Viitorul, ianuarie 1929 (Anul 21, nr. 6264-6288)
1929-01-24 / nr. 6283
Anul al doua-zeci doilea No. 62836 PACINI Joi 24 Ianuarie 192$ jgfCii'Vrr . /' ; s - #/ 3 LEI 17. In TUBA 6 LEI EX. In STRFIWITE abonamente mftma ^ Un en------Sase luni— — Tre uni— — 700 iei 350 „ 200 . In strentafate Un an — Sase luni Trei luni — 1400 — 7C0 .1 4C0 RED A CU 'tTMt ADMINISTRATIA ? CURESTI I STR. EDGARD QUÍNET No. $• | STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele; Direcţia 351& ; Redacţia SJ Administraţia 349/23 «I 303 H ANUNCiliRI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug 3LEI EX. in TARA 6 LEI EX. în STREINATATE Omul multiplelor ipostaze politice, l-au numit pe d-nul Motru poate să fie satisfăcut. Explicaţiile d-sale ce păreau atât de puerile cu toată pretenţiozitatea lor sofistică, privitoare la demisiunile în alb ale parlamentarilor, au fost confirmate, prin reproducere, de însăşi preşedintele de consiliu. Răspunzând, cu anticipaţie, unei interpelări, încă nedezvoltate, a d-lui general Averescu d-nul Maniu precizează mai întâi că în actuala lege electorală „s’a creiat un sistem unic în ţările parlamentare care dă mandate partidului pe un calcul făcut în toată ţara“ şi în al doilea rând că „nu se dau mandate în sensul acestei legi, persoanelor, iară să dea partidelor, se dă unei ideologii, se dă unei metode politice pe care un partid o vrea să pună în aplicare în ţară.“ îndreptăţiţi am fi fost din partea unui preşedinte de consiliu să ne aşteptăm la mai multă cultură politică şi la o cunoaştere mai serioasă a legiuirilor mai de seamă. Prin declaraţiunea sa primă dnul Maniu nu ne dovedeşte de a avea nici măcar acest minim deunoştinţe politice ce se dobândesc din informaţiunea zilnică. Afirmaţiunea domnie sale că am fi singurul stat cu un regim electoral repartizator al mandatelor prin un calcul făcut pe întreaga ţară este temerară, uimitor de temerară fiind complectamente falsă. Şi Germania prin Constituţia de la Weimar şi Cehoslovacia au un regim electoral în care repartizarea mandatelor se face considerându-se numărul total de voturi obţinute de fiece partid pe întreaga ţară. Dacă afirmaţiunea primă e falsă cea de a doua e incomprectă, pentru a se putea trage anumite concluzii favorabile tezei remisiunilor în alb, teză incompatibilă cu ideia suveranităţii naţionale. Da, actuala lege electorală, ridică partidul la rangul de entitate politică naţională, dar legea nu distruge elementul, personal consideraţiunea personală. Alegerile făcându-se pe circumscripţii electorale, cu candidaturi limitate şi nominale, proporţionale numărului de alegători din circumscripţie este evident că hotărârea alegătorului e determinată şi de spiritul său de disciplină de partid dar şi de consideraţiuni sentimentale şi personale prin cunoaşterea indivizilor, a meritelor sau cusururilor celor ce figurează pe lista circumscripţială. Că acesta e spiritul legii, rezultă lămurit că mandatele listelor de opoziţie se repartizează după procentul din circumscripţie în ordine descrescândă şi nu, cum ar fi fost posibil, după numărul mai mare de voturi în circumscripţiile toate. Un deputat de opoziţie poate să fie ales deşi lista pe care a figurat a avut un număr mai mic de voturi decât alta din acelaş partid dintraltă circumscripţie cu condiţia ca raportul dintre numărul voturilor din circumscripţia sa să fie mai mare decât raportul din altă circumscripţie. Această considerare a raportului de voturi, care psihologiceşte se explică aşa de legitim, prin prestigiul şi dinamismul electoral al persoanelor dintr’un partid ce candidează pe o anumită listă într’o circumscripţie, este dovada lămurită că elementul personal n’a fost neglijat în actuala lege electorală. S-ar putea spune despre această lege că este o sinteză a celor două concepţii electorale: partid şi personalitate. Accentuând numai asupra unuia din aspectele ei, ca şi cum el ar fi fost exclusiv, d-nul Maniu intenţionat denaturează realitatea şi-şi închipue că cu abilităţi ieftine şi cu procedee iezuitice poate să mistifice opiniunea publică. 