Viitorul, ianuarie 1930 (Anul 22, nr. 6568-6591)
1930-01-24 / nr. 6586
Anul al doue zeci $1 doilea No. 6586 6 PACINI if&nerl 24 ianuarie 19^0 «'""".V1" , «o, 'f \ V iitor 3 LEI EX. 1» TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE ABONAMENTE IN TARA Un an — — 700 i Șase luni — — 350 Trei luni — — 200 jBWWmUWWMB—BMW— In streinatala Unui------ 1400 io) Șase Ioni — — 700 , Trei luni------400 . redacţia» administraţia BUCUREŞTI STRADA EDGAR OUIRET Ro. 2 I! STRADA R. POINCARE «a. I? Telefoanofer Direcţia S51/23; Redacţia şi Administraţia 349/28 şi 30S/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia Ilarului, Strada & Poincare W şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele ospubiicate se deru$ 3 LEI EX. in TARA 6 LEI EX. fel STRAIHATATE Responsabilităţile politicii FINANCIARE a GUVERNULUI ACTUAL Legenda deficitelor bugetare ale guvernării liberale este adusă din nou ca o armă de luptă politică. D. Maniu, bazat pe ignoranţa şi naivitatea celor 100, Sfidăm pe primul-ministru sau pe pătimaşul său ministru de finanţe să afirme că nu e adevărat. Şi atunci, de ce se încearcă să se amăgească poporul, spunându-ia repetat-o din nou la Cluj, după ce că i s’au mărit dările pentru a ce, prin acte şi publicaţiuni ori acoperi deficitele guvernării liciale ale însuşi ,guvernului actual, calomnia îndrăsneaţă, cu care îşi pătase conştiinţa, fusese retractată. S’a dovedit pe baza documentelor necontestate, că, la sfârşitul guvernării liberale trecute, nu numai că n’a rămas nici un deficit bugetar neacoperit, dar că, peste toate înzestrările ţării, făcute din resurse ordinare, nu din împrumuturi, cum era normal să se facă, au rămas stocuri de materiale la C. F. R. și la R. M. S. in valoare de circa 5 miliarde lei. Iar pentru înzestrările noui ale țării, ce sunt necesare de făcut, guvernul liberal trecut a prevăzut, în planul de stabilizare sumele necesare din împrumutul aștern, pe care guvernul actual, după împrejurări, când îl revendică pentru sine ca un merit, când îl aruncă în sarcina partidului liberal, ca o nenorocire. * Aceste fapte le-a constatat și documentat broșura alcătuită de Cercul de Studii al Partidului Liberal Reaua credinţă a d-lui Maniu, şi siguranţa ce are despre nepriceperea şi naivitatea partizanilor săi merge până acolo, încât afirmă că partidul liberal a recunoscut în această broşură imaginarele d-sale deficite de 18 miliarde! In preajma aegerilor, cu mentalitatea d-sale, şi cu falsa idee ce are despre bunul simţ al poporului român, poate că asemenea ridicole legende îi servesc. Numai că, guvernul naţionalţărănist nu mai e în măsură a reuza pe alţii. Poporul îi cere socoteală pentru faptele lui şi ziua răspunderilor 30 apropie. In 1929, primul an de guvernare naţional-ţărănistă, dările au fost mărite cu 5,6 miliarde lei, peste dările existente în timpul guvernării liberale. Din toate țările încasate dela populaţie în 1829, nici o centimă n’a fost dată pentru rămăşiţele de plăţi ce ar fi lăsat guvernul liberal trecut.berale. In expunerea de motive a bugetului pe 1930 (p. 7) se recunoaşte că „totalul creanţelor şi angajamentelor vechi, carese înscriu în buget cu suma de 1.768 mii. lei, sunt achitate prin rămăşiţele de încasări de dări, lăsate la sfârşitul anului 1928, şi care sunt de 3.368 mii. lei. In bugetul din 1929 nu s’au înscris şi nici nu s’a achitat nici o centimă din rămăşiţele de plăţi, din trecut. Şi atunci, ce este afirmaţia, reeditată la Cluj, că guvernul naţional-ţărănesc a cerut impozite noui şi a mărit pe cele vechi pentru a plăti deficite de 18 miliar’de ale guvernului liberal” Nu e decât o imoralitate, cu care un prim-ministru îşi pătează conştiinţa pentru totdeauna. Cu toate cele 5,6 miliarde lei sporuri de impozite, bugetul anului 1829 arată la 1 ianuarie 1930 un deficit de 4 miliarde lei, după datele oficioase ale ministerului de finanţe. 