Viitorul, ianuarie 1930 (Anul 22, nr. 6568-6591)

1930-01-24 / nr. 6586

Anul al doue­ zeci $1 doilea No. 6586 6 PACINI if&nerl 24 ianuarie 19^0 «'""".V1" , «o, 'f \ V iitor 3 LEI EX. 1» TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE ABONAMENTE IN TARA Un an — — 700 i Șase luni — — 350 Trei luni — — 200 jBWWmUWWMB—BMW— In streinatala Un­ui------ 1400 io) Șase Ioni — — 700 , Trei luni------400 . r­edacţia» administraţia BUCUREŞTI STRADA EDGAR OUIRET Ro. 2 I! STRADA R. POINCARE «a. I? Telefoanofer Direcţia S51/23; Redacţia şi Administraţia 349/28 şi 30S/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia Ilarului, Strada & Poincare W şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele ospubiicate se deru$ 3 LEI EX. in TARA 6 LEI EX. fel STRAIHATATE Responsabilităţile politicii FINANCIARE a GUVERNULUI ACTUAL Legenda deficitelor bugetare ale guvernării liberale este adu­să din nou ca o armă de luptă politică. D. Maniu, bazat pe ig­noranţa şi naivitatea celor 100, Sfidăm pe primul-ministru sau pe pătimaşul să­u ministru de fi­nanţe să afirme că nu e adevărat. Şi atunci, de ce se încearcă să se amăgească poporul, spunându-i­a repetat-o din nou la Cluj, după c­­e că i s’au mărit dările pentru a ce, prin acte şi publicaţiuni ori­ acoperi deficitele guvernării li­ciale ale însuşi ,guvernului ac­tual, calomnia îndrăsneaţă, cu care îşi pătase conştiinţa, fusese retractată. S’a dovedit pe baza documente­lor necontestate, că, la sfârşitul guvernării liberale trecute, nu numai că n’a rămas nici un de­ficit bugetar neacoperit, dar că, peste toate­ înzestrările ţării, fă­cute din resurse ordinare, nu din împrumuturi,­ cum era normal să se facă, au rămas stocuri de ma­teriale la C. F. R. și la R. M. S. in valoare de circa 5 miliarde lei. Iar pentru înzestrările noui ale țării, ce sunt necesare de făcut, guvernul liberal trecut a prevă­zut, în planul de stabilizare su­mele necesare din împrumutul aștern, pe care guvernul actual, după împrejurări, când îl re­vendică pentru sine ca un merit, când îl aruncă în sarcina parti­dului liberal, ca o nenorocire. * Aceste fapte le-a constatat și documentat broșura alcătuită de Cercul de Studii al Partidului Li­beral Reaua credinţă a d-lui Maniu, şi siguranţa ce are des­pre nepriceperea şi naivitatea partizanilor săi merge până a­­colo, încât afirmă că partidul li­beral a recunoscut în această broşură imaginarele d-sale defi­cite de 18 miliarde! In preajma a­egerilor, cu mentalitatea d-sale, şi cu falsa idee ce are despre bu­nul simţ al poporului român, poate că asemenea ridicole le­gende îi servesc. Numai că, guvernul naţional­­ţărănist nu mai e în măsură a reuza pe alţii. Poporul îi cere socoteală pentru faptele lui şi ziua răspunderilor 30 apropie. In 1929, primul an de guver­nare naţional-ţărănistă, dările au fost mărite cu 5,6 miliarde lei, peste dările existente în timpul guvernării liberale. Din toate țările încasate dela populaţie în 1829, nici o centimă n’a fost dată pentru rămăşiţele de plăţi ce ar fi lăsat guvernul liberal trecut.