoarei opere de refacere şi consolidare, de a cărei necesitate sunteţi convinşi Domniile Voastre, impreună cu toţi Românii însufleţiţi de iubirea ţării. Soarta a rezervat generaţiei noastre, nu numai de a vedea pe toţi Românii întrunită în acelaşi Stat, ci şi de a aşeza România întregită pe temelii solide şi statornice. Răspunderea, ce apasă pe umerii Domniilor Voastre este grea, dar ţelul la care tindem este aşa de frumos, aşa de înalt, încât nu se poate ca inimile tuturor patrioţilor să nu bată în aceiaşi măsură, însufleţiţi cu toţi laolaltă, de nedaş dor de a pune mâna la clădirea edificiului trainic ce suntem chemaţi şi datori a înălţa. „Generaţiile viitoare ne vor judeca după faptele noastre. Dea Domnul să ne poată binecuvânta pe noi toţi fiii generaţiei de azi uniţi în suflete, uniţi în voinţa, uniţi în munca paşnică aşa cum au fost uniţi în vitejie pe câmpul de luptă“. Aceste cuvinte sunt cu adevărat cuvinte conducătoare, Regele României Mari, care a creiat unitatea neamului. Regele martir şi Regele erou a dat prin voinţa sa închinată ţărei cel mai strălucit exemplu de devotament, de jertfă şi de iubire de ţară, pe care istoria lumei rareori a putut să-l înregistreze în analele ei. noi şi mutat la regimentul 4 de roşiori şi numit comandant al acestui regiment. In anul 1897, din cauza unei răceli, a fost supus unei grele operaţii pe care a înfruntat-o cu uşurinţă grafie rezistenţei sale fizice. * Pe ziua de 8 Aprilie 1898 este înaintat la gradul de general de brigadă şi numit comandant al brigazei a 8-a de infanterie, apoi pe rând comandant al diviziei IV de infanterie, inspector general al cavaleriei și comandant al corpului II de armată. Pe ziua de 10 Mai 1904 este înaintat general de divizie și lăsat la acelaș comandament. In 1905 moare tatăl principelui Ferdinand, principele Leopold de Hohenzollern. In 1899 Decembrie 27 s’a născut principesa Maria, actuala Regină a Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor. La 5 August 1903 ae naşte - ‘oi, iar naşte principele Nicolae-Ferdinand, iar la 23 Decembrie 1908 se principesa Ileana. In 7 Aprilie 1911, Principele Ferdinand este înaintat la gradul de general de corp de armată, numit inspector general al armatei și inspector general al cavaleriei. In 1913 în calitate de generalisim al armatei a comandat armata în campania din Bulgaria. In dimineața zilei de 27 Septembrie 1914 Regele Carol se stinge din viaţă la castelul Peleş din Sinaia. Duminică 28 Septembrie 1914, pleacă din Sinaia MM. II. Regele Ferdinand şi Regina Maria şi sosesc în aceiaş zi în Bucureşti. Bisa viaţa mareM laţ© PROCIAM AŢIUNE A M-SaBe Beţgelal Ferfinak I laşul» la p© tmml H@nâni®l Regele Carol I, murind la Sinaia, în dimineaţa zilei de 27 Septembrie 190, Principele moştenitor Ferdinand, s’ă urcat pe tron, depunând jurământul, în sala Adunării Deputaţilor, la 28 Septembrie 1911. In faţa reprezentanţilor naţiunii, Regele Ferdinand I a citit proclamaţiunea următoare: „Chemat prin grafia lui Dumnezeu şi voinţa naţională de a fi urmaşii mtarelui Sntemeetos* care Eili-a lăsat ca sfântă mioştenire simţimintele de iubire şi credință se ustui întreg popor găsesc în dragostea S¥ m ea pentPM neam puterea de a păşi fără şovăire spre rmaepSii» nirea marein dar grelei mele sarcinii „Pilda Aceluia, pe ca»re-L, plâng toţi ca pe un părinte şi comvisagerea că numai prints*’® neîncetată propăşire se poate asigura viaţa trainică a unui popor, Imi vei fi călăuza în sforţările mele, spre a-NSî jertfi întreaga muncă a vieței, pentru dezvoltarea aces’tini stat. „In îndeplinirea acestea înalte datorii, pe care o îmbrăţişez cu neclintită credinţă