9 Secătuirea populaţiei prin impozite mărite ,şi neputinţa guvernului de a-şi echilibra bugetul, chiar cu sporurile de impozite, n’au înspăimântat guvernul actual şi nu l-au întors de pe calea periculoasă, pe care e apucat. In bugetele pe 1930 a mai sporit cheltuelile cu circa 6 miliarde lei. Pentru a acoperi şi deficitul anului 1929, guvernul actual e nevoit să ceară dela populaţie sporuri de impozite ce s’ar evalua la 12—13 miliarde lei, mai mult decât impozitele existente în 1928. Cât va putea incasa din aceste sporuri, ce soartă aşteaptă are contribuabili cu aceste sarcini şi care este situaţia gospodăriei statului cu această risipă nemaivăzută, iată adevăratele răspunderi ale guvernării de azi. Calomnia adversarilor politici nu mai prinde; guvernul se clatină în faţa propriilor răspunderi. NOTE Bmmmmmmmam CASA lui PARIANO De curând, a închis ochii dea pururi, un bun român, la o vârstă pe cari puţini alţii o pot atinge. Dar cea ce a rămas de pe urma lui — şi aceasta priveşte arta noastră arhitectonică, este casa lui, într’un pur stil românesc, de pe bulevardul admirabil al Constanţei.Casa lui Pariano rămâne o admirabilă exemplificare a stilului românesc introdus cu atâta pricepere artistică de marele Minen, în arhitectura orăşenească, şi înfrumuseţează ■ un bulevard care ar face cinstea, oricărei staţiuni marine. Dealtfel şi plasarea, casei lui Pariano este admirabilă, la un colţ de strada, ca domină marea, şi ■ se, poate vedea de pe vasele ce se apropie de port. Interiorul casei de altfel era bowat în opere artistice, şi în lampuri româneşti, căci Pariano era pe cât de sincer amator de artă, pe atâta de binevoitor faţă de artiştii noştri. Am fi dorit, pentru că vorbim aci de bulevardul Constantei, ca buna idee ce a avut-o un Pariano şi im Menasă san de-a construi case elegante şi estetice pe malul măreţi, ca ea să se generalizeze pentru-ca minunata belvedere a Constantei să fie completata, lângă casa lui Pariano, cu un loc gol, pe care e vorba să se ridice monumentul comemorativ al eliberărei Dobrogei. Desigur proectul e lăudabil. Dar dacă nu se va realiza, ar fi de dorit ca pe acest foc să nu se ridice orice fel de casă, ci una care să continue gândurile unui Pariano. Pe cea, mai frumoasă stradă, care învecineŞte ţi domină din înălţime marea şi portul dela Constanta, se cuvine ca, arhitectura să dea, eforturile ei estetice pentru a completa frumu- Hetca naturei, cu creaţia fantasiei. Pentru Constanta care s’a numit f&ră exagerare metaforică perla mării Negre, nici-o grije de estetică edilitară, nu este firește, inutilă. FETRONIUS Anglie protestează contra propagandei Sovietelor Di Henderson, ministru al afacerilor străine ,a anunţat astăzi în Camera Comunelor că guvernul englez s’a Plâns guvernului sovietic în privinţa propagandei făcută de către Internaţionala a 3-a. Intr’un ziar comunist din Londra a apărut un articol foarte violent cu privire la Anul nou. Guvernul englez a atras atenţiunea guvernului rus că o atare propagandă nu putea decât să dăuneze raporturilor amicale dintre cele două state (Danub.). IM HENDERSON ZI CU ZI Un profesor universitar d. Em. Antonescu se întreabă în „Universul“: „Guvernul doarme şi răspundem : „Nu, ci visează cu ochii deschişi “ Fiscul a pus dări şi pe diurnele parlamentarilor. Majoritarii s’au revoltat, căci este mai uşor a pune dări pe alţii, de cât a le suporta însuşi ! D. Maniu a spus la Cluj : „Pentru ca să fiţi fericiţi nu puteţi fi guvernaţi decât de ardeleni“. Şi erau unii cari acuzau pe d. Maniu de regionalism. O grofitorul tirăpgitelor (La Cluj d-l Maniu a avut aerul să ia apărarea d-lui Iunian". am TREI CIRCULARI tervină decât ştiind când s’ar produce tulburări. Ori, aceste autorităţi, din bandele de voinici. Deşi admirăm scrupulozitatea d-lui Maniu, care a alcătuit două circulări, dar socotim că una singură ar fi fost suficientă, adresându-se doar acolodeşî indivizi. TIP ce priveşte rezultatele sfaturilor, voinicii vor şti cum să procedeze : după ce vor ataca şi vor bate în calitate de „voinici”, vor schingiui şi vor aresta in calitate de reprezentanţi ai „forţei publice”. In urmă d. Maniu va telegrafia în străinătate „succesele” şi va recolta aplauzele majorităţilor în calitate de democrat. Comcriia aceasta nu o joacă d-sa pentru prima oară, aşa că îşi cunoaşte destul de bine rolul. A treia circulară a fost trimisă magistraturei, acele A.E.