Viitorul, octombrie 1930 (Anul 22, nr. 6795-6822)
1930-10-10 / nr. 6804
vk i NOTE »Cest le risque du jmétler“ 'Am arătat de multe ori că eroismul nu este un privilegiu al timpurilor de răsboi, şi spiritele romantice ca şi iubitoare de gesturi cari denotă generosităţi altruiste pot găsi în sfera activităţii paşnice multe exemple de eroism. Dacă n’ar fi decât exemplele de medicii cari cad victime, celor mai grele boale pentru a câştiga un adevăr nou folositor altora, şi tot ar fi deajuns ca să dovedim eroismul pacific. Dar moartea recentă a ministrului aerului din Anglia ne arată că există şi un risc profesional, pe care îl găseşte, fără să-l caute aceia cari se devotează carierelor de mărire, dar şi de răspundere. Lordul Thomson, acest amic al ţării noastre, ca unul ce a fost ataşat militar la Bucureşti pe vremea când trăiam primele zile de griji supreme ale răsboiului, este un exemplu de devotat al meseriei sale, ca şi Bochanevski, primul ministru al aerului în Franţa şi care şi-a găsit şi el moartea, tot prin incendierea aeronavei, intr’o excursie în avion. Cum era să refuze arbura, ministrul aerului ? Când bunul Grecianu, a căzut victimă atentatului comunist de la Senat, a rostit un cuvânt ce relevă frumuseţea de suflet a ministrului român. Prietenilor ce căutau să-l măngăe pe patul de agonie, el le spunea: „Cevoiţi ? C’est le risque du metier!“ Cuvinte simple, dar vorbitoare în sobrietatea exprimărei lor. Ele arată că există resemnări minunate în faţa morţii, acceptări de formă dramatică a pericolului, pentru că „meseria“ cere aceasta. Cu cât cineva voeşte a se ridica mai sus, cu atâta trebue să primească şi pericolele strâns legate de înălţimi. Viaţa fără strălucire, e tihnită. Cine sileşte pe nobilul ambiţios a se ridica sus ? Propria lui personalitate. Atunci, fireşte că, trebue să accepte şi răspunderile postului de comandă şi jertfele lui. Comandantul vasului ce se îneacă, e cel din urmă care caută să se salveze... dacă poate. Pe vârful muntelui, trăsnetele sunt mereu ameninţătoare pentru alpinistul curajos. El poate fi trăsnit, dar a văzut ceea ce n’au văzut fricoşii, ori leneşii, ori cel fără putere, din văi! Splendorile se plătesc cu o intensitate de mulţumiri, ce ades omoară timpul lung al vieţii. Cesar se duce la Senat, deşi ştia că Brutus îl va ucide. Txisitatea pazei sar fi scos din rândul gloriilor. Şi pentru a reveni la tristul eveniment al zilei, desigur că accidentaţii din catastrofa de la Beauvais, au fost soldaţi ai unei datorii. Doliul pe mormintele lor se găteşte cu steagul Angliei. Onoarea de totdeauna a compensat agonia unui moment. Moartea e învinsă prin sfidarea celor ce-și fac datoria... tâmpla•• -* - y once s ar in- PSTRIONIUS 9 Anul al doua zec! al doilea No. 6804 4 PAGINI Vineri 10 peftm*Drîe 1930 3 LEI EX. in TARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE ABONAMENTE IN TARA Un an----- 700 lei Şase luni----- 350 . Trei luni----- 200 in streinătate Un an----- 1400 lei Şase luni — — 700 „ Trei luni------ 400 . REDACTA L» ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23; Redacţii: Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele republicate se distrug.3 LEI EX. in ŢARA 6 LEI EX. in STRĂINĂTATE IN ACTUALITĂŢI DUMPING şi REZISTENŢĂ Cea mai diabolică energie politică, în cei 13 ani de „fericire“ roşie, care s’a impus dominatoare la Kremlin, este fără îndoială actualul dictator Stalin. „Mărginit şi viclean“ — cum îl socotea Lenin — sau „brutal şi nereal“, cum îl numeşte în repeţite rânduri exilatul Trotzki în cele trei mari