Viitorul, ianuarie 1929 (Anul 21, nr. 6264-6288)

1929-01-24 / nr. 6283

Anul al doua-zeci doilea No. 62836 PACINI Joi 24 Ianuarie 192$ jgfCii'Vrr . /' ; s - #/ 3 LEI 17. In TUBA 6 LEI EX. In STRFIWITE a­bonamente mftma ^ Un en------­Sase luni— — Tre uni— — 700 iei 350 „ 200 . In stren­tafate Un an — Sase luni Trei luni — 1400 — 7C0 .1 4C0 RED A CU 'tTMt ADMINISTRATIA ? CURE­STI I STR. EDGARD QUÍNET No. $• | STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele; Direcţia 351& ; Redacţia SJ Administraţia 349/23 «I 303 H ANUNCiliRI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug 3LEI EX. in TARA 6 LEI EX. în STREINATATE Omul multiplelor ipostaze po­litice, l-au numit pe d-nul Motru poate să fie satisfăcut. Explica­ţiile d-sale ce păreau atât de pu­erile cu toată pretenţiozitatea lor sofistică, privitoare la demi­­siunile în alb ale parlamentari­lor, au fost confirmate, prin re­producere, de însă­şi preşedinte­le de consiliu. Răspunzând, cu anticipaţie, u­­nei interpelări, încă nedezvol­­tate, a d-lui general Aver­escu d-nul Maniu precizează mai în­tâi că în actuala lege electorală „s’a creiat un sistem unic în ţă­rile parlamentare care dă man­date partidului pe un calcul fă­cut în toată ţara“ şi în al doilea rând că „nu se dau mandate în sensul acestei legi, persoanelor, iară să dea partidelor, se dă u­­nei ideologii, se dă unei metode politice pe care un partid o vrea să pună în aplicare în ţară.“ îndreptăţiţi am fi fost din par­tea unui preşedinte de consiliu să ne aşteptăm la mai multă cultură politică şi la o cunoaş­tere mai serioasă a legiuirilor mai de seamă. Prin declaraţiunea sa primă d­nul Maniu nu ne dovedeşte de a avea nici măcar acest minim de­unoştinţe politice ce se do­bândesc din informaţiunea zil­nică. Afirmaţiunea domnie sale că am fi singurul stat cu un re­gim electoral repartizator al man­datelor prin un calcul făcut pe întreaga ţară este temerară, ui­mitor de temerară fiind com­­plectamente falsă. Şi Germania prin Constituţia de la Weimar şi Cehoslovacia au un regim elec­toral în care repartizarea man­datelor se face considerându-se numărul total de voturi obţinute de fiece partid pe întreaga ţară. Dacă afirmaţiunea primă e falsă cea de a doua e incomprec­­tă, pentru a se putea trage anu­mite concluzii favorabile tezei remisiunilor în alb, teză incom­patibilă cu ideia suveranităţii naţionale. Da, actuala lege electorală, ri­dică partidul la rangul de entitate politică naţională, dar legea nu distruge elementul, personal con­­sideraţiunea personală. Alegerile făcându-se pe circumscripţii e­­lectorale, cu candidaturi limita­te şi nominale, proporţionale nu­mărului de alegători din circum­­s­cripţie este evident că hotărâ­rea alegătorului e determinată şi de spiritul său de disciplină de part­id dar şi de consideraţiuni sentimentale şi personale prin cunoaşterea indivizilor, a meri­telor sau cusururilor celor ce fi­gurează pe lista circumscrip­­ţială. Că acesta e spiritul legii, re­zultă lămurit că mandatele lis­­telor de opoziţie se repartizează după procentul din circumscrip­ţie în ordine descrescândă şi nu, cum­ ar fi fost posibil, după nu­mărul mai mare de voturi în circumscripţiile toate. Un deputat de opoziţie poate să fie ales deşi lista­ pe care a figurat a avut un număr mai mic de voturi decât alta din acelaş partid dintraltă circumscripţie cu condiţia ca raportul dintre numărul voturilor din circum­scripţia sa să fie mai mare decât raportul din altă circumscripţie. Această considerare a raportu­lui de voturi, care psihologiceşte se explică aşa de legitim, prin prestigiul şi dinamismul electo­ral al persoanelor dintr’un par­tid ce candidează pe o anumită listă într’o circumscripţie, este dovada lămurită că elementul personal n’a fost neglijat în ac­tuala lege electorală. S-ar putea spune despre aceas­tă lege că este o sinteză a celor două concepţii electorale: partid şi personalitate. Accentuând numai asupra u­­nuia din aspectele ei, ca şi cum el ar fi fost exclusiv, d-nul Ma­niu intenţionat denaturează re­alitatea şi-şi închipue că cu abi­lităţi ieftine şi cu procedee iezui­­tice poate să mistifice opiniunea publică. 