şi magistraturi pe care d. Iulian a maltratat-o în mişcarea recentă şi care ştie că se poate aştepta la orice din partea actualului regim. Cum vor putea aceşti magistraţi să-şi facă datoria când vor fi înconjuraţi de bandele de voinic! D-l Maniu şeful suprem al bandelor de voinici a dat trei circulări pentru păstrarea ordinei şi asigura în cap cu proiecţii, fac parte şi elarea „libertăţii” alegerilor : trei mp.......................... numente de făţărnicia iezuită. Ştiam că d. Maniu nu are simţul, răspunderei şi al, demnităţii locului ce-l ocupă. Şi poate , firesc. Căci după ce zece ani a agitat cele nai vulgare patimi, nu putea să capete, dela o zi la alta, seninătatea şi superioara gândire a omului de Stat. Nu ştiam însă, până la aceste circulări, că d-sa n’are nici simţul ridicolului. In adevăr, d. Maniu, drept răspuns la acuzaţiile opoziţiei în chestiunea organizării bandelor de voinici, cari ameninţă să transforme alegerile intr un război civil, găseşte cu cale, nu să dizolve aceste bande, ci să le dea anumite norme de conduită! Aceasta o face într'o primă circulară adresată „legiunilor” voiniceşti, pe care ie sfărueşte să nu provoace tulburări şi te roagă frumos să nu atace adversarii ! După acest strălucit început, d Maniu se gândeşte şi la conduita autorităţilor naţional-ţărăniste şi js şi, de „autorităţile” d-lui Maniu, pot trimite o alta circulară prin care la ghici chiar cei mai naivi dintre ceroagi, tot atât de frumos, să nu intăţeni. Şi cu aceste trei circulări d. Maniu voeşte să arunce praf în ochii înaltei Regenţe, în ochii opiniei publice din ţară şi a celei din streinătae. Nu este oare d-sa cu totul ridicol? Şef suprem al bandelor de voinici, preşedinte de consiliu şi ministru ad interim la interne, d. Maniu rămâne tot micul politician regionalist toate apetiturile lor milenare și tot spiritu] lor îngust de dominare în interes de partid. Acesta nu este și nu a fost niciodată spiritul opiniei publica româneşti, ci cel mult ales D. IULIAN: — Scasâ-mă, că sueam mic și mă Dat Sofii.. Problema dezarmărei navale Cu prilejul deschidere! Conferinţei im Londra statele semnatare ale pactului Kellog. Prin această convenţie semnatarii s’ar obliga să procedeze cu fiecare turburător al păcii, ca faţă de un stat pus în afara legii. Generalul Smuts va prezenta proectul său în zilele cele mai apropiate, preşeditelui Hoover. Dar după părerea generală, nu este probabil că preşedintele Hoover să fie de acord cu acest proect. Mulţi americani admit că pentru Statele Unite ar fi o imposibilitate morală, ca să-şi păstreze neutralitatea faţă de unul care ar călca pactul Kellog, dar în acelaş timp declară că, opinia publică americană nu s’ar împăca cu un tratat obligator în această direcţie, deoarece un astfel de tratat ar desavua punctul de vedere în chestiunea „libertăţii mărilor”, punct de vedere pe care Statele Unite l-au apărat timp de secole. Şi guvernul britanic este dealtfel de părere că Statele Unite în acest caz nuşi-ar menţine neutralitatea. După părerea sa, prin semnarea Agenţia ,,Ceps” a primit ciclu d-l de Jichham Steed, corespondentul sau din Londra următorul articol despre conferinţa din Londra : in faţa conferinţei, interesul cercuilor competinte se concentrează în jurul fondului ei. Şi acest fond are un factor necunoscut, care poate hotărî asupra succesului sau insuccesului conferinţei. Acest factor este răspunsul la întrebarea: dacă America va satisface apelul cuprins în memorandul francez din ziua de 20 Decembrie anul trecut, întreaga argumentare, memorandului francez se bazează pe superioritatea pactului Ligii Naţiunilor în ce priveşte eficacitatea lui în comparaţie cu pactul