Viitorul, iulie 1928 (Anul 20, nr. 6109-6134)

1928-07-22 / nr. 6127

Anul al dou­a PAGINI friith­imga 32 iu­lie, 19 58 3 LEI EX. la TARA 6 LEI EX. In STREINATATE ABONA IN TARA Un an-------100 lei Sase luni—----- 350 „ Trei luni--------- 200 „ MENTE In streinăta­te Un a»---------100 lei Şese luni — — 700 , Trei luni — ■» *00 . REDACȚIA ADMINISTRAŢIA bucurești jSTR. EDGARD QUINET No. 21 * STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele ; Direcţia 351/23 ; Reda­ctia •* Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate . Manuscriptele nepublicate se distrug 3 LEI EX. in TARA 6 LEI EX. în STREINATATE Şcoala secundară românească în cooperarea intelectuală DE MARE CONGRES CULTURAL Congresul internaţional al pro­fesorilor secundari, care se ţine scama la Bucureşti, reprezintă o mare sărbătoare culturală le­gată de problemele cele mai im­­portante ale desvoltărei genera­ţiilor tinere, pentru a deveni utile ţărei şi societăţei. Şcoala secundară în special este aceea care pregăteşte viaţa cetăţenească. Şcoala primară, dă primele elemente ale trezirei con­ştiinţelor spre o idealitate mai desvoltată. Universitatea creiază­ profesionişti şi specialişti. Li­ceul rămâne ca laboratoriul cel mai propriu desvoltărei minţei şi inimei. Iată de ce acest învăţământ este oarecum cheia de boltă a culturei unui neam, pentru că el ajută educaţia şi creiază atmos­fera generală a culturei unui neam. In atare lumină congresul in­ternaţional al profesorilor secun­dări, apare astfel ca una din cele mai importante adunări cul­­turale din care pot esi directi­­vele şi normele liceului de azi. Dar — cum reeşea din cuvân­tările înaltului Regent, d. G. Buzdugan sau d-lui dr. O. Ange­lescu, ministrul instructiunei — congresul internaţional de azi se ţine tocmai în momentul când ţara noastră are o nouă lege învăţământului secundar, care va intra în vigoare chiar cu în­ceperea noului an şcolar, prin care se realizează concepţiile cele mai noi şi mai spornice în materie de învăţământ şi edu­caţie. Această nouă lege pune ca temelie a liceului­ armonizarea tuturor facultăţilor, ea organi­zează educaţia sub aspectul in­telectual, moral şi fizic, şi pune desvoltarea sentimentului na­ţional ca stea polară a culturei medii liceale. Liceul românesc apare astfel in noua lege transformat şi adaptat­ noilor nevoi ale culturei moderne şi cerinţelor Statului românesc. De altfel evoluţia Statului român, de la cadrul vechiului Re­gat la România­ Mare, a creiat şi pentru liceul românesc noi condiţii de funcţionare şi des­­voltare. Astfel d-l dr. O. Angelescu mi­nistrul instrucţiunei, arată în cuvântarea de deschidere a con­gresului că pe când în vechiul Regat nu se găseau decât 59 li­cee, azi funcţionează 368, iar nu­mărul elevilor care era înainte de război de 17.000, azi este de 117.000 elevi. Foarte just afirmă ministrul instrucţiunei: „învă­ţământul secundar la noi a atins o mare desvoltare şi a treb­uit să ne oprim pentru a consolida ceea ce există”. Congresul internaţional al pro­fesorilor secundari se ţine ast­fel într’o ţară unde învăţămân­tul secundar îşi găseşte un nou cadru de desvoltare. E o coinci­­denţă care unită cu cinstea ce ni se face, îl valorifică în chip deosebit. Dar pentru că s’a putut ţine la noi, in capitala unui Stat care a eşit din război, cu drep­turile lui la viaţa istorică mult mărite, este încă­ o contribuţie fericită la acea cooperare inte­lectuală, pe care toţi iubitorii de pace mondială, o cer cu insi­stenţă. Unirea tutulor oamenilor de cultură; colaborarea lor pe te­renul intelectual; pătrunderea intereselor reciproce de la Stat la Stat, printr’o alianţă a tutu­ror contra pericolului comun, care e ignoranţa şi înapoierea sufletească. Toate acestea sunt