1 . ........ ■ Iezuitismul Demagogiei Explicaţiunile u-lui Maniu GREŞELI Legislaţie INOPORTUNA Ara arătat deunăzi că oficiosul guvernamental „Dreptatea“, pe vremea când partidul naţional-ţărănesc se afla în opoziţie şi ducea campanie contra împrumutului, protesta cu ultima energie şi violentă că guvernul Brătianu şi-ar fi luat angajamentul să modifice sub presiunea streinătăţei, legislaţia noastră economică. Campania şi protestările nu erau întemeiate, căci guvernul finexat nu luase absolut nici un angajament şi nu legase chestiunea împrumutului de modificarea legislaţiunei noastre economice, aşa cum pretindeau adversarii lui. Totuşi „Dreptatea“ vorbea de amestecul streinătăţei în treburile interne ale României, de „umilirea ţărei, de jignirea demnităţei şi ştirbirea suveranitatea Statului român. Iată însă că guvernul actual, prin atitudinea lui şi prin graba cu care prezintă Parlamentului spre examinare şi votare proeetele de lege pentru modificarea legislației noastre economice, nu face decât să confirme știrile apârute în presa streină că, în adevăr sub presiunea streinătăţei, guvernul Maniu și-a luat angajamente precise. Ceea ce era or inadmisibil şi contrar demnităţei Satului român, devine azi o realitate. Dar, în afară chiar de această consideraţiune, toţi cei cari cunosc legăturile economice internaţionale şi interesele multiple ale pieţelor financiare streine, cari se găsesc fatalmente amestecate în legislaţie în acest domeniu, îşi dau seama că o legislaţie elaborată tocmai în toiul tratativelor şi lansării împrumutului, nu este oportună. Punând astăzi la opţiinea zilei modificarea legislaţiei noastre economice, începând cu comercializarea bunurilor Statului, revizuirea tarifuluii vamal, modificarea legei minelor, etc., guvernul deschide el însuşi calea tuturor apetiturilor şi tuturor competiţiunilor, tuturor intervenţiilor şi presiunilor din afară. Dacă guvernul, însuşindu-şi şi inspirându-se dela tendinţele ministrului de industrie şi comerţ, crede că trebue să aducă modificări de principiu şi de formă legilor noastreeconomice, ar fi trebuit cel puţin să aştepte ca împrumutul şi stabilizarea să fie fapte împlinite. Nu este posibil şi nu este admisibil să se legifereze în concordanţă cu interesele permanente ale tărei, atunci cuiul te afli sub influenta negocierilor financiare de ordin international, sau sub impresiunea unei crize trecătoare economice sau bugetare. Cum am spus mai sus, alegând si cest moment neoportun pentru a înfăţişa Parlamentului noile legi economice, guvernul dă opiniei publice impresiunea hota ivită că nu are deplina libertate de acţiune, ceea ce îi slăbeşte şi în această privinţă autoritatea morală, după cum politicade demagogie fiscală pe care a dus-o în opoziţie, i-a slăbit autoritatea morală de a pune noi sarcini asupra contribuabililor. Guvernul redeschide cu imprudenţă şi în dauna intereselor ţarei, pentru streinătate, discuţiunea unor anume probleme financiare şi economice de interes vital, şi aceasta în ceasul când are nevoie de tot concursul streinătăţei, pentru realizarea, celor două operaţii financiare, împrumutul şi stabilizarea. Opinia publică românească nuşi poate explica graba cu care se încearcă să se legifereze acum in materie economică şi financiară, decât prin faptul că guvernul Maniu şi-a luat angajamente in această privinţă. In acest caz altitudinea guvernului ia un caracter de o excepţională gravitate. Guvernul Maniu are