Viitorul, ianuarie 1935 (Anul 27, nr. 8093-8111)

1935-01-14 / nr. 8098

ANUL XXVII No. 8098 BUCUR REDACTIA II Str_. Edgar Quinet No. 2 EŞTI ADMINISTRAŢIA Sir. R. Poincaré No. 1 Telefoanele: 3-8030; 3-T91& IRIIflU CMEICMIE Se primesc direct la Administrarita znnwtei si prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepudicate se «atrag­e. Luni 14 Ianuarie 1935 .­A IN TARA on «i 600 lei U Trei luni r....7. 150 lei Șase luni...... 300 „ NI Un exemplar 2 , Miroftwl publice gt particulare 1000 lai anual Taxa se plătește în numerar Dir. G-le P. T. T. conf. circ. T E IN STREINATATE Un an..........1400 tei Şaae luni •••••«« 700 , NI Trei luni ....... 400 lei Un exemplar *»»•1­6 g No. 137282/926. Apărarea naţională înzestrarea şi întărirea armatei începând al doilea an de guvernare, partidul naţional­­liberal, — guvern şi Parla­ment, — înţelege să conti­nue o tradiţie fecundă şi glo­rioasă, aceea de a pune în primul rând al preocupări­lor sale satisfacerea inte­reselor vitale şi permanente ale Statului. In vreme ce partidele şi grupările de opoziţie se fră­mântă în agitaţiuni sterile, în lupte şi polemici politice cari nu au nici o leg­ătură cu interesul public, guver­nul prezidat de d. G­h. Tă­­tărescu nu se mulţumeşte să rezolve numai proble­mele curente, ci, — inspirân­­du-se de la deviza programu­lui său de guvernare , „să stăpânim prezentul, să pre­gătim viitorul“, — înţelege să călăuzească acţiunea sa constructivă de acest coman­dament. Din cuprinsul Mesagiului Regal de deschidere a se­­siunei Corpurilor legiuitoare, din Adresele de răspuns ale Camerei şi Senatului, ca şi din recentele şi cuprinză­toarele cuvântări ale pre­şedintelui consiliului, opinia publică a putut constata că principala preocupare a gu­vernului actual în acest al doilea an de guvernare este reorganizarea, întărirea şi înzestrarea oştirei noastre. Anul întâi a fost anul con­versiunei, al lichidărei tre­cutului, anul al doilea va fi anul întărirei armatei. Cum atât de luminos con­stata deunăzi preşedintele consiliului, niciodată intere­sul vital de a da ţării mij­loacele moderne necesare pentru apărarea naţională nu a fost mai actual de­cât azi. Opinia publică, fie­care cetăţean înţelege adevărul că progresele de tot felul în toate domeniile vieţii Sta­tului rămân jertfe inutile dacă nu sunt întovărăşite de progrese similare pe tărâ­mul apărărei naţionale, al pregătirei militare. Situaţiunea generală în su­satisfacă nu numai nevoile prezentului ci şi pe acelea ale viitorului, prin investiţi­­unile şi utilajul necesar. Procedând astfel guver­nul naţional-liberal îşi va fi făcut şi în această privinţă,— ca în atâtea altele, — dato­ria faţă de interesele ţării, guvern se reclamă ca un conştient de menirea, înda­toririle şi răspunderea, care-i incumbă, să vegheze cu a­­tenţiune încordată asupra pregătirei armatei. De a­­ceea guvernul naţional-libe­­ral, cu drept cuvânt a pus pe primul plan al realiză­rilor sale această problemă de superior interes naţional. Negreşit, sunt necesare jertfe mari, pe aceste vre­muri atât de grele. Dar opi­nia publică e conştientă că numai prin mari jertfe ma­teriale făcute azi, se va a­­sigura liniştea şi pacea de care omenirea are astăzi mai multă nevoe de­cât oricând. Cunoscând spiritul de