desiderate, care patronate de spiritul nou al Ligei Naţiunilor, pot fi tot atâtea condiţiuni de viaţă nouă şi fericită pentru popoare ale lu­­m­ei, cari până acum au suferit atât de mult de pe urma urei, neînţelegerilor şi crudelor răz­boaie. In atari condiţiuni congresul internaţional al profesorilor de liceu, ţinut în Bucureşti apare ca un eveniment cultural pe cât de simptomatic, pe atât de încre­zător în direcţia nouilor con­cepţii de viaţă. Iar faptul că ţara noastră a ştiut să-şi organizeze atât de bine şcoala secundară pentru a o face conformă desideratelor lumei de azi, este încă o dovadă a putinţei noastre de a fi fac­­tori activi de cultură în mişca­rea culturală mondială. In cursul lunei curente se întru­neşte a doua conferinţă pentru des­fiinţarea prohibirilor şi restricţiu­nilor importului şi exportului, co­­misiunea internaţională de coope­rare intelectuală în sesiunea ei a­­nualăt, comitetul de experţi pen­tru studiarea mortalităţei infan­tile, comitetul juridic al comisiu­­nei pentru protecţia copilăriei şi adolescenţei. Conferinţa pentru desfiinţarea prohibiţiilor şi restricţiunilor im­portului şi exportului este o întru­nire de plenipotenţiari la care par­ticipă, cam treizeci de state între cari America şi Turcia. Această conferinţă s’a deschis la 3 luna curentă. “ Actuala conferinţă va trebui să cerceteze şi să decidă asupra cere­rilor formulate, să determine nu­mărul şi repartizarea geografică a statelor a căror adesiune este necesară pentru că acea convenţie să poată în special în Europa a­­vea un efect deplin şi în acelaş timp stabilirea unui termen co­mun pentru ratificarea ei ca să se evite tulburări în viaţa economi­că din divese ţări printr’o abolire prea curând practicată. Lucrările comisiunei Interna­ţionale de cooperare inte­­lectuală Această comisiune ţine în fiecare an în luna iulie, o sesiune. Actua­la întrunire se va deschide la 25 luna curentă. Aproape cinci zeci de savanţi, profesori, literaţi, ar­tişti, din aproape douăzeci ţări vor participa la aceste lucrări cari vor fi precedate de întrunirile a patru sub-comisiuni. Subcomisiunea relaţiunilor uni­versitare a fost deschisă la 9 lub® pentru a lua cunoştinţă de anche­­tele privitoare la centrele de schimb şi primire a profesorilor şi studenţilor; asupra publicări unui Anuar universitar internaţio­nal; bursele universitare ; asupra coordonărei studiilor superioare internaţionale, corespondenţa şco­lară internaţională, etc. . Sub­ comisiunnea drepturilor inte­lectuale întrunită la 12­­. o., stu­diază un plan de convenţie inter­naţională referitoare la proprieta­tea ştiinţifică, rezultatele anchetei asupra condiţiilor juridice şi so­­ciale a muncitorilor intelectuali; piedicile cari stau în calea răspân­direi internaţionale a cărţei; ra­portul asupra conferinţei de la Ro­ma relativ la dreptul de autor şi congresului statisticei din Cairo pentru partea privitoare la statis­tica intelectuală. La 16 iulie sub­­comisiunea li­terilor şi artelor a luat în cercetare rezultatul anche­telor asupra unificărei cataloage­lor de muzee şi protecţiunea fru­museţilor naturale, propunerile­­experţilor asupra rolului „educativ al muzeelor, acordul relativ la vân­zarea, schimbul şi o expoziţie in­ternaţională colectivă a mijloace­lor ; pregătirea congresului de arte populare care se va ţine la Praga în toamna acestui an ; ultima lu­crare va avea de scop înfiinţarea unui comitet internaţional al tra­ducerilor. Bibliografia Baranuma La 20 iulie sub­ comisiiunea ştiin­ţelor şi bibliografia va studia lu­crările experţilor bibliotecari în vederea înfiinţărei unui centru de informaţiune privitoare la biblio­teci, lucrările experţilor pentru păstrarea imprimatelor şi manu­scriselor. Iar în ce