1 . ........ ■ Iezuitismul Demagog­iei Explicaţiunile u-lui Maniu GREŞELI Legislaţie INOPORTUNA Ara arătat deunăzi că oficio­sul guvernamental „Dreptatea“, pe vremea când partidul naţio­­nal-ţărănesc se afla în opoziţie şi ducea campanie contra împrumu­tului, protesta cu ultima energie şi violentă că guvernul Br­ătianu şi-ar fi luat angajamentul să mo­difice sub presiunea streinătăţei, legislaţia noastră economică. Campania şi protestările nu e­­rau întemeiate, căci guvernul fi­­nexat nu luase absolut nici un angajament şi nu legase chestiu­nea împrumutului de modifica­rea legislaţiunei noastre econo­mice, aşa cum pretindeau adver­sarii lui. Totuşi „Dreptatea“ vor­bea de amestecul streinătăţei în treburile interne ale României, de „umilirea ţărei, de jignirea demnităţei şi ştirbirea suverani­tatea Statului român. Iată însă că guvernul actual, prin atitudinea lui şi prin graba cu care prezintă Parlamentului spre examinare şi votare proee­­tele de lege pentru modificarea legislației noastre economice, nu face decât să confirme știrile a­­pârute în presa streină că, în a­­devăr sub presiunea streinătăţei, guvernul Maniu și-a­ luat anga­jamente precise. Ceea­ ce era or­ inadmisibil şi contrar demnităţei Satului român, devine azi o rea­litate. Dar, în afară chiar de această consideraţiune, toţi cei cari cu­nosc legăturile economice inter­naţionale şi interesele multiple ale pieţelor financiare streine, cari se găsesc fatalmente ames­­tecate în legislaţie în acest do­meniu,­­ îşi dau seama că o le­gislaţie elaborată tocmai în­ to­iul tratativelor şi lansării îm­prumutului, nu este oportună.­­ Punând astăzi la opţiinea zilei modificarea legislaţiei noastre economice, începând cu comerci­­a­lizarea bunurilor Statului, revi­zuirea tarifuluii vamal, modifi­carea legei minelor, etc., guver­nul deschide el însu­şi calea tu­turor apetiturilor şi tuturor com­­petiţiunilor, tuturor intervenţii­lor şi presiunilor din afară. Dacă guvernul, însuşindu-şi şi inspirându-se dela tendinţele mi­nistrului de industrie şi comerţ, crede că trebue să aducă modifi­cări de principiu şi de formă le­­gilor noastre­­economice, ar fi trebuit cel puţin să aştepte ca împrumutul şi stabilizarea să fie fapte împlinite. Nu este posibil şi nu este ad­misibil să se legifereze în con­cordanţă cu interesele permanen­te ale tărei, atunci cuiul te afli sub influenta negocierilor finan­ciare de ordin international, sau sub impresiunea unei crize tre­cătoare economice sau bugetare. Cum am spus mai sus, alegând si cest moment neoportun pentru a înfăţişa­ Parlamentului noile legi economice, guvernul dă opi­niei publice impresiunea hota ivi­tă că nu are deplina libertate de acţiune, ceea­ ce îi slăbeşte şi în această privinţă autoritatea mo­rală, după cum politica­­de dema­gogie fiscală pe care a dus-o în opoziţie, i-a slăbit autoritatea morală de a pune noi sarcini a­­supra contribuabililor. Guvernul redeschide cu impru­denţă şi în dauna intereselor ţa­rei, pentru streinătate, discuţiu­­nea unor anume probleme finan­ciare şi economice de interes vi­tal, şi aceasta în ceasul când are nevoie de tot concursul streină­tăţei, pentru realizarea, celor două operaţii financiare, împru­mutul şi stabilizarea. Opinia publică românească nu­­şi poate explica graba cu care se încearcă să se legifereze acum in materie economică şi financiară, de­cât prin faptul că guvernul Maniu şi-a luat angajamente in această privinţă. In acest­ caz al­titudinea guvernului ia un carac­ter de o excepţională gravitate. Guvernul Maniu are datoria să se explice în fata Parlamentului si a tărei. . La PARIS CRAHUL ZIARULUI „GAZETTE du FRANC*. D. Glard, emi­nentul judecător de instrucţie din­­ Paris care cu o­­ ravă competinţă­­ instrueşte escro­cheriile săvârşite sub prezidenţia Martei Hanau, a primit de curând o listă de toate victimele colabo­ratorului ei An­­quetil.