so­lidaritate naţională al popo­r face dubiul rului român, guvernul este cu drept cuvânt încredinţat că va fi sprijinit şi de data aceasta de ţara întreagă în această operă de întărire naţională. Devotându-se acestei pro­bleme de superior interes al ţârii preşedintele consiliu­lui d. Gh. Tătărescu a întoc­mit un program de înzes­­trare a oştirei, pentru pro­curarea mijloacelor tehnice moderne reclamate de pro­gresele timpului. Acţiunea aceasta de pre­gătire a apărărei naţionale trebue desfăşurată grabnic pentru a se recâştiga vremea pierdută, căci ultimele gu­verne nu au ştiut sau nu au putut acorda acestei proble­me interesul cuvenit. Privind problema în com­plexul ei, guvernul actual va îngriji ca în această ac­ţiune de înzestrare a oştirei să asigure participarea într’o cât mai largă măsură a in­ » NOTE Şcoală pentru servitori Am citit, —cum citesc totdeauna cu atenţiune şi plăcere ceea ce scrie distinsul meu amic, d. Radu Rosetti în ziarul „Universul“ — o giniile sale ca totdeauna judi- I cioase asupra, chestiunei dacă I servitor­ii pot sau nu intra —d-sa spune că nu — hi categoria aso­­caţilor sociali. Nu intrăm in cer­cetarea acestei teze, ci ne oprim la aspectul şi acesta foarte inte­resant al articolului d-lui Radu Viosetti, cu privire la nepregătir­­ee servitorilor de la noi, pentru mu­jica lor. Aceasta a o chestiune care are importanţa ei, pentru că ,necontestat că dacă n­evoia de conf­ort ne sileşte a avea lumină electrică, calorifer, radio ori te­lefon, tot această nevoe ne-ar im­pune şi­ un serviciu ancilar ire­proşabil. Dar trebue să recu­noaştem că servitorii şi servi­toarele de la noi, — cari intr’un fel fac parte din familia noastră prin faptul că vin şi contact per­­hotiient cu noi şi ne cunosc toate intimităţile pieţei , sunt cu totul Nepregătiţi. Vin bieţii oameni de­­la ţară, goniţi de sărăcie, şi îi punem la oraş, să cureţe vasele negte, şi să­ nu te jicnească prin­­de Galé, să şteargă biblioteca, să Servească la masă... Nu este oare la disonanţă între confortul ce-l pretindem, şi recrutarea servito­­rilor din mediul cel mai înapoiat, ci din fundul satelor! Iată de ce ar trebui să existe o şcoală de u­­cenicie pentru servitori, care, ar ’ a- ‘ 'selecţiona şi ar pregăti, în jar, est s’fir. .. cerceta­t feliilegfjic* obrăznicia — îmi dau seamă de tăria cuvântului — cu care­ eşti tratat. Sunt atunci înclinat a scribi Mai puţină reclamă, —ceva mai multă educaţie profesională la cei,­ce vând! O şcoală, de negustorie nu ar fi o creaţie de teatru... acesta şi moralitatea ori antece­dentele servitorilor noştri, cami azi îi primim Dumnezeu ştie dacă nu chiar când sunt eşiţi din puşcărie ! Şi pentru că vorbim de educa­ţia şi pregătirea necesară servito­rilor, nu putem să nu relevăm şi nevoia acestei educaţii — care azi lipseşte — la prăvăliaşi. N’am văzut în nici-o ţară, — şi cunosc aproape pe toate din Eu­ropa, cel Puţin occidentală — o mai mare lipsă de pricepere şi de bună creştere decât la băeţ­ii şi fetele din­ prăvăliile noastre. Rare ori îţi spun un „Bună ziua“ la intrare, ori ori „Mulţumesc“ la­ plata. Par’că vii să le furi, nu să le laşi bani în prăvălie. Sunt­­ anumite magazine cari fac o reclamă neurasterizantă, prn repetire, la radio, la mica publicitate şi unde patronii, în ciuda