Viitorul, ianuarie 1928 (Anul 20, nr. 5960-5983)
1928-01-14 / nr. 5970
AtiUi as «cu£-zeci si unirsea No. 5970 6 PAGINI Sâmbâtâ 14 ianuarie. 1920 3LN 17. tu TâlA SLIlfy. tr jiKirriitc Un A B&MAhmi irs TARA. en —------700 lei $ase luni------— 350 Trei luni------— 210 In sltentâlate L'n în — --------1400 le Sase luni------700 „ Trei luni — «1 410 „ REDACT^ aeministraţia BUCUREŞTI smst. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA A ACADEMIEI No. 17 Telefoanele ? Direcţia 351/23 , Redacţia si Administraţia 319/33 si 3112/11 Manuscriptele republicate se distrui3LE! EX. In ŢARA 6 LE! ei. în tfretofote ! NUNCIDRIMCOMERCIAL Se primesc directot /crrinistratia ziarului str. Icnurile 17 tierretp igenţiile de publicitate Partidele de guvernământ CUM.. CREIAZA Și cum se distrug După război problema partidelor de guvernământ a rămas, aproape în permanență, o problemă de actualitate. Lucrul era firesc. Partidele politice, în regimul parlamentar, sunt marile instrumente de guvernare și de conducere a destinelor statului. Ori, războiul şi reformele fundamentale cu caracter politic şi economic, au produs prefaceri atât de adânci şi au determinat apariţiunea atâtor curente şi formaţiuni noui — curente reale prea puţine şi formaţiuni hibride prea multe — încât chestiunea acţiunei de conducere a statului a trebuit să rămână una din preocupările de căpetenie şi pentru factorii constituţionali şi pentru opinia publică a ţării. Unii au crezut că partidele de guvernământ se pot improviza; alţii au pretins că partidele ce er au succedat sau care ar veni la cârma statului au fost sau ar putea fi „decretate“. Este o insinuare veche, reeditată în ultimul timp, că partidul național-liberal ar decreta sau ar împărţi certificate grupărilor politice care ar putea sau nu ar putea fi partide de guvernământ. Adevărul este simplu ca orice lucru elementar şi evident ca orice lucru care nu are nevoe de demonstraţie , partidele de guvernamant nici nu se improvizează prin simpla asociaţiune de persoane, nici nu se califică prin certificatele altora, nici nu se impun prin acţiuni sgomotoase. Partidul, de guvernământ se crează singur şi se impune singur prin simpla utilitate ce o poate oferi acţiunei generale de conducere a statului. Partidul politic de guvernământ este chemat să reprezinte şi să îndeplinească o funcţiune îndata organică, şi în mecanismul general al statului, fie că se găseşte la guvern ca factor de conducere, fie că se găseşte în opo- riţie ca element de control. In această calitate şi cu aceste îndatoriri, partidul politic, capabil de a fi şi partid de guvernământ, este un organism, care participând sub o formă sau alta la viaţa colectivă a statului, poartă în permanenţă răspunderi efective pentru toate actele şi toate manifestările lui, care trebuesc să rămână în cadrul intereselor superioare şi permanente ale ţării şi ale statului. Un caz concret va lămuri caracterul acestor răspunderi şi limita manifestărilor pe care le poate face un partid politic, fără aşi nega singur calitatea de factor de guvernământ. Un împrumut de care ţara are nevoe nu este o chestiune de guvern sau de partid, pentru că împrumutul nu se face nici în numele şi nici pentru necesităţile unui guvern sau ale unui partid. Împrumutul îl face tara şi se face pentru nevoile ei. In faţa unei asemenea operaţiţiuni un partid politic cu simţul ,răspundere! ar putea formula — in mod ipotetic — două obiecţiare şi în consecinţă să adopte două atitudini: să fie contra împrumutului ca inoportun şi inutil sau să fie contra împrumutului ca fiind contractat în condiţiuni prea oneroase. Cum se prezintă chestiunea împrumutului de astăzi ? Nimeni nu contestă utilitatea împrumutului, după cum nimeni nu discută condiţiunile în care ar urma să se facă. Un singur partid — partidul naţional-ţărănist aduce o campanie violentă nu pentru că împrumutul