­­ D. Glard mai este ocupat acum și cu instruirea crahului de 30 mi­lioane lei săvârşit de baronul Pac­­quement.. . NOTE Un anak­ronism: Producem puţin, în toate ramu­rile economice. Producem puţin şi consumăm mult. Anii agricoli răi, au redus can­titatea recoltei noastre, împroprie­tărirea i-au scăzut calitatea. Sta­rea în care se găseau transportu­rile noastre după războiu, necesi­tatea de­ a ne reface regiunile de­vastate, efectele ocupaţiei duş­mane, toate au contribuit ca şi în celelalte principale ramuri econo­mice, viţe, lemne, petrol, cărbuni, să consumăm aproape cât am pro­dus. Exportul a fost redus, balanţa economică nehotărâtă. Măsurile economice luate de gu­vernele liberale au corespuns Hotărârea luată de guvernul fe­deral helv­etic de­ a desfiinţa per­misul de intrare cetăţenilor din statele ce vor admite reciprocita­tea, pune în discuţie existenţa în­să­şi a acestor „passeports“ în vre­mea noastră. Este ştiut că aceste formalităţi au devenit mult îm­greună toctri după răsboi. Taxe multe, vise greu de obţinut, fac ca trecerea din o ţară în alta să fie foarte mult împie­dicată. La scumpetea transporturilor, vine biurocratismul şi fiscalitatea biletelor de trecere, cea­ ce­ face ca în lumea noastră să se întâmple următoarea contradicție: lumiutu au uuiesp ULLS a­cestei stări de fapt. Este o greşală r­reia linkuri-overe^ciclopeene “i f 86 splină eu din cauza taxelor creia tuneiun opere ciclopeene, .je export era redus exportul de se construesc poduri uriaşe; și se cereale când statistica dovedeşte inventează mijloacele, cele că s’au însămânţat suprafeţe din ce repezi de transpor­t; şi acelaşi, in ce mai mari in fiecare an a fceste timp, paralel cu aceste masuri, se-0 greşală să se învinuiască trecu­­m gremază pe cale administrativa^10 gUverne că au întârziat mă­­călătoriile de la o tarei la a It­aşurile financiar© necesar© şi în Mai flagrantă contrazicere de cât­ special stabilizarea şi împrumutul aceasta între ceea ce se face pe de exter­n, când se dovedeşte că situ­aţia generală economică şi situa­ţia financiară a statului nu era fa­vorabilă unor astfel de măsuri. Se susţine că dacă se făcea împrumu­tul extern şi stabilizarea, situaţia economică s’ar fi îndreptat ? Dar cine poate garanta că România ar fi fost mai fericită decât Belgia sau Polonia în această privinţă ? Dimpotrivă, un an cu o producţie agricolă submediocră, ca cel tre­cut, este un indiciu sigur că a­sta o parte şi cea ce se desface pe altă­­parte, credem că rare­ori istoria socială a înregistrat. Desigur se invoacă felurite ar­gumente . Se spune că acum mai mult de­cât altădată agenţii desor­­dinei cutreeră lumea, şi că statele, în aceste vremuri tulburi, au ne­­voe să cunoască pe mosafirii lor. Toate aceste consideraţiuni, în­să, se infirmă prin faptul că nici­odată un „paşaport“ nu a oprit pe aventurieri, pe răufăcători, ori pe agitatori, ca să cutreere lumea. „Formele“ sunt piedici pentru oa­meni cumsecade: pentru c­ei răi — cari sunt abili — ele se trec cu u­şurinţă. Şi atunci la ce-ar mai servi tot­­dedalul formelor de transiţie de la o ţară,la alta? Nu ar servi la ni­mic altceva decât la crearea unui antagonism dintre declaraţiile li­bertatei, declaraţiile de înfrăţire nul realităţilor şi pe acel al fa. Săib­eţilor, Pt terenul realităţilor guver­nul comite ilegalităţi, patronea­­şi Cunoaştere­a popoarelor, şi îm-' ^ abuzuri. Nici unu. aşezământ piedicarea de a trece un om di«-!?111 *.se ,pal’e sfânt, se amesteca tr’o ţară în alta! în Biserica şi în Justiţie, atacă e? „„.. . „ Instituţiile fundamentale ale Sta­ti nu este oare curios ca st­tutu;5 defăimează fără nici un trăim sub tutela morala a noului scrufiur, stat ce se numeşte Liga Naţiuni-1 Se mai manifestă pe terenul lor, care propagă pacea, deci in-­fiscal : impozite, taxe şi iar Im­­terdependenţa intelectuală şi su­-jpozite. Cetăţeanul este obligat a fletească dintre popoare, şi difi-j plăti» a plăti mereu mai mult, eu cultatea „paşapoartelor“f oaie ca atunci când demagogia Iată de ce credem că paşapoar- na^*­­ţlaaib ănistă îi cerca votul tete sunt o formalitate inutilă, în­ lmP0a lor.­­ Din nenorocire din aceşti bani tru­cât cei rai le pot cu uşurinţa că­­pata, iar cei cari cu bună credinţă voesc să viziteze şi alte ţări, se împiedică ca timp şi bani, de for­mele acestea arhaice. Graniţele sunt o necesitate din punct de vedere fizic. Ele, însă, trebue să fie din ce în ce mai pu­ţin consistente pentru necesara endosmoză — exosmoză intelectu­ală dintre cetăţenii statelor... PETRONIUS o mare parte se pierd într’o risi­­nă condamnabilă. Sistemul pla­sarea partizanilor în tot felul de sinecure continuă. Ba încă se transformă în sinecure bune de plasat partizanii şi posturi altă­dată utile ţării. De pildă în pos­turile de ataşaţi de presă în strei­nătate , se numesc partizani ce s­au nici o legătură cu presa şi cu propaganda! Tot pe terenul realităţilor gu­vernul se­ manifestă printr’o gri­ja deosebită de­ a micşora venitu- MSata economică PRODUCEM PUJIN, TM stimăm imult Azi, când s’a pus ordine în fi­nanţele publice şi când frigurile postbelice au fost îndepărtate din economia ţării, stabilizarea este desigur oportună, ca şi împrumu­tul extern. Prin aceste măsuri se va stimula producţia dar nici nu se va organiza, nici nu se va sis­tematiza. De asemenea risipa ce se face în unele ramuri de activi­tate economică, va rămâne aceiaşi. Trebue deci ca, paralel cu împru­mutul extern şi cu stabilizarea să începem ofensiva pentru organi­zarea şi intensificarea producţiei noastre. In acest scop se impune educarea marilor masse, cari tre­bue în sfârşit să înveţe că au de aşteptat nu dela demagogia parti­delor dornice de putere, dar dela munca proprie bine organizată, îmbunătăţirea situaţiei lor econo­mice. Ţăranul şi lucrătorul nostru muncesc , nu ştiu însă cum, când şi cât să muncească. Rezultatul muncei lor nu corespunde astfel aşteptărilor şi nevoilor ţării, in timp ce consumul şi risipa produc­ţiei il face şi mai mediocru. „Ogorul prost cultivat, livedea rău îngrijită, viţa neglijată, plugul vecini şi stricat, maşina industri­ala uzată, unelta demodată, mina prost organizată, sonda greşit fo­rată toate reprezintă forţe­­şi ca­pitaluri înroşite în zadar. Toti mun­cesc, putini insă ştiu la noi cum să muncească. Să învăţăm în toate ramurile economice, să punem fie­care om la locul potrivit, şi să nu aşteptăm totul de la partidele poli­- pripit&­ar 1:1 grav pe­ jiice cari, cu cât promit mai mult, nentata. i cu atât dovedesc că pot mai puţin. Guvernul actual are două mo-u rile tuturor categoriilor de cetă­­dim ce a se manifesta: pe tere-­teni. Industriaşi, comercianţi, a­gricultori, toate păturile produc­tive, vor înregistra pierderi de pe viata „reformelor“ economice pe care le plănuişte guvernul. In ce priveşte făgăduelile, gu­vernul e foarte ...binefăcător... In interviewuri numeroase, m­aniş­ti­­i îşi expun „programul“. Mul­­te dintre aceste programe cer un deceniu spre a se realiza... Dar ce importă ! Miniştrii d-lui Manun au timp şi promisiunii» nu costă nimic ! Cât va plăti tara lipsa de se­riozitate a acestor oameni, se va vedea în curând. Un lucru este sigur : că atunci când însuşi şe­­ful guvernului face promisiuni de prosperitate, de desvoltare e­­conomică, de scădere a impozi­telor nu se bazează pe nimic re­al, pe