invitaţii clienţilor, nu au avut grija să muştruluiască în aşa­ fel pe personalul său, în­cât să te primească, ca client, ome­ PETRONIUS Plebiscitul din Sarre Plebiscitul 'de mâine din Sarre este actualmente centrul tuturor preocupărilor cercurilor interna­ţionale. Nu atât din incertitudinea pe­ care aceste cercuri ar avea­-o a­­supra rezultatului — deoarece re-­­ sultatul constitue de mult o cer­titudine — cât asupra condiţiuni­­lor de ordine in care operaţiunile se vor desfăşura, dar mai ales în ce priveşte evenimentele ce se vor întâmpla ulterior, după retroce­dare, în acest teritoriu al Sar­­re-ului. Intr’adevăr, rezultatul ce se va înregistra Duminică noaptea nu poate, sub nici o formă, da loc la surprize, fiindcă peste toate inte­resele populaţiunei diri­jarte, trece şi domină naţionalitatea. Se naşte firesc întrebarea: In acest caz, ce explicaţie au gravele frământări, agitaţiile, din cari unele au prilejuit ciocniri­­ sângeroase, dacă rezultatul nu Răspunsul este simplu. Toate agitaţiile, şi frământările lui în sine contează c’au produs din cauza, nu a alipi-' fei de Germania, ci a atitudinei faţă de regimul hitlerist. Asupra acestui regim părerile sunt împărţite. Atât şi nimic mai mult. Aşa­dar, mâine, populaţia sar­­reză — 250 mii de votanţi din cir­ca 150 mii de locuitori — va avea să se pronunţe la una din aceste trei chestiuni: 1. Menţinerea regimului de azi. 2. Alipirea la Franţa. 8. Alipirea la Germania Analiza datelor ce le avem a­rată că votul nu va fi propriu zis liber. Există, ca o consecinţă a u­­nei întinse propagande ce s’a fă­cut, teama de grave represalii faţă de acei cari ar vota contra alipi­­rei cu Germania. Teama aceasta a luat chiar, în ultimele zile, aspectul unei ade­vărata terori, — element ce nu trebueşte pierdut din vedere şi care va îngroşa simţitor numărul voturilor pentru Germania. Insă nu previziunile şi rezulta­tAzi plebiscitul din Sarre, după acordul franco-italian de la Ro­ma, a pierdut enorm din acuita­tea lui. A rămas, necontestat, o proble­mă importantă, fără însă ca a­­ceastă problemă să­ înfăţişeze la­turi ce ar da naştere la îngrijo­rări. Este totuşi imposibil să se a­­firme cu siguranţă că plebiscitul se va desfăşura în linişte. Atmosfera-i prea încărcată şi spiritele agitate de cei ce vor voi să speculeze apoi avantagii, pen­tru ca dezordinile să fie ex­cluse. S-a­u luat însă întinse măsuri de pază, aşa încât se nădăjdueşte că va fi linişte. In ce priveşte, ceea ce se va în­tâmpla ulterior alipirei, rămâne să aşteptăm evenimentele. Şi nu-i exclus ca, timpul de tranziţie prevăzut de înţelepciunea Societăţii Naţiunilor să-şi producă efectele salutare, amortizându-se in acest interval, toate adversită­țile și toate poftele­­de răsbunare. Răspns alarmiştilor interesaţi *'" 1 .......... • — Anumite ziare, In strânsă legă­tură cu opoziţia, încearcă să răs­pândească prin toate mijloacele ştiri alarmante cu privire la si­­tuaţia economică şi financiară. Este o campanie ce are de scop zdruncinarea încrederii opiniei publice, nu numai în putinţa noa­stră de desvoltare şi refacere, dar chiar în moneda şi economia na­ţională. g. m Cu ocazia recentului împrumut s’a văzut bine că această campa­nie vinovată nu a influenţat cu nimic opinia publică, încrederea a