ar fi inutil sau oneros, dar pentru că împrumutul... nu trebue să-l facă guvernul de astăzi ! E un caz fără precedent, nu numai la analele luptelor politice de la noi, dar în viaţa publică de pretutindeni. Şi cazul capătă o gravitate excepţională când această acţiune întreprinsă împotriva împrumutului — prin urmare împotriva unei necesităţi vitale a ţării — este urmată de o acţiune de discreditare a statului, dusă direct în străinătate, prin emisari trimişi anume să samene neîncrederea în garanţiile pe care le poate oferi România. In ce lumină poate apărea un partid politic capabil de o asemenea acţiune . Sub titluribombastice, ca: „Noul Plan al Americei“ ;, ,desfiinţarea planului Dawes“ ; „Anularea datoriilor interaliate“; „America creditor general al Germaniei“ etc. Ziarul „Daily Herald“ aduce ştirea senzaţională că guvernul Statelor Unite este gata să facă o nouă propunere puterilor aliate, tot atât de impunătoare ca şi acelea a „Excomunicării răsboiului“. Doha de anularea planului Dawes regulator al plăţii indemnizaţiilor de răsboiu din partea Germaniei, precum şi ştergerea datoriilor aliaţilor faţă de Statele Unite. Planul acesta la care se lucrează acum de către d-l Parker Gilbert, agent al indemnizaţiilor şi de către d-l Mellon ministrul de finanţe, nu poate fi altfel decât destul de complicat. Totuşi pare a fi bazat pe idleia: Probabilitatea modificării Că suma totală a despăgubirilor din partea Germaniei trebue fixată Că o parte din acest total să fie plătit îndată Franţei, sub formă de bonuri. Că cea ce va rămâne va deveni datoria Germaniei faţă de America, şi că datoriile aliaţilor faţă de Statele-Unite vor fi anulate. Se spune că tratativele în această privinţă vor începe prin Mai, după alegerile generale franceze, deşi după svonuri, chestiunea se discută de pe acum în „Cercurile oficiale“ din Washington. Se ştia de mai multă vreme că Statele Unite se formase un curent puternic în favoare revizuirei atât a planului Dawes cât şi a aranjamentelor existente pentru plata datoriilor aliaţilor faţă de America. Acest curent s’a întărit odată cu creşterea îndoelelor în privinţa efectelor economice cari ar urma încercării din partea Germaniei de a plăti anuitatea întreagă pentru anul acesta. Principiile unui plan Insă „New-York journal“ mai adaugă că autorii planului au fost călăuziţi de trei principii : 1. Uşurarea Germaniei de a mai Ce autoritate poate avea acel partid, nu numai în faţa opiniei publice din ţară, dar chiar înaintea opiniei publice mondiale ? Iată de ce spuneam că partidele politice se califică şi se descalifică singure, iar partidele de guvern se creiază singure, prin propriul lor simţ de răspundere şi prin modul cum înţeleg să-şi îndeplinească menirea în stat, faţă de toate problemele şi în toate situaţiunile. Lupta dintre partide are o limită şi deslănţuirea patimelor politice are un frâu. Depăşirea limitei şi neînfrânarea partidelor distrug autoritatea de care trebue să se bucure şi încrederea pe care trebue să o inspire partidul politic care năzueşte să fie instrument de guvernare în viaţa unui stat, face plăţile conform gradaţiei actuale şi fixarea definitivă a sumei totale. 2. înlocuirea datoriilor interaliate prin emiterea directă de bonuri ca Germania să ia locul Angliei, Franţei şi Italiei ca debitoare a Statelor Unite. 