priveşte comisiunea a­­cestei ramuri a cercetărilor de la Geneva, după ce a ales un nou pre­şedinte în locul d-lui Lorentz dece­dat, va lua în cercetare lucrările diverselor ei sub-comisiuni şi ale institutului de cooperare intelec­tuală. Va mai avea de examinat între altele şi rapoartele guverne­lor asupra chestiune! schimbului international de publicatiuni : proectul de statut al Institutului international de cinematograf edu­cativ ; întrunirea eventuală a re­prezentanţilor diferitelor co­misiuni naţionale de cooperare intelectua­lă, etc. Comitetul de experţi hygienişti pentru ocrotirea copiilor s’a întru­nit la Londra la 3 iulie pentru a cerceta rezultatele anchetelor ce se fac timp de un an asupra cauze­lor medicale şi sociale ale „natali­­tăţei morţii“ (copii născuţi morţi) şi ale mortalităţei copiilor sugaci. Aceste anchete s’au făcut în re­giuni urbane şi rurale din Germa­nia, Anglia, Austria, Franţa, Ita­lia, Norvegia şi Ţările-de­ Jos. Co­mitetul va căuta să tragă din re­zultatele acelor anchete, concluzii practice cari să uşureze şi să sim­plifice aplicarea de măsuri preven­tive contra mortalităţii infantile. ............ ■ De la Geneva Ce se lucrează in Iulie la SOCIETATEA NAȚIUNILOR 1 ! Lecturile de vacanţă In fiecare an cu ocazia exame­nelor de bacalaureat cât şi a­­tunci când s a adus în parlament reforma­­ învăţământului secun­dar au avut loc discuţii asupra culturii generale pe care şcoala o dă individului şi s’a pus şi pro­ble­ma întrucât foloseşte şcoala vieţii practice. Steuţiile ce sau dat ,şi Intrau caz şi în altul cât şi­ argumentele ce sau adus in sprijinirea lor au oglindit men­talităţi diferite toate tinzând în­să către acelaşi scop, a face din şcoală o instituţie care să co­respundă atât necesităţilor ac­tuale de cultură generală cât şi pregătirii pentru viaţa practică. Evident ca nu numai in sarcina şcoalei­ se poate pune răspunde­rea educaţiei generale, ci un rol important îl are şi familia a că­rei grijă trebue să fie îndrepta­tă spre o perfectă conlucrare in­tre normele de educaţie pe care le pune la dispoziţie şcoala şi ca­re trebuesc respectate şi de către mediul familial. In legătură cu aceasta ca la orice început de vacanţă se pune din nom problema ocupaţiilor şcolăreşti în cele trei luni libere. „ Unii oameni de şcoală au fost de părere că tre­­bueşte lăsată libertate absolută elevilor de a-şi întrebuinţa Gru­pul vacanţei în îndeletniciri cari nu cer sforţări, intelectuale iar la această opinie s’a mai adăogat aceia a familiei bur­gheze care crede că e necesar că odată terminat anul şcolar are datoria de a procura copiilor distracţiile obişnuite ale vre­­mei, fără să-şi dea seama de im­portanţa pe care o au ocupaţiile din afară de şcoală în educaţia generală a individului. De aci pornesc o serie de con­flicte tacite între concepţiile de educaţie ale şcoalei şi acele ale familiei. Nu o singură dată eşti obligat să asculţi încrimină­rile părinţilor aduse profesori­lor cari vor ca din cele trei luni de vacanţă una s’o întrebuinţeze pentru excursii cu caracter ins­tructiv şi de aplicare a învăţă­mântului teoretic de peste an. In cazul când lipseşte ex­cursia, părinţii sunt furioşi pe profesorii cari obligă pe elevi in timpu­l vacanţei cu lecturi în afară de programele şcolare. Dacă sistemele de educaţie ar fi m­ai popularizate toate aceste mici neplăceri ar găsi o solu­­ţiune favorabilă şi părinţii şi-ar explica şi necesitatea excursiilor şi necesitatea lecturilor din tim­pul vacanţelor iar pe deasupra ar exercita şi un control asupra progresului înregistrat de elev în cursul anului şcolar ce a b­e­cat, prin supravegherea activi­tăţii din vacanţă şi îndrumarea acţiunilor lui în timpul liber când lipseşte controlul profeso­rilor. Ce se întâmplă însă, în cele mai dese cazuri ! Şcoala actuală supra­populată pune pe profe­sori în situaţia­ de a desfăşura o activitate atât de intensă, încât la sfârşitul anului şcolar nu mai au timpul şi puterea de a se în­griji de activitatea elevilor în timpul vacanţei.