rămas nezdruncinată iar entuzias­mul cu care massele au răspuns la apelul ţării,­­ a fost admirat de toţi şi ironizat de unul singur: de d. Madgearu , omul tuturor ga­felor şi tuturor îndrăznelilor. Dar campania ce se duce nu este pentru aceasta mai puţin vi­novată. Ea dovedeşte că oamenii cari au dus ţara la dezastrul fi­nanciar şi economic, nu se resem­nează în faţa succeselor ce­le în-Ei­­ .... — registrează actualul regim, _ _ austriei naţionale de arma-! voesc să-şi continue şi din opoziţie ment, punând-o în stare, să fie era “ intî m­ătate, recâştigarea demnităţii' moneda naţională împotriva tu­şi independenţii prin respingerea turor pescuitorilor în ape tulburi. Şi ţara va judeca cum se cuvine de aceşti denigratori şi defetişti interesaţi, în fruntea cărora stă omul falimentului şi al târnăco­pului: defetistul V. Madgearu, destructivă şi fac ce pot, caută să zdruncine încrederea şi să îngrădească avântul economic. Un singur răspuns avem de dat acestor denigratori şi prooroci mincinoşi. Vom continua să mun­cim din răsputeri spre a reface minele din trecut. Acei cari răs­pândesc neîncrederea, acei cari socot că prin neadevăruri vor in­fluenţa opinia publică şi o vor face să se îndoiască. —, se vor lovi de o neînfrântă rezistenţă. Vom aduce înaintea ţării rezul­tatele obţinute într’un an . Conversiunea datoriilor. Scăderea scontului şi­ a dobânzi­lor. Sporirea producţiei. Micşorarea şomajului. Punerea în circulaţie a capita­lului ascuns şi Reînvierea creditului Vom aduce înaintea ţării con­dXC A*TM T'mlîSrdf«w « I» a» “ NI lamllPUl definitivă a controlului strein, re­facerea economică prin noile con­venţii comerciale. A­om asigura stabilizarea mo­netară şi în viitor, cum am asi­gurat-o în trecut şi vom apăra i­mim al MICEI INTELEGERI la la texiul Golaud­entului, publicat după şedinţa consiliului permanent al micii înţelegeri: D-I N. TITULESCU „consilii permanent ni micii la tele-1935 la iJubiiana, sub preşedinţia d-lui ilico­ae Titulescu, ministrul afacerilor străine al României, subiectul principal şi obiectul hotă­­rârilor consiliului au fost aprecierea acordurilor intervenite la Perna intre Franţa şi Italia, precum şi stabilirea liniei de conduită comună pe care mica înţelegere trebuie să o urmeze faţă de acestea. Cei trei miniştri de afaceri străine şi-au manifestat satisfacţia faţi de re­zultatele negocierilor conduse de unii assolini şi Lauai, pe cari le consideri de natură să întărească intro măsură largă menţinerea şi organizarea pocii. Cei trei miniştri de afaceri străine au hsotărât să colaboreze cu toate puterile interesate pentru punerea in practică a principiilor acordurilor de la noma in spiritul cel mal sincer, preocupaţi să salvgardeze In acelaş timp interesele. Intr’un sat din­ Iugoslavia, la Oravica, două femei au ucis pe un călăto­r sosit la hanul lor în pu­terea nopţei. Mama şi fiica au ştiut să lovească în plin, ca cei mai dibaci hoţi. Când omul era mort, voinicele meştere au găsit nu numai bani mulţi, dar şi multe acte şi scrisori între lucrurile lui. Şi au citit că omul purta acelaş nume de familie, că muncise din greu timp de două­zeci de ani cu gândul şi dorul de a-şi­­revedea ţara şi pe mama lui rămasă în neagră sărăcie. Ori, acea mamă obidită era chiar ea, asasina. Acel