Viitorul, noiembrie 1930 (Anul 22, nr. 6823-6848)
1930-11-25 / nr. 6843
Anul al douăzeci şi doilea No. 6843 Marti 25 Hoembrie 1930 3 LEI ES. In TARA & LEI EX. tn STRfilNRTATE IN TARA Un an — — 700 lei Şase luni — — 350 „ Trei luni — — 200 , In străinătate Un an------ 1400 lei Şase luni — — 700 , Trei luni------ 400 . REDACTIA ==*■ ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23; Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 171 la toate Agenţiile de Publicitate Manuscriselee publicate se detrug.3 LEI EX. In ȚARA 6 LEI EX. In STRĂINĂTATE Politica de operetă GUVERNUL RISIPEI ICRtl'ZS »umswm întalii ! In aceste vremuri tulburi, a fost gât ţării noastre să experimenteze ,pe propria ei existenţă, un regim de risipă nemaipomenită, care tot el — povestea lupului îmbrăcat în piele de oaie! — va Întreprinde „marea operă a economiilor“. Ciudăţenia acestui procedeu, care jicneşte orice sentiment de boală publică, deoarece nu regimul care a provocat dezastrul este şi cel chemat a-l îndrepta, mai are şi mai vădită, când se cunoaşte mai în amănunt risipa ce a făcut-o guvernul Maniu ori cabibinetul actual, camuflat al celui l’intâiu. D. Mihalache, în ipostasa de demagog, — singura ce-o poate ţine— a vorbit la o întrunire publică de nevoia economiilor, de jertfa tutulor. Este regretabil că nu s’a găsit o voce independentă, ca din sânul chiar al partizanilor naţional-ţărănişti, să fi strigat: ,Economii ? Par ce este cu regiile autonome“ ? Desigur sunt multe direcţii în care politica de jaf în banii publici s’a exercitat, dar este de ajuns a cita cheltuiala regiilor autonome, pentru că aci avem o mărturie care nu poate bănuită de parţialitate. E d-nul Vuloin, consilierul tehnic financiar de pe lângă Banca Naţională care scrie precis şi categoric: „Peticitul acestor regii va fi cu mult superior celui prevăzut şi ar trebui să fie acoperit de pe acum de stat cu 80 milioane pentru regia fermelor şi cu aproape 97 milioane pentru regiile din Ardeal“. D. Auboin nu pomeneşte decât numai de două regii autonome, — şi totuş se constată deficite, cari* contrazic protestările organelor regimului că aceste regii nu sunt deficitare. Şi cum n’ar fi deficitare, când rostul lor, a fost ca pe deoparte să acopere cheltueiile bugetare ale statului, extraordinar de umflate, şi pe de altăparte, să creeze surse de venituri regeşti partizanilor regimului. Fiecare din aceste regii are un aparat administrativ costisitor, consilii de administraţie cu jetoane mari, unele au închiriat case cu chirii enorme, — aşa că în aceste condiţiuni cum ar fi fost ele excedentare? Cum ar fi dat câştiguri statului aceste regii autonome, când ele au fost creiate pentru a asigura venituri partizanilor politici, tutulor cumularzilor, cari azi tac pe moraliştii şi tăetori în carne vie — în carnea vie a altora, bineînţeles! Asistăm astfel cum scriam mai sus, la acest spectacol şi straniu şi imoral şi ilogic, ca "guvernul dezastrului "să ne ceară la toţi jertfe şi economii, după ce acelaş guvern nu a ascultat de nicio critică, de niciun sfat, venit de la opinia publică speriată. A făcut legea administrativă — de dăstrămare naţională — pentru a sparge echilibrul bugetar cu circa patru miliarde pe an; a creiat profesiunea nouă a „plimbăreţilor oficiali“, pasionaţi globe-trofecuri, pe punga statului; a creiat armata de sinecurişti şi diurnişti, care azi pretinde că* o *desfiinţează, parcă n’ar fi fost tot acelaşi guvern care a creiat-o! Suntem astfel în faţa unui regim de cinism şi de sfidare, căci aceiaşi oameni cari au adus ţara la situaţia de acum, tot ei sunt aceia cari apar în postura de vindecători, de tămăduitori şi de