tomuri de confesiuni, despotul roşu izbuteşte nu numai să se menţină pe vârful piramidei, dar chiar să-şi sporească forţa guvernărei până la nivelul unei autocraţii similare cu cea defunctă, imperială. Stalin deţine astăzi cea mai nediscutată şi cea mai primejdioasă putere politică în fostul imperiu al Romanovilor, iar globul pământesc simte ecoul acestei personalităţi distructive, până în cele mai depărtate regiuni ale barbariei asiatice sau africane. Bătrânul continent e izbit mereu, în toate tainele mecanismului său capitalist, precum şi în dependinţele coloniale ale civilizaţiei şi progresului european, pentru realizarea cărora s’a vărsat sânge eroic, s’au cheltuit movile de aur şi s’au consumat cele mai scumpe şi nobile eforturi omeneşti. Strategia roşie îşi variază la nesfârşit mijloacele. In acest an Moscova loveşte prin „dumping“, sacrificând avuţii imense şi sărăcind propria populaţie de 130 milioane de floţi, numai şi numai pentru a alimenta propaganda revoluţionară şi a pregăti dezastrul civilizaţiei capitaliste. Va isputi Stalin ! Vor rezista statele bătrânului continent la zguduirile economice emanate din vulcanul de la Kremlin ? Sau, a doua întrebare : nu se va întoarce oare dumpingul împotriva Rusiei însăşi, care, deşi flămândă şi stoarsă în interior, îşi permite luxul unei risipe uriaşe peste fruntarii, oferind produsele celei mai amare munci pe preţuri derizorii, vecine cu gratuitatea, şi astfel distrugând înlăuntru din temelie echilibrul economic dintre producţie şi consumaţie ? Cele mai greu încercate şi totodată cele mai vizate de soviete sunt statele din Europa centrala şi în deosebi România, care se află în vecinătate directă cu Rusia. Dumpingul moscovit urmăreşte în primul rând distrugerea tuturor posibilităţilor noastre de export, fie pentru grâne, fie penin, lemne sau petrol. Concurenţa zdrobitoare a preţurilor, aproape suspendă comerţul nostru exterior. Dacă vechile oferte, de înainte de dumping, nu răspundeau cerinţelor de rentabilitate, cu atât mai mult astăzi orice vânzare în condiţiile actuale, este dezastruoasă şi imposibilă. Tendinţa dumpingului moscovit are şi o latură etico-socială. Urmăreşte să azvârle desnădejdea îr popor, să-l deprime, să-l îndepărteze de la muncile agricole care nu mai aduc nici un câştig, şi totodată să-l aducă într’o stare de nemulţumire şi iritabilitate prerevoluţionară. Paralel cu aceste eforturi, agenţii bolşevici, recrutat, dintre canalii sau dintre creduli, întreţin o agitaţie statornică în ţărănime, destul de necăjită şi din cauza datoriilor neplătite,a camerei sălbatice sau a fiscalităţii excesive. Guvernarea păcătoasă a tovărăşiei Maniu Mihalache, nu făcea decât să slujească scopurile de destrămare a statului român. Din fericire acest pericol a încetat, şi nu putem bănui că ar putea reînvia mâine, sub o combinaţie ţărănistă mai detestabilă decât cea dintâi Datoria unei guvernări serioase şi conştiente de circumstanţele excepţional de grave prin care trecem, este să domineze pe deplin situaţia, să procedeze la întărirea rezistenţei ţărăneşti, la canalizarea marilor nevoi ale masselor, la potolirea violenţei fiscale, dar mai ales la dezlegarea problemelor de convertire ale datoriilor proprietăţii agricole şi a extirpării camerei. Opera salvatoare va trebui săă înceapă cu o politică fermă de economii, de ordine internă şi de restaurare a autorităţii de stat. 1 CRIZA ! O situaţia ne primejiioasă Guvernul a demisionat. După un an şi unsprezece luni, guvernul naţional-ţărănist prezidat de d-l Maniu, se prăbuşeşte după ce a reuşit să distrugă aproape tot în această ţară. Organizarea de stat, economia generală şi finanţele, instrucţia publică, cultele, etc., toate au trecut prin cele mai grele încercări. Pe când, în timpul regimurilor liberale, în vremuri mai grele chiar, nu se ştia ce înseamnă întârzierii în plata salariilor, nici exeauţiuni silite, astăzi mulţi funcţionari n’au primit drepturile lor pe câteva luni, iar contribuabililor li se vână gospodăria, casele, vitele şi ultima zdreanţă ce mai au, pentru ca partidul naţional-ţărănist să poată plăti sinecuri de miliarde... Armata a fost lovită îi tot ce are mai scump, până şi în mărturia glorioasă a trecutului, în eroii ei vii morţi, în orfanii şi văduvele acestora, în sentimentul naţional sfânt unui popor. Constituţia ţării insăşi — nu mai vorbesc de legi— a fost călcată în picioare şi batjocorită. In asemenea condiţiuni — şi nu de astăzi — un astfel de guvern va mai putea fi tolerat. Tot asemenea, în mod firesc, nu mai poate fi menţinut nici parlamentul al cărui emanaţiune este şi cu aprobarea căruia s’au comis toate nelegiuirile. Pentru aceleaşi motive pentru care guvernul Maniu nu mai poate rămâne la putere, este inadmisibilă orice formaţiune naţional-ţărănistă. Dezas tr. - nu irra irul la care a adus ţara acest guvern este prea mare. Din toate regiunile, din fundul Vechiului regat, din toate părţile Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei, veştile ce ne sosesc ne arată că dacă regimul naţional-ţărănesc, sub orice formă, va mai dăinui, este de temut că ne vom găsi într’o zi în faţa reacţiunei masselor, a căror stare de nemulţumire generală şi adâncă, e astăzi încă latentă. Timpurile fiind atât de grele şi pericolele ce ameninţă ţara din afară şi dinăuntru atât de mari, orice om cuminte şi cu dragoste de ţară nu poate rămâne nepăsător. Şi toţi au convingerea că astăzi nu se poate recurge la soluţium de felul celor ce se încearcă, fără ca ele să nu poată fi considerate de popor ca prelungirea nejustificată a unei situaţiuni de neîndurat, atunci când el se găseşte aproape de Urnnta extremă a suferinţelor. Suntem în ceasul din urmă... O constatăm cu o adâncă îngrijorare. Dacă nu se iau din vreme măsuri, mâine va fi, poate, prea târziu. Ţara nu poate fi salvată decât printr’un guvern nou, capabil şi întărit prin noul alegeri făcute pe baza unui program de refacere naţională. Numai un asemenea guvern mai poate da noui speranţe şi inspira încrederea necesară şi salvatoare populaţiunei deznădăjduite. Numai un asemenea guvern poate înlătura dezastrul ce ameninţă ţara, dezastru ale cărui consecinţe pot fi incalculabile. * * Căsătoria regelui Bulgariei Corespondentul din Roma al ziarului „Le Temps“ anunţă că la Quirinai se aşteaptă vizita regelui Boris al Bulgariei, care se va logodi cu principesa Giovanna. Căsătoria religioasă se va face cu mare fast la Sofia în cursul lunei Noembrie. REGELE BORIS ZI CU ZI Partidul naţional-ţărănesc a esclus pe un senator, care sabotase „opera“ guvernului. Bine că nu a esclus pe toţi „oamenii de afaceri“ ai regimului. Ar fi fost prea grav.