om însângerat, desfigurat, mort, era chiar fiul ei, venit cu banii acasă, dornic să-i facă o surpriză, să fie mai întâi necunoscut. Faimosul glas al sân­gelui n’a vorbit, căci dragostea şi dorul de fiul răzuit în lume de­păraseră de mult. Dar în faţa cumplitului adevăr s’au trezit şi dragostea şi groaza gestului comis : atât mama cât şi sora ucigaşă s’au judecat şi s’au pedepsit în aceiaşi noapte singure, prin sinucidere. O dramă înfiorătoare, fără în­doială, mai ales că făptaşele sunt femei. Cât va fi colindat lumea neferi­citul acela a ştiut să se păzească de oameni răi. Dar ajunsese acasă, sub acoperişul mam­ei. Nici u­nui bărbat nu-i ia eşit în întâmpinare. N’a încuiat uşa deşi avea la el o avere greu adunată. Ori, chimirul, sau portofelul greu şi arătos au luat minţile am­belor gazde. Pe vremurile astea Preocupări FEMEI UCIGAŞE de­­ sărăcie, un străin, un călător neînarmat bate la uşa hanului şi se culcă fără grijă, în paza a două femei cari nu-l mai recunosc. Ciocanul sau toporul a căzut greu, o dată, omul­ a gemut şi fapta ireparabilă s’a comis. Cu câtă spaimă vor fi aflat să­tenii cele petrecute în hanul celor două femei. Vor cerceta abia acum autorităţile dacă cele două sinu­cigaşe nu vor fi avut şi alte ase­menea fapte pe conştiinţă. Şi totul s’a făcut din dorinţa de a dobândi bani, avere, cât mai multă ave­re pentru a putea fi fe­ricite şi chiar onorate.­­ Ce cumplit învăţământ în săp­tămâna sfântă a sărbătorilor !... Vor vorbi mult timp bătrânii sa­tului de pedeapsa dată de D-zeu acelor femei nelegiuite. Din­ vremuri depărtate, se po­vesteau încă asemenea cazuri; boii cari în­ lăcomia lor îşi ucid propriul lor copil. Şi iată că po­vestea se repetă : de astădată sunt­ o mamă şi o soră cari îşi primesc o exemplară pedeapsă. Dar câte drame nu s’au petrecut în zilele aceste de sărbători ! U­­cigaşii însetaţi de bani s’au furi­şat prin casele bătrânilor, au ucis şi jefuit ca să aibă bani, cât mai mulţi bani. Credeţi că vor rămâne ei nedes­­coperiţi şi nepedepsiţi ? Banii tră­­iaţi cu sânge nu vor putea fi chel­­.. tuiţi pentru a aduce o cât de mică­ banii,­mulţumire făptaşilor. Cu aceia aceia­ bani ei şi-au făurit lanţurile ocnei. a. m. h. Opera edilitară pe actualii edili, ale anului nou, s’a toate colturile ţării In afară de opera de redresare­ economică şi financiară, din care niciodată nu trebue să se uite . . . «ele1 reaUsăriv- • lege,»)' Aum de asisituită, care onorează conversiunii datoriilor agricole şi urbani«*, şi binefacerile împru­mutului intern pentru înzestrarea ţării; în afară de grija ce a ară­tat-o guvernul partidului naţio­nal-liberal pentru problemele, cul­turale ale ţării ; în sfârşit în a­­fară de atâtea mari realizări ale unei administraţii constructive şi oneste, — actuala guvernare a ţării îşi face un titlu de glorie cu opera edilitară ce a desfăşu­rat-o până acum, şi pe care o va duce până la capăt. Al. Don,eseu vie pentru Dar cel mai edificator exem­plu, pentru a ne da seamă de o­­pera edilitară desfăşurată de e­­dilii partidului naţional-liberal, şi desigur munca desin­teresată şi constructivă, depusă în capitala tarii. Primariatul d-lui va rămâne o pildă generaţiile viitoare. Din nenorocire, timp de a­­proape cinci ani, s’a făcut o a­­devărată risipă în banii