datoria să se explice în fata Parlamentului si a tărei. . La PARIS CRAHUL ZIARULUI „GAZETTE du FRANC*. D. Glard, eminentul judecător de instrucţie din Paris care cu o ravă competinţă instrueşte escrocheriile săvârşite sub prezidenţia Martei Hanau, a primit de curând o listă de toate victimele colaboratorului ei Anquetil. D. Glard mai este ocupat acum și cu instruirea crahului de 30 milioane lei săvârşit de baronul Pacquement.. . NOTE Un anakronism: Producem puţin, în toate ramurile economice. Producem puţin şi consumăm mult. Anii agricoli răi, au redus cantitatea recoltei noastre, împroprietărirea i-au scăzut calitatea. Starea în care se găseau transporturile noastre după războiu, necesitatea de a ne reface regiunile devastate, efectele ocupaţiei duşmane, toate au contribuit ca şi în celelalte principale ramuri economice, viţe, lemne, petrol, cărbuni, să consumăm aproape cât am produs. Exportul a fost redus, balanţa economică nehotărâtă. Măsurile economice luate de guvernele liberale au corespuns Hotărârea luată de guvernul federal helvetic de a desfiinţa permisul de intrare cetăţenilor din statele ce vor admite reciprocitatea, pune în discuţie existenţa însăşi a acestor „passeports“ în vremea noastră. Este ştiut că aceste formalităţi au devenit mult îmgreună toctri după răsboi. Taxe multe, vise greu de obţinut, fac ca trecerea din o ţară în alta să fie foarte mult împiedicată. La scumpetea transporturilor, vine biurocratismul şi fiscalitatea biletelor de trecere, cea ce face ca în lumea noastră să se întâmple următoarea contradicție: lumiutu au uuiesp ULLS acestei stări de fapt. Este o greşală rreia linkuri-overe^ciclopeene “i f 86 splină eu din cauza taxelor creia tuneiun opere ciclopeene, .je export era redus exportul de se construesc poduri uriaşe; și se cereale când statistica dovedeşte inventează mijloacele, cele că s’au însămânţat suprafeţe din ce repezi de transport; şi acelaşi, in ce mai mari in fiecare an a fceste timp, paralel cu aceste masuri, se-0 greşală să se învinuiască trecum gremază pe cale administrativa^10 gUverne că au întârziat măcălătoriile de la o tarei la a Itaşurile financiar© necesar© şi în Mai flagrantă contrazicere de cât special stabilizarea şi împrumutul aceasta între ceea ce se face pe de extern, când se dovedeşte că situaţia generală economică şi situaţia financiară a statului nu era favorabilă unor astfel de măsuri. Se susţine că dacă se făcea împrumutul extern şi stabilizarea, situaţia economică s’ar fi îndreptat ? Dar cine poate garanta că România ar fi fost mai fericită decât Belgia sau Polonia în această privinţă ? Dimpotrivă, un an cu o producţie agricolă submediocră, ca cel trecut, este un indiciu sigur că asta o parte şi cea ce se desface pe altăparte, credem că rareori istoria socială a înregistrat. Desigur se invoacă felurite argumente . Se spune că acum mai mult decât altădată agenţii desordinei cutreeră lumea, şi că statele, în aceste vremuri tulburi, au nevoe să cunoască pe mosafirii lor. Toate aceste consideraţiuni, însă, se infirmă prin faptul că niciodată un „paşaport“ nu a oprit pe aventurieri, pe răufăcători, ori pe agitatori, ca să cutreere lumea. „Formele“ sunt piedici pentru oameni cumsecade: pentru cei răi — cari sunt abili — ele se trec cu uşurinţă. Şi atunci la ce-ar mai servi totdedalul formelor de transiţie de la o ţară,la alta? Nu ar servi la nimic altceva decât la crearea unui antagonism dintre declaraţiile libertatei, declaraţiile de înfrăţire nul realităţilor şi pe acel al fa. Săibeţilor, Pt terenul realităţilor guvernul comite ilegalităţi, patroneaşi Cunoaşterea popoarelor, şi îm-' ^ abuzuri. Nici unu. aşezământ piedicarea de a trece un om di«-!?111 *.se ,pal’e sfânt, se amesteca tr’o ţară în alta! în Biserica