Viitorul, ianuarie 1931 (Anul 23, nr. 6873-6896)

1931-01-14 / nr. 6882

Anu» al t­oua­zeci şi treilea No. 6882 4 Pagini 3 LEI ix la TARA @­LE! EX. în STRĂINĂTATE ABONAMENTE IN TARA Un an------- 700 Iei Şase luni------ 350 , Trei luni — —* 200 , In streinătate Un an------ 1400Iei Şase luni — — 700 , Trei lun!------ 400 » REDACTI­A ===== ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 | STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23 ; Radacţii şi Administraţia 349/23 şi 303/11 mmm ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia Barului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele republicate se distrug. 3 LEI EX In ȚARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE ■BE* O politică primejdioasă Ţara trece printr’o grea criză economică şi financiară. Urmările acestei crize sunt a­­gravate, fireşte, ■de faptul că lua­rea măsurilor impuse de o ase­menea situaţiune, revine unui guvern care a practicat o politi­că financiară atât de greşită şi care prin modul cum a alcătuit budgetul a dovedit nu numai o complectă dezorientare, dar s’a dovedit stăpânit de aceleaşi pre­ocupări politicianiste şi călăuzit de aceleaşi metode nenorocite ,care au contribuit într’o atât de largă măsură la crearea situa­ţi unei îngrijitoare de astăzi. In aplicarea măsurilor de com­primare a cheltuelilor guvernul a ocolit economiile care se im­puneau a fi realizate, refuzând să se atingă de tot ce era creaţiune inutilă şi sinecură de partid. Numai dacă ar fi început cu aceste economii, guvernul ar fi avut dreptul să păşească la cele­lalte reduceri. Ar fi fost o elementară dato­rie de moralitate politică şi o do­vadă că guvernul este hotărât să aplice cu sinceritate şi cu drep­tate regimul de economii pe care îl reclamă situaţiunea financi­ară grea în care a fost adusă ţara.­­ Mai mult de­cât atât, Guvernul actual, cu toate jert­fele ce le-a impus populaţiunei prin noul budget şi cu toată cri­za prin care trece ţara, continuă sistemul risipei, care în împre­jurările de astăzi, constitue o sfi­dare primejdioasă a mizeriei şi a suferinţelor generale. Cazul fostului director general al căilor ferate, angajat şi conce­diat în condiţiunile cunoscute, căruia i s’a acordat o despăgu­bire de peste trei milioane ; bur­sele de călătorie acordate de pre­şedinţia consiliului de miniştri, în valoare de milioane,­­ consti­tue, între atâtea alteia, acte de adevărată provocaţiune şi de na­tură a avea repercusiuni dintre cele mai deprimante în opinia publică. * Dar paralel cu situaţiunea cre­ată printr’o asemenea politică nechibzuită, guvernul se găseşte şi în faţa unei alte situaţiuni a­­supra căreia are datoria să-şi con­centreze toate preocupările. In ultimul timp, curentele cu caracter extremist şi de tulbura­re a ordinei publice, au recăpă­tat o intensitate îngrijitoare. Aceste acţiuni pot găsi un te­ren prielnic în condiţiunile eco­nomice grele de astăzi, dar ele pot găsi un auxiliar şi mai pri­mejdios în atitudinea unui gu­vern care nu şi-ar înţelege dato­ria ce-i incumbă în faţa unei a­­semenea situaţiuni. In, afară de măsurile în directă legătură cu problema ordinei pu­blice, guvernul are datoria de a evita orice act care ar constitui o provocaţiune sau care ar putea alimenta acţiunile de destrămare şi de tulburare ce se încearcă. Abuzul de orice natură, dema­gogia pe ori­ce chestie şi risipa scandaloasă, trebue să înceteze radical şi fără întârziere. Aceasta trebue să fie cea din­tâi datorie a oricărui guvern con­ştient de răspunderile mari pe ca­re le poartă în împrejurări ca a­­cele de astăzi. Până acum guvernul actual a dovedit că nu înţelege această e­­lementară datorie. Dezorientarea, abuzul şi risipa continuă să stea la baza întregei politici de guvern a partidului naţional-ţiărănist. Această politică trebue să în­ceteze fără întârziere.­­ Situaţiunea țarei o impune ca o supremă necesitate națională. HOTE O sărbătoare CULTURALA — Zace ani de muzică originală românească —­ ­ Nu au trecut multi ani de când istoriografia literară nota ca un fapt cu caracter de permanentă, lipsa romanului în literatura noa­stră, iar criticii se munceau a ne explica şi căuşele acestei absente ale acestui gen literar la­ noi. Dar nu a trecut mult, şi vitrina librăriilor româneşti cunoscu ple­tora romanelor româneşti, care prin amploare, prin cadrul de po­vestire,­­întin meşteşug şi prin ori­ginalitate, au făcut şi fac o con­curenţă tot mai pronunţată, şi mai măgulitoare pentru noi, ro­manelor străine, şi în special ce­lor franţuzeşti. Nu numai că s’au putut, scrie romane româneşti, dar s'au scris şi se scriu atât de bune şi de multe, încât aproape urmărirea lor a devenit grea pen­tru lectorul ce n’are nici timp prea mult liber de consacrat lite­ra,turei, şi nici nu este chemat prin profesiune­a ceti­lor ceea ce apare. Şi de asemeni nu au trecut mulţi mii de când se credea imposibil că, în repertoriul scenic al Teatre­lor Naţionale, să intre ca element permanent, literatura, dramatică originală, românească. Azi — în special la Teatrul Naţional din Bucureşti, — de câţiva ani încoa­ce, piesele originale fac, serie, şi aduc — minunea mi­nunelor! — bani la cască! Din o literatură îngăduită şi încurajată cu gestu­rile de protecţie ale doicei, faţă de copil, literatura dramatică de­vine un element de succes pentru scenă, şi poate da din belşug, ma­terialul unui repertoriu, nu tole­rat, ci chemat ca factor de succes, pe scenă. Nu este surprinzător astfel că şi muzica românească, să fi trecut prin aceleaşi faze, de scepticism şi apoi de justificat optimism în pu­terile noastre creatoare în direcţia artei. Astfel trecând dela armoni­zarea folklor­ului românesc, ale omul Wiest, ori Fleetemacher, s’a ajuns la, simfoniile marelui nos­tru George Enescu, şi apoi la con­stituirea unei societăţi a compo­zitorilor noştri, a cărei vechime de sece ani s’a sărbătorit frumos, la postul nostru de radio-difuziune şi la Ateneul Român. Zece ani au trecut de la începuturile modeste la situaţia de azi, când atâtea o­­pere simfonice, câteva, opere, şi a­­tâtea bucăţi de muzică instrumen­tală şi­ corale, au venit să se în­scrie în rândul marilor compozi­te ale timpului nostru. Prin această muzică originală şi cultă românească — inspirată şi bună parte de muzica populară românească, frumos armonizată şi filtrată prin o tehnică­ savantă — ne-am înscris frumos în rându­rile mişcării muzicale din vremea noastră. Şi iată cum pe toate terenurile fieţei noastre culturale, copilăria face loc maturității fecunde... . FETRONIUS V------*------­ ID. Albert Thomas despre criza economica D-l Albert Thomas, directorul bi­roului international de muncă, a ţi­nut ori la Praga, o conferinţă asu­pra şomajului. El a arătat, că numărul şomerilor a fost la 15 Decembrie de 9 milioa­ne, dintre cari jumătate se află în Germania. Criza actuală economică este unică în istoria mondială. D-l Albert Thomas a vorbit apoi despre situaţia din Europa centrală cere o politică socială energică. D­l ALBERT THOMAS ECOURI O­pinia politică din Bulgaria se o­cupă de mai mult timp cu che­stiunea dreptului de vot pentru femei. Chestiunea a­ fost la început adusă pe tapet de Asociaţia Femeilor bulgare şi s-a întâlnit pe atunci cu numeroşi adversari. Zilele acestea chestiunea a devenit din nou actu­ală în legătură cu noul proect de lege asupra alegerilor comunale. Din iniţiativa partidelor opoziţioniste a avut loc zilele acestea o mare întru­nire publică la Sofia. Toţi oratorii, între cari cei mai de frunte politi­ciani ai opoziţiei s-au pronunţat pen­tru acordarea dreptului de vot fe­meilor. O delegaţie a Asociaţiei Fe­meilor bulgare s-a prezentat primu­lui ministru Liapcev pentru a afla părerea sa în chestiunea dreptului de vot pentru femei. Preşedintele consi­liului a declarat că opinia publică este de partea femeilor şi de aceea şi guvernul va lua în consideraţie cererile juste ale femeilor bulgare, cari după toate probabilităţile vor fi împlinite. Delegaţia a mai rugat pe primul ministru Liapcev ca să con­­tribue ca femeile să poată profesa cât mai curând avocatura. Primul ministru a promis că va rezolva şi această­­chestiune împreună cu mi­nistrul justiției Malinov. D «—••».D­ ictatorul sovietic Stalin a hotărât să întreprindă în curând o călă­torie în întreaga Uniune sovie­tică spre a cunoaşte personal situa­ţia din diferitele regiuni, în special spre a cunoaşte dispoziţia ce domne­şte la sate. FIORII ESTETICEI A?acer? urgente vă cheamă la Biscuraști ?... p. VAIDA: Baiu!... Mă duc, dragule, că se apropie data concursurilor de frumusețe... —­IN ALEG Campania electorală care a înce­put, înseamnă pentru partidul li­beral un adevărat triumf. Desigur ca nimeni nu se îndoia că oraşele sunt pe­­leantregul câş­tigate programului şi acţiunei ace­stui partid. Socoteau unii că parti­dul naţional-ţărănesc şi-ar fi păs­trat încă la sate o urmă de populari­tate. Ei bitte, toţi acei cari au vă­zut că fruntaşii naţional-ţăranişti­­lor nu pot face o întrunire la sate fără a fi apostrofaţi în mod violent şi adesea goniţi de locuitori,­­ îşi dau seama de prăpastia în care a văzut acest partid. Nici vorbă nu mai poate fi de vreo popularitate iar dacă administraţia va conti­nua silniciile pentru a impune pe candidaţii guvernului, sunt de aştep­tat incidente cu atât mai grave, cu cât abuzurile vor fi mai mari. In schimb partidul naţional-libe­ral se bucură de simpatii atât de înrădăcinate şi de o încredere atât de vie, încât nici încercările naţio­­nal-ţărăniste nici acelea ale misti­ficatorilor cari încearcă să producă confuzii, nu reuşesc să rătăcească spiritele. Pretutindeni se dovedeşte că toate straturile sociale aşteaptă mântuirea de la partidul liberal iar în aceste alegeri, unele organi­zaţii de recentă dată, vcese să dove­­dească „ura alegătorilor împotriva partidelor“. Ele fac o intensă pro­pagandă pentru anularea voturilor, fixându-şi drept teren de expe­rienţă judeţele Vlaşca şi Putna. Noi putem spune de pe acum că în aceste judeţe, numărul voturilor anulate nu va fi mai mare ca în alte părţi. Experienţa va da greş. Şi atunci se va face încă odată do­vada că nici organizaţiile din mai­slăbi încrederea pe care ţara o are în partidul liberal. Această încredere e bazată nu pe făgădueli demagogice şi irealiza­bile, ci pe înfăptuirile trecutului cari apar azi în adevărata lor lu­mină. Comparaţia dintre situaţia ţarei sub guvernul liberal şi acea de azi se impune şi minţilor celor mai simple. Ea este atât de edifica­toare încât propaganda noastră se face în mod firesc, exclusându-se făgăduelile şi înşelătoriile la care fac apel celelalte grupări. E o miş­care generală de masse, o forţă că­reia nu i se poate nimic opune. Intr’un moment greu ca cel de azi, bunul simţ al poporului româ­nesc a eşit încă odată învingător. El respinge organizaţiile de aven­tură ca şi acele partide cari s’au dovedit a nu putea ţine pe umerii lor greaua sarcină a guvernării în împrejurările de azi. Victoria pe care o va avea parti­dul liberal, va fi victoria chibzuin­­ţei şi simţului politic înăscut al po­porului românesc. •­ ................. I mji alegerile nu vor putea fi măsluite,­­ oricâte abuzuri ar comite guvernul. Ar fi de dorit de altfel şi­ renunţe ginea vieţei,constru,e­a la ilegalităţile ce le-a început şi a­­cela ce le pregăteşte. D-l ministru de interne Mîhalache ar trebui să înţeleagă că e extrem de periculos ca nişte oameni, cari sunt zdrobiţi de impozite, fără un ban în casă, cu recolta nevândută şi plini de da­torii, să nu fie lăsaţi să-şi exercite ln libertate drepturile cetăţeneşti votând pe acei de la cari aşteaptă uşurarea suferinţelor lor. Cerem în interesul ordinei să impună orga­nelor d-sale o