coma­­nei. Odată, cu schimbarea consi­liului municipal s’au schimbat şi oamenii, şi odată cu ei însăşi me­todele de gospodărie. Prin exploa­tarea în regie, sub directa su­praveghere a primar­ului general şi a celor patru primari de sec­toare au rămas în visteria mu­nicipiului sume importante de bani. Edilii naţional-ţărănişti cum­pătau metrul cub de nisip cu 160 iei, pe când edilii actuali îl cum­pără cu 60—65 lei. Cetăţenii pot înţelege, fără nici­­un sgomot de reclamă, că numai prin ordinea ce s’a pus în banul public, s’a putut ajungie la în­făptuirile evidente. Ca niciodată Bucureştiul e azi un enorm şantier. Dar vasta activitate a prima­rilor e deabia acum în plină des­fășurare. iseaigjiăs’i în prageie twsmzxzvr.-ir -ry^r^^r.- —:■*­—«*■ Wt»" AgflKH de provine?© In fiecare oraş al tării gospo­dăria comunală s’a bucurat de o a­­tomie deosebită. Abandonându-se obiceiul detestabil de a se împărţi comisioane, s’au realizat imense economii. In felul acesta s’au putut cana­liza şi pava atâtea străzi din o­­rtişele ţării, s’au amenajat par­curi pentru liniştea cetăţanilor, într’un cuvânt, s’a dat un aspect modern, de mult dorit, oraşelor noastre de provincie. Aspectul oraşelor mari ale ţă­rii a fost schimbat pe de-a’tregul prin modernizarea ce s’a făcut. Bulevardele, arterele principale ale unui oraş, au fost prelungite în multe oraşe, ca în cele din Craio­va, Cluj, Cernăuţi, etc. Cu toate asperităţile economice primăriile au înţeles imperativul moral al iubirii aproapelui şi au desăvârşit şi opera de asistenţă socială. In sărbătorile Crăciunului şi I organizat în un vast sov­ Acţiunea edîlîSată Busurelii Sa (Continuare in pagina 2-a> DOCUMENTE cititorilor, lucru dovedit de numi­rile româneşti ale râurilor acestei regiuni. Românii luptau în arma­tele ducelui, iar alţii erau păstră­torii numeroaselor turme, după cum spune însuş cronicarul. Al treilea principat, pe care II menţionează Anonimul ca aparţi­nând românilor, este acela de sub stăpânirea lui Gelu, care se întin­­dea în Transilvania propriu-zisă. Armatele acestuia, formate din români şi din slavi, nu aveau alte arme decât arcuri şi săgeţi — zice cronicarul ungur — caracterizân­­du-l pe Gelu ca pe un slab ostaş, care nu se va putea opune hoar­delor ungureşti Ce interes ar fi avut cronicarul ungur să inventeze — aşa cum susţin adversarii săi, în special Roesler — existenţa românilor în Transilvania ! Falsificarea unui fapt storic trebuie să aibă un scop sau o scuză , în cazul Anoni­mului, ar fi absurd să-i atribuim aşa ceva. Tomaschek, în prima sa perioa­dă, când combatem pe Roesler, a dat, cel mai bun i­ftiipuns afirma­­ţiunii şovinistului istoric, că Ano­nimul, găsind în vremea sa pe ro­mâni în Transilvania, adică în veacul al XII-Iea, a trebuit să dea o explicaţie prezenţei lor aci. Iată ce zice profesorul de la Gratz : „Anonimul nu putea fi atât de zile de mult prezentate, dar meto­persistent ignorate şi falşi-lyeni, cari formau majoritatea le-i mărginit ca să vrea să facă ce Vechimea Românilor n­ «aș­a trimisim înmr Ce spune Notarul Anonim (un­ Paris, delegaţia maghiară, în 1918, gur). Despre existenţa românilor în Transilvania, înainte de stabi­lirea ungurilor în această regiune, vorbeşte cronicarul care a pus ba­zele istoriografiei ungare: Nota­rul Anonim, notă în care contestă Notarului Anonim, calitatea de izvor veri­dic al cuceririi Transilvaniei de către strămoşii săi, pe motiv că el afirnă că, românii se găseau de mult acolo, înaintea lor. Orbirea De altfel, spusele Notarului Ano ! pătimaşe a contelui, care îl face nim sunt adevărate, cu privire la să nesocotească chiar evidenta, în­­cucerirea Transilvaniei, de către : tâmpină de pretutindeni cele mai unguri, şi prin foarte interesante­ categorice desminţiri, nu numai descoperiri arheologice, făcute în din partea scriitorilor şi istorici­lor cari ar putea fi bănuiţi că au vre­un interes oarecare, ci chiar dela acei cari sunt revoltaţi de completa lipsă de sinceritate a po­liticianului ungur, printre cari, în primul rând, s’a afirmat Wiliam Steed, eminentul scriitor englez. Am­ văzut însă polemica ce s’a iscat dela războiu încoace, pe a­­ceastă chestiune, pentru noi vir­tual închisă prin tratatul dela Trianon, dar la care răspundem, or­i de câte ori suntem provocaţi, pentru a repune în lumină dere­vremea noastră, dar ascunse, oare­cum, de unguri. Indicaţiile anonimului, cu duca­tele numite de el, precum şi locu­rile unde s’au găsit obiecte da­tând din timpul cuceririi maghia­re, au fost înfăţişate de Szendrei şi Hatsek, într’o hartă, nepubli­cată încă, dar expusă la Budape­sta în 1896. Aceste descoperiri ar­heologice — spune D. Onciul — concordând cu cele arătate de cro­nicar, confirmă autenticitatea tra­diţiei lui. Numai contele Bethlen susţine, astăzi, nota VIII, pe care­­ a predat-o conferinţei păcii din ficate de proverbiala rea-credinţă ungurească. Cronicarul Anonim al regelui Bela, pe care îl vom cita, pres­curtat. Anonimul, pomeneşte de trei voevodate cari existau în stânga Tisei, la venirea unguri­lor. Erau: acela al lui Menumorut, care s’ar fi întins între Someş şi Mureş, adică prin Crişana şi nor­dul Transilvaniei; acela al lui Glad, în Banatul Timişoarei, şi acela al lui Gelu, în Transilva­nia. Al patrulea principat, al lui Kean, în sudul Transilvaniei, este pomenit de izvoare posterioare Ducele Menumorut, stăpân al Bihorului, era vasal imperiului bulgar de peste Dunăre, unde dom­nea puternicul Simion, care spe­riase pe bizantini. Populaţia, care asculta de acest vasal bulgăresc, era în mare parte de origină ro­mânească, după cum deducem din păstrarea vechilor nume ale râu­rilor ce udau regiunea, cum erau Crişul şi Someşul, precum şi din numele românesc al oraşului ro­mânesc Satu-Mare, peste care dă Arpad cu hoardele sale. Principatul lui Glad, din Bana­tul Timişan, care se întindea de la Mureş până la Orşova, recunoştea şi el suveranitatea bulgară, având însă sub conducerea lui pe cu­mani, bulgari şi pe băştinaşii la compatrioţii săi să creadă că ro­mânii erau locuitorii băştinaşi ai , ţării, dacă ei ar fi fost veniţi acolo de abia de şaizeci de ani — cum susţine Roesler. Tradiţia stră­veche şi părerea generală a tim­pului său îl făceau să considere pe români şi pe slavi, ca pe lo­cuitorii primitivi ai Transilva­niei. De sigur, dacă Anonimul ar fi ştiut pe români, — pe cari îi desconsidera — că sunt nişte va­gabonzi veniţi de curând în ţara lor, nu s’ar fi dat înapoi să le aducă, fără nici­ un menajament această acuzaţie“­. Dar dovezile de găsire a româ­nilor în Transilvