Viitorul, noiembrie 1930 (Anul 22, nr. 6823-6848)

1930-11-25 / nr. 6843

Anul al d­ouă­zeci şi doilea No. 6843 Marti 25 Hoembrie 1930 3 LEI ES. In TARA & LEI EX. tn STRfilNRTATE IN TARA Un an — — 700 lei Şase luni — — 350 „ Trei luni — — 200 , In străinătate Un an------ 1400 lei Şase luni — — 700 , Trei luni------ 400 . REDACTI­A ==*■ ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2­­ STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23; Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17­­1 la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele­­­e publicate se d­etrug.3 LEI EX. In ȚARA 6 LEI EX. In STRĂINĂTATE Politica de operetă GUVERNUL RISIPEI ICRtl'ZS »umswm î­ntalii ! In aceste vremuri tulburi, a fost gât ţării noastre să experimen­teze ,pe propria ei existenţă, un regim de risipă nemai­pomenită, care tot el — povestea lupului îmbrăcat în piele de oaie! — va Întreprinde „marea operă a eco­nomiilor“. Ciudăţenia acestui procedeu, care jicneşte­ orice sentiment de bo­­­ală publică, de­oarece nu regi­mul care a provocat dezastrul este şi cel chemat a-l îndrepta, m­a­­i are şi mai vădită, când se cu­noaşte mai în amănunt risipa ce a făcut-o guvernul Maniu ori cabi­­binetul actual, camuflat al celui l’intâiu. D. Mihalache, în ipostasa de demagog, — singura ce-o poate ţine­­— a vorbit la o întrunire pu­blică de nevoia economiilor, de jertfa tutulor. Este regretabil că nu s’a găsit o voce independentă, ca din sânul chiar al partizanilor naţional-ţărănişti, să fi strigat: ,Economii ? Par ce este cu regiile autonome“ ? Desigur sunt multe direcţii în care politica de jaf în banii­ publici s’a exercitat, dar este de ajuns a cita cheltuiala re­giilor autonome, pentru că aci avem o mărturie care nu poate­­ bănuită de parţialitate. E d-nul Vuloin, consilierul tehnic finan­ciar de pe lângă Banca Naţională care scrie precis şi categoric: „Peticitul acestor regii va fi cu mult superior celui prevăzut şi ar trebui să fie acoperit de pe acum de stat cu 80 milioane pentru re­gia fermelor şi cu aproape 97 mi­lioane pentru­ regiile din Ardeal“. D. Auboin nu pomeneşte decât numai de două regii autonome, — şi totuş se constată deficite, cari* contrazic protestările orga­­nelor regimului că aceste regii nu sunt deficitare. Şi cum n’ar fi de­ficitare, când rostul lor, a fost ca pe deoparte să acopere cheltue­­iile bugetare ale statului, extra­ordinar de umflate, şi pe de altă­­parte, să creeze surs­e de venituri regeşti partizanilor regimului. Fiecare din aceste regii are un aparat­ administrativ costisitor, consilii de administraţie cu jetoane mari, unele au închiriat case cu chirii enorme, — aşa că în aceste condiţiuni cum ar fi fost ele ex­cedentare? Cum ar fi dat câşti­guri statului aceste regii auto­nome, când ele au fost creiate pentru a asigura venituri parti­zanilor politici, tutulor cumular­zilor, cari azi tac pe moraliştii şi tăetori în carne vie — în carnea vie a altora, bine­înţeles! Asistăm astfel cum scriam mai sus, la acest spectacol şi straniu şi imoral şi ilogic, ca "guvernul dezastrului "să ne ceară la toţi jertfe şi economii, după ce acelaş guvern nu a ascultat de nicio critică, de niciun sfat, venit de la opinia publică speriată. A făcut legea administrativă — de