­berale. In expunerea de motive a bu­getului pe 1930 (p. 7) se recu­noaşte că „totalul creanţelor şi angajamentelor vechi, care­­se în­scriu în buget cu suma de 1.768 mii. lei, sunt achitate prin ră­măşiţele de încasări de dări, lă­sate la sfârşitul anului 1928, şi care sunt de 3.368 mii. lei. In bu­getul din 1929 nu s’au înscris şi nici nu s’a achitat nici o centimă din rămăşiţele de plăţi, din tre­cut. Şi atunci, ce este afirmaţia, reeditată la Cluj, că guvernul naţional-ţărăne­sc a cerut impo­zite noui şi a mărit pe cele vechi pentru a plăti deficite de 18 mi­­liar’de ale guvernului liberal” Nu e decât o imoralitate, cu care un prim-ministru îşi pătează con­ştiinţa pentru totdeauna. Cu toate cele 5,6 miliarde lei sporuri de impozite, bugetul a­­nului 1829 arată la 1 ianuarie 1930 un deficit de 4 miliarde lei, după datele oficioase ale minis­terului de finanţe. 9 Secătuirea populaţiei prin im­pozite mărite ,şi neputinţa gu­vernului de a-şi echilibra buge­tul, chiar cu sporurile de impo­zite, n’au înspăimântat guver­nul actual şi nu l-au întors de pe calea periculoasă, pe care e­ apu­cat. In bugetele pe 1930 a mai sporit cheltuelile cu circa 6 mi­liarde lei. Pentru a acoperi şi de­ficitul anului 1929, guvernul ac­tual e nevoit să ceară dela po­pulaţie sporuri de impozite ce s’ar evalua la 12—13 miliarde lei, mai mult decât impozitele exis­tente în 1928. Cât va putea incasa din aceste sporuri, ce soartă aş­teaptă are contribuabili cu aceste sarcini şi care este situaţia­ gos­podăriei statului cu această ri­sipă nemai­văzută, iată adevă­ratele răspunderi ale guvernării de azi. Calomnia adversarilor politici nu mai prinde; guvernul se cla­tină în faţa propriilor răspun­deri. NOTE Bmmmmmmmam CASA lui PARIANO De curând, a închis ochii dea pu­ruri, un bun român, la o vârstă pe cari puţini alţii o pot atinge. Dar cea­ ce a rămas de pe urma lui — şi aceasta priveşte arta noa­stră arhitectonică, este casa lui, într’un pur stil românesc, de pe bulevardul admirabil al Constan­ţei.­­Casa lui Pariano rămâne o ad­mirabilă exemplificare a stilului românesc introdus cu atâta price­pere artistică de marele Minen, în arhitectura orăşenească, şi înfru­museţează ■ un bulevard care ar face cinstea, oricărei staţiuni ma­rine. Dealtfel şi plasarea, casei lui Pariano este admirabilă, la un colţ de strada, ca domină marea, şi ■ se, poate vedea de pe vasele ce se apropie de port. Interiorul casei de altfel era bo­­wat­ în opere artistice, şi în la­­mpu­ri româneşti, căci Pariano era pe cât de sincer amator de artă, pe atâta de binevoitor faţă de ar­tiştii noştri. Am fi dorit, pentru­ că vorbim aci de bulevardul Constantei, ca buna idee ce a avut-o un Pariano şi­ im Menasă san de-a construi ca­se elegante şi estetice pe malul măreţi, ca ea să se generalizeze pen­tru­-ca­ minunata belvedere a Con­stantei să fie completata, lângă casa lui Pariano, cu un loc gol, pe care e vorba să se ridice monumentul comemorativ al eli­­berărei Dobrogei. Desigur proec­­tul e lăudabil. Dar dacă nu se va realiza, ar fi de dorit ca pe acest foc să nu se ridice ori­ce fel de casă, ci una care să continue gân­durile unui Pariano. Pe cea, mai frumoasă stradă, care învecineŞte ţi domină din înălţime marea şi portul dela Constanta, se cuvine ca, arhitectura să dea, eforturile ei estetice pentru a completa frumu- Hetca naturei, cu creaţia fantasiei. Pen­tru Constanta care s’a numit f&ră exagerare metaforică perla măr­ii Negre, nici-o gri­je de este­tică edilitară, nu este firește, inu­tilă. FETRONIUS Anglie protestează contra propagandei Sovietelor D­i Henderson, ministru al afaceri­lor străine ,a anunţat astăzi în Came­ra Comunelor că guvernul englez s’a Plâns guvernului sovietic în privinţa propagandei făcută de către Interna­­ţionala a 3-a. Intr’un ziar comunist din Londra a apărut un articol foarte violent cu privire la Anul nou. Gu­vernul englez a atras atenţiunea gu­vernului rus că o atare propagandă nu putea decât să dăuneze raportu­rilor amicale dintre cele două state (Danub.). IM HENDERSON ZI CU ZI Un profesor universitar d. Em. Antonescu se întreabă în „Uni­versul“: „Guvernul doarme şi răspundem : „Nu, ci visează cu ochii des­chişi “ Fiscul a pus dări şi pe diurnele parlamentarilor. Majoritarii s’au revoltat­, căci este mai uşor a pune dări pe al­ţii, de cât a­ le suporta însuşi ! D. Maniu a spus la Cluj : „Pentru­ ca să fiţi fericiţi nu puteţi fi guvernaţi de­cât de ar­deleni“. Şi erau unii cari acuzau pe d. Maniu de regionalism. O grofi­torul tirăpgitelor (La Cluj d-l Maniu a avut aerul să ia apărarea d-lui Iunian". am TREI CIRCULARI tervină decât ş­tiind­ când s’ar pro­duce tulburări. Ori, aceste autorităţi, din bandele de voinici. Deşi admi­răm scrupulozitatea d-lui Maniu, care a alcătuit două circulări, dar socotim că una singură ar fi fost suficientă, ad­resând­u-se doar acolo­­deşî indivizi. TIP ce priveşte rezulta­tele sfaturilor, voinicii vor şti cum să procedeze : după ce vor ataca şi vor bate în calitate de „voinici”, vor schingiui şi vor aresta in calitate de reprezentanţi ai „forţei publice”. In urmă d. Maniu va telegrafia în străi­nătate „succesele” şi va recolta aplauzele majorităţilor în calitate de democrat. Comcriia aceasta nu o joa­că d-sa pentru prima oară, aşa că îşi cunoaşte destul de bine rolul. A treia circulară a fost trimisă ma­­gistraturei, acele A.E.şi magistraturi pe care d. Iulian a maltratat-o în miş­carea recentă şi care ştie că se poate aştepta la orice din partea actualu­lui regim. Cum vor putea aceşti ma­gistraţi să-şi facă datoria când v­or fi înconjuraţi de bandele de voinic! D-l Maniu şeful suprem al bande­­lor de voinici a dat trei circulări pentru păstrarea ordinei şi asigura­ în cap cu proiecţii, fac parte şi ela­rea „libertăţii” alegerilor : trei mp­.......................... numen­te de făţărnicia iezuită. Ştiam că d. Maniu nu are simţul, răspunderei şi al, demnităţii locului ce-l ocupă. Şi poate , firesc. Căci după ce zece ani a agitat cele n­ai vulgare patimi, nu putea să capete, dela o zi la alta, seninătatea şi supe­­rioara gândire a omului de Stat. Nu ştiam însă, până la aceste circulări, că d-sa n’are nici simţul ridicolului. In adevăr, d. Maniu, drept răspuns la acuzaţiile opoziţiei în chestiunea organizării bandelor de voinici, cari ameninţă să transforme alegerile intr un război civil, găseşte cu cale, nu să dizolve aceste bande, ci să le dea anumite norme de conduită! Aceasta o face într'o primă circulară adresată „legiunilor” voiniceşti, pe care ie sfărueşte să nu provoace tul­burări şi te roagă frumos să nu ata­ce adversarii ! După acest strălucit început, d Maniu se gândeşte şi la conduita autorităţilor naţional-ţărăniste şi js şi, de „autorităţile” d-lui Maniu, pot trimite o alta circulară prin care la ghici chiar cei mai naivi dintre ce­­roagi, tot atât de frumos, să nu in­­tăţeni. Şi cu aceste trei circulări d. Maniu voeşte să arunce praf în ochii înal­tei Regenţe, în ochii opiniei publice din ţară şi a celei din streinătae. Nu este oare d-sa cu totul ridicol? Şef suprem al bandelor de voinici, pre­şedinte de consiliu şi ministru ad interim la interne,­­ d. Maniu ră­mâne tot micul politician regionalist toate apetiturile lor milenare și tot spiritu] lor îngust de dominare în interes de partid. Acesta nu este și nu a fost niciodată spiritul opiniei publica româneşti, ci cel mult al­es­ D. IULIAN: — Scasâ-mă, că sueam mic și mă Dat Sofii.. Problema dezarmărei navale Cu prilejul deschidere! Conferinţei im Londra statele semnatare ale pactului Kel­log. Prin această convenţie semna­tarii s’ar obliga să procedeze cu fie­care turburător a­l păcii, ca faţă de un stat pus în afara legii. Generalul Smuts va prezenta proectul său în zilele cele mai apropiate, preşedite­­lui Hoover. Dar după părerea gene­rală, nu este probabil că preşedintele Hoover să fie de acord cu acest proect. Mulţi americani admit că pentru Statele­ Unite ar fi o imposibilitate morală, ca să-­şi păstreze neutralita­tea faţă de unul care ar călca pactul Kellog, dar în acelaş timp declară că, opinia publică americană nu s’ar împăca cu un tratat obligator în această direcţie, deoarece un astfel de tratat ar desavua punctul de ve­dere în chestiunea „libertăţii mări­lor”, punct de vedere pe care Statele­ Unite l-au apărat timp de secole. Şi guvernul britanic este dealtfel de părere că Statele­ Unite în acest caz nu­­şi-ar menţine neutralitatea. După părerea sa, prin semnarea Agenţia ,,Ceps” a primit ciclu d-l de J­­ichha­m­ Steed, corespondentul sau din Londra următorul articol despre conferinţa din Londra : in faţa conferinţei, interesul cercuilor competinte se concen­trează în jurul fondului ei. Şi a­­ce­st fond are un factor necunos­cut, care poate hotărî asupra succe­sului sau insuccesului conferinţei. Acest factor este răspunsul la între­barea: dacă America va satisface apelul cuprins în memorandul fran­­cez din ziua de 20 Decembrie anul trecut, întreaga argumentare­­, memoran­dului francez se bazează pe superio­ritatea pactului Ligii Naţiunilor în ce priveşte eficacitatea lui în compa­raţie cu pactul de pace de la Paris. In schimb Statele-U Unite consideră pactul Kellog ca­ fiind mai eficace decât pactul Ligii Naţiunilor, deoa­rece semnatarii pactului Kellog res­ping războiul sub orice formă, ex­ceptând, bineînţeles, războiul ca mij­loc de apărare în caz de agresiune. Guvernul american nu socoate pac­tul Kellog ca putând înlocui pactul Societăţii Naţiunilor, dar crede că pactul Societăţii Naţiunilor este în­­tcăr­it, de pactul Kellog într’o aşa mă­sură, că nu e nevoe de sancţiuni. Din acest motiv şi din pricina, că opinia, publici americană nu e de acord ca să se stabilească în prealabil sanc­ţiuni pozitive contra statului agre­siv, nu este exclus că memorandul francez va duce la o violentă ciocni­re între ambele teze. Această posibilitate formează una din principalele temeri ale oameni­lor de stat englezi. Aceste temeri ar înceta când Statele­ Unite ar declara că nu vor fi neutrali, sau că nu se vor referi la „libertatea mărilor”, în raporturile cu tulburătorul păcii, pe care semnatarii pactului Societăţii Naţiunilor trebue să-i considere, după stipulaţiunile acestui pact, ca­slamic şi să-l trateze ca atare. Spe­ranţele că Statele­ Unite ar conveni la această declaraţie, sunt modeste. Fostul­­ ministru al Africei-de-Sud, generalul Smuts, propagă azi în America, ideia unei convenţii între pactului Kellog a intervenit ,virtual, ferinţei navale de la Geneva din 1927, înainte de semnarea pactului Kelrog. Primul lord al amiralităţii Mr. Ale­xander a declarat în prezent în mod public că în această reducere s’a ajuns graţie credinţei britanice în pactul Kellog. In cazul când confe­rinţa de la Londra ar trebui să ajun­gă la un punct mort , atunci ar fi posibilă o declaraţie a Marei Brita­nii că se aplică sancţiunile prevăzute în pactul Ligii şi cu preţul unei even­tuale neutralităţi americane. Fiind în vigoare pactul Kellog, pericolul este mai mic decât ar fi fost înainte, de­oarece Statele­ Unite se străduesc să ajungă la rezolvarea chestiunilor in­ternaţionale numai cu mijloace pa­cifiste. In căzut cel mai rău s’ar ajunge la un conflict între Anglia şi Statele-Unite, care s’ar rezolva la tri­bunalul internaţional dela Haga. D-l KELLOG (Continuare în pag. l­a­ lor în­vingătoare, iar drept com­se­­cință firească, o ofensivă din ce în ce mai hotărâtă și mai puternică a statelor învinse pentru a reduce cât mai mult din drepturile câști­gate de învingători. In aceasta fază, în urma conferin­ței dela Londra, s'a ajuns la plănui Daives şi apoi ioi conferinţa de la Această politică a guvernului ac­tual ne-a dus la cunoscutele trata­tive de la Viena. Uitând, drepturile statului nostru, el primea, nu nu­mai să­ discute cu reprezentanţ­ii Ungariei faimoasa despăgubire a optanlilor, dar să şi fixeze cuan­tumul ei, ce depăşea, suma de 1ou milioane lei aur. Trebue să accen­tuez că această politică, ce se du­rea la Viena, era exclusiv politica guvernului d-lui Maniu într'o ches-' Hune ce fusese adusă în renetle rânduri în faţa consiliului Socin­­tăţii, Naţiunilor şi­ îndrumată, pe singura, cale acceptabilă neutru sf'a­nd român, de guvernul liberal prin d. Tiulescu. Guvernul liberal își fixase astfel punctul său de vedere : S’/did român ar fi v­uiHit primt, ca și anumite cazuri hxrepţîoncde, să facă rectificări unor cm­n.furi­le erori săvârşite cu prilejul ex­proprierii • în nici im caz el nul putea îngădui să se discute drep­tul lui de a face reforme­ interne, după cum nu, putea nici, accepta să se creeze un regim de inegaltate în aplicarea lor. Privitor la despăgubiri, în cunu­­rile în cari s'ar fi făcut vrr.o eroa­re în aplicarea reformei.­ Statul ro­mân putea conveni, ca, ultimă con­cesiune, ca plata adelor despăgubiri să fie dedusă din creanţa Pe­r'nre­ti ornanta o are asupra Ungariei.­ Carijiunt soluţiile Nu pot intra în detaliile soluţiu­­niior dela Haga, întucât nu sunt­­ destul de cunoscute. Din infor­­maţiunile date de presă reesc ur­mătoarele : 1­— Din punct de vedere general, nu s'a ajuns la regularea complec­tă şi definitivă, a reparaţiilor. Dacă Statele mari au avut de suferit­ du­pă urma nerestabilrii unei situa­­ţiuni normale, cu atât mai mult au avut de suferit cele mici. Din punct de vedere românesc, dacă regularea este astfel complectă şi definitivă, nu poate fi decât bine­venită, punându-se astfel capăt­ u­­nei­ situațiuni de care se foloseau toţi cei ce căutau prilej de a zădăr­nici efectele războiului. 2.— S-a reparat de către un for internaţional greşeala făcută la Viena de actualul guvern român, greşeală care făcea jocul Ungariei agresive în dauna Statului şi con­tribuabilului român. 2.­ A triumfat punctul de ve­dere al guvernului­ liberal susţinut la Geneva în chestiunea optanţilor după discuţiile dela Haga Din discuţiunile conferinţei de la Haga şi din rezultatele ei, socotesc că acei care sunt chemaţi să apere peste hotare interesele României trebue să tragă pentru viitor urmă­toarele învăţăminte''. a) Că din stat nu trebue, prin trio politică de umilinţă,­să renunţe cu atâta uşurinţă, la drepturile lui întemeiate, ci, să se apere în­ toate împrejurările şi cu toată hotărâ­ea. b) Mai ales în situaţiunea actua­­la, trebue să ne folosim de solida-­ ritatea bine înţeleasă a statelor Mi­cei înţelegeri în chestiunile mari ce le interesează. Dat­orită acestei solidarităţi s‘a putut repara, pe baza punctului de vedere anterior de România la Geneva, greşeala înfăptuită de guvernul actual când s‘a prezentat izolat la Viena. e) Trebue să se recunoască, că în această chestiune continuitatea po­­litică, atât de indispensabilă în­­mij­locul prefacerilor de după război­, şi-a produs efectele binefăcătoare, într'un moment când cu atâta u­­şurinţă şi inconştienţă se slăbesc mijloacele diplomatice de, apărare ale ţării în, afară, prezenţa, Ii­hu Titulescu la Geneva şi apoi la Ha­ga a făcut nu numai să se reia teza susţinută de guvernul liberal... la Geneva, dar a contribuit să­­ se în­lăture .marea greşeală înfăptuită de guvernul d-lui Maniu la Viena D. Titulescu a adus, astfel ţării, un serviciu prin faptul că nu s'a Planul Young Un interview al d-lui VINTILA BRATSâNU — Asupra rezultatelor conferinţei dela Haga — „Universul” de astăzi publică urmă­­ păgubirile cuvenite României şi rezultat­e­ obţinute la Haga­în ultima conferinţă a miniştri­lor de finanţe ediaţi, din Ianuarie 1926, România care fusese atât d­e nedreptăţită la Spa, înlăturase pre­­tenţiunile Ungariei la despăgubiri, atât pentru acţiunea noastră mi­litară la Budapesta, cât şi pentru bunurile cedate, — despăgubiri care ar fi transformat România dintr'un stat creditor într'un stat debitor. După această conferinţă, nu ne­ar fi rămas decât să urmărim — In măsura în care ar fi fost cu pu­tinţă — majorarea cotei 'atât de nedrepte ce ne fusese acordată la ■Spa. Precum aminteam mai su­s, în această perioadă s'a manifestat din ce în m mai pronunţat politica-.a­­gresivă a Ungariei, care a găsit pe de o parte, în situaţiunea generală o atmosferă din re ii re mai'Priel­nica şi pr. de altă parte, în ultimul tim­n, o atitudine măi nu fin hotă­râtă chiar d­in partea Statului ro­mân pentru apărarea drepturilor lui. Tratativele de la Visna torul interview cu d. Vintilă Bră­tianu : — Care este părerea d-voastră, asupra rezultatelor Conferinţei de la Haga din­ punctul de vedere al intereselor României ? — Pentru a ‘judeca în mod obiec­tiv roadele acestei conferinţe, tre­bue să, le examinăm ţinând seamă de întreaga evoluţie a chestiunei şi de cadrul general în care s‘a des­făşurat politica reparaţiunilor. N'am pretenţiunea să pot examina în întregime, într'un interview, o chestiune atât de complexă şi care a evoluat într'o perioadă atât de lungă. Chestiunea reparaţiunilor a tre­cut, in decurs de mai bine de zece ani, prin două, faze principale: în­tâia, în cursul căreia s'au detailat prescripţiunile tratatelor, căutân­­du-se să se stabilească drepturile şi îndatoririle respective. Conferin­ţele care au urmat după încheerea t­ratatelor de pace, au avut de scop formal precizarea lor. Aceste con­ferinţa, ţinute exclusiv între foştii aim.e››, au modificat multe din prin­cipiile generale stabilite prin tra­taic, aplicând celor mai mici şi mai­ îndepărtaţi dintre ai, un regim care n’a fost întotdeauna un regim de dreptate şi de egalitate. Pe de altă parte,­ prin neparticiparea directă la discutiuni a unora dintre statele citate, clasate ca state cu interese limitate, s’a ajuns la formula dela Spa, uitându-se că importanţei sa­­crificiilor­ făcute in comun nu pou­te fi luată în consider­alie exclusiv nună întinderea, şi numărul popu­laţiei statelor respective. Ofensiva Statelor învinse România a fost una din ţările cele­­mai nedreptăţite prin hotărâ­­.HIo acestei conferințe. ... I Jh faza a doua, s'a simţit, din ce ear­ nu stie sa vada lucrurile c.ccât L ( cc '­­ u u ({ß soUdavU,aic pnn prizma celor o sută, întrupând ,ß ai;atuor de eri, dovedită în ih o­sebi prin politica dusă după in­­cheerea păr,ei, de către un factor atât de important în economia mon­dială,­ cum sunt Statele Unite ale Americei. Această situaţie a adus lei maghiare, deprinsă cu' teroarea ''slăbirea drepturilor tuturor slab­­albă ca şi cu acea roşie. Circulurile de operată nu ascund ni­mic. Ele dovedesc doar că guvernul voeşte să se pună la adăpostul unui paravan atunci când provocările şi acţiunea voinicilor vor duce la tul­burări sângeroase. Acest slab paravan va servi, însă foarte puţin guvernului Maniu. Lu­mină deplină se va face. Va fi un apus roş de sângele vărsat de asasi­nii plătiţi. Haga, prin care trebuia să se tran­­­şeze în mod definitiv chestiunea reparaţiunilor. Problema revizuirii reparaţiilor I—fu ii mi ti uliii mu I ii imnTin rtrmin-Tvn din nou, acea situaţie, când preşe­­dintele Wilson a declarat, cu prile­jul conferinţei de pace de la Paris, că libertatea mării a pierdut întreaga importanţă, deoarece „n’ar fi neu­trali în Liga Naţiunilor”. Una din chestiunile la care se gândeşte gu-­ vernul britanic este problema dacă­ Marea Britanie n’ar trebui să d­ecla-­ re deschis că, politica desarmării e clădită pe presupunerea că Statele- Unite nu-şi vor păstra neutralitatea. Delegaţia americană ar fi atunci ne­voită să se ralieze sau să respingă această interpretare a politicei ame­ricane. Şi situaţia ar fi, prin acea­sta, clarificată, într-o direcţie Marea Britanie a şi ţinut seamă de pactul Kellog, Con­venţia provizorie navală angro-ame­­ricanăt, care a fost negociată înainte de vizita lui Macdonald în Statele­ Unite şi înainte de vizita la preşe­dintele Hoover în octombrie anul trecut, a depins de evaluarea nevoi­lor navale britanice de amiralitatea engleză şi nu a luat deloc în conside­raţie forţele navale americane. Prin această evaluare, s’a stabilit numă­rul crucişătoarelor, cari ar fi necesar la apărarea legăturilor maritime şi a transporturilor, la 50 în loc de 70lre state şi regulării drepturilor ce după cum s’a cerut cu prilejul con- decurgeau din tratate. Toate sta-tele s'au­ convins că nu se poate a­­junge la acest rezultat, decât prin­tr'o revizuire generală şi definitivă a chestiunii reparaţiunilor. Era şi în interesul învingătorilor de ai se ajunge la lichidarea ultimelor­ ră­măşiţe ale războiului. Atitudinea avută în ultimul timp de cele din­tâi, putea, să aducă noui greutăţi în relaţiunile chiar dintre aliaţi. Este suficient să reamintesc atitu­dinea din ultima, vreme a Ungariei şi pe care o socotesc caracteristică Nedreptatea dela Spa Severitatea prescripţiunilor tra­tatelor, lunga lor durată de apli­care, au adus în mod firesc, pe­ mă­şti,la trecerea­ timpului, o slăbire a lor. Conferinţa dela Iiaga este de fapt efectul final al acestor, gre­şeli. Precum lumea se ostenise de răz­boiul ce ţinuse­­ ani, tot astfel a­­ceeaş lume, după mai bine de l6 ani, s'a ostenit de toate fricţiunile şi dificultăţile întâmpinate în ca­lea normalizării raporturilor din­ încercările recente ale contelui Bethlen oglindesc această înceată transformare a învinşilor în învin­­gători, de care vorbea,­ un repre­zentant al unui stat aliat, chiar în timpul conferinţei de pace. In lumina, acestei evolutiuni și în acest cadru, trebuesc privite A°s D I VINTILA BRATIAN U

Next