* D. Romulus Boilă, marele savant de la Cluj, omul politic de-un trecut remarcabil, bărbatul politic care a luat în mână chestia spinoasă a pensionărei funcţionarilor unguri, a dat în judecată pe d-nul Vintilă Brătianu, pentru calomnie. Era de aşteptat ca odată şi odată marile victime ale calomniei şi marii bărbaţi de stat ai României, să caute să se apere şi să se răsbune Până când. ‘rar' * * Se spune că d. Lugojanu nu va intra în minister. Lucru pare adevărat, întru-cât i s’a oferit un loc de conductor la vagonul cu paturi Bucureşti-Paris, ca unui vechi specialist în călătoriile acestea. D. N. Iorga afirmă că în menajul naţional-ţărănesc, pare că a dispărut „femeea“. E adevărat că femeia nu e necesară într’un menaj în care d. Maniu a dovedit că se poate dispensa lucrând intens fără nici-o colaborare străină1- - ^ . * INOCENTUL (D-l Madgearu se apără, deşi d-l Manoilescu se fereşte să-l acuze) D-l MADGEARI: Afacerea Stewart!... Pe Stewart S’a recomandat Mironescu Iul Maniu, Maniu lui Manoilescu, Manoilescu mie încolo nu știu, n’am văzut... Lichidarea guvernului Maniu — Asaltat tezaurului şi casariilor publice«— Cuvântul de ordine , grâbiţi-vâ ! — Un guvern se cunoaşte în ziua plecării, mai bine încă decât în acea a sosirei. Guvernul Maniu a venit la cârmă cu declaraţii sforăitoare, trâmbiţate în ţara şi peste hotare. Economii, cinste, democratism mari reforme, — totul. Cum pleacă ? Sfătuim cititorii să facă o plimbare la caseria centrală, la administraţiile financiare, la caseriile primăriilor. Pretutindeni vor avea acelaş spectacol: partizani de ai d-lui Maniu încasând, încasând mereu, pentru că ceea ce iau azi, n’ar mai putea lua mâine. „Grăbiţi-vă“, acesta e cuvântul de ordine, aceasta e declaraţia de plecare a guvernului Maniu. Iar în timp ce lefurile ofiţerilor, magistraţilor şi profesorilor nu se plătesc, partizanii d-lui Maniu încasează ordonanţe peste ordonanţe, sub toate pretextele. Şi acest VANDALISM BUGETAR se va repeta din nou peste câteva luni, dacă d-lui Maniu îi va urma un guvern Mironescu. In această privinţă d. N. Iorga a făcut următoarea justa observaţie:* — „Guvernul Mironescu este o farsă a d-lui Iuliu Maniu. „Fostul preşedinte de consiliu l-a pus pe d. Mironescu în buget, numai pentru trei luni, căci ţara asta nu poate să-l tolereze mai mult. „Nenorocirea însă pentru ţară va fi, că după trei luni, după guvernarea d-lui Mironescu, guvernul viitor va găsi lada golită. „Ne întrebăm de pe acum, cum va putea lucra viitorul guvern, când menajeria d-lui Maniu a pustiit tot în calea ei. O pustiire urmează alteia, pentru că toţi naţional-ţărăniştii, din toate grupările, bisericuţele şi coteriile să se înfrupte din bugetul Statului, iar ţara se sbate în cea mai neagră mizerie, şomeurii nu pot căpăta o pâine şi ţăranii vând grâul cu 1 leu 13 bani kilogramul. Oare este suficient numai să ne indignăm în faţa unei asemenea situaţiinii.i Politica Externă — „Paradisul muncitorilor“ este o minciună — întreaga presă engleză publică articole lungi ale corespondenţilor respectivi din Berlin, privitor la înapoierea din Rusia a fi lucrători de mine ale căror păţanii sunt povestite pe larg şi de ziarele germane. „E de datoria noastră să prevenim pe toţi lucrătorii germani ca să nu se mai ducă în Rusia“. Acesta strigătul scos de cei li mineri la începutul povestirei lor. Fuseseră angajaţi cu contract care le garanta 6 ore de lucru pe zi cu lefuri între HO—150 ruble lunar — circa 12—li mii lei. Bănuelile şi temerile lor au fost deşteptate aproape din capul locului, chiar de îndată ce au ajuns la Kharicoff, deşi totul fusese aranjat în aşa fel ca să fie ţinuţi în bună dispoziţie. Au simţit că „paradisul muncitorilor“ nu era chiar ceea ce li se dădea să înţeleagă pe la întrunirile comuniste din Germania. Atunci, cu toate rugămintele călăuzei lor oficiale, au plecat singuri prin oraş şi au văzut: „O mare deosebire intre clasa de sus şi cea de jos“. Au văzut că în timp ce automobilele luxoase cutreerau străzile, muncitorii umblau cu picioarele goale, iar ceea ce le-a atras atenţiunea mai ales, a fost marele număr de cerşetori. Lucrătorii leau făcut impresia unor fiinţe foarte neîngrijite. * După ce au sosit la aşa zisa „Mină Americană“, unde aveau să lucreze, li s’au acordat 5 zile de odihnă, dar deziluzia lor a crescut cu rp-^zîciun» ^ „Hrana era proastă, fără carne“ spun ei. Orez ni se dădea o supă de orez şi o mâncare, pe care n’am putea-o numi după asemănare cu nici una din mâncările noastre, conţinând o substanţă care seamănă a peşte şi a carne dar al cărei gust era atât de nesuferit că afară de vre-o doi-trei dintre noi, nimeni n’a mâncat-o. Şi când te gândeşti că ruşii se uitau la noi cu lăcomie, geloşi de hrana ,,superioară” pe care o căpătăm!! „Mai târziu ni s’a dat şi puţină carne, odată pe zi, dar mai toţi neam îmbolnăvit din cauza insuficienţei nutrimentului. Aceşti germani au mai avut de suferit și altele după ce au început lucrul. Cu toate că se întrebuințau şape electrice aduse din America, întregul echipament tehnic putea fi descris ca „primitiv“ după criteriul german. Apoi, ziua de 10 ore nu exista decât numai pe hârtie, deoarece cantitatea de lucru blocată zilnic nu se putea termina în acest timp. De fapt minerii ruşi nu lucrează niciodată numai şease ore pe zi, ci mai totdeauna între 7—8 ore dacă nu şi mai mult. Unul dintre supraveghetori a declarat minerilor germani, că în multe locuri în Rusia, ziua de lucru de la până la 12 ore tot mai există. Instalaţiile pentru spălat şi curăţit după orele de muncă erau aproape inexistente aşa că germanii erau siliţi aproape zi de zi să se întoarcă acasă murdari cum eşiau de la lucru. Şi s’a spus că se vor ins Istala duşuri, dar, ceea ce este semnificativ e faptul că această dispoziţie s’a proectat abia după sosirea lor. „Ne mai putând suporta situaţia”, continuă a povesti cei 14 „ne-am hotărât să ne înapoiem cu ori ce preţ“. Dar ca să poată obţine bani de drum au fost nevoiţi să-şi vândă din hainele pe care le aduseseră cu dânşii şi cu ocazia aceasta au avut o nouă deziluzie relativ la valoarea banului bolşevic. In sfârşit în noaptea de 17 spre 18 August, exact la o lună după plecarea ceremonioasă din Ruhr, au încercat să scape. Au fost însă prinşi şi aduşi înapoi într’un vagon de vite şi după ce au fost supuşi unei anchete severe şi interogatorii cari au durat o zi întreagă, de către G. P. U. sub pretext că au tendinţe contra revoluţionare, li s’au înapoiat paşapoarte şi li s’a dat voie să plece. Povestea lor se termină astfel: „Situaţia culturală şi socială din Rusia Sovietică nu poate satisface pe nici un lucrător german. Ceea ce se raportează de către diversele delegaţii în Rusia sunt lucruri pe care nu se poate pune nici un temeiu, pentru că membrilor acestor delegaţi nu le este permis să vadă mai adânc în viaţa lucrătorului. Ori că li se arată ce le convine sovietelor, care le ia ochii, şi se întorc entusiasmaţi, ori că sunt de rea credinţă pentru a sluji scopurile lor politice. Acel „raiu“ atât de trâmbiţat de bolşevici, nu există, mai curând s’ar putea spune contrariul. Continuarea în pag. 2 a 1LI S3 „R. 101 — Dimensiunile uriașei aeronave. — Cauzele probabile ale catastrofei — In aceiaș zi în care rămăşiţele lui Andrée, Frenkel și Strindberg au fost aduse în patria lor, Destinul făcu să se prăbuşească din văzduh cea mai mare aeronavă construită până azi. Dezastrul lui „R. 101“ a îndoliat toate ţările şi a decepţionat oamenii ştiinţei, deşi această catastrofă nu e cea dintâi şi nu va fi nici cea de pe urmă pe drumul eternului