dăstrămare naţională — pentru a sparge echilibrul bugetar cu circa patru miliarde pe an; a creiat profesiunea nouă a „plimbăreţilor oficiali“, pasionaţi globe-trofecuri, pe punga statului; a creiat armata de sinecurişti şi diurnişti, care azi pretinde că* o *desfiinţe­ază, parcă n’ar fi fost tot acelaş­i guvern care a creiat-o! Suntem astfel în faţa unui re­gim de cinism şi de sfidare, căci aceiaşi oameni cari au adus ţara la situaţia de acum, tot ei sunt aceia cari apar în postura de vin­decători, de tămăduitori şi de oa­meni de Stat! Credem că se abuzează de răb­darea unei ţări, care are destule suferinţe, pentru a fi scutită şi de ironia persiflării! Cabinetul Maniu, ori Mironescu au fost adevărate flagele pentru ţară, şi opiniei publice trebue să i se dea satisfacţia de a-şi trimete la locul de conducere şi de răs­pundere pe acei oameni în care ea are încredere. Soluţia impunerei, prin cram­­ponarea la putere, contra sentimen­tului general al opiniei publice, este desigur o riscată atitudine, şi este ciudat cum nu o apre­ciază înşişi conducătorii partidului naţional-ţărănesc, oricât ar fi ei de neexperimentați. NOTE Omul care a omorit POETUL Puţini şi-au reamintit de poetul Macedonski, evocându-i amintirea într-un modest festival dintr-o şcoală primară, şi trebue să fim mulţumiţi pentru literatura noa­stră că adversarul temerar şi im­prudent a lui Eminescu nu a fost uitat cu desăvârşire. Mare păcat ! Pentru că Mace­­donski a­ fost un poet de înaltă inspiraţie, de o tehnică de vers care a pregătit tendinţele de azi ale poesiei nouă. Macedonski a fost un precursor,­un musician al verbului, un adevărat poet îndră­gostit de imagini,­­şi pasionat de melodia divină a Versului. Acesta a fost poetul. Omul Ma­­cedonski a făcut însă totul pen­tru a nenoroci pe poet, îmbrăcat în haine ce nu se­măna cu ale altora, cu ace de cravată şi inele cu pietre colo­sale de rubin, de smarald, de diamente, toate de sticlă colorate; vecinie escortat de „elevii” săi; copii fugiţi din ora de matema­tică de la liceu, obişnuit al cafe­nelei, în care îşi ţinea, cenaclul şi trona în Mecena, fără nici­ un ban în buzunar, orgolios şi mân­dru în ţinută şi în scris, ceea ce nu­ l­inpedica a trimete unele de­dicaţii iperbolice vre­unui func­ţionar din serviciul primăriei Ca­pitalei, fără măsură şi fără tact; om milos care totuş insultă pe Eminescu cu cruzime, când nebu­nia îl cuprinsese. Macedonski a fost contradicţia personificată, şi lipsa de tact dusă, până la sistemă şi manieră socială. Cum ar fi izbutit Macedonski să se impună şi timpul vieţei? Emi­nescu a fost cuminte, deşi era in­termitent nebun. Macedonski n’a fost nici­odată cuminte, deşi era sănătos la creer. Paradoxe sufleteşti şi omeneşti !­­ar acuma când omul cu păca­tele lui terestre a dispărut, avem datoria să reabilităm pe poet, şi ştergând din imaginaţie silueta donquisotească pe care poetul a avut nedibăcia să şi-o creeze sin­gur, să admirăm pe minunatul cântăreţ al primăverei, pe creato­rul de imagini strălucite pe na­babul în armonii şi sunete ce se numea Alexandru Macedonski. PETRONIUS ­ BULETIN POLITIC (In urma efortului oratoric din Parlament, primul ministru a „făcut“ puţină temperatură) MESAJUL CURANT: Vă recomand, domnule PREŞEDINTE, un regim prudent şi evitarea oricărui CURENT politic... ÎN ACTUALITATE Se caută un director ’Actualul­ marim nu mrea. ..TM no­tmească, dramaturgul instituţiei..., joc în cele culturale... Dacă, după un an de pertractări, a izbutit în sfârşit să rezolve criza de la Opera Română, în schimb o nouă încurcătură vine să tulbure lini­ştea „specialiştilor” de la departa­mentul sănătăţei. O nouă criză de direcţie la tea­trul Naţional din Bucureşti. A patra în mai puţin de doi ani. Trei directori au defilat prin bi­roul ispititor din strada Câmpi­­neanu, trei serii de înscăunări pompoase, cu discursuri ministe­riale şi fotografii la gazetă, trei serii de declaraţii , programe re­formatoare şi de interviewuri grase în promisiuni de „munţi de pilaf şi râuri de miere” pentru personal şi pentru instituţie. Să-l aşteptăm şi pe cel de-al patrulea regenerator al primei noastre sce­ne, cu reeditarea poate a aceleiaşi emfaze sterpe şi cu perspectivele aceluiaşi faliment moral. Legea actuală a comercializării teatrelor, nu poate oferi chiar ce­lui mai priceput şi mai destoinic director, de­cât o conducere me­diocră, lipsită de autoritate, fără strălucire în repertoriu şi fără abundenţă în mijloacele de mon­­tare, recompensare sau emulare a succesului, perfecţionare a specta­colului, gratificare sau ajutorare a artiştilor. De la promulgarea legei actuale, în birourile direcţiei şi admini­straţiei primei noastre scene, nu s’a jucat decât o singură tragi­comedie de autoritate, şi anume : ..Sovietul, şi Paiaţa”... Directorul era inexistent, nu atât din cauza inocenţei sale în cele teatrale sau a fricei de­ răspundere cât din cauza supremaţiei numerice a consiliului de administraţie. Di­rectorul nu era nici măcar a trei­sprezecea roată la car, pentru că aici aceasta nu se învârtea sin­gură, ci era propulsată de tirania sovietului. Cum fiecare domn „consilier” avea o piesă preferată şi o actriţă favorită, directorul se mulţumea să înregistreze, ca un microfon, dezideratele sau porun­­cile sovietiştilor , plătiţi cu 1000 lei şedinţa, şi­­să subscrie ceia ce cugetau său­ acţionau alţii. Nici în administraţie nu avea vre­un rol, de­oarece mânuirea şi caligrafierea cifrelor era rezervata unei priceperi şi "răspunderi " spe­ciale. Un membru din consiliu se ocupa, cu verificarea scriptelor, altul conducea repetiţiile, iar un al treilea, cel mai temut de artişti, tăia şi spânzura, făcea distribu­ţiile rolurilor, gratifica sau pri­gonea, fiind de fapt directorul ar­tistic, sau, cum îi plăcea să se nu-Iată umoristica directoratului care se închee, şi temelia şubredă a celui care va veni. Toată nenorocirea derivă din le­gea anticulturală şi antiartistică, astăzi în fiinţă în teatrele noastre de stat. Marii reformatori care au fău­rit acest genial statut argumen­tau şi prooroceau o cascadă de fe­riciri pentru aşezăm­ânte. Mai întâi reducerea şi selecţio­narea personalului, şi indirect, sporirea simţitoare a salariilor ce­lor rămaşi. Artiştii teatrului Na­ţional, retribuiţi mai puţin de­cât colegii lor din teatrele particu­lare, au primit desfiinţarea gra­delor, sinuciderea lor morală şi condamnarea lor la funcţionarism, în nădejdea situaţiei materiale promise. Rezultatele ?.... Astăzi teatrul Naţional din Bucureşti are mai mulţi