oameni de Stat! Credem că se abuzează de răbdarea unei ţări, care are destule suferinţe, pentru a fi scutită şi de ironia persiflării! Cabinetul Maniu, ori Mironescu au fost adevărate flagele pentru ţară, şi opiniei publice trebue să i se dea satisfacţia de a-şi trimete la locul de conducere şi de răspundere pe acei oameni în care ea are încredere. Soluţia impunerei, prin cramponarea la putere, contra sentimentului general al opiniei publice, este desigur o riscată atitudine, şi este ciudat cum nu o apreciază înşişi conducătorii partidului naţional-ţărănesc, oricât ar fi ei de neexperimentați. NOTE Omul care a omorit POETUL Puţini şi-au reamintit de poetul Macedonski, evocându-i amintirea într-un modest festival dintr-o şcoală primară, şi trebue să fim mulţumiţi pentru literatura noastră că adversarul temerar şi imprudent a lui Eminescu nu a fost uitat cu desăvârşire. Mare păcat ! Pentru că Macedonski a fost un poet de înaltă inspiraţie, de o tehnică de vers care a pregătit tendinţele de azi ale poesiei nouă. Macedonski a fost un precursor,un musician al verbului, un adevărat poet îndrăgostit de imagini,şi pasionat de melodia divină a Versului. Acesta a fost poetul. Omul Macedonski a făcut însă totul pentru a nenoroci pe poet, îmbrăcat în haine ce nu semăna cu ale altora, cu ace de cravată şi inele cu pietre colosale de rubin, de smarald, de diamente, toate de sticlă colorate; vecinie escortat de „elevii” săi; copii fugiţi din ora de matematică de la liceu, obişnuit al cafenelei, în care îşi ţinea, cenaclul şi trona în Mecena, fără nici un ban în buzunar, orgolios şi mândru în ţinută şi în scris, ceea ce nu linpedica a trimete unele dedicaţii iperbolice vreunui funcţionar din serviciul primăriei Capitalei, fără măsură şi fără tact; om milos care totuş insultă pe Eminescu cu cruzime, când nebunia îl cuprinsese. Macedonski a fost contradicţia personificată, şi lipsa de tact dusă, până la sistemă şi manieră socială. Cum ar fi izbutit Macedonski să se impună şi timpul vieţei? Eminescu a fost cuminte, deşi era intermitent nebun. Macedonski n’a fost niciodată cuminte, deşi era sănătos la creer. Paradoxe sufleteşti şi omeneşti !ar acuma când omul cu păcatele lui terestre a dispărut, avem datoria să reabilităm pe poet, şi ştergând din imaginaţie silueta donquisotească pe care poetul a avut nedibăcia să şi-o creeze singur, să admirăm pe minunatul cântăreţ al primăverei, pe creatorul de imagini strălucite pe nababul în armonii şi sunete ce se numea Alexandru Macedonski. PETRONIUS BULETIN POLITIC (In urma efortului oratoric din Parlament, primul ministru a „făcut“ puţină temperatură) MESAJUL CURANT: Vă recomand, domnule PREŞEDINTE, un regim prudent şi evitarea oricărui CURENT politic... ÎN ACTUALITATE Se caută un director ’Actualul marim nu mrea. ..TM notmească, dramaturgul instituţiei..., joc în cele culturale... Dacă, după un an de pertractări, a izbutit în sfârşit să rezolve criza de la Opera Română, în schimb o nouă încurcătură vine să tulbure liniştea „specialiştilor” de la departamentul sănătăţei. O nouă criză de direcţie la teatrul Naţional din Bucureşti. A patra în mai puţin de doi ani. Trei directori au defilat prin biroul ispititor din strada Câmpineanu, trei serii de înscăunări pompoase, cu discursuri ministeriale şi fotografii la gazetă, trei serii de declaraţii , programe reformatoare şi de interviewuri grase în promisiuni de „munţi de pilaf şi râuri de miere” pentru personal şi pentru instituţie. Să-l aşteptăm şi pe cel de-al patrulea regenerator al primei noastre scene, cu reeditarea poate a aceleiaşi emfaze sterpe şi cu perspectivele aceluiaşi faliment moral. Legea actuală a comercializării teatrelor, nu poate oferi chiar celui mai priceput şi mai destoinic director, decât o conducere mediocră, lipsită de autoritate, fără strălucire în repertoriu şi fără abundenţă în mijloacele de montare, recompensare sau emulare a succesului, perfecţionare a spectacolului, gratificare sau ajutorare a artiştilor. De la promulgarea legei actuale, în birourile direcţiei şi administraţiei primei noastre scene, nu s’a jucat decât o singură tragicomedie de autoritate, şi anume : ..Sovietul, şi Paiaţa”... Directorul era inexistent, nu atât din cauza inocenţei sale în cele teatrale sau a fricei de răspundere cât din cauza supremaţiei numerice a consiliului de administraţie. Directorul nu era nici măcar a treisprezecea roată la car, pentru că aici aceasta nu se învârtea singură, ci era propulsată de tirania sovietului. Cum fiecare domn „consilier” avea o piesă preferată şi o actriţă favorită, directorul se mulţumea să înregistreze, ca un microfon, dezideratele sau poruncile sovietiştilor , plătiţi cu 1000 lei şedinţa, şisă subscrie ceia ce cugetau său acţionau alţii. Nici în administraţie nu avea vreun rol, deoarece mânuirea şi caligrafierea cifrelor era rezervata unei priceperi şi "răspunderi " speciale. Un membru din consiliu se ocupa, cu verificarea scriptelor, altul conducea repetiţiile, iar un al treilea, cel mai temut de artişti, tăia şi spânzura, făcea distribuţiile rolurilor, gratifica sau prigonea, fiind de fapt directorul artistic, sau, cum îi plăcea să se nu-Iată umoristica directoratului care se închee, şi temelia şubredă a celui care va veni. Toată nenorocirea derivă din legea anticulturală şi antiartistică, astăzi în fiinţă în teatrele noastre de stat. Marii reformatori care au făurit acest genial statut argumentau şi prooroceau o cascadă de fericiri pentru aşezământe. Mai întâi reducerea şi selecţionarea personalului, şi indirect, sporirea simţitoare a salariilor celor rămaşi. Artiştii teatrului Naţional, retribuiţi mai puţin decât colegii lor din teatrele particulare, au primit desfiinţarea gradelor, sinuciderea lor morală şi condamnarea lor la funcţionarism, în nădejdea situaţiei materiale promise. Rezultatele ?.... Astăzi teatrul Naţional din Bucureşti are mai mulţi artişti decât în trecut, plătiţi mai prost, fără despăgubiri de toaletă, fără gratificaţii, premii sau ajutoare, care pentru protagoniştii de seamă sau pentru elementele care jucau mult, însumau adesea ori, a doua leafă. Deşi budgetul seral a fost redus, iar sărăcia montărilor şi a figuraţiilor este vădită, încasările sunt inferioare celorlalţi ani. Cu tot succesul ultimelor spectacole, gestiunea va fi tot deficitară. Pe acest teren nu credem să fim desminţiţi. Poate că legea nouă a înlesnit un progres al repertoriului, o înnălţare a nivelului etic şi estetic faţă de trecut ■?... întrebarea nu se poate pune decât în glumă. Repertoriul de azi al Naţionalului ar fi pricinuit altădată proteste, iar critica, excesiv de elogioasă în prezent faţă de indulgenţele literare sau estetice ale actualei legi, nu cunoştea în trecut nici o măsură în severitatea şi puritanismul aprecierii. Să încheem: se caută de zece zile un director la teatrul Naţional din Bucureşti. Până în cele din urmă va fi găsit Nu-l fericim. Va avea o situaţie grea. Ori va căuta să se dezrobească de influenţa „sovietului”, şi atunci va avea de învins piedici asfixiante, ori va continua să fie o „paiaţă” artistică, ca şi predecesorul său, şi în acest caz profeţiile sunt uşoare. Legea comercializării teatrelor a statornicit în instituţie o stare de asfixie estetică şi de deprimare morală, care nu îngădue nici o reparaţie, nici o nădejde de reabilitare, până ce nu va fi hotărâtă radicala schimbare. c. nu DIBUIRI PERICULOASE După cum a inventa o știre’se aflane un fotoliu ministerial, îonală care se desmint© , E atat de ușor sa creiezi S’tor ii doua zi nu înseamnă a face gaze-j într’o tară în care spiritul critic tărie, — toi un personaj pentru seamnă”aaVaTe politică."* Jdoelnice ar fi bine scuturat daca Totus de luni de zile trăim sub activitatea lor pubrica de pana azi această teroare a minciunei, în ar fi bine examinată. _ «iconcele mai importante manifestări ale vieţii publice. Oamenii politici, ziarele si chiar unele grupări, se întrec în dibuiri ce n’au nimic comun cu greutăţile momentului. De doi ani facem experienţe cu oamenii pe cari i-au creiat din nimic combinaţiile oculte ale presei de scandal,demagogia revoluţiestata că ele nu diferă cu nimic de gloriile ultimilor doi ani. Acea dorinţă de parvenire, aceiaş dorinţă de îmbogăţire rapidă prin orice mijloace, aceias lipsă de orice garanţie morală. Aşa dar să nu mai dibuim. Ţara are nevoie ^ numai de o cârmuire _______ serioasă a cărei experienţă, einarâ şi setea de noutate a câtorva j ste ^şi j^®rantiiî de ordine socială gură-cască. In doi ani am experimentat pe d-l Maniu cu devotaţii d-sale, apoi pe d-l Mironescu cu alt rând de salvatori. Rezultatul ? Suntem la marginea falimentului sau la aceea a „prăpastiei" cum spune actualul premier. Şi în această situaţie sunt unii , cari ar mai voi să dibuim, ar mai voi să se facă loc unui al treilea rând să fie recunoscută şi peste hotare Dibuirile ce se fac, provoacă neincrederea. Suntem socotiţi ca un teren propice pentru orice experienţe, de la fascism până la bolşevism. Suntem socotiţi ca un Stat in care corpul electoral nu mai poate fi consultat de frica unei răsturnări sociale. An trâmbiţat __________pretudindeni această minciună de doctori honoris causa, cari n’au: ziarele oamenilor cari_ au interes nici practica nici experienţa vie să nu se faca alegeri, # pentruca tii de Stat, ci numai dorinţa de-asshii că partidele lor vor fi învinse si au mai trâmbitat-o acei necunoscuti cari voesc suprimarea corpului electoral ce-i împiedecă în plănuitele experienţe dictatoriale. Dar ţara nu doreste dibuiri, ci noni alegeri, spre a-si putea spune hotărât cuvântul. Când i se cer sângeroase sacrificii, când se sbate în mizerie, când nu are siguranţa zilei de mâine si când nu i se dă nimic din cele ce i s’a făgăduit. — tara are cel puţin dreptul să fie guvernată de oamenii pe cari ea îi doreşte, nu de acei imenşi de pretinse necesităţi de Stat, cari, in realitate sunt acele ale odiosului regim national ţărănist si ale „personalităţilor“ cari viese a lua succesiunea, desconsiderând corpul electoral. * Situaţia actuală a s ţării nu va fi un viitor mai bună decât acura. Pretinsele „soluţii“ ale actualului guvern, nu vor soluţiona nimic. Vom merge din rău în mai rău. Ar urma deci să nu se mai facă niciodată alegeri, pentrucă „starea de spirit“ din ţară n’ar permite-o! O asemenea înşelătorie nu ţine în picioare. Ea poate fi binevenită neutru un guvern, care se teme să se prezinte şi într’o neînsemnată alegere parţială. Pentru opinia publică însă, a cărei seriozitate, linişte şi dorinţă de ordine se manifestă în toate prilejurile, — această înşelătorie e un motiv mai mult de ură împotriva unui regim ce spoliază ţara de cele mai elementare drepturi cetăţeneşti. Destul cu dibuirile. Tara si-a ales conducătorii şi voeşte să-i ratifice legal, în alegerile generale. Discursul d-lui N. D. Chirculescu Nu voi vorbi nici agricultorilor nici viticultorilor, nici immercianţilor şi industriaşilor nici funcţionarilor şi profesioniştilor, de halul în care se găsesc pe urma celei mai nefaste guvernări, fiindcă simt ei mai profund durerile lor, decât le-aşi putea descrie eu. (Aprobări). Unde ar fi în afară de aceasta timp ca să descriem toate ororile acestei triste guvernări timp de 2 ani, care a sguduit din temelie toate stările politice, economice şi sociale, în aşa măsură că toţi românii conştienţi se întreabă cu îngrijorare de ziua de mâine, întrucât lucrurile au ajuns aşa, de rău, că pare să nu mai fie nici o eşire. (Da, da, aşa este). Cu drept cuvânt ne întrebăm până unde are să meargă inconştienţa guvernului care nu vrea sa-şi dea seama (să-i fie ruşine) cât a înşelat opinia publică a acestei ţări (jos cu ei) cât a dezamăgit-o şi cât rău i-a făcut cu nepriceperea şi risipa necunoscută până astăzi în ţara noastră. (Jos risipitorii). Cum îşi pot închipui ei cari au creiat această stare de lucruri că tot ei o pot îndrepta. Nu sunt oare în guvern tot „catargii”, „prevaricatorii” şi jefuitorii banului public ! Tot ei se cred în stare să facă economii şi să-şi dea afară partizanii, sau să le reducă lefurile diurnele şi tantiemele de sute de mii de lei, care au sărăcit o populaţiune deja săraca ! Nu sunt tot ei, a căror politică a distrus creditul în ţară şi străinătate, şi acei graţie cărora cerealele, vinul şi lemnele nu se mai vând, fabricile se închid, iar falimentele curg? fie din cauza lor muncitorii şi funcţionarii simt aruncaţi pe drumuri, iar cei rămaşi din aşteptarea aceleiaş soarte nu-şi primesc nici salariile reduse ! . Cum îşi poate închipui guvernul că ar putea să ’ îndrepte această stare datorită numai lui când dacă ar fi avut pricepere şi patriotism nu ‘ne-ar fi adus acolo. Este desigur dovada celei mai cinice inconştiente’in măsură de a aduce pe capul’nostru pericole atăt de grave cum nici nu putem presupune.E în acelaş timp un act de provocare faţă de opinia publică, încăpăţânarea^ cu care guvernul o împinge să-şi piardă răbdarea. (Urale. Aşa este). Sunteţi aicea ca să arătaţi guvernului protestările şi înverşunarea noastră şi să apelaţi la Suveran, în desperarea voastră, ca să pună capăt unei stări pe care nu o mai puteţi suporta şi să-i cereţi să vă dea posibilitatea vouă care aţi fost înşelaţi de guvern să arătaţi, prin alegeri care sunt hotărârile voastre asupra soartei deînduraţiei , Suveranul nu a avut prilejul de la ur carea sa pe tron să consulte poporul Şi, să ea, dela, el indicat ţiuni, deşi,poate, la începutul zenei domnii,, consultarea aceasta ar fi fost poate imposibilă. Cu atât mai ,mult necesară este această consultaţiune, cu cât. M. Sa, cunoaşte, cât de mare este înverşunarea poporului împotriva guvernului de astăzi, care este tot cel cu eri. Coala in picioare aclamă pe Suveran şi cere alungarea guvernului. . Toată ţara îşi pune astăzi nădejdea ei în partidul naţional liberal (mari urale) pentru că după experienţa făcută de la răsboi, ea îşi aminteşte astăzi, că singurul partid care a guvernat-o cu vrednicie a fost partidul liberal (Aplauze) * Avem în fruntea noastră pe marel român Vintilă Brătianu, (sala în picioare aclamă îndelung pe şeful partidului liberal) păstrătorul celor mai înalte idealuri naţionale. (Trăiască Vintilă Brătianu) patriotul cel mai luminat şi mai plin de abnegaţiune, slujitorul cel mai credincios, al ţării şi poporului român (entuziaste urale). Vă exprim regretul său, de a nu se putea găsi astăzi între noi, după cum şi noi ne exprimăm regretul nostru că nu i-am putut D-1 N. D. CHIRCULESCU STRĂLUCITĂ ÎNTRUNIRE a Partidului Naţional-Liberal la Focşani Au luat parte mii de oameni cari ndăjduesc un vremi mai bune pentru naţiunea Românescă Eri dimineaţă a avut loc în sala festivă a Comunităţii israelite din Focşani, o mare întrunire a organizaţiei naţional-liberale din Putna, de sub preşedinţia d-lui N. D. Chirculescu, fost ministru al muncii şi ocrotirilor sociale. La această manifestare politică au luat parte peste 8 mii de ţărani şi intelectuali din cele 80 de comune din judeţul Putna, precum şi delegaţiuni din judeţele învecinate. Dela centru au venit fruntaşii partidului liberal d-nii I. G. Duca, prof. dr. C. Angelescu, general Moşoiu, N. N. Săveanu, Vasile Sassu, foşti miniştri, Victor Slăvescu, deputat şeful organizaţiei liberale din Râmnicul- Sărat, Ştefan Ioan, senator şeful organizaţiei Făltiiceni, d. dr. Ştefan Anastasiu-Bucureşti, Justin Stănescu- Buzău şi alţii. La orele 12, după oficierea parastasului pentru pomenirea marelui bărbat de stat I. I. C. Brătianu, despre care vorbim în altă parte al ziarului nostru, a început defilarea tuturor organizaţiunilor liberale sub conducerea d-lui dr. Ignat Pascu, fost prefect al judeţului. Defillarea s-a desfăşurat în faţa tuturor fruntaşilor partidului liberal în cap cu d. I. G. Duca. . După defilare care a ţinut mai bine de o oră, a avut loc deschiderea întrunirei. Sala fiind neîncăpătoare pentru numărul mare al participanţiilor s’a hotărât să se ţină a doua adunare în curtea comunităţii. Intrarea în sală a fruntaşilor noştri politici în cap cu d. I. G. Duca, a fost salutată cu furtunoase aplauze şi nesfârşite urale. In mijlocul unei mari însufleţiri, d. N. D. Chirculescu, preşedintele organizaţiei îşi rosteşte cuvântarea, auzi astăzi cuvântul său îmbărbătător şi să-i arătăm toată dragostea şi respectul cu care îl înconjoară românii din toate unghiurile ţării şi solidaritatea care strânge în jurul lui tot ce este conştient în această ţară. (Furtunoase ovaţiuni). „ Avem marea cinste să avem insă în mijlocul nostru pe cel mai de seamă colaborator al său pe d. I. G. Buca, (sala în picioare ovaţionează îndelung), al cărui nume este strâns legat de toate marile înfăptuiri naţionale şi politice din ultimul pătrar de veac şi care printro muncă neobosită, de toţi apreciată, a ajutat la democratizarea vieţei noastre politice şi la întărirea structurei acestui admirabil instrument al opiniei publice, care-i partidul naţionalliberal. (Aplauze îndelungate). Salutându-l aicea în numele meu şi al d-voastră, nu mă pot opri de a-i exprima recunoştinţa partidului întreg (mari ovaţii) pentru lupta ce e nevoit să ducă, spre a asigura unitatea deplină şi solidaritatea durabilă a partidului, luptă cu atât mai meritorie cu cât ştim ceea ce a făcut şi continuă să facă în această privinţă, asigurând partidului fără preocupări de persoane tăria care să-l pună în măsură totdeauna de a răspunde chemărei sale în faţa marilor interese şi gravelor probleme ce ating prezentul şi viitorul statului român. (îndelungate ovaţii şi urale). R-sa salută, în acelaş timp prezenţa d-lor dr. Angelescu, general Moşoiu, Vasile Sassu, N. N. Săveanu, foşti miniştri, şi a d-lor Ştefan Ioan şeful organizaţiei Fălticeni, Nae Simionescu, şeful organizaţiei Tutova, Victor Slăvescu, şeful organizaţiei Râmnicul Sărat, N. Berha, reprezentantul organizaţiei Tecuci, şi Justin Stănescu, al judeţului Buzău. (Aplauze) după care d-sa dă cuvântul d-lui dr. O. Angelescu, fost ministru al școalelor. * Discurs«»elui Profesor Dr. Angelescu Fostul ministru al şcoalelor este primit cu urale. Daţi-mi voe să vă mulţumesc din adâncul sufletului pentru primirea frumoasă ce ne-aţi făcut. Să vă mulţumesc în acelaiş timp că aţi răspuns în număr aşa de mare la chemarea şefilor d-voastră. Am aicea programul naţionalţărănist, prin care vă spunea ca vor înfiinţa şcoli pretutindeni, licee, gimnazii, şcoli normale în comunele mari şi în loc să înfiinţeze altele noi, desfiinţează pe cele existente. Acest partid a lovit în ţărănime, lovind în cultura poporului. A distrus şcoala românească, a desfiinţat nu numai şcoalele teoretice, dar şi şcoalele practice, şcoli de meserii, de comerţ, de menagiu, etc. învăţământul va fi redus la aeea ce era acum 60—70 de ani. Acest partid din nenorocire a nimicit, a distrus tot ce au făcut alţii şi a adus ţara în starea nenorocită de astăzi. In schimb acest partid ne-a hărăzit reforma administrativă, regiile autonome şi alte instituţii de acest fel. Se suprimă şcoalele pentru a se face economii de 40—50 milioane şi se lasă unele instituţiuni cari costă pe ţară zeci de miliarde. Este de datoria destră a tuturor să reacţionaţi împotriva guvernului. Din fericire este în ţară partidul naţional-liberal care s’a identificat cu aspiraţiunile poporului şi care a adus atât de mari servicii ţării şi neamului în momentele cele mari şi grele prin care a trecut. In capul partidului sunt d-nii Vintilă Brătianu şi I. G. Duca (mari ovaţiuni şi urale) cari sunt chezăşia viitorului. Sări înconjuraţi cu dragoste (mulţimea strigă : trăiască d-nii Vintilă Brătianu şi Duca) şi să aveţi deplină confienţă în ei şi în partidul liberal. ■'■*•* Vii» Discursul d-lui V. P. Sassu Regimul mizeriei generale Eu vin dela mare ; iar ori de unde aşi veni — dela munte, dela deal sau dela mare — e aceeaş jale ! Aceaşi suferinţă e pretutindeni şi aceiaşi stare. Regimul actual a isbutit — după cum spuneam şi la Sibiu — să realizeze „unificarea sărăciei generale“ şi „stabilizarea mizeriei“! Eu vin de la marea cea mare a lui Mircea cel Bătrân, ca personal şi în numele Dobrogei liberale să vă aduc salutul nostru cald şi frăţesc şi sentimentele pline de admiraţie pentru organizaţia liberală de Putna care reprezintă cea mai credincioasă tradiţie a partidului nostru. Vă felicit pentru această strălucită manifestaţie a forţei d-voastră politice şi mai ales pentru voinţa dârză ce o arătaţi de a sprijini in mod hotărît partidul nostru în lupta ce o duce pentru a scoate ţara din stricăciunea şi primejdia în care se află! (Aplauze). Şi pentru că vin din Dobrogea în care populaţia păstrează încă pitorescul ei etnic, dați-mi voie să vă spun două proverbe de prin partea locului: unul care se referă la partidul liberal şi altul care se potrivește de minune pentru partidul ce ne guvernează. Un proverb arab spune: ,,Numai după ce apune soarele, lumea preţueşte lumina şi căldura razelor lui !“ Aşa s-a întâmplat şi cu partidul liberal. Numai după ce el a părăsit puterea, lumea a început să preţuiască binefacerile guvernărilor sale. Cu o politică fie necruţătoare ecomomii, de linişte, de muncă şi de ordine financiară şi morală, isbutiseră să vindece în parte şi încetul cu încetul rănile răsboiului, şi să ne îndrumeze pe calea sigură a consolidărei, punând ţara pe picioarele ei proprii. Fără să ne împrumutăm cu un singur leu şi fără să facem o singură concesionare a bunurilor statului— prin înţelepciunea şi chiverniseala marelui visternic şi gospodar de atunci — şeful nostru de azi domnul Vintilă • Brătianu ‘ (mari aplauze şi ovaţiuni, strigăte repetate : să ne trăiască !) — noi am d isbutit să facem ţării, pe toate tărâmurile — mari înzestrări; să asigurăm îmbunătăţiri simţitoare agriculture! industriei, comerţului şi salariilor funcţionarilor publici şi să achităm plata acestor salarii la zi, obţinând în acelaş timp stabilizarea de fapt a leului şi pregătind, până D-l VASILE P. SASSU T I (Continuares in pag. 2-a)