3. Imediata îmbunătăţire a situaţiei financiare Francezist, Belgiană şi Italiană în vederea asigurării stabilizării lor. Comentariile presei Astfel „Times”, are un articol lung şi amănunţit asupra întregului plan expus de cele două ziare americane „New-York Journal” şi „N. Y. Herald-Tribune”, făcând şi un sumar al unui memoriu prezentat de d. B. M. Barruch acum câtva timp administraţiei din Wasington şi în care se arată marele beneficii se va avea lumea întreagă prin plani anulării datoriilor interaliate. Pe de altă parte „Westminster Gazette“, arată oarecam îndoeli asupra autenticităţii ştirei lansate de ziarele americane. Spune că acest zvon este stârnit din cauza unui memoriu preparat de d. B. M. Baruch, mare financiar în Wallstreet, emiţând ideea unei conferinţe mondiale pentru a discuta revizuirea complectă a datoriilor şi indemnizaţiilor de război. Acestui plian i s’a dat mare însemnătate de către ziarul Of. Comerce, cumpărat de curând de Fraţii Reiter, proprietariai mai multor ziare din America publicate în limba germană. Faptul că s’ar ocupa cineva la minister de planul din memoriul d-lui Baruch și că ar fi circulat printres senatori, este lipsit de orice însemnătate oficială. D-l Melon, ministrul de finanţe respinge raportul acesta ca absurd La fel cu majoritatea americanilor el crede că totalul despăgubirilor trebuie neapărat fixat dar insistă ca cererile sau orice iniţiativă în acestă privinţă să pornească de la aliaţi. Atât timp cât d-sa va fi ministru de finanţe, orice propunere de felul acesta nu va fi ascultată. Despăgubirile de război Statele Unite şi chestiunea revimirii planului Powes — D-s Gilbert Parker lusrează acum la modificarea acestui plan - Sfântul Mormânt la BISERICA DOMNEASCA de O. TAFRALI Am arătat într’unul din foiletoanele precedente, înrudirea de aproape a arhitecturii Bisericii Domneşti cu cea a monumentelor bizantine din Tracia şi Bulgaria din secolele al XI-lea— XHI-lea. Aceasta dovedeşte o influenţăhraco-bulgărească asupra Munteniei, atât de mult negată de istoricii noştrii, anterioară secolului al XIV-lea. O altă chestiune, însemnată pentru istoria ţării, este cea a luării în mod efectiv în posesiune a unei părţi din teritoriul Munteniei de către Cavalerii ordinului Sf. Ion din Ierusalim. Unele 1) Din cartea mea, care se imprimă, la Paris, Monuments byzantins de Curtea de Argeş, documentee cunoscute ungureşti, vorbesc de aceasta. Totuşi, la noi s’a explicat că Ioaniţii n’ar fi venit în ţara noastră, să ocupe Posesiunile lor, acordate de regii unguri. Iată însă că la Biserica Domnească se poate vedea o scenă curioasă şi foarte rară în iconografia bizantină, aceea a sfântului mormânt, care,figurează şi pe pecetia ordinului Cavalerilor Sf. Ioan. Corpul lui Christos, înconjurat de bandeiete şi desemnat prin literele IC XC, este întins pe o placă de piatră cu ape de marmoră. Un baldachin, susţinut de patru coloane, între care sunt întinse draperii, îi adăposteşte. Numeroşi sfinţi şi îngeri, dispuşi pe două registre, înconjoară sfântul mormânt. Sus, de fiecare parte, se văd două grupuri compacte: la dreapta îngeri, la stânga sfinţi. Ei poartă diferite costume şi fac gestul oranţilor. La căpătâiul şi picioarele lui Christos veghiază doi îngeri, îmbrăcaţi în stihariile lor albe de diaconi şi încinşi în oraniile lor înguste şi galbene. Ei ţin în amândouă mâinile rhipidiile împodobite de mărgăritare, în mijlocul cărora se citesc literele latine C. C. C. — (sanctus, sanctus, sanctus), ceea ce dovedeşte origina occidentală a modelului emblemei sacre. In registrul inferior, patru îngeri mişcă cădelniţe sau prezintă sfeşnice cu lumânări aprinse. Cei doi îngeri de la mijloc şi cel de la extremitatea din dreapta, sunt îmbrăcaţi cu un himition roşuu, pe când cel din stânga poartă un vestmânt alb. Siluetele şi figurile lor arată marele talent al artistului, care ştie să execute un desen exact, rapid, nervos şi să întrebuinţeze tonuri de coloare, când fine, când energice, de un modelaj excelent şi deun admirabil etar-obscur. Ar zice cineeva, că un artist modern, de o buna şcoală impresionistă a fost autorul acestor picturi încântătoare. Iconografia acestei mari fresce aparţine fără îndoială Sfântului mormânt. Cavalerii ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim au adoptat acest subieect, care figurează pe peceţiile lor. In adevăr, începând cu secolul al XH-lea, apare tot pe pecetia acestui ordin, pe de o parte sub un mare baldachin un corp înfăşurat, de care unii savanţi cred că reprezintă pe un bolnav, iar alţii pe Christos, întins pe o placă de piatră, iar pe verso, unul sau mai multe personagii îngenumchiate, făcând gestul oranţilor. Pe una din peceţiile secolului al XIII-lea, ale aceluiaşi ordin, corpul înfăşurat este culcat la dreapta sub un baldachin; la stânga, se vede o cădelniţă mişcată parcă de o mână invizibilă’, probabil de un înger. In privinţa figurilor înfăşate, Delaville Le Roulx, savantul specialist în istoria ordinului Sf. Ioan din Ierusalim, în opera sa „Melanges, sur l’ordre de Saint-Jean de Jerusalem" (p. 15), respinge ambele păreri citate mai sus. El se întemeiază pe un text francez al secolului al XIII- lea, care comentând pecetia.. ordinului, afirmă că figura întinsă pe piatră este a uui „om mort d’avant“. Aceasta îndreptăţeşte pe Delaville Le Roulx să zică: „După acest text nu este vorba de un bolnav — bolnavul nu figurează pe pecetia ospitalierilor decât însoţit de un călugăr, care îi dă de mâncare; nu este însă nici figura lui Christos, ci un „cors d’ome mort d’avant“, aşezat sub tabernacol". Această interpretare devenită sigură prin textul citat mai sus, fusese în chip formal dată în 1781 de Părintele P. A. Paoli, nepotul autorului Codicelui Diplomatic; ea scăpase până acum tuturor comentatorilor. Părintele Paoli respinge ipoteza acelora cari vedeau în această* * 1 reprezentare pe un bolnav culcat pe un pat al spitalului; el recunoaşte Sfântul Mormânt şi un mort în coşciugul său. Acesta este înconjurat de bandeiete, zicce el, după moda orientală şi corpul este expus sub o lampă şi sub bolţile Sfântului Mormânt". Totuş, Delaville Le Roulx se întreabă ce caută aureola în jurul capului acestui mort. El dă o explicaţie încurcată, susţinând, că gravorul ar fi crezut că reprezintă nu un mort, ci pe Christos (p. 17). Fresca Bisericii Domneşti, dând acestei scene desvoltarea, pe care gravorul n’ar fi putut-o face, lămureşte definitiv aceeastă chestiune. Corpul înfăşurat este cu siguranţă al lui Christos, căci este adorat de îngeri şi de o mulţime de sfinţi, onoare, care n’a ni pricepe să fie făcută unui simplu cadavru al unui om oarecare. Scena Sfântului Mormânt, pictată, la un loc de onoare în altar, al Bisericii Domneşti, se găseşte aici printr’o simplă coincidenţă, sau s’a voit dinadins să se reprezinte pecetia Cavalerilor ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim’ Problemă greu de rezolvit. Se constată de altfel că: 1) Această scenă nu se întâlneşte aiurea, cel puţin în bisericile româneşti, ceea ce este semnificativ. 2) Un cavaler, aparţinând dacă nu ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim, cel puţin fiind în chip deosebit ataşat Sfântului Mormânt, este îngropat nu departe de această scenă, între pilastrul stâng anterior şi iconostasul. Săpăturile recente au descoperit pe scheletul acestui cavaler, între alte mici obiecte, o figură de bronz, reprezentând un om stând, avându-şi picioarele încrucişate. In publicaţia, Curtea Domnească dela Argeş, a d-lui Drăghiceanu nu s’a dat vre-o atenţie deosebită acestui obiect, reprodus în zincografie. El are totuşi o însemnătate particulară, căci aparţine unei întregi serii, destul de cunoscută chiar de amatorii puţin erudiţi de artă, de embleme sacre, care se dădeau în un pelerinaj la Sfântul Mormânt din Ierusalim. Cruciaţii au adus de acolo mii de astfel de obiecte, împrăştiate astăzi în multe muzee din Europa. Poate suveranul însuşi al Argeşului sub care a fost executată decoraţia picturală a Bisericii Domneşti, aparţinea ordinului cavalerilor Sfântului Ioan din Erusalim. In acest caz, s’a voit să se reprezinte în onoarea sa imagina Sfântului Mormânt sau chiar pecetia ordinului. Totuşi, s’ar putea ca aceasta să fi fost emblema amintind interesul, pe care regii unguri, suverani ai Transalpinei sau Munteniei, îl purtau Sfântului Mormânt. Se ştie că unii dintre dânşii, au vizitat Ierusalimul. Andrei II, de pildă, întreprinse în 1216, o călătorie la locurile sfinte şi făcu multe donaţiuni regatului din Ierusalim. Despre aceasta vorbesc multe documente ungureşti, scriitorii bizantini, ca Aeropolit şi chiar Sineai în Cronica Românilor. SE MIRA STREINII... Se miră streinii de campania opoziţiei împotriva ţării, — după cum arată şi d. ministru Argetoianu în interviewul d-sale■ Se miră de inconştienţa acestor oameni, de îngustimea, orizontului lor, de criminala acţiune ce-o săvârşesc. Bontania are acum două feluri de misionari în streinătate. Unii ca d. Titulescu neglijând interesele personale şi chiar sănătatea, se ostenesc în serviciul ţării, cutreeră Europa pentru a-i apăra interesele, expun streinătăţei adevărata stare de la noi şi caută să tranşeze litigiile ce le avem, întrun mod favorabil nouă. Alţi emisari, de felul d-lor M. Popovici, Titea, Răducanu, etc., cutreeră Apusul, denigrând şi luptând împotriva intereselor naţionale. Dacă în Europa am avea guverne bolşevice, cu siguranţă, că lupta naţional-ţărăniştilor ar fi încununată de succes- Căci până acum numai comuniştii ruşi au dat dovadă că pun interesele a perfid mai presus de acele ale ţării. Cum însă pretutindeni adevărata democratie se consideră strâms legată de năzuinţele opiniei publice şi de acele ale ţării, domisarii naţional-ţărănişti produc mirare şi câteodată scârbă. Din nenorocire însă aceste intervenţii stranii mai au un efect: streinătatea se întreabă cu îngrijorare dacă aceştia sunt oamenii cari vor guverna într’o zi România.Această perspectivă pare cu talid întunecată, bărbaţilor politici apuseni, deprinşi de decenii să cunoască altfel de români. Iată răul pe care îl fac si lor si ţării, mult prea grăbiţii nxciombărănişti car închişi în patimile lor, iau iluziile drept realităţi şi cred că tot ceia ce fac este bine, pentru că aprobă d. Mânu*... Bugetul de război al germaniei Presa franceză continuă a se ocupa de bugetul Reichswehr-ului, buget pe care îl caracterizează „Buget de război“. Ziarele pariziene demască politica d-lui v. Gessler, ministrul de război al Germaniei, care pentru a justifica sporirea creditelor a avut grijă să ducă din timp o campanie prin presa în care a susţinut sistematic insuficienţa alocaţiilor destinate pentru armată. D-l GESSLER ZI CU ZI D. I. Mihalache a declarat: „Ţara întreagă strigă : Nu mai are nici un rost acest guvern!“ Acest glas îl aude d. Mihalache de zece ani, şi tot acolo a rămas unde e şi acum. De fapt aceste glasuri n’au alt isvor decât propriile d-sale urechi! * Un domn profesor universitar, de la Cluj, dat în judecată pentrucă a dovedit o totală neînţelegere a datoriilor lui profesorale, scrie în „Patria" că România nu e ţara intelectualilor“. Dacă toţi profesorii ar fi intelectuali ca. ziaristul profesor de la Cluj, ţara noastră nu ar avea nimic de pierdut, şi nimic de regretat. Decât astfel de intelectuali, mai bine lipsă ! NOTE PROFANAREA CAPODOPERILOR Din nebunia vremurilor Neaudoios că eroica tranşee dacă a creiat o lume întemeiată pe dreptatea istorică, a creiat însă din nefericire şi o perturbare în spirite, care se manifestă mai ales în artă şi literatură, sfere sensibile ale sufletului omenesc. Literatura a ajuns să considere vechia ei formă de manifestare, ca un canon învechit, literaţii noi căutând prin excentricitate, şi adesea prin voite trivialităţi de stil să atragă atenţia lectorilor- S'a ajuns la situaţiunea absurdă a literaţilor cari fac din dispreţul eleganţei stilului, o calitate din pornografie, un mijloc de succes din absurditatea tezei, o marcă de geniu ! Se scriu azi romane, din care nu am putea cita nici cu titlu de exemplu, fraze şi expresii de acolo. Un autor francez — acela care a scris citibilul „Les