artişti de­cât în trecut, plă­tiţi mai prost, fără despăgubiri de toaletă, fără gratificaţii, pre­mii sau ajutoare, care pentru pro­tagoniştii de seamă sau pentru e­­lementele care jucau mult, însu­mau adesea ori, a doua leafă. Deşi budgetul seral a fost re­dus, iar sărăcia montărilor şi a figuraţiilor este vădită, încasările sunt inferioare celorlalţi ani. Cu tot succesul ultimelor spectacole, gestiunea va fi tot deficitară. Pe acest teren nu credem să fim de­­sminţiţi. Poate că legea nouă a înlesnit un progres al repertoriului, o în­­nălţare a nivelului etic şi este­tic faţă de trecut ■?... întrebarea nu se poate pune de­cât în glumă. Repertoriul de azi al Naţionalu­lui ar fi pricinuit altădată pro­teste, iar critica, excesiv de elo­gioasă în prezent faţă de indul­genţele literare sau estetice ale actualei legi, nu cunoştea în tre­cut nici o măsură în severitatea şi puritanismul aprecierii. Să încheem: se caută de zece zile un director la teatrul­ Naţio­nal din Bucureşti. Până în cele din urmă va fi găsit Nu-l fericim. Va­ avea o situa­ţie grea. Ori va căuta să se dez­robească de influenţa „sovietului”, şi atunci va avea de învins pie­dici asfixiante, ori va continua să fie o „paiaţă” artistică, ca şi pre­decesorul său, şi în acest caz pro­feţiile sunt uşoare. Legea comercializării teatrelor a statornicit în instituţie o stare de asfixie estetică şi de depri­mare morală, care nu îngădue nici o reparaţie, nici o nădejde de rea­bilitare, până ce nu va fi hotărâtă radicala schimbare. c. nu DIBUIRI PERICULOASE După cum a inventa o știre’se aflane un fotoliu ministerial, îonală care se desmint© , E a­tat de ușor sa creiezi S’tor ii doua zi nu înseamnă a face gaze-­j într’o tară în care spiritul critic tărie, — toi un personaj pentru seamnă”aaVaTe politică."* Jdoelnice ar fi bine scuturat daca Totus de luni de zile trăim sub­­ activitatea lor pubrica de pana azi această teroare a minciunei, în ar fi bine examinată. _ «icon­­cele mai importante manifestări ale vieţii publice. Oamenii politici, ziarele si chiar unele grupări, se întrec în dibuiri ce n’au nimic co­mun cu greutăţile momentului. De doi ani facem experienţe cu oamenii pe cari i-au creiat din ni­­mic combinaţiile oculte ale presei de scandal,­­demagogia revoluţie­stata că ele nu diferă cu nimic de gloriile ultimilor doi ani. Acea­ dorinţă de parvenire, aceiaş do­rinţă de îmbogăţire rapidă prin orice mijloace, aceias lipsă de orice garanţie morală. Aşa dar să nu mai dibuim. Ţara are nevoie ^ numai de o cârmuire _______ serioasă a cărei experienţă, ei­­narâ şi setea de noutate a câtorva j ste ^şi j^®rantiiî de ordine socială gură-cască. In doi ani am expe­rimentat pe d-l Maniu cu devota­ţii d-sale, apoi pe d-l Mironescu cu alt rând de salvatori. Rezulta­tul ? Suntem la marginea falimen­tului sau la aceea a „prăpastiei" cum spune actualul premier. Şi în această situaţie sunt unii , cari ar mai voi să dibuim, ar mai voi să se facă loc unui al treilea rând­­ să fie recunoscută şi peste hotare Dibuirile ce se fac, provoacă nein­crederea. Suntem socotiţi ca un te­ren propice pentru orice experien­ţe, de la fascism până la bolşe­­vism. Suntem socotiţi ca un Stat in care corpul electoral nu mai poate fi consultat de frica unei răsturnări sociale. An trâmbiţat __________pretudindeni această minciună de doctori h­on­oris causa, cari n’au: ziarele oamenilor cari_ au interes nici practica nici experienţa vie­ să nu se faca alegeri, # pen­truca tii de Stat, ci numai dorinţa de-asshii că partidele lor vor fi învinse si au mai trâmbitat-o acei necu­noscuti cari voesc suprimarea corpului electoral ce-i împiedecă în plănuitele experienţe dictato­riale. Dar ţara nu doreste dibuiri, ci noni alegeri, spre a-si putea spu­ne hotărât cuvântul. Când i se cer sângeroase sacrificii, când se sba­te în mizerie, când nu are sigu­ranţa zilei de­ mâine si când nu i se dă nimic din cele ce i s’a făgă­duit. — tara are cel puţin dreptul să fie guvernată de oamenii pe cari ea îi doreşte, nu de acei im­enşi de pretinse necesităţi de Stat, cari, in realitate sunt acele ale odiosului regim national ţărănist si ale „personalităţilor“ cari viese a lua succesiunea, desconsiderând corpul electoral. * Situaţia actuală a s ţării nu va fi un viitor mai bună decât acura. Pretinsele „soluţii“ ale actualului guvern, nu vor soluţiona nimic. Vom merge din rău în mai rău. Ar urma deci să nu se mai facă niciodată alegeri, pentrucă „sta­rea de spirit“ din ţară n’ar permi­te-o! O asemenea înşelătorie nu ţine în picioare. Ea poate fi bine­venită neutru un guvern, care se teme să se prezinte şi într’o neîn­semnată alegere parţială. Pentru opinia publică însă, a cărei serio­zitate, linişte şi dorinţă de ordine se manifestă în toate prilejurile, — această înşelătorie e un motiv mai mult de ură împotriva unui regim ce spoliază ţara de cele mai elementare drepturi cetăţeneşti. Destul cu dibuirile. Tara si-a ales conducătorii şi voeşte să-i ra­tifice legal, în alegerile generale. Discursul d-lui N. D. Chirculescu Nu voi vorbi nici agricultorilor nici viticultorilor, nici immercian­ţilor şi industriaşilor nici funcţio­narilor şi profesioniştilor, de ha­lul în care se găsesc pe urma ce­lei mai nefaste guvernări, fiind­că simt ei mai profund durerile lor, de­cât le-aşi putea descrie eu. (A­­probări). Unde ar fi în afară de aceasta timp ca să descriem toate ororile acestei triste guvernări timp de 2 ani, care a sguduit din temelie toate stările­ politice, eco­nomice şi sociale, în aşa măsură că toţi românii conştienţi se în­treabă cu îngrijorare de ziua de mâine, întrucât lucrurile au ajuns aşa,­ de rău, că pare să nu mai fie nici o eşire. (Da, da, aşa este). Cu­ drept cuvânt ne întrebăm până unde are să meargă incon­ştienţa guvernului care nu vrea sa-şi dea seama (să-i fie ruşine) cât a înşelat opinia publică a a­­cestei ţări (jos cu ei) cât a deza­­măgit-o şi cât rău i-a făcut cu ne­priceperea şi risipa necunoscută până astăzi în ţara noastră. (Jos risipitorii). Cum îşi pot închipui ei cari­ au­ creiat această stare de lucruri că tot ei o pot îndrepta. Nu sunt­ oare în guvern tot „ca­­targii”, „prevaricatorii” şi jefuito­rii banului public ! Tot ei se cred în stare să facă economii şi să-şi dea afară partizanii, sau să le re­ducă lefurile diurnele şi tantie­mele de sute de mii de lei, care au sărăcit o populaţiune deja săraca ! Nu sunt tot ei, a căror politică a distrus creditul în ţară şi străinătate, şi­ acei graţie că­rora cerealele, vinul şi lemnele nu se mai vând, fabricile