nici o măsură menită să dea roade fericite. Noimnal-țărăniștii, fii ai noro­cului, se bazează pe noroc în gu­vernarea actuală. Oricât ar favoriza norocul pe acei cu cari Dumnezeu a fost in­grat- totuși guvernarea d-lui Ma­niu nu poate fi fericită în ase­menea condițiuni. IMPOZITE, TAXE și PROMISIUNI Paza la sate Stat. Guarzii Comunali. — Este ad D-l Vaida-Voevod. — Da. Şi i«*ai că ne desfiinţaţi domnule ministru? Lccul vostru vom numi subsecretar de Cifre şi realitate Se apropie scadenţa Pe cât de uşor i-a fost guver­nului să sporească birurile pe care le-a votat, graţie unui par­lament dem­isionat cu anticipa­ţie, pe atât de greu îi va fi con­tribuabilului să facă faţă obli­gaţiunilor fiscale eşite din fan­tezia... democratică a acelora cari s’au intitulat totdeauna „prietenii“ poporului. Şi scaden­ţa se apropie. Dacă până acum lumea se hră­nea cu speranţa suprimărei im­pozitelor aşa cum o înfăţişaseră apostolii negaţiunei şi ai min­­ciunei­ demagogice, dacă unii con­tribuabili fuseseră chiar exone­raţi vr­emelnic de plata acestor impozite în preajma alegerilor — ca mijloc de captaţiune pen­tru naivi — deşteptarea va fi cu atât mai crudă şi mai ustu­rătoare cu cât impozitele vin să copleşească posibilit­ăţile de pla­tă ale contribuabilului amăgittoare nu poate fi trecută, cu fa­imoasa formulă a „rezis­­­enţei cetăţeneşti“, născocită de autorii variantelor revoluţio­nare cântate ori pe toate tonu­rile de actualii fabricanţi de legi fiscale cu toptanul. Deocamdată contribuabilul ro­mân nu a fost pus decât în faţa unor cifre, reprezintând sufle­tul de raocraţie care animă gu­vernul d-lui Iuliu Maniu. Aplicaţiunea... pe teren însă a acestor cifre, va convinge şi pe cel mai naiv admirator al „damo­craţiei“ naţional-tăr­ăniste câtă falsitate, câtă inconştienţă şi câ­tă rea-credinţă au pus guvernan­ţii de astăzi pentru a-şi creia o popularitate nemeritată, între minciuna naţional- ţără­nistă din opoziţie şi realitatea guvernamentală de astăzi, este o prăpastie atât de mare încât nici cu aripile naivităţii îngădui Politică înaltă şi edilitate DIN TRECUTUL BUCUREŞTILOR D. C. Argetoianu a arătat în linii largi noua evoluţie ce tre­buie imprimată capitalei noastre, pentru ca să devină ceea ce tre­bue să fie în mintea oricărui bun român. Consideraţiunile expuse de d. Argetoianu pot constitui în ade­văr un plan ideal şi complet al viitorului oraşului nostru, de care ne simţim legaţi cu tot su­­fletul nostru. Dar pentru ca Bucureştii sa fie cu adevărat centrul preocupări­lor noastre de viitor, şi pentru ca el să fie obiectul grijelor tu­­turor va trebui ca acest Bucu­reşti să fie legat istoriceşte, nu numai cu calomniile ce s’au adus de noii literaţi pripăşiţi în co­loanele „Patriei“ dela Cluj, dar şi cu unele evenimente ce s’au petrecut în anii din urmă în el. Va trebui astfel ca să se pună în lumina istorică veritabilă, frumuseţea Parlamentului din sala Sindicatului ziariştilor, acel parlament care a fost o ilustra­ţie a seriozitate!, şi­ a respectului de parlamentarism dat de parti­dul democrat. De Bucureşti va trebui să se mai asocieze şi acele memorabile întruniri ale partidului naţional ţărănesc, în care s’au ilustrat şi s’au încununat de glorie oratori ca d-nul procuror al umanita­te!. Ce tirade! Ce cuvinte lapida­re cari au rămas in antologia de­magogiei răsuflate şi mistifica­­toare! Când în Bucureşti s’au întâm­plat atâtea evenimente extraor­dinare, cari au creiat partidului n­aţional-tătăresc o faimă de ne­­descris, desigur că de aceste a­­mintiri va trebui să se lege grija de Bucureşti. Or fi în­ capitala României­ Mari. Iubim şi respectăm Bucu­reştii pentru aceasta. Dar însă la aceste consideraţiuni să nu uităm şi acele grandioase mani­festări demagogice ce au pus cu­­pună de glorie pe­ capul atâtor ilustrațiuni oratorice ale opozi­ției de ieri. Telegramele de or­ vestesc spo­rirea în Rusia a rezistenţei sate­lor împotriva comunismului de la oraşe, care nu reuşeşte nici azi să se încetăţenească la fără. Ţăranul rus răbdător, prea răbdător din fire, a început să dea semne se­rioase de enervare împotriva regi­mului de dictatură roşie. După ştirile acestea situaţiunea comu­nismului a devenit atât de primej­duită la sate, în­cât reprezentanţii oficiali ai guvernului sunt siliţi să se refugieze la oraşe ca să nu fie asasinaţi. Foametea pe de-o parte şi etatizarea mereu sporită pe de altă,o parte a pământurilor rurale, a făcut să dispară ultimele licăriri de încredere în guvernul sovietic şi să sporească în acelaşi timp rezistenţe, ţăranilor pentru păstrarea pământului, pe care se deprinseseră să-l considere numai al­ lor. Faptul are îndoită impotanţă mai ales fiindcă se produce în a­­junul campaniei, electorale din care comunismul, la sate cel pu­ţin, poate să iasă învins. Dar chiar dacă teroarea guvernului sovietic va putea împiedica d­e data acea­sta o asemnea mărturie publică a descompunerea care se prepară în Rusia, nu este mai puţin adevărat că situaţiunea­ generală internă este o indicaţiune,­­ chiar, pentru conducătorii comunismului rusesc că se apropie începutul sfârşitu­lui. Că descompunerea inevitabilă se va face mai repede sau mai în­cet, faptul nu mai are importanţă câtă vreme el se marchează de pe acum drept o consecinţă inevita­­bilă a stărei prezenţe de lucruri în Rusia sovietică. Dar tocmai fiindcă acei cari conduc şi guvernul sovietic şi in­ternaţionala a treia întrevăd fali­mentul comunismului de pretutin­deni aşa cum întrevăd propriul lor faliment, încearcă sforţări des­perate să ajungă la singurul leac care mai poate prelungi agonia internă, sprijinul capitalului strain. Cu banii străinătătei, a ca­pitalismului împotriva căruia s’au ridicat, diriguitorii sovietici int dăjduesc să se salveze din situcu tiunea în care ia adus aplicarea practicelor comuniste în domeniul economic şi financiar. C * învinşi de mai înainte în lupta contra capitalismului internaţio­nal, comuniştii de la Moscova în­cearcă să câştige bunăvoinţa celei mai importante pieţe financiare din lume, a pieţei americane, de la care socotesc să­ obţină capitalis­­me necesare refacerei interne a Rusiei, pe care experienţa comu­nistă distrus’o cu toate imensele ei bogaţii. Pentru o asemenea real­izare Sovietele sunt gata să facă sacrificiul tuturor doctrinelor şi practicelor comuniste de până a­­cum, cu cari au izbutit doar să-s­­închidă iremediabil porţile finan­­tei franceze şi engleze. Necunoscători ai lumei de peste ocean, Sovietele cred să impresio­neze cu propuneri ca aceia referi­toare la aplicarea prin anticipaţie a pactului Kellogg. îşi fac desi­gur iluzii după cum de zece ani trăesc cu iluzia provocărei revo­luţiei mondiale, care a dat pentru Soviete un faliment fraudulos chiar şi în China, unde credeau la un moment dat că, sunt stăpâni pe situaţie. Faliment apoi în An­glia, faliment în coloniile britanice, faliment pretutindeni unde încer­cările comuniste au voit să se în­cetăţenească. Finanţa americană, care-şi dă seama de realitatea si­tuaţiei, nu va ajuta nici­odată cu capitalurile ei prelungirea ago­niei comuniste, pe care are tot in­teresul să o doboare cu un ceas mai curând. Fără îndoială, însă, că din acest punct de vedere îşi fac iluzii şi acei cari­ presupun că descompunerea comunistă se va face prea repede. Procesul va fi lent şi prin urmare de lungă durată. De aceia ultimele ştiri de ori asupra situaţiei interne din Rusia nu fac decât să aducă o nouă confirmare a unui adevăr deja cunoscut, în legătură cu fali­mentul inevitabil al comunismu­lui de pretutindeni, ori câte mane­vre de salvare va mai încerca Mos­cova într’o direcţie sau alta. In­ Mitica Exterau EXPERIENTA COMUNISTA STALIN

Next