conduită, dacă nu im­parţială, ceea ce desigur ar fi cu to­tul imposibil, dar cel puţin ceva mai corectă. Politica Externă In preajma nouilor alegeri din Bulgaria Faţă de nouile alegeri aşteptate în primăvară, evenimentele poli­tice din Bulgaria suscită din inte­res din ce în ce mai mare. Timp de opt zile regele a primit indivi­dual pe fruntaşii opoziţiei, cerân­­du-le părerea asupra situaţiei din ţară. Se crede că, înainte de expi­rarea sesiunii ordinare, Sobrania va mai fi prorogată cu încă câteva luni, pentru ca guvernul să poată avea mai mult timp pentru prepa­­rati­vele şi vederea alegerilor. Timpul însă va fi în favoarea opo­ziţiei, căreia criza economică, a­­gravăndu-se din săptămână în săptămână, îi furnizează material de propagandă din ce în ce mai mult. Cu toate, relaţiunile excelente în care se găseşte cu primul mini­stru Liapceff, regele trebuie să fi căpătat impresia că rezultatul ale­gerilor nu va fi tocmai favorabil pentru guvern. De aceea a vrut să fie informat încă de pe acum de către opoziţie asupra situaţiei. Ul­timele alegeri comunale au indi­cat din care parte bate vântul­­ din dreapta sau din stânga. Cum stânga este eliminată din calcule, rămâne de văzut dacă regele va consilia pe Liapceff la o întărire a partidului guvernamental prin asocierea cu democraţii lui Mali­­noff şi poate şi cu radicalii sau dacă va putea fi determinat parti­dul de dreapta al liberalilor na­ţionali să colaboreze cu partidul „sgovor”, astăzi la putere. Cert este că, acesta din urmă este acum cam epuizat şi că d. Liapceff de mult nu se mai simte sigur de sprijinul întregului partid. In Bulgaria stă pe planul întâi politica economico-financiară. Ro­lul principal în politica internă îl are acum pregătirea alegerilor. Importanța politicii externe e dată pe planul al doilea pentru câtva timp, cu toate voiajurile şi vizi­tele ministeriale şi cu tot valul revizionist care străbate Balcanul. Centrul de greutate al convorbiri­lor dintre rege şi conducătorii tu­turor partidelor a rămas pe tă­râmul economic. Plângeri peste plângeri au venit la urechea re­gelui: poporul duce lipsă, comerţul e inactiv iar pe buget apasă plă­ţile de reparaţii, dobânzile împru­muturilor şi armata. Funcţionări­mea dependentă de partidul gu­vernamental şi rău plătită arată simptome primejdioase de neîn­credere. Măsurile autorităţilor ad­ministrative de la ţară contra ad­versarilor guvernului măresc şi mai mult ura. » Starea lucrurilor în Bulgaria nu e bună. Sunt temeri că guvernul va trebui „să facă”, în cel mai larg înţeles al cuvântului, alege­rile viitoare, pentru a­­ se putea menţine. Cum opoziţia ştie aceasta şi va căuta să reziste, ciocnirile sunt foarte probabile. In cercurile politice domneşte impresia că re­gele a înţeles seriozitatea perioadei electorale din primăvară şi încear­că să formeze un guvern din par­tidele burgheze, pentru facerea alegerilor. Guvernul viitor ar avea apoi o bază mai largă, presupunând că d­. Liapceff va­ ţine în mână parti­dul „sgovor” întreg. Dacă aceasta nu va fi cu putinţă şi partidul gu­vernamental se va­ prăbuşi înainte de pregătirea alegerilor, alunei se vor mai adăuga­ la partidele de opoziţie existente încă unele frac­ţiuni noul, ceea ce ar îngreuna constituirea guvernului şi linişti­rea internă. (Uta). D-l MALINOFF Miercuri 14 ianuarie 1931 Dăm prea puţina atenţie proble­melor p­rivitoare la cenzura filme­lor şi la controlul spectacolelor. Mai întăi constatăm foarte pu­ţină grijă pentru siguranţa şi să­nătatea publicului. In săli ticsite de lume, fără ventilaţie şi fără cu­­baju­l de aer cerut de higiena, câr­duri de spectatori aşteaptă în pi­cioare să se facă locuri libere, ocu­pând complect spaţiile laterale sau mijlocii, necesare circulaţiei. Poliţia românească dovedeşte o toleranţă neîngăduită aiurea. Se aşteaptă poate — ferească Dumnezeu — zguduirea unei neno­rociri, pentru ca autorităţile să se trezească. De asemeni nu putem avea nici un cuvânt bun privitor la higiena celor mai multe din sălile noastre de spectacol. Grozăvia epidemiilor care bântue în Capitală, nu se poate explica ştiinţificeşte fără a­ceasta uşurinţă a contagiunei Chestiunea filmelor merită de asemeni o largă discuţiune. Suntem o ţară tributară pe tere­nul cinematic. Importăm filme de câteva sute de milioane anual, fără nici un fel de contingentare şi fără nici o clauză de reciproci­tate. De altminteri această clauză nu e viabilă, câtă vreme producţia autochtonă a fost până azi sub mediocră. Dar nu putem rămânea aci. Con­­tingentarea trebue introdusă, chiar parţial. Putem cere marelor case de filme versiuni româneşti, cu artişti români, şi în limba ofcială. Mai târziu vom cuteza mai mult. Vom favoriza acele industrii cine­matice străine care vor întemeia sucursale în ţara noastră şi vor colabora la crearea unei industrii indigene. Germania a reuşit să im­pună acest punct de vedere, iar industria americană a fost silită să se adapteze. Pretenţia noastră nu izvorăşte numai dintr’un interes naţional, ci şi din logică. Ţara noastră e pitorească, lu­mina şi cerul înfăţişează calităţi fotogenice, ca şi poporul de almin­­teri. Frumuseţea şi varietatea pei­sajului, splendorile specificului naţional, distincţia şi estetica „ti­pului” românesc, toate acestea sunt avantaje netăgăduite pentru a îndreptăţi speranţele noastre ci­nematografice. Şi în privinţa cenzurei filmelor, ara avea un cuvânt de spus. Mai întăi să relevăm faptul că la noi se reprezintă filme de pro­pagandă pacifică, interzise în ţă­rile de origină. Germanii şi austriacii găsesc tot felul de argumente pentru a opri rularea unor filme cu subiecte din răsboi, pe care cenzura româneas­că le acceptă. Ne întrebăm cu dreptate dacă chestiunea nu e păgubitoare inte­resului noastră naţional şi dacă propaganda pacifistă, pe care ve­cinii noştri o resping, ne poate folosi nouă. Mai multă perspicacitate se im­pune când e vorba de filme de ori­gină sau de interes sovietic. Primo, nu avem nici un motiv ca să servim comerţul bolşevic, a­­limentându-l cu bani româneşti. Secundo, trebue să deschidem o­­chii în patru asupra intrigei dra­matice a filmului şi a tendinţelor morale abil camuflate. Acum câteva luni s’a interzis rularea unui film în care armata poloneză era prezentată într’un contrast defavorabil cu cea sovie­tică. Astăzi la un cinematograf din Capitală se rulează un film, destul de confuz prin tăeturile făcute, dar care­ sufere şi din abuzul situaţii­lor false referitoare la fosta fami­lie imperială rusă. Filmul fiind prost, nu merită prea multă aten­ţie. Totuş credem că comisia de cen­zură ar putea fi mai vigilentă pe viitor. IN ACTUALITATE FILM si PROPAGANDA (Continuarea în pag. 2-a) La Ministerul dement*!®? ' TM ■!" IMNI I« MMM............... ca­rea BĂLȚILOR DUNĂRII In primul număr din anul 1931, ziarul „Argus“ ne comunică ex­punerea făcuta presei de către d-l administrator al „Paridului“ din ministerul domeniilor, cu privire la lucrările pentru punerea în va­loare a bălţilor Statului.­ Mai înainte de a arăta în ce con­stau lucrările executate până acum, şi cele proectate în viitor, observăm că pentru prima oară, în ţara noastră, un inginer se a­­dresează presei spre a-i face re­clamă,­ asupra unor lucrări tech­nice neterminate, cu rezultate atât de controversate­ Reclama este sufletul comerţu­lui, foarte justificată pentru­ ne­gustorul care voeşte să-şi vândă marfa, dar odioasă atunci când­ ea se practică de către un technician care nu are dreptul să sconteze un viitor, nesprijinit pe rezultate, ce nu s’au produs. Vom arăta în cele ce urmeaza cât de puţin serioase sunt comu­nicările făcute. i­ Canalul Sf. Gheorghe Relativ la canalul din insula Sf. Gheorghe, se afirmă cu anticipaţie, că atunci când el va fi terminat, se va căpăta o supra­producţie de 2 milioane kgr. de peşte pe an 1 Fără să aştepte terminarea lu­crărilor, fără să facă toate rezer­vele, pe care un inginer serios e dator să le facă, asupra unor ast­fel de lucrări, cu rezultate mai în­totdeauna dubioase, fără să­ ia în consideraţie eventualitatea împot­molirii canalului, în caz de ape mari, şi fără ca să aibă vreun cri­teriu dacă, şi cu cât anume se va spori producţiunea, ni se afirmă cifre arbitrare, bazate pe închi­puiri şi pe nimic cert. In chestiunea de construcţiuni de canale — în general foarte costisitoare — pentru alimentarea bălţilor, mai ales în regiuni ca deltele fluviilor, rezultatele tre­­buesc privite cu toată rezerva­ ne­cesară, căci orice lucrări cari au tendinţe de a modifica regimul natural al regiunii, nu reuşesc. Cunoaştem cazuri când construc­­ţiunea unor astfel de canale, nu numai că nu au dat bune rezul­tate, dar ele au făcut mai mult rău decât bine. Nu ne vom alege oare cu ace­leaşi rezultate şi în delta Dunării. Problema barajelor Dar, în afară de construcţiunea unor astfel de canale, cu rezultate aşa de problematice, ni se mai co­munică că se vor mai executa mari baraje pentru sporirea a­­dâncimilor bălţilor, înn vederea protejerii puilor de peşti, ca­ să nu îngheţe iarna şi să nu rămână pe uscat vara, în timpul secetii! Apoi, că se vor uniformiza canti­tăţile de peşte ce se vor servi po­­pulaţiunii. Până acum, situaţiunea naturală a bălţilor din delta Dunării, nu a dat naştere la nici unul din in­convenientele arătate mai sus, căci nu s’au găsit nici peşti îngheţat iarna, nici rămaşi pe uscat vara Din contră pescuitul se făcea mai înainte în condiţiuni excelente,­­ publicul beneficia atât de abtra­dentă cât şi da ieftinătate. Ari când totul se reglementează, uni­formizează, raţionalizează şi co­mercializează, ni se serveşte in­­tervievuri şi reclame în loc de realităţi economice. Cu privire la sporirea adânc­eimii bălţilor, orice ar sporie iu­bitorii de reclame, nivelul bălţilor nu poate fi ridicat peste acela al terenurilor submersibile înconju­rătoare, fără cheltueli ce ar de­păşi anumite limite, iar dacă e vorba de astuparea privaturilor de comunicaţie, cu rezervoarele de a­­limentare, acestea pot fi uşor în­chise la timp, de pescari, cum s’a făcut şi până acum, prin lucrări ieftine provizorii şi practice, cari să permită jocul stabilit prin ex­perienţă, între variaţiunea nive­lului bălţilor şi acela al Dunării. Prin urmare, nici canale costi­sitoare, cu rezultate nesigure, nici baraje nechibzuite, luxoase şi ne­folositoare. Prudenţa cere ca, prin lucrări simple şi ieftine, să se întreţină ceea ce însuşi regimul natural al apelor ne indică. Un­formizarea cantităţilor pastelul Relativ la uniformizarea canti­tăţilor peştelui, pentru alimenta­rea pieţelor, am voi să cunoaştem meşteşugul acestei uniformizări, între belşugul producţiunii, după retragerea apelor de inundaţii şi împuţinarea acestei p­roducţiuni, atunci când nu există inundaţii, sau când pescuitul este prohibit! Tot ceea ce se spune că s’a stabi­lit prin programe în birourile to­pografice şi inginereşti, sunt ba­zate pe hipoteze necorespunzătoa­­re regimului natural al apelor şi al bălţilor. Executarea unor astfel de pro­grame conduce la cheltueli neîn­chipuit de mari, fără foloase echi­valente justificate. Ele nu trebuesc admise numai în scopul de a se ţine în funcţiune un număr imens de aparate în care s’a investit sume considerabile, şi un personal technic, din care unii sunt rude şi protejaţi, cu titluri şi lefuri neco­­respunzătoare timpurilor actuale. Cât costă „Palidul“? Pentru edificarea opiniei publice, ar trebui să se arate cu cifre, cât a costat pe stat funcţionarea „Pal­idului“ şi cari au fost cheltuelile făcute până acum cu angajarea unor astfel de lucrări. Apoi, cari sunt rezultatele dobândite, față de aceste enorme cheltueli. Se va ve­dea atunci că din toată reclama, fă­cută, nu ne-am ales decât cu sute

Next