Progres. Decepţia şi demoralizarea nu au nici o justificare. Oamenii sunt născuţi pentru greşeli. Să fi fost greşite calculele inginerilor constructori . Să fi greşit meteorologii prevederile lor, dirijând uriaşul vapor aerian spre regiuni unde s au deslănţuit furtuni groaznice ! Nu trebuie să uităm că şi Zeppelinul a fost într’o primejdie mare, tot cu prilejul unei furtuni în Franţa, dar surprins în timpul zilei de deslănţuirea elementelor oarbe ale Naturii, avu norocul să fie salvat la timp, graţie intervenţiei armatei franceze. „R. 101“, mai mare şi mai greu ca Zeppelinul, fu surprins în noaptea de 4 spre 15 octombrie de o furtună îngrozitoare, însoţita de descărcări electrice. Fulgerele au rupt în câteva locuri învelişul dirijabilului, probabil insuficient protejat de paratonere şi au dat foc hidrogenu-101într’o clipă urma explozia şi prăbuşirea întregului aerostat. Patruzeci şase oameni au fost carbonizaţi, între alţii Lordul Thomson, ministrul Aviaţiei, un bun prieten al poporului român. Dimensiunile dirijabilului „R. 101“ Primul zbor al lui „R. 101“ a avut loc în ziua de 14 octombrie 1929. Datele acestui colos au fost următoarele : Lungimea 22£ metri, diametrul 42 metri, volumul 140.000 metri cubi, putinţa motoarelor 3250 H. P. Zeppelinul are cam aceiaş lungime, dar numai 30 m. în diametru, un volum de 105.000 metri cubi şi o putinţă a motoarelor de 2650 H. P. Anul trecut, tot în luna octombrie, „R. 101“ a zburat deasupra Londrei cu 78 de oameni. Zborul a decurs în condiţiuni admirabile, fiind favorizat şi de un turu frumos. Tragediile flemiul O jumătate de oră circulaţia Londrei a fost întreruptă ceea ce nu s-a mai întâmplat de peste o sută de ani şi milioane de oameni au urmărit această măreaţă capodoperă a tehnicei omeneşti. Şi acum sfârşitul. R. 101 e un morman de carcase şi şarpante sfărâmate. O avere de 1 miliard de lei şi o muncă de 10 ani a fost distrusă într’o secundă. Iar viaţa celor 46 eroi pieriţi în flăcări e o perdere atât de dureroasă încât nu se pot găsi cuvinte pentru condolarea familiilor şi a ţării lor. Cauzele catastrofei S’au admis zeci de ipoteze. Cele mai probabile şi mai apropiate de realitate sunt următoarol© 7 1) Eşuarea principiului construcţiei. R. 101 a fost prea greu şi prea mare în diametru. Combustibilul, a cărui formulă e secretă, a fost ţinut în rezervoare grele. Scheletul dirijabilului sa rupt în aer. . . . 2) Insuficienţa izolatorului electric şi a izolamentului contra incendiului. Ancheta specialiştilor e în curs. R. 101 şi D. L. Z. 127 R. 101 a fost de 1,4 ori mai mare ca Zeppelinul D. L. Z. 127 care a zburat în Octombrie 1929 pe cerul Bucureştilor. După cum am arătat mai sus, cubajul aeronavei engleze era de 140.000 m. cubi faţă de 105.000 ai Zeppelinului, diametrul fiind mi 12 m. mai mare ca al dirijabilului german. Principiul de construcţie al Zeppelinului e bazat pe proecte şi lucrări de laborator, verificate prin încercări practice, timp de 40 de ani.. Dela primul balon cu cârmă al contelui Zeppelin până la exemplarul 127 s’au construit 126 aeronave tot mai perfecţionate, în timp ce principiul nou de construcţie al lui R. 101 în „tunel aerodinamic“ datează abia de vre-o 3 ani şi n’a fost verificat suficient în zboruri de lungă durată pe vreme rea.. D. L. Z. 127, de o construcţie rigidă, a putut rezista anul trecut unui uragan în sudul Franţei, stricându-i-se motoarele, fără însă a se rupe scheletul la cele mai puternice eforturi de aflexiune. Cu toturaganul, Zeppelinul a putut fi dirijat. R. 101, de o construcție specială