se închid, iar falimentele curg? fie din cauza lor muncitorii şi funcţionarii simt aruncaţi pe dru­muri, iar cei rămaşi d­in aştepta­rea aceleiaş soarte nu-şi primesc nici salariile reduse ! . Cum îşi poate închipui­ guvernul că ar putea să ’ îndrepte această stare datorită numai lui când dacă ar fi avut pricepere şi pa­triotism nu ‘ne-ar fi adus acolo. Este desigur dovada celei mai cinice inconştiente’in măsură de a aduce pe capul’nostru pericole a­­tăt de grave cum nici nu putem presupune.­­E în acelaş timp un act de pro­vocare faţă­ de­ opinia publică, încăpăţânarea^ cu­­ care guvernul o împinge să-şi piardă răbd­area. (Urale. Aşa este). Sunteţi aicea ca să arătaţi gu­vernului protestările şi înverşu­narea noastră şi­­ să apelaţi la Su­veran, în desperarea voastră, ca să pună capăt unei stări pe care nu o mai puteţi suporta şi să-i cereţi să vă dea­ posibilitatea vouă care aţi fost înşelaţi de guvern să arătaţi, prin alegeri care sunt ho­tărârile voastre asupra soartei d­e­înduraţie­i , Suveranul nu a avut prilejul de la u­r car­ea sa pe tron să consulte poporul Şi, să­ ea, dela, el indicat ţiuni, deşi,poate, la începutul ze­nei domnii,, consultarea aceasta ar fi fost poate im­posibilă. Cu atât mai ,mult necesară este această consultaţiune, cu cât. M. Sa, cunoaşte, cât de mare este în­verşunarea poporului împotriva guvernului de astăzi, care este tot cel cu eri. Coala in picioare aclamă pe Suveran şi cere alun­garea guvernului­. . Toată ţara îşi pune astăzi nă­dejdea ei în partidul naţional li­beral (mari urale) pentru că după experienţa făcută de la răsboi, ea îşi aminteşte astăzi, că singurul partid care a guvernat-o cu vred­nicie a fost partidul liberal (A­­plauze) * Avem în fruntea noastră pe marel român Vintilă Brătianu, (sala în picioare aclamă îndelung pe şeful partidului liberal) păstră­torul celor mai înalte idealuri na­ţionale. (Trăiască Vintilă Bră­tianu) patriotul cel mai luminat şi mai plin de abnegaţiune, slu­jitorul cel mai credincios, al ţă­rii şi poporului român (entuziaste urale). Vă exprim regretul său, de a nu se putea găsi astăzi între noi, după cum şi noi ne exprimăm regretul nostru că nu i-am putut D-1 N. D. CHIRCULESCU STRĂLUCITĂ ÎNTRUNIRE a Partidului Naţional-Liberal la Focşani Au luat parte mii de oameni cari ndăjduesc un vremi mai bune pentru naţiunea Românescă Eri dimineaţă a avut loc în sala festivă a Comunităţii israelite din Focşani, o mare întrunire a organi­zaţiei naţional-liberale din Putna, de sub preşedinţia d-lui N. D. Chircule­­scu, fost ministru al muncii şi ocro­tirilor sociale. La această manifestare politică au luat parte peste 8 mii de ţărani şi intelectuali din cele 80 de comune din judeţul Putna, precum şi dele­­gaţiuni din judeţele învecinate. Dela centru au venit fruntaşii par­tidului liberal d-nii I. G. Duca, prof. dr. C. Angelescu, general Moşoiu, N. N. Săveanu, Vasile Sassu, foşti mi­niştri, Victor Slăvescu, deputat şeful organizaţiei liberale din Râmnicul- Sărat, Ştefan Ioan, senator şeful or­ganizaţiei Făltiiceni, d. dr. Ştefan A­­nastasiu-Bucureşti, Justin Stănescu- Buzău şi alţii. La orele 12, după oficierea para­stasului pentru pomenirea marelui bărbat de stat I. I. C. Brătianu, des­pre care vorbim în altă parte al zia­rului nostru, a început defilarea tu­turor organizaţiunilor liberale sub conducerea d-lui dr. Ignat Pascu, fost prefect al judeţului. Defillarea s-a desfăşurat în faţa tu­turor fruntaşilor partidului liberal în cap cu d. I. G. Duca. . După defilare care a ţinut mai bine de o oră, a avut loc deschiderea în­­trunirei. Sala fiind neîncăpătoare pentru numărul mare al participanţiilor s’a hotărât să se ţină a doua adunare în curtea comunităţii. Intrarea în sală a fruntaşilor no­ştri politici în cap cu d. I. G. Duca, a fost salutată cu furtunoase aplau­ze şi nesfârşite urale. In mijlocul unei mari însufleţiri, d. N. D. Chirculescu, preşedintele or­ganizaţiei îşi rosteşte cuvântarea, auzi astăzi cuvântul său îmbărbă­­tător şi să-i arătăm toată dragostea şi­ respectul cu care îl înconjoară ro­mânii din toate unghiurile ţării şi solidaritatea care strânge în jurul lui tot ce este conştient în această ţară. (Furtunoase ova­­ţiuni). „ Avem marea cinste să avem insă în mijlocul nostru pe cel mai de seamă colaborator al său pe d. I. G. Buca, (sala în picioare ova­ţionează îndelung), al cărui nu­me este strâns legat de toate ma­rile înfăptuiri naţionale şi poli­tice din ultimul pătrar de veac şi care printro muncă neobosită, de toţi apreciată, a ajutat la demo­cratizarea vieţei noastre politice şi la întărirea structurei acestui admirabil instrument al opiniei publice, care-i partidul naţional­liberal. (Aplauze îndelungate). Salutându-l aicea în numele meu şi al d-voastră, nu mă pot o­­pri de a-i exprima recunoştinţa partidului întreg (mari ovaţii) pentru lupta ce e nevoit să ducă, spre a asigura unitatea deplină şi solidaritatea durabilă a partidu­lui, luptă­ cu atât mai meritorie cu cât ştim ceea­ ce a făcut şi con­tinuă să facă în această privinţă, asigurând partidului fără preo­cupări­ de persoane tăria care să-l pună în măsură totdeauna de a răspunde chemărei sale în faţa mar­ilor interese şi gravelor pro­bleme ce ating prezentul şi viito­rul statului român. (îndelungate ovaţii şi urale). R-sa salută, în acelaş timp pre­zenţa d-lor dr. Angelescu, general Moşoiu, Vasile Sassu, N. N. Să­veanu, foşti miniştri, şi a d-lor Ştefan Ioan şeful organizaţiei Fălticeni, Nae Simionescu, şeful organizaţiei Tutova, Victor Slă­vescu,­­ şeful organizaţiei Râmni­cul Sărat, N. Berha, reprezentan­tul­ organizaţiei Tecuci, şi Justin Stănescu, al judeţului Buzău. (A­­plauze) după care d-sa dă­ cuvân­­tul d-lui dr. O. Angelescu, fost ministru al școalelor. * Discurs«»­elui Profesor Dr. Angelescu Fostul ministru al şcoalelor este primit cu urale. Da­ţi-mi voe să vă mulţumesc din adâncul sufletului pentru pri­mirea frumoasă ce ne-aţi făcut. Să vă mulţumesc în acelaiş timp că aţi răspuns în număr aşa de mare la chemarea şefilor d-voastră. Am aicea programul naţional­­ţărănist, prin care vă spunea ca vor înfiinţa şcoli pretutindeni, li­cee, gimnazii, şcoli normale în comunele mari şi în loc să înfiin­ţeze altele noi, desfiinţează pe cele existente. Acest partid a lovit în ţărăni­me, lovind în cultura poporului. A distrus şcoala românească, a desfiinţat nu numai şcoalele teoretice, dar şi şcoalele practice, şcoli de meserii, de comerţ, de me­­nagiu, etc. învăţământul va fi redus la a­­eea ce era acum 60—70 de ani. Acest partid