şi în Justiţie, atacă e? „„.. . „ Instituţiile fundamentale ale Stati nu este oare curios ca sttutu;5 defăimează fără nici un trăim sub tutela morala a noului scrufiur, stat ce se numeşte Liga Naţiuni-1 Se mai manifestă pe terenul lor, care propagă pacea, deci in-fiscal : impozite, taxe şi iar Imterdependenţa intelectuală şi su-jpozite. Cetăţeanul este obligat a fletească dintre popoare, şi difi-j plăti» a plăti mereu mai mult, eu cultatea „paşapoartelor“f oaie ca atunci când demagogia Iată de ce credem că paşapoar- na^*ţlaaib ănistă îi cerca votul tete sunt o formalitate inutilă, în lmP0a lor. Din nenorocire din aceşti bani trucât cei rai le pot cu uşurinţa căpata, iar cei cari cu bună credinţă voesc să viziteze şi alte ţări, se împiedică ca timp şi bani, de formele acestea arhaice. Graniţele sunt o necesitate din punct de vedere fizic. Ele, însă, trebue să fie din ce în ce mai puţin consistente pentru necesara endosmoză — exosmoză intelectuală dintre cetăţenii statelor... PETRONIUS o mare parte se pierd într’o risină condamnabilă. Sistemul plasarea partizanilor în tot felul de sinecure continuă. Ba încă se transformă în sinecure bune de plasat partizanii şi posturi altădată utile ţării. De pildă în posturile de ataşaţi de presă în streinătate , se numesc partizani ce sau nici o legătură cu presa şi cu propaganda! Tot pe terenul realităţilor guvernul se manifestă printr’o grija deosebită de a micşora venitu- MSata economică PRODUCEM PUJIN, TM stimăm imult Azi, când s’a pus ordine în finanţele publice şi când frigurile postbelice au fost îndepărtate din economia ţării, stabilizarea este desigur oportună, ca şi împrumutul extern. Prin aceste măsuri se va stimula producţia dar nici nu se va organiza, nici nu se va sistematiza. De asemenea risipa ce se face în unele ramuri de activitate economică, va rămâne aceiaşi. Trebue deci ca, paralel cu împrumutul extern şi cu stabilizarea să începem ofensiva pentru organizarea şi intensificarea producţiei noastre. In acest scop se impune educarea marilor masse, cari trebue în sfârşit să înveţe că au de aşteptat nu dela demagogia partidelor dornice de putere, dar dela munca proprie bine organizată, îmbunătăţirea situaţiei lor economice. Ţăranul şi lucrătorul nostru muncesc , nu ştiu însă cum, când şi cât să muncească. Rezultatul muncei lor nu corespunde astfel aşteptărilor şi nevoilor ţării, in timp ce consumul şi risipa producţiei il face şi mai mediocru. „Ogorul prost cultivat, livedea rău îngrijită, viţa neglijată, plugul vecini şi stricat, maşina industriala uzată, unelta demodată, mina prost organizată, sonda greşit forată toate reprezintă forţeşi capitaluri înroşite în zadar. Toti muncesc, putini insă ştiu la noi cum să muncească. Să învăţăm în toate ramurile economice, să punem fiecare om la locul potrivit, şi să nu aşteptăm totul de la partidele poli- pripit&ar 1:1 grav pe jiice cari, cu cât promit mai mult, nentata. i cu atât dovedesc că pot mai puţin. Guvernul actual are două mo-u rile tuturor categoriilor de cetădim ce a se manifesta: pe tere-teni. Industriaşi, comercianţi, agricultori, toate păturile productive, vor înregistra pierderi de pe viata „reformelor“ economice pe care le plănuişte guvernul. In ce priveşte făgăduelile, guvernul e foarte ...binefăcător... In interviewuri numeroase, maniştii îşi expun „programul“. Multe dintre aceste programe cer un deceniu spre a se realiza... Dar ce importă ! Miniştrii d-lui Manun au timp şi promisiunii» nu costă nimic ! Cât va plăti tara lipsa de seriozitate a acestor oameni, se va vedea în curând. Un lucru este sigur : că atunci când însuşi şeful guvernului face promisiuni de prosperitate, de desvoltare economică, de scădere a impozitelor nu se bazează pe nimic real, pe nici o măsură