şi nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mislţuitorie ce o pot dobâeadi. „PpiBttr’îrasa aduc cel mai mare prisrecs de recu- Rroştimţă Aceluia a cartsi amintire e cea mai scumpa legătură treire ţară şi Casa Rtâea. „Ira rodnica domnie, care face mândria istoriei noastre, primul Rege al Româncei a găsit cel mai puternic sprijin în unirea luterei Românilor în jurul Tronului, asta de câte ori împrejurări mari impuneau această datorie. „Sunt sigur că, însufleţiţi de acelaş înalt patriotism, Românii vor şti şi cu viitor să dea Tronului şi ţării unirea în cugetarea în acţiune, care e singura chezăşie a unei sănătoase propăşiri naţionale. „Dumnezeu, care după atâtea grelle încercări, a binecuvântat munca acelora care s’au devotat binelui acestui neam, nu va lăsa să scadă ceeace cu atâta trudă s’a clădit, şi va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât, ca bun Român şi Rege să închin iubitei mele ţări“. PROCLAMAŢIA N. S. Regeln! Ferdinan4 h către matmnBmmmmmmmmmmmmmaw gemu—iw p©p©rel ronîâa Ia 1918 România declarând la 14 August 1916 război Austro-Ungariei, M. S. Regele Ferdinand a lansat următoarea proclamaţiune către poporul său: .....1. • ROMANI, 4 Războiul, care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat că pentru viitor numai p© terenul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor. Pentru neamul nostru el a adus ziua aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua unirii ipi. De noi atârnă azi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fraţii noştri de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme semnul lui de vei. Numai în virtuţile, vitejia noastră, stă putinţa de a le reda dreptul ca într’o Românie întregită şi liberă, dela Tisa până la mare, să propăşească în pace, potrivit dativelor şi aspiraţiunilor guttei noastre. ROMANI, însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor, care are credinţa neclintită în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei. Cu dumnezu înainte! FERDINAND Regele Fard.'nancS 8 «Mr© ©stess OSTAŞI, V’am chemat ca să purtaţi steagurile voastre peste hotarele ur.de fraţii voştri vă aşteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină de nădejde. Umbrele marilor Voevozi Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, ale căror rămăşiţe zac în pământurile ce veţi desrobî, vă îndeamnă la biruinţă, ca vrednici urmaşi ai ostaşilor care au învins la Războeni, la Găigăreni şi la Plevna. Veţi lupta alături de marile naţiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă vă aşteaptă. Ca bărbăţie să îi îndurăm insă greutăţile şi cu ajutorul lui Dumnezeu izbânda va fi a noastră. Arătaţi-vă deci, demni, de gloria străbună. Dealungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta şi vă va slăvi. FERDINAND » TîlTOKUB Prima cuvântare rostită In Parlament Cea dintâi cuvântare în calitate de Principe Moştenitor şi senator, a ţinut-o Principele Ferdinand la 9 Mai 1889 în adunarea Senatului Tratând despre regimul monarhic reprezentativ, Principele Ferdinand a spus: „Regimul monarhic reprezentativ — negreşit cea mai bună formă de guvern, căci dă poporului toate garanţiile — cere totuş de la Suveranul care voeşte să-l aplice cu sinceritate o mare încercare şi o conştiinţă desăvârşită a întocmirilor şi a oamenilor ţării. „Voiu contopi astfel existenţa ţării cu a mea : în mine veţi găsi un coleg mândru de a conlucra la tot ce va da tărie şi strălucire patriei noastre neatârnate“. La 14 Martie 1890, Principele Ferdinand, a pronunţat, tot în Adunarea senatorilor, cuvântarea următoare : „Astăzi sărbătorim aniversarea proclamării regatului. Senatul a ales, este acum un an, această dată scumpă tuturor românilor al acestui înalt corp. Sunt fericit că mă găsesc în mijlocul Domniilor-voastre, spre a vă reinoi toată mulțumirea ce simt de a putea lua parte la desbaterile domniilor-voastre, urmărindu-le cu cel mai viu interes. Vă urez din tot sufletul ca lucrările Senatului să fie totdeauna roditoare pentru scumpa noastră Românie“. «LUMILE CLIP»fale DEFUNCTULUI SUTERAN M. Sa Regele Ferdinand]S s’a stins din viaţă astănoapte vegheat de Rffl. Sa Regina Rierîa, M. Sa Regina Casabeta a Greciei, ML Sa Regina EVSaraa a Jiugoslaviei, A. S. SF1. Principele Nîcolae şi de Alteţele Lor regale Principesa ntamă Elena şi Principesa Ileana. '|**|fl|l|jSfeM Doctorul Mamulea care a stat tot timp**! lângă patul Augustului feolnav, a prevăzut încă dela ora î și jumătate deznodământul fata!. Ultimele cuvinte ale Regetei Ferdinand au fost : „Mă simt foarte obosit”. Câteva mîrsute mai târziu barele Suveran s’a stins. Erau orele 2 şi 15 noaptea. Ministerul de externe comunică următoarele: Ca urmare a afectiunei de care MAJESTATEA SA REGELE suferea dinainte şi a bronchopneumoniei declarate în luna Martie, starea Sa generală a declinat continuu. Inapetenta, anemia şi greutatea respirafiunei au îngreuiat, din ce în ce, munca inimei provocând în noaptea de 20 iulie 1927, o stare de calopsus în urma căreia MAIESTATEA SA a sucombat la ora 2 şi 15 minute în braţele MAJESTAŢII SALE REGINA, în prezenţa medicului Curţii Dr. I. Mamulea şi a surorii de caritate Annekint. Până în ultimele momente MAIESTATEA SA Şi-a păstrat întreaga conştiinţă şi a încetat din viaţă fără dureri. Ultimele sale cuvinte adresate MAJESTAŢII SALE REGINA, care II susţinea au fost „Mă simt foarte obosit“. naassasBaaiaai LA MOARTEA II. SALE REGELUI danţilor de a-l feri pe Rege de primejdie, F. a continuat să rămână neclintit, ca o santinelă în avantposturi, la vrenge ce obuzele se spărgeau la câţiva paşi numai. Ostaşii noştri socoteau ivirea Regelui printre ei ca o binecuvântare şi o chezăşie de izbândă. Vitejii de la Siret ori de la Tisa nu-l întâmpinau cu respectul rece şi smerit, cuvenit Unui înalt Stăpân căruia i-au jurat credinţă şi supunere până la ultima suflare, ci îl primeau întotdeauna cu urale şi chiote nesfârşite, cu priviri fierbinţi de copii cărora le zâmbea bucuria, cu iubire şi nădejde de luptător, crânceni şi oţeliţi car© vedeau ivindu-se printre ei întruparea dreptăţii şi a gloriei. Adesea ori aveau prilej să vorbească cu Regele. Când Măria Sa avea bunătatea să-i asculte, ei nu-şi pierdeau cumpătul, ci glăsuiau răspicat şi cu inima deschisă, ştiind că sunt ascultaţi şi că se pot răzigna pe făgăduinţa Suveranului, căci doar era Regele Ier, Regele Ţăranilor. Odihneşte în pace Şi slavă fără ce amurg, Suflet mare, Cuget cinstit şi Inimă vitează. Icoana Ta sfântă şi amintirea pururea vie să ne lumineze veşnic potecile gândului cu dreptate şi iubire de ţară, să ne îndrumeze pe căile biruinţei în ceasuri de primejdie. Din văzduhurile libere şi senine, dit pentru vecie prin biruinţă şi noi în lumea de eroi şi mucenici unde slavă. Ostaşii şi-au dat seamă atunci că au nis numai un Rege mare şi bun, dar şi un Rege viteaz A stat cu ei alături in cele dintâi linii, in bătaia tunului vrăjmaş, şi, zădarnice au fost toate stăruinţele coman-Te aşteaptă numai lumină şi evlavie, strălucşte pururea Măria Ta asupra destinelor Poporului Tău şi bineenvintează Moştenirea Ta ! Din ziua când s’a urcat pe tron. Regele Ferdinand a împărţit frăţeşte cu poporul Său nădejdile, credinţele şi aspiraţiile care alcătuesc de veacuri zestrea sufletului românesc. A luat