­­ Odată liberi elevii, scăpând adesea de sub controlul familiei, îşi întrebuin­ţează timpul în lecturi de cea mai proastă calitate şi adeseori periculoase. — Dacă altădată se citeau pe furiş cărţi de haiduci, sau romane populare ca „Ale­xandra Varlaam şi Ioasaf," Sind­ipa etc., azi şi-au fă­cut un loc de frunte fascicolele de ro­mane senzaţionale, revistele por­nografice şi romanele de proastă calitate literară, importate pen­tru interesele materiale ale unor editori fără scrupule.­ Iar­ mai presus de toate se impune lite­ratura sporturilor excluzând li­teratura de o înaltă valoare spi­rituala. Dacă­ vei întreba pe un elev de curs superior civil a fost Rousseau, Goethe, sau, din cul­tura românească Eminescu, Xe­­nopol, Vasile Conta, etc., etc., va fi în stare să-ţi dea mai puţine amănunte decât asupra lui Tun­­ney, Dempsey sau Paolino iluş­tri boxeuri. Dacă pe o elevă care e aproape să termine şcoala secundară o vei întreba despre caracteristicile picturei medievale sau despre ce a inspirat „Sonata III“ a lui Beethoven îţi va spune cu, mai multă uşurinţă câte succese a avut Josephine Backer în Eu­ropa şi la Paris şi de câte ori a fost logodit Rudolf Valentino. Iată dar către ce pericol de superficialitate se îndreaptă lu­mea noastră şcolărească care în afara obligaţiilor de la orele de curs se dedă la ocupaţii pe cari le imită­ dela un mediu neserios. Familia şi şcoala are deci dato­ria de a sustrage pe tineri dela aceste preocupări cari pot să ia proporţii dezastroase dacă nu in­tervin la timp măsurile de oprire ale unor predispoziţii pe­riculoase Lectura serioasă trebueşte im­pusă de către şcoală­, căci numai în această, epocă a şcolarităţei se pot forma bunele deprinderi şi mai ales gustul pentru cul­tura serioasă. Profesorii ■ nu se pot mărgini ca la sfârşitul anu­lui şcolar să­ dea elevilor drept prime de încurajare reviste de acum treizeci de ani şi publica­ţii în cari se expun banalităţi supărătoare sau prostii nemăr­ginite. Unde se găsesc bani pentru diferite întrebuinţări ce ar pu­tea lipsi şi unde comitetele şco­lare îşi fac unele luxuri inutili­zabile, s’ar putea găsi şi fonduri pentru cumpărarea de cărţi fo­lositoare tineretului. Asociaţiile literare şi publici­stice ar putea chiar indica la ne­­voe şcolarilor cărţile cari pot folosi atât la cunoaşterea tre­cutului nostru istoric cât şi acele cari contribuesc la desvoltarea forţelor morale ale elevilor. Desigur că nu­mina tiparului trece orice mâna şi intelectuale orice vede lum e demn de a tânjirii lui care El se formează­ pentru societatea de mâine. Nu toate exhibiţiile u­­nui spirit bolnăvicios caracteris­tic unor anumite cercuri litera­re pot contribui la educaţia inte­­lectuală şi la trezirea energiei capabile să pună în valoare pro­dusele spirituale ale omenirii. V­I­­ După­ cât e de inutilă şi peri­­­culoasă literatura romanelor de­­ senzaţie, a sporturilor şi aceea a a aventurilor, tot aşa de puţin e­­ducative, dacă nu înseamnă pier­dere de timp, pot fi lecturile din literatuura ultra-modernismului, şi a tuturor nuanţelor acestor cu­rente lipsite de elementele inte­­lectualităţii şi a­l sensibilităţii adevărate şi izvorâte din evoca­rea inseictelor primare. In încheere, problema lecturi­­lor în şcoală­ nu e aşa de simplă, după cum s’a crezut până acum Işi ea e strâns legată de toată ac­­­tivitate pedagogică in şcoală. Ne­­­glijarea supravegherei lecturilor­­ înseamnă desinterest.ro com­plec­­­tă de educaţia morală­ şi în parti­d şi de cea intelectuală. I V. G. -BARCA --------------------------------- • i • . • ' Minţiţi d-lor... democraţi Minţiţi domnilor „reprezentanţi“ ai opiniei publice, minţiţi domnilor exponenţi ai ,,masselor populare“, minţiţi domnilor campioni ai „de­mocraţiei"... Este o ocupaţie m care v’a per­fecţionat zece ani de continuu e­­xerciţiu iar progresele ce le-aţi realizat sunt uimitoare. Zece ani de­ activitate în viaţa publică a României întregite a fost pentru­­democraţie“ zece ani de continuă minciună, meschină ,* stearpă. Un om, nu s’a găsit în searbăda grupare naţional-ţără­nistă care, în una din numeroasele şedinţe ale numeroaselor comitete să întrebe la ce servesc toate a­­ceste minciuni ? Căci adevărul iese la iveală totdeauna, fără greș, fie că­ în joc e ...onorabilitatea“ lui Kirschen sau meschinele intrigi la Paris, sau aventurile dinastice de la Londra, și atâtea altele... Unde au dus aceste minciuni se poate uşor constata: la Alba-Iulia un oficios naţional-ţărănist în­deamnă la asasinate balcanice, un altul la Cluj critică vechiul Re­gat cu patimă pur maghiară iar cel da la Bucureşti ameninţă cu a­­narhia in tovărăşia comuniştilor! Frumoase rezultate pentru acei cari prin .,democraţie“ voesc să „regenereze“ România! Ultima minciună o răspândesc de două zile, în cor, ziarele natio­­nal-tărăniste, anumita presă, clu­burile si cafenelele­ d-lui Maniu .­­în chestiunea împrumutului si-a stabilizărei nu s’a făcut nimic! Răspândesc această minciună măsluind comunicatul guvernului cu toate că ştiu că într’o săptămâ­­nă-două, faptele îi vor desminţi, o răspândesc în dorinţa de-a obţi­ne, o singură zi măcar, satisfacţia înşelărei opiniei imblice. Sunt ridiculi şi fireschini. Iar în aceste două ,,calităţi“ găsim cau­zele înfrângerilor ce le-au suferit până acum, şi carii, le vor suferi încă, atât timp cât se vor identifica cu interese ce nu sunt ale ţării şi vor face tovărăşie nu­ toţi compro­mişii, cu toţi aventurierii. Minţiţi deci domnilor. Minţiţi cât mai mult pentru ca prăpastia ce-o săpaţi între adepta minciu­na în care trăiţi să devină atât de adâncă, încât să vă poată înghiţi definitiv.... După asasinarea GENERALULUI OBREGON care după cum anunță o telegra­mă se crede că va fi autorizat printr’o lege specială, să rămâ­nă și după 1 Decembrie preşe­dinte al Mexicului PREŞEDINTELE CALLES ZI CU ZI , „împrumutul nu se va face“, scriau ziarele opoziţiei naţional-ţă­­rrăniste. : „Un mare eşec" al guvernului. Azi: „împrumutul s’a făcut. Un mare eşec al guvernului“. Dacă eşecul este în ambele ca­zuri, probabil că victorios în opozi­ţie perpetuă rămâne numai d. Maniu !. .* In fine a apărut convocarea la marele parlament, care de la înce­put a luat iniţiativa să ridice în incintă un bust lui Caragiale. In această convocare sunt chemaţi şi candidaţi căzuţi în alegeri. „Şi cei din urmă ca şi cei dintâi“, cum glă­­sueşte Biblia! ..­­­ .­­ i t­ote­a alianţă a spiritelor — Juvenal şi d. Herriot — Acel faimos „mens sana in cor­pore sano“, vers scris de Juvenal,, şi tradus rău totdeauna, pentru că gân­direa poetului latin întreagă e a­­ceasta: „Daţi-mi Zei nemuritori şi minte sănătoasă şi corp sănătos“ , iar nu dă-mi una pentru că fatal vine şi cealaltă, acest vers a devenit azi de actualitate când educaţia fizică este în discuţia şi preocuparea tu­turor —Găsim—interesant ca—pe—vremea când legea nouă românească "a li­ceului, pune un deosebit accent pe educaţia fizică, să notăm un gest al d-lui Herriot pe care ziarele franceze îl numesc pe drept cuvânt simbolic, şi anume acordarea de patru milioa­ne de franci pe care ministrul ins­trucţiei în numele statului francez, a făcut-o pentru organizarea edu­caţiei fizice. Dar ceea ce este şi mai vrednic de relevat sunt cuvintele care au înso­ţit alocarea sumei. Ministrul de ins­trucţie a spus : Programele trebue să fie simplificate. Copii trebue să aibă timpul a-şi cultiva şi corpul. Programele trebue să fie simpli­ficate până la un minimum, pentru ca să iasă sănătoşi. Este o concepţie cu adevărat plină de echilibru , pentru că ţine seamă de adevărul că viaţa nu e nici spirit pur, nici animalitate. Compensarea avânturilor spre idea­l cu tendinţele bunei animalităţi, este o normă de viaţă înţeleaptă. Anahoreţi şi schim­nici sunt fiinţe nenorocite. Sunt din­colo de normal, atleţi slabi,­­ înţelept, este acela care ştie să do­zeze şi să împace cerinţele contrare. Eclectismul dietetic cere sport şi cu­getare. Şcoala şi-ar contrazice cerin­ţele ei care se reduc la meşteşugul adaptaţiei omului la mediul social dacă ar scoate tipuri spirituale (sche­lele cu capete enorme, cum figura. Tem­e pe savant), sau dacă ar pro­duce robuste, corpuri. Aulicii înţelegeau acestea. Ei cons­truiau Therme minunate, şi făceau versuri. Lucrau in direcţia bunei corporalităţi, dar înţelegeai­ „Buco­licele“, savurau „Amorurile“ şi se asociau­ cu biciuirile lui Juvenal, deşi se vedeau zugrăviţi i­­­ambii şi dactilete satirice. Dar iniţiativa d-lui Herriot care înţelege să dea un mare impuls edu­caţiei fizice, este interesantă pentru că vine în Franţa, care cu toată splendida ei cultură, nu a preţuit în­deajuns grija de sănătate. Băile sunt departe de a avea extensiunea din Ţările anglo-saxone. Şcolile cu inter­nat erau mănăstiri igrasioase, fără lumină, fără aer. Jack“ a lui Daudet ne dă imagi­nea unei vieţi de şcolar în internat. Ce Iad ! Ce tristeţă care să încon­jure atâta primăvară tinerească. Pionii mohorâţi, profesori pedanţi, masă proastă, învăţătură de tortură şi de marasm. Şcoala totuşi trebue să fie anticamera vieţei. Şi viaţa nu e un lung şir de dureri, ci o serie de succese, când omul social e pre­gătit pentru marea arenă a luptelor. Cugetarea sănătoasă şi trupul să­nătos, sunt condiţiile vieţei. Şcoala nu poate uita acest lucru. PETRONIUS Luni 16. — Deputatul francez Bergery, făcându-se h­aut,parteu­­rul gramofonului marca Maniu et comp., a adresat guvernului francez o interpelare împotriva împrumutului nostru de stabili­zare. Parlamentarul francez a vorbit ca un vrednic ginere al ambasa­dorului sovietelor la Paris, Krassin, şi ca devotat amic al amicilor comuniştilor de la noi. Ecoul acestei interpelări în opinia publică românească a fost însă atât de sdrobitor pentru partidul d-lui Maniu — care o pusese la cale — încât toţi na­­ţional-ţărăniştii de la noi, au ex­clamat... indignaţi. Nu ştim, nu-l cunoaştem ! Ce ochi trebue s­ă fi făcut d­l Bergery aflând că d-nii Mihail Popovici şi Magearu nu-şi mai aduc aminte de dânsul, deşi-l părăsiseră­, după o masă copioasă, cu puţine­­zile înainte. Să se fi băut oare atunci atâta vin ! ■­­ A câtea ieşire? Marţi 17. — Pentru ziarele naţional-ţărăniste, cuvintele ros­tite de d.l luliu Maniu, în tren, în, tramvai sau aiurea, sunt câte­odată... „avertismente“, altăda­tă... ieşiri, şi mai rar anateme. In general, interviewurile d-lui Maniu, sunt., ieşiri categorice. Ultimul interview a fost deci... ieşire şi încă­... cu consecinţe ce se vor vedea curând. Mă rog n’ar putea spune zia­rul „Dreptatea” care ţine soco­teala ieşirilor d-lui Maniu, a câtea este aceasta . Refuzăm a discuta Miercuri 18. — Sunt şi ziare naţional-ţărăniste care refuză să creadă că un partid politic ro­mânesc sau om politic român, au putut să aibă măcar gândul de a întrebuinţa mijloacele di­tamat­orii de cari s’au folosit în străinătate emisarii nărăviţi ai partidului zis naţional şi ţără­nist. Când însă s’a făcut dovada că­ aceşti emisari au întrebuinţat, în realitate aceste mijloace de ponegrire împotriva ţării, presa n­aţă­o­n­al-ţăr­ă­nis­t­ă, n’a mai refu­zat de a crede ceea ce refuza să creadă ci s’a mulţumit „să re­fuze a discuta“. Acest refuz este explicabil. Fără el, în ce situaţie s’ar fi găsit această presă ! Regimul escrocilor politici mmmmmmummnmaamMmm «moggy Joi 19. — De câteva zile „Dreptatea“ vorbeşte de regimul escrocilor poliţiei. Lumea a înţeles de bună seamă că este vorba de acea clică de oameni „noi“ cu apucă­turi „vechi“ şi cari sub firma de „patrioţi adevăraţi“ colindă streinătatea ca să doboare repu­­taţiunea ţării în afară. „Dreptatea” îşi gratifică deci singură oamenii, încadrând în a­­cest regim de escroci politiei pe reprezentanţii autorizaţi ai fal­sului naţional-ţărănism, în frun­tea căruia merg alături, mână m mână toate ciurucurile cari improvizează parlamente în săli de dancing sau revoluţiuni cu căruţe, cu ouă sau cu „arme pira­midă.“ Spre fericirea patriei Vineri 20. — Mandatarul tu­turor calomniilor şi infamiilor contra ţarei a mai perdut câteva nopţi recitind traducerea făcută de alţii în englezeşte a broşurei imunde cu care spurcă ţara în străinătate. D-sa a apostilat manuscrisul cu bun de imprimat, după ce consultând dicţionarul englezesc a retuşat unele cuvinte spre a le da întregul sens injurios cu care spera să facă prozeliţi în Anglia, după cum a izbutit să facă şi în Franţa. Broşura este destinată opiniei publice engleze, de unde va ră­sări poate un alt binevoitor , la Bergery, care să pue un cuvânt bun pentru patria noastră atât de iubită de d-l V. Magearu et comp. Suspendarea vizitelor______ Sâmbătă 21. — Marele protec­tor al naţional-ţ­ărăniştilor no­ştri, d. Kira Kh’schen zis şi conte de Bellagio este implicat, într’o afacere neplăcută care se va desbate în faţa instanţelor corecţionale din Franţa. Presa pariziană dă câteva amănunte asupra isprăvilor... bancherului­ român, precizând că este vorba de un abuz de încredere, săvâr­şit, în complicitate cu un alt to­varăş. Până ce tribunalul se va pro­nunţa asupra acestei afacieri con­tele Kira de Bellagio a suspen­dat primirile aşa încât prietenii şi protejaţii săi din partidul na­­ţional-ţărănesc trebue să caute alt om care să le comanditeze broşurile imunde şi alt loc de în­tâlnire cu duşmanii ţărei noas­tre din afară !NT. IMCHEERI Bazar săptămânal — Nu ştim, nu-l cunoaştem. — A câtea ieşire a d-lui Maniu ?. — Refuzăm a discuta. — Regimul escrocilor politici. —Spre fericirea patriei.—Suspendarea vizitelor B­ ECOURI­ iroul de educaţie de la Departa­mentul Internelor din Was­hington a publicat o dare de seamă asupra bibliotecilor din di­feritele state de pe glob. O atenţie specială s-a acordat Cehoslovaciei, despre care se spune că e o ţară cu o lege, care prevede că fiecare co­mună cu mai mult de 10.000 locui­tori trebue să-şi creeze o bibliotecă. Statistica biroului de Educaţie a­­merican cuprinde numeroase date asupra bibliotecilor publice din Ce­hoslovacia, accentuând că la acest grad a ajuns un stat, care a început să existe abia după războiul mon­­ dial i­­­ n ultimii ani populaţia Europei a crescut considerabil. Aceasta în special în Sud-estul Europei.. După ultimele date statistice Polo­nia prezintă cea mai mare creştere a populaţiei. Creşterea naturală a populaţiei poloneze a fost în 1027 de 420,000 suflete. In 1924 Polonia a fost în locul al treilea în ce piveşte creşterea populaţiei, iar în prezent ocupă primul loc. Germanie, unde­ numărul populaţiei este dublu faţă de numărul populaţiei poloneze, nu a înregistrat decât o creştere de 403,000 suflete. In Italia, care are o populaţie de 43 milioane meşterea a fost de 410,000. In Polonia numărul naște­rilor este de două ori mai mare

Next