de pace de la Paris. In schimb Statele-U Unite consideră pactul Kellog ca fiind mai eficace decât pactul Ligii Naţiunilor, deoarece semnatarii pactului Kellog resping războiul sub orice formă, exceptând, bineînţeles, războiul ca mijloc de apărare în caz de agresiune. Guvernul american nu socoate pactul Kellog ca putând înlocui pactul Societăţii Naţiunilor, dar crede că pactul Societăţii Naţiunilor este întcărit, de pactul Kellog într’o aşa măsură, că nu e nevoe de sancţiuni. Din acest motiv şi din pricina, că opinia, publici americană nu e de acord ca să se stabilească în prealabil sancţiuni pozitive contra statului agresiv, nu este exclus că memorandul francez va duce la o violentă ciocnire între ambele teze. Această posibilitate formează una din principalele temeri ale oamenilor de stat englezi. Aceste temeri ar înceta când Statele Unite ar declara că nu vor fi neutrali, sau că nu se vor referi la „libertatea mărilor”, în raporturile cu tulburătorul păcii, pe care semnatarii pactului Societăţii Naţiunilor trebue să-i considere, după stipulaţiunile acestui pact, caslamic şi să-l trateze ca atare. Speranţele că Statele Unite ar conveni la această declaraţie, sunt modeste. Fostul ministru al Africei-de-Sud, generalul Smuts, propagă azi în America, ideia unei convenţii între pactului Kellog a intervenit ,virtual, ferinţei navale de la Geneva din 1927, înainte de semnarea pactului Kelrog. Primul lord al amiralităţii Mr. Alexander a declarat în prezent în mod public că în această reducere s’a ajuns graţie credinţei britanice în pactul Kellog. In cazul când conferinţa de la Londra ar trebui să ajungă la un punct mort , atunci ar fi posibilă o declaraţie a Marei Britanii că se aplică sancţiunile prevăzute în pactul Ligii şi cu preţul unei eventuale neutralităţi americane. Fiind în vigoare pactul Kellog, pericolul este mai mic decât ar fi fost înainte, deoarece Statele Unite se străduesc să ajungă la rezolvarea chestiunilor internaţionale numai cu mijloace pacifiste. In căzut cel mai rău s’ar ajunge la un conflict între Anglia şi Statele-Unite, care s’ar rezolva la tribunalul internaţional dela Haga. D-l KELLOG (Continuare în pag. la lor învingătoare, iar drept comsecință firească, o ofensivă din ce în ce mai hotărâtă și mai puternică a statelor învinse pentru a reduce cât mai mult din drepturile câștigate de învingători. In aceasta fază, în urma conferinței dela Londra, s'a ajuns la plănui Daives şi apoi ioi conferinţa de la Această politică a guvernului actual ne-a dus la cunoscutele tratative de la Viena. Uitând, drepturile statului nostru, el primea, nu numai să discute cu reprezentanţii Ungariei faimoasa despăgubire a optanlilor, dar să şi fixeze cuantumul ei, ce depăşea, suma de 1ou milioane lei aur. Trebue să accentuez că această politică, ce se durea la Viena, era exclusiv politica guvernului d-lui Maniu într'o ches-' Hune ce fusese adusă în renetle rânduri în faţa consiliului Socintăţii, Naţiunilor şi îndrumată, pe singura, cale acceptabilă neutru sf'and român, de guvernul liberal prin d. Tiulescu. Guvernul liberal își fixase astfel punctul său de vedere : S’/did român ar fi vuiHit primt, ca și anumite cazuri hxrepţîoncde, să facă rectificări unor cmn.furile erori săvârşite cu prilejul exproprierii • în nici im caz el nul putea îngădui să se discute dreptul lui de a face reforme interne, după cum nu, putea nici, accepta să se creeze un regim de inegaltate în aplicarea lor. Privitor la despăgubiri, în cunurile în cari s'ar fi făcut vrr.o eroare în aplicarea reformei. Statul român putea conveni, ca, ultimă concesiune, ca plata adelor despăgubiri să fie dedusă din creanţa Per'nreti ornanta o are asupra Ungariei. Carijiunt soluţiile Nu pot intra în detaliile soluţiuniior dela Haga, întucât nu sunt destul de cunoscute. Din informaţiunile date de presă reesc următoarele : 1— Din punct de vedere general, nu s'a ajuns la regularea complectă şi definitivă, a reparaţiilor. Dacă Statele mari au avut de suferit după urma nerestabilrii unei situaţiuni normale, cu atât mai mult au avut de suferit cele mici. Din punct de vedere românesc, dacă regularea este astfel complectă şi definitivă, nu poate fi decât binevenită, punându-se astfel capăt unei situațiuni de care se foloseau toţi cei ce căutau prilej de a zădărnici efectele războiului. 