din nenorocire a nimicit, a distrus tot ce au făcut alţii şi a adus ţara în starea ne­norocită de astăzi. In schimb a­­cest partid ne-a hărăzit reforma administrativă, regiile autonome şi alte instituţii de acest fel. Se suprimă şcoalele pentru a se face economii de 40—50 mili­oane şi se lasă unele instituţi­­uni cari costă pe ţară zeci de­ miliarde. Este de datoria destră a tutu­ror să reacţionaţi împotriva gu­vernului. Din fericire este în ţară par­tidul naţional-liberal care s’a i­­dentificat cu aspiraţiunile popo­rului şi care a adus atât de mari servicii ţării şi neamului în mo­mentele cele mari şi grele prin care a trecut. In capul partidului sunt d-nii Vintilă Brătianu şi I. G. Duca (mari ovaţiuni şi urale) cari sunt chezăşia viitorului. Sări înconju­raţi cu dragoste (mulţimea stri­gă : trăiască d-nii Vintilă Bră­tianu şi Duca) şi să aveţi deplină confienţă în ei şi în partidul li­beral. ■'■*•* Vii» Discursul d-lui V. P. Sassu Regimul mizeriei generale Eu vin d­ela mare ; iar ori de un­de aşi veni — dela munte, dela deal sau dela mare — e aceeaş jale ! A­­ceaşi suferinţă e pretutindeni şi a­­ceiaşi stare. Regimul actual a isbu­­tit — după cum spuneam şi la Si­biu — să realizeze „unificarea să­răciei generale“ şi „stabilizarea mizeriei“! Eu vin de la marea cea mare a lui Mircea cel Bătrân, ca personal şi în numele Dobrogei liberale să vă aduc salutul nostru cald şi frăţesc şi sentimentele pline de admiraţie pentru organizaţia liberală de Putna care reprezintă cea mai cre­dincioasă tradiţie a partidului no­stru. Vă felicit pentru această strălu­cită manifestaţie a forţei d-voastră politice şi mai ales pentru voinţa dârză ce o arătaţi de a sprijini in mod h­otărît partidul nostru în lupta ce o duce pentru a scoate ţara din stricăciunea şi primejdia în care se află! (Aplauze). Şi pentru că vin din Dobrogea în care populaţia păstrează încă pitorescul ei etnic,­­ dați-mi voie să vă spun două proverbe de prin partea locului: unul care se referă la partidul liberal şi altul care se potrivește de minune pentru par­tidul ce ne guvernează. Un proverb arab spune: ,,Numai după ce apune soarele, lumea pre­­ţueşte lumina şi căldura razelor lui !“ Aşa s-a întâmplat şi cu partidul liberal. Numai după ce el a pără­sit puterea, lumea a început să pre­­ţuiască binefacerile guvernărilor sale. Cu o politică fie necruţătoare e­­comomii, de linişte, de muncă şi de ordine financiară şi morală, isbu­­tiseră să vindece în parte şi încetul cu încetul rănile răsboiului, şi să ne îndrumeze pe calea sigură a consolidărei, punând ţara pe pi­cioarele ei proprii. Fără să ne împrumutăm cu un sin­gur leu­ şi fără să facem o singură concesionare a bunurilor statului— prin înţelepciunea şi chiverniseala marelui visternic şi gospodar de a­­tunci — şeful nostru de azi domnul Vintilă • Brătianu ‘ (mari aplauze şi ovaţiuni, strigăte repetate : să ne trăiască !) — noi am d isbutit să fa­cem ţării, pe toate tărâmurile — mari înzestrări; să asigurăm îm­bunătăţiri simţitoare agriculture! industriei, comerţului şi salariilor funcţion­ar­ilor publici şi să­­ achi­tăm pla­ta acestor salarii la zi, ob­ţinând în acelaş timp stabilizarea de fapt a leului şi pregătind, până D-l VASILE P. SASSU T I (Continuare­s in pag. 2-a)

Next