menită să dea roade fericite. Noimnal-țărăniștii, fii ai norocului, se bazează pe noroc în guvernarea actuală. Oricât ar favoriza norocul pe acei cu cari Dumnezeu a fost ingrat- totuși guvernarea d-lui Maniu nu poate fi fericită în asemenea condițiuni. IMPOZITE, TAXE și PROMISIUNI Paza la sate Stat. Guarzii Comunali. — Este ad D-l Vaida-Voevod. — Da. Şi i«*ai că ne desfiinţaţi domnule ministru? Lccul vostru vom numi subsecretar de Cifre şi realitate Se apropie scadenţa Pe cât de uşor i-a fost guvernului să sporească birurile pe care le-a votat, graţie unui parlament demisionat cu anticipaţie, pe atât de greu îi va fi contribuabilului să facă faţă obligaţiunilor fiscale eşite din fantezia... democratică a acelora cari s’au intitulat totdeauna „prietenii“ poporului. Şi scadenţa se apropie. Dacă până acum lumea se hrănea cu speranţa suprimărei impozitelor aşa cum o înfăţişaseră apostolii negaţiunei şi ai minciunei demagogice, dacă unii contribuabili fuseseră chiar exoneraţi vremelnic de plata acestor impozite în preajma alegerilor — ca mijloc de captaţiune pentru naivi — deşteptarea va fi cu atât mai crudă şi mai usturătoare cu cât impozitele vin să copleşească posibilităţile de plată ale contribuabilului amăgittoare nu poate fi trecută, cu faimoasa formulă a „rezisenţei cetăţeneşti“, născocită de autorii variantelor revoluţionare cântate ori pe toate tonurile de actualii fabricanţi de legi fiscale cu toptanul. Deocamdată contribuabilul român nu a fost pus decât în faţa unor cifre, reprezintând sufletul de raocraţie care animă guvernul d-lui Iuliu Maniu. Aplicaţiunea... pe teren însă a acestor cifre, va convinge şi pe cel mai naiv admirator al „damocraţiei“ naţional-tărăniste câtă falsitate, câtă inconştienţă şi câtă rea-credinţă au pus guvernanţii de astăzi pentru a-şi creia o popularitate nemeritată, între minciuna naţional- ţărănistă din opoziţie şi realitatea guvernamentală de astăzi, este o prăpastie atât de mare încât nici cu aripile naivităţii îngădui Politică înaltă şi edilitate DIN TRECUTUL BUCUREŞTILOR D. C. Argetoianu a arătat în linii largi noua evoluţie ce trebuie imprimată capitalei noastre, pentru ca să devină ceea ce trebue să fie în mintea oricărui bun român. Consideraţiunile expuse de d. Argetoianu pot constitui în adevăr un plan ideal şi complet al viitorului oraşului nostru, de care ne simţim legaţi cu tot sufletul nostru. Dar pentru ca Bucureştii sa fie cu adevărat centrul preocupărilor noastre de viitor, şi pentru ca el să fie obiectul grijelor tuturor va trebui ca acest Bucureşti să fie legat istoriceşte, nu numai cu calomniile ce s’au adus de noii literaţi pripăşiţi în coloanele „Patriei“ dela Cluj, dar şi cu unele evenimente ce s’au petrecut în anii din urmă în el. Va trebui astfel ca să se pună în lumina istorică veritabilă, frumuseţea Parlamentului din sala Sindicatului ziariştilor, acel parlament care a fost o ilustraţie a seriozitate!, şi a respectului de parlamentarism dat de partidul democrat. De Bucureşti va trebui să se mai asocieze şi acele memorabile întruniri ale partidului naţional ţărănesc, în care s’au ilustrat şi s’au încununat de glorie oratori ca d-nul procuror al umanitate!. Ce tirade! Ce cuvinte lapidare cari au rămas in antologia demagogiei răsuflate şi mistificatoare! Când în Bucureşti s’au întâmplat atâtea evenimente extraordinare, cari au creiat partidului naţional-tătăresc o faimă de nedescris, desigur că de aceste amintiri va trebui să se lege grija de Bucureşti. Or fi în capitala României Mari. Iubim şi respectăm Bucureştii pentru aceasta. Dar însă la aceste consideraţiuni să nu uităm şi acele grandioase manifestări demagogice ce au pus cupună de glorie pe capul atâtor ilustrațiuni oratorice ale opoziției de ieri. Telegramele