sceptrul în vremuri de înfună cărora le-a ţinut piept cu bărbăţie, iar în ceasul când cumpăna istorică a rupt echilibrul păcii, deschizând armatelor noastre strâmtoriie Garpaţilor, Regele nu şi-a măsurat o clipă jertfie, dovedind că e cel dintâi Român şi cel dintâi Soldat gata să-şi sacrifice pentru Ţara Sa totul, nu numai legăturile de familie, prieteniile şi averea, dar chiar şi amintirile. Din ziua izbucnirii războiului nostru de întregirea hotarelor, n’a fost suferinţă pe carte Ferdinand cel Leal să n’o cunoască, n’au fost lacrimi in ţara cotropită ori durere în Moldova refugiului care să nu atingă marele Său suflet. In zadar vrăşmaşii întreiţi la număr au voit să sfarme legăturile solide Şi fireşti dintre Rege şi Popor, ei n’au putut alinti stâlpii tronului regal pe care noi i-L clădisem în fiecare suflet. Niciodată solidaritatea în suferinţă n’a atins culmi de o mai epică măreţie, rodind speranţa şi voinţe care sunt însăşi victoria. Dar contopirea dintre Rege şi Popor s’a săvârşit mai ales pe front, unde coroana şi baioneta s’au lege CONDOLENTELE GUVERNULUI Telegramele adresate membrilor Familiei noastre regal® Guvernul a trimis azi toarele telegrame : MAJESTATEI SALE REGINA MARIA SINAIA Marea durere a Majestătei Voastre şi a Familiei Regale este împărtăşită de tot Neamul Românesc. Ferdinand I, va rămâne în amintirea veacurilor Marele Rege care a înfăptuit unitatea Naţională a tuturor Românilor mari. Recunoştinţa Ţării pentru gloria ce El a ştiut să asigure poporului care i-a încredinţat destinele sale, să fie pentru Maiestatea Voastră, pe care nici dragostea poporului, nici istoria neamului nu o vor despărţi de viaţa şi de gândurile Marelui Rege, o mângâere în ceasurile de durere pe care le trăim cu toţii. Strâns uniţi în jurul Dinastiei poporul român se va strădui să continue şi sub Domnia Regelui Mihai pe care-l va ocroti dragostea Majestăţei Voastre opera, atât de rodnică şi de glorioasă a Regelui Ferdinand asigurând pe Majestatea Voastră şi înviitor de recunoscătoarea sa dragoste şi de nestrămutatul său devotament. A. S. R. PRINCIPESA ELENA SINAIA In clipele solemne în care Augustul fiu al Alteţei Voastre Regale, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională a devenit Rege al României gândurile unui neam întreg se îndreaptă spre El cu speranţa şi cu încrederea că-i va fi dat să continue şi să desăvârşească opera îndepliniţi cu atâta glorie de Intemeetorul şi de primul Rege al României întregite. Alteţa Voastră Regală va găsi în dragostea cu care poporul român o înconjoară reazimul trebuincios pentru a călăuzi pe tânărul Rege a cărui viaţă este nedespărţit legată de viitorul României. M. S. REGINA ELISABETA SINAIA Rugăm pe Majestatea Voastră să binevoiască a primi ca o slabă mângâere în clipele de durere prin care trece prinosul dragostei unui neam întreg şi expresiunea devotamentului nostru neţăamurit. M. S. REGINA MARIA A SÂRBILOR, CROAŢILOR ŞI SLOVENILOR SINAIA Cu frunţile plecate înaintea Sicriului în care odihneşte gloriosul Vostru părinte, trimtem M. Voastre, ca o slabă mângâere în marea Sa durere expresiunea respectuosului nostru devota ment. . . ALTEŢEI SALE REGALE PRINCIPELE NICOLAE SINAIA Cruda lovitură pe care Ţara o înceară prin încetarea din viaţă a gloriosului său Rege, este adânc resimţită de orice inimă românească. In durerea Alteţei Voastre Regale ca şi în grelele răspunderi care încep astăzi pentru dânsa stăm cu toţii neclintiţi alături de Alteţa Voastră Regală căruia ţinem să exprimăm nemărginitul nostru devotament. ALTEŢEI SALE REGALE PRINCIPESA ILEANA SINAIA Durerea Alteţei Voastre Regale este durerea Neamului Românesc întreg. Rugăm ca Alteţa Voastră Regală să primească încredinţarea adâncului nostru devotament. Preşedintele consiliului de miniştri, Ion I. C. Brătianu; ministrul instrucţiunei, Dr. C. Angelescu; ministrul de interne, I. G. Duca; ministrul de finanţe, Vintilă I. Brătianu; ministrul afacerilor străine, N. Titulescu; ministrul agriculturei, C. Argetoianu; ministrul sănătăţii, I. Ancuieţ; ministrul lucrărilor publice, I. Nistor; ministrul muncii, dr. N. Lupu; ministrul justiţiei, Stelian Popescu; ministrul cultelor şi artelor, Al. Lapedatu; ministrul de război, general Paul Angelescu; ministrul comunicaţiilor, C. D. Dumitriu; ministrul industriei, L. Mrazec; subsecretari de stat la ministerul de interne , R. Franasovici şi G. Tătărescu; subsecretarii de Stat la agricultură, G. Cipăianu și subsecretar de Stat la C. F. R., AL Periețeanu. urmă- CÂND SE VA FACE ÎNMORMÂNTAREA M. Sale Regelui Ferdinand I Mâine dimineaţă membrii guvernului vor pleca la Sinaia şi se vor înapoia în Capitală în cursul după amnezei în trenul care va aduce rămăşiţele pământeşti ale aceluia care a fost Marele Rege Ferdinand I. In toate gările cernite preoţii şi şcolile respective vor aduce ultimul lor salut. Trenul nu se va opri decât la Ploeşti pentru câteva minute. Corpul defunctului Suveran va fi depus în palatul Cotroceni unde în tot timpul zilei de Vineri va fi expus publicului. Sâmbătă va fi la Cotroceni o mare slujbă religioasă, după care rămăşiţele pământeşti vor fi transportate la Curtea de Argeş, unde va avea loc Sâmbătă după amiază înmormântarea. DEPUNEREA jurânsâia furii Regenţei Consiliul de miniştri întrunit astăzi a semnat următorul jurnal: Maiestatea Sa Regele Ferdinand I încetând din viaţă astăzi 20 Iulie 1927, ora 2,15, A. S. R. Principele Nicolae, S. S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul României, şi d-l George Buzdugan, prim-preşedinte al înaltei Curţi de casaţie şi justiţie, cari compun Regenţa numită de M. S. Regele Ferdinand I şi primită de Reprezentaţiunea Naţională prin legea dela 4 Ianuarie 132®, urmează să depună, ambelor Adunări întrunite, jurământul prescris de art. 83 din Constituţiune. Decide: " 1 ” . Se vor invita Corpurile Legiuitoare a se întruni în ziua de 20 Iulie, ora 16, pentru depunerea jurământului de către membrii Regenței. lor 1 C■ Brătianu, Dr C. Angelescu, I. G. Duca, Vintilă IC. Brătianu, N. Tiulescu, C. Argetoianu, I■ Inculeţ, I. Nistor, Dr N. Lupu, Stelian Popescu, Al. Lapedatu, General de divizie adjutant, Paul Angelescu, C. D. Dimitriu, I. Mrazec. COLSUL TARE Ordopasiva comamdanhtorul coreului li armată Corpului. Comandamentul armată a luat următoarele poziţiuni : 1. Sălile, şi localurile de spectacol, precum teatrele, sălile de concerte, cinematografele, sălile de dans, etc., vor fi închise. 2. Localurile de consumaţie precum: restaurantele, berăriile, bodegile şi altele similare, vor închide în fiecare zi la orele 24. In toate aceste localuri se interzice muzica, concertele şi dansurile de orice fel. 3. In afară de procesiunile de doliu, toate întrunirile şi atrupamentele sunt prohibite. Cei cari vor călca aceste dispozițiuni vor fi pedepsiți conform Codului de justiție militară. dis- Prohibirea colportărei ştirilor false sau tendenţioasa Ordonanța Comandamentiei Corpului 2 Areială — mesist No. I deia 5 Aprilie 1924 şi No. 2 din 13 Bunie 1924 şi No. 4 din 53 Febr. 1926 referitoare la prohibirea colportărei ştirilor false sau tendenţioase, preccum şi la interzicerea oricăror massîfestațiuni de tusrfeurare sau agitare. Cei cari vor călca aceste dispozițiuni vor fi pesteosofi conform Codului de Justiţie tilitară.