2.— S-a reparat de către un for internaţional greşeala făcută la Viena de actualul guvern român, greşeală care făcea jocul Ungariei agresive în dauna Statului şi contribuabilului român. 2. A triumfat punctul de vedere al guvernului liberal susţinut la Geneva în chestiunea optanţilor după discuţiile dela Haga Din discuţiunile conferinţei de la Haga şi din rezultatele ei, socotesc că acei care sunt chemaţi să apere peste hotare interesele României trebue să tragă pentru viitor următoarele învăţăminte''. a) Că din stat nu trebue, prin trio politică de umilinţă,să renunţe cu atâta uşurinţă, la drepturile lui întemeiate, ci, să se apere în toate împrejurările şi cu toată hotărâea. b) Mai ales în situaţiunea actuala, trebue să ne folosim de solida- ritatea bine înţeleasă a statelor Micei înţelegeri în chestiunile mari ce le interesează. Datorită acestei solidarităţi s‘a putut repara, pe baza punctului de vedere anterior de România la Geneva, greşeala înfăptuită de guvernul actual când s‘a prezentat izolat la Viena. e) Trebue să se recunoască, că în această chestiune continuitatea politică, atât de indispensabilă înmijlocul prefacerilor de după război, şi-a produs efectele binefăcătoare, într'un moment când cu atâta uşurinţă şi inconştienţă se slăbesc mijloacele diplomatice de, apărare ale ţării în, afară, prezenţa, Iihu Titulescu la Geneva şi apoi la Haga a făcut nu numai să se reia teza susţinută de guvernul liberal... la Geneva, dar a contribuit să se înlăture .marea greşeală înfăptuită de guvernul d-lui Maniu la Viena D. Titulescu a adus, astfel ţării, un serviciu prin faptul că nu s'a Planul Young Un interview al d-lui VINTILA BRATSâNU — Asupra rezultatelor conferinţei dela Haga — „Universul” de astăzi publică urmă păgubirile cuvenite României şi rezultate obţinute la Hagaîn ultima conferinţă a miniştrilor de finanţe ediaţi, din Ianuarie 1926, România care fusese atât de nedreptăţită la Spa, înlăturase pretenţiunile Ungariei la despăgubiri, atât pentru acţiunea noastră militară la Budapesta, cât şi pentru bunurile cedate, — despăgubiri care ar fi transformat România dintr'un stat creditor într'un stat debitor. După această conferinţă, nu near fi rămas decât să urmărim — In măsura în care ar fi fost cu putinţă — majorarea cotei 'atât de nedrepte ce ne fusese acordată la ■Spa. Precum aminteam mai sus, în această perioadă s'a manifestat din ce în m mai pronunţat politica-.agresivă a Ungariei, care a găsit pe de o parte, în situaţiunea generală o atmosferă din re ii re mai'Prielnica şi pr. de altă parte, în ultimul timn, o atitudine măi nu fin hotărâtă chiar din partea Statului român pentru apărarea drepturilor lui. Tratativele de la Visna torul interview cu d. Vintilă Brătianu : — Care este părerea d-voastră, asupra rezultatelor Conferinţei de la Haga din punctul de vedere al intereselor României ? — Pentru a ‘judeca în mod obiectiv roadele acestei conferinţe, trebue să, le examinăm ţinând seamă de întreaga evoluţie a chestiunei şi de cadrul general în care s‘a desfăşurat politica reparaţiunilor. N'am pretenţiunea să pot examina în întregime, într'un interview, o chestiune atât de complexă şi care a evoluat într'o perioadă atât de lungă. Chestiunea reparaţiunilor a trecut, in decurs de mai bine de zece ani, prin două, faze principale: întâia, în cursul căreia s'au detailat prescripţiunile tratatelor, căutându-se să se stabilească drepturile şi îndatoririle respective. Conferinţele care au urmat după încheerea tratatelor de pace, au avut de scop formal precizarea lor. Aceste conferinţa, ţinute exclusiv între foştii aim.e››, au modificat multe din principiile generale stabilite prin trataic, aplicând celor mai mici şi mai îndepărtaţi dintre ai, un regim care n’a fost întotdeauna un regim de dreptate şi de egalitate. Pe de altă parte, prin neparticiparea directă la discutiuni a unora dintre statele citate, clasate ca state cu interese limitate, s’a ajuns la formula dela Spa, uitându-se că importanţei sacrificiilor făcute in comun nu poute fi luată în consideralie exclusiv nună întinderea, şi numărul populaţiei statelor respective. Ofensiva Statelor învinse România a fost una din ţările celemai nedreptăţite prin hotărâ.HIo acestei conferințe. ... I Jh faza a doua, s'a simţit, din ce ear nu stie sa vada lucrurile c.ccât L ( cc ' u u ({ß soUdavU,aic pnn prizma celor o sută, întrupând ,ß ai;atuor de eri, dovedită în ih osebi prin politica dusă după incheerea păr,ei, de către un factor atât de important în economia mondială, cum sunt Statele Unite ale Americei. Această situaţie a adus lei maghiare, deprinsă cu' teroarea ''slăbirea drepturilor tuturor slabalbă ca şi cu acea roşie. Circulurile de operată nu ascund nimic. Ele dovedesc doar că guvernul voeşte să se pună la adăpostul unui paravan atunci când provocările şi acţiunea voinicilor vor duce la tulburări sângeroase. Acest slab paravan va servi, însă foarte puţin guvernului Maniu. Lumină deplină se va face. Va fi un apus roş de sângele vărsat de asasinii plătiţi. Haga, prin care trebuia să se tranşeze în mod definitiv chestiunea reparaţiunilor. Problema revizuirii reparaţiilor I—fu ii mi ti uliii mu I ii imnTin rtrmin-Tvn din nou, acea situaţie, când preşedintele Wilson a declarat, cu prilejul conferinţei de pace de la Paris, că libertatea mării a pierdut întreaga importanţă, deoarece „n’ar fi neutrali în Liga Naţiunilor”. Una din chestiunile la care se gândeşte gu- vernul britanic este problema dacă Marea Britanie n’ar trebui să decla- re deschis că, politica desarmării e clădită pe presupunerea că Statele- Unite nu-şi vor păstra neutralitatea. Delegaţia americană ar fi atunci nevoită să se ralieze sau să respingă această interpretare a politicei americane. Şi situaţia ar fi, prin aceasta, clarificată, într-o direcţie Marea Britanie a şi ţinut seamă de pactul Kellog, Convenţia provizorie navală angro-americanăt, care a fost negociată înainte de vizita lui Macdonald în Statele Unite şi înainte de vizita la preşedintele Hoover în octombrie anul trecut, a depins de evaluarea nevoilor navale britanice de amiralitatea engleză şi nu a luat deloc în consideraţie forţele navale americane. Prin această evaluare, s’a stabilit numărul crucişătoarelor, cari ar fi necesar la apărarea legăturilor maritime şi a transporturilor, la 50 în loc de 70lre state şi regulării drepturilor ce după cum s’a cerut cu prilejul con- decurgeau din tratate. Toate sta-tele s'au convins că nu se poate ajunge la acest rezultat, decât printr'o revizuire generală şi definitivă a chestiunii reparaţiunilor. Era şi în interesul învingătorilor de ai se ajunge la lichidarea ultimelor rămăşiţe ale războiului. Atitudinea avută în ultimul timp de cele dintâi, putea, să aducă noui greutăţi în relaţiunile chiar dintre aliaţi. Este suficient să reamintesc atitudinea din ultima, vreme a Ungariei şi pe care o socotesc caracteristică Nedreptatea dela Spa Severitatea prescripţiunilor tratatelor, lunga lor durată de aplicare, au adus în mod firesc, pe măşti,la trecerea timpului, o slăbire a lor. Conferinţa dela Iiaga este de fapt efectul final al acestor, greşeli. Precum lumea se ostenise de războiul ce ţinuse ani, tot astfel aceeaş lume, după mai bine de l6 ani, s'a ostenit de toate fricţiunile şi dificultăţile întâmpinate în calea normalizării raporturilor din încercările recente ale contelui Bethlen oglindesc această înceată transformare a învinşilor în învingători, de care vorbea, un reprezentant al unui stat aliat, chiar în timpul conferinţei de pace. In lumina, acestei evolutiuni și în acest cadru, trebuesc privite A°s D I VINTILA BRATIAN U