de or vestesc sporirea în Rusia a rezistenţei satelor împotriva comunismului de la oraşe, care nu reuşeşte nici azi să se încetăţenească la fără. Ţăranul rus răbdător, prea răbdător din fire, a început să dea semne serioase de enervare împotriva regimului de dictatură roşie. După ştirile acestea situaţiunea comunismului a devenit atât de primejduită la sate, încât reprezentanţii oficiali ai guvernului sunt siliţi să se refugieze la oraşe ca să nu fie asasinaţi. Foametea pe de-o parte şi etatizarea mereu sporită pe de altă,o parte a pământurilor rurale, a făcut să dispară ultimele licăriri de încredere în guvernul sovietic şi să sporească în acelaşi timp rezistenţe, ţăranilor pentru păstrarea pământului, pe care se deprinseseră să-l considere numai al lor. Faptul are îndoită impotanţă mai ales fiindcă se produce în ajunul campaniei, electorale din care comunismul, la sate cel puţin, poate să iasă învins. Dar chiar dacă teroarea guvernului sovietic va putea împiedica de data aceasta o asemnea mărturie publică a descompunerea care se prepară în Rusia, nu este mai puţin adevărat că situaţiunea generală internă este o indicaţiune, chiar, pentru conducătorii comunismului rusesc că se apropie începutul sfârşitului. Că descompunerea inevitabilă se va face mai repede sau mai încet, faptul nu mai are importanţă câtă vreme el se marchează de pe acum drept o consecinţă inevitabilă a stărei prezenţe de lucruri în Rusia sovietică. Dar tocmai fiindcă acei cari conduc şi guvernul sovietic şi internaţionala a treia întrevăd falimentul comunismului de pretutindeni aşa cum întrevăd propriul lor faliment, încearcă sforţări desperate să ajungă la singurul leac care mai poate prelungi agonia internă, sprijinul capitalului strain. Cu banii străinătătei, a capitalismului împotriva căruia s’au ridicat, diriguitorii sovietici int dăjduesc să se salveze din situcu tiunea în care ia adus aplicarea practicelor comuniste în domeniul economic şi financiar. C * învinşi de mai înainte în lupta contra capitalismului internaţional, comuniştii de la Moscova încearcă să câştige bunăvoinţa celei mai importante pieţe financiare din lume, a pieţei americane, de la care socotesc să obţină capitalisme necesare refacerei interne a Rusiei, pe care experienţa comunistă distrus’o cu toate imensele ei bogaţii. Pentru o asemenea realizare Sovietele sunt gata să facă sacrificiul tuturor doctrinelor şi practicelor comuniste de până acum, cu cari au izbutit doar să-sînchidă iremediabil porţile finantei franceze şi engleze. Necunoscători ai lumei de peste ocean, Sovietele cred să impresioneze cu propuneri ca aceia referitoare la aplicarea prin anticipaţie a pactului Kellogg. îşi fac desigur iluzii după cum de zece ani trăesc cu iluzia provocărei revoluţiei mondiale, care a dat pentru Soviete un faliment fraudulos chiar şi în China, unde credeau la un moment dat că, sunt stăpâni pe situaţie. Faliment apoi în Anglia, faliment în coloniile britanice, faliment pretutindeni unde încercările comuniste au voit să se încetăţenească. Finanţa americană, care-şi dă seama de realitatea situaţiei, nu va ajuta niciodată cu capitalurile ei prelungirea agoniei comuniste, pe care are tot interesul să o doboare cu un ceas mai curând. Fără îndoială, însă, că din acest punct de vedere îşi fac iluzii şi acei cari presupun că descompunerea comunistă se va face prea repede. Procesul va fi lent şi prin urmare de lungă durată. De aceia ultimele ştiri de ori asupra situaţiei interne din Rusia nu fac decât să aducă o nouă confirmare a unui adevăr deja cunoscut, în legătură cu falimentul inevitabil al comunismului de pretutindeni, ori câte manevre de salvare va mai încerca Moscova într’o direcţie sau alta. In Mitica Exterau EXPERIENTA COMUNISTA STALIN