Poilus” — a compus de eurotid un roman: „Les cinci sens” în care se citesc comparaţii şi cuvinte, ce nu se rostesc nici de oamenii de rând în plimi stradă. Se face astfel din murdăria lexicului artistic, o originalitate. ] Această sfidare a bunului simţ literar, a respectului datorit cititorului, se manifestă în alt chip şi în nepermisa trunchiare a operelor clasice, în bucăţi pe gustul bolnăvicios al câtorva neisprăviţi sau isprăviţi. Citim astfel de multe ori în ziarele de musică şi teatru, cum cutare operă au un renume bine meritat, se transformă în jazzband. Vom vedea, urmând aceiaşi metodă, Hamlet a lui Shakespeare adoptat pentru cafe-concert, după cum am auzit opere celebre muzicale puse în ritmul dansurilor de negri. Intr’o vreme de discreţie şi de decenţă literară, se criticau urnele trunchieri neânsemnate din puerile dramatice, susţinându-se că este o profanare a tăia o iotă din capodopera literară sau musicală, chiar când o pui în lumina rampei. Cât de departe suntem de acea vreme, de respect a trecutului. Azi, guvernul sovietic transformă capodoperile hunei în lucrări menite a educa generaţiile noi în idealul bolşevic, iar dincolo de Rusia, sub influenţa aceleaşi mentalităţi bolnave, se permite distrugerea operilor clasice prin adaptarea lor la gustul unei minorităţi anormale cu sufletul îmbolnăvit. Dar cei sănătoşi, ca’s sunt cei mulţi, ca şi cei ce ştiu să admire şi să respecte operile cu care omenirea se mândreşte; aceştia trebue să oprească cu orice preţ pe anormali de-a profana cea ce noi am considerat ca opere eterne, vrednice de admirat, produse ale geniilor omenirei PETRONIUS Nimeni nu poate tăgădui că starea şoselelor noastre, distruse de războiu, lasă foarte mult de dorit. Mai cu seamă şoselele din vechiul regat şi în special din Basarabia sunt cu totul improprii unei bune circilaţiuni. Din această cauză transportul mărfurilor şi produselor solului are mult de suferit. Este drept însă că în vechiul regat se găsesc în multe judeţe şosele bune şi practicabile, aşa că aci chestiunea este mult mai uşoară. In Basarabia In schimb Basarabia este aproape cu total lipsită de asemenea şosele. In această privinţă regimul ţarist de o sută de ani n’a avut nici cea mai mică grijă. Aşa că la alipirea Basarabiei la patria mamă, am găsit această provincie lipsită cu totul de şosele şi în general de căi de comunicaţie. S’au făcut până acum dela 1920 încoace, multe sforţări şi grele jertfe pentru dotarea Basarabiei cu drumuri bune. Dar cum în acea provincie era totul de făcut, se înţelege că nu se putea în câţiva ani construişosele pesite tot, lucrare ce ar necesita, în afară de o muncă încordată, şi mai uite miliarde de lei. Ca să se doteze cu şosele toată Basarabia este o operă cu adevărat grandioasă. Or, o asemenea operă pentru care se cer, şi timp, dar şi bani foarte mulţi, nu se poate realiza decât în mod treptat. Trebue să recunoaştem că în Basarabia au fost până acum multe şosele reparata, refăcute şi chiar construite din nou. Mai ales s’a avut o deosebită solicitudine pentru câteva artere principale, din regiunile mai producătoare, unde nevoia este mai urgentă şi mai mare. Restul urmează să se facă cu începere chiar din anul acesta. Însererin 8 propăşirea economică Guvernul actual în general şi d. I. Nistor, ministrul lucrărilor publice în special, sunt perfect convinşi că economia generală a ţărei depinde în primul rând, de o circulaţie cât mai bună pe căile ferate şi pe şosele. Intre aceste două feluri de comunicaţii există cea mai strânsă legătură. In stropul de a se îndrepta starea rea a căilor ferate s’au făcut sacrificii enorme. Guvernanţii liberali sunt însă convinşi că oricât de mari sacrificii s’ar face pentru căile ferate, ori câte linii ferate s’ar construi şi ori cât de mare parc de locomotive şi vagoane am avea, fără o bună circulaţie pe şosele, căile ferate nu vor putea aduce folosul aşteptat. Imensele bogăţii ale ţărei rămân nevalorificate dacă ele nu vor putea fi canalizate pe şosele bune, spre căile ferate, de unde urmează să fie transportate la locurile de desfacere. Nevoia unei reţele complecte a şoselelor este cu atât mai simţită cu cât traseul şi desvoltarea căilor ferate nu corespunde încă unei circulaţiuni îndestulătoare a bunurilor ce trebuesc transportate dela locurile de producţiune la locurile de desfacere. In această privinţă Basarabia ne oferă cel mai edificator exemplu. In asemenea înprejurări se înţelege de la sine că sacrificiile trebuesc făcute deopotrivă pentru căile ferate şi pentru şosele. Numai aşa aceste două importante mijloace de transport vor putea contribui cu plenitudine la propăşirea economică a ţarei. Noua campanie de lucru D. I. Nisifor, ministrul lucrărilor publice, în marea d-sale dorinţă de a înzestra iapa cu cât mai multe şi mai bune căi de comunicaţie, a luat până acum diferite măsuri în vederea campaniei de lucru din anul acesta. In acest scop se fac la minister toate pregătirile necesare pentru începerea lucrărilor şi ducerea lor la bunn sfârşit. Mai întâi d. ministru Nistor a instituit diferite comisiuni de specialişti pentru pregătirea proiectelor de lege în legătură cu chestiunea drumurilor. Apoi a dat ordin direcţiunei generale de poduri şi şosele să întocmească din vreme toate proiectele pentru mobile reparaţiuni şi construcţiuni de poduri şi şosele. In acelaşi timp serviciile de poduri şi şosele din ţară au primit ordin să pregătească, toate proiectele şi devizele în redarea viitoarei campanii de lucru. Paralel cu aceasta, prefecturile de judeţ şi întregul aparat administrativ vor da tot concursul lor la efectuarea lucrărilor de şosele. D. ministru Nistor a luat hotărârea ca, în limita sumelor de care dispune noul buget al ministerului lucrărilor publice, să se înceapă lucrările de şosele unde nevoia este mai mare, şi mai urgentă şi unde populaţia rurală suferă mai mult din cauza lipsei arterelor de comunicaţie. . Pe cât bugetul va permite se va începe şi construirea, de noul şosele in Basarabia şi acolo unde nevoia va fi mai simţită. Cu asemenea dispoziţiuni şi cu o bună voinţă, care nu poate fi de nimeni contestate, avem tot dreptul să nădăjduim*' î.ntr/o reală şi simţitoare îmbunătăţire a şoselelor din întreaga ţară. Căile de comunicaţii Starea şoselelor în legătură cu ECONOMIA GENERALA . TUREI Pregătirile care se fac la Ministerul lucrărilor pubice I ECOURI In Statele Unite a murit de curând Demetrios Stathopulos, grec originar din Sparta. El a emigrat încă de timpuriu în America şi în scurtă vreme s-a îmbogăţit. Deveni cetăţean american şi luă un nume englez-James Stevens, totuşi el nu şi-a uitat patria sa şi nici pe vitejii săi strămoşi din Sparta. Spre a cinsti amintirea eroilor apărători a surânitoarei hemopile, cam după cum se știe erau din Sparta, Stathopulos a lăsat prin testament suma de 5000 dolari (800 000 lei) pentru ridicarea unui monument al lui Leonidas la Thermopile. Cunoscuta luptă a spartanilor, sub conducerea lui Leonidas, la strâmtoarea Thermopile, era indicată încă în antichitate printrtun leu de piatră, care fu însă distrus în secolele următoare. Festivităţile din Salzburg, cari terminau de obiceiu cu deficit, au asigurate pentru acest an subvenţii importante din partea statului, provinciei şi a oraşului. După ultimele dispoziţiuni, festivităţile vor avea loc în August şi intre altele vor fi reprezentate următoarele drame şi opere : „Hoţii“ de Schiller, „Ifigenia în Taurida“ de Goethe în regia lui Reinhard, apoi „Fidelio“ de Beethoven şi „Flautul fermecat“ de Mozart sub conducera şi directorului operei din Vienn Schalk.Totodată se va organiza şi o expoziţie specială, reprezentând istoria „Flautului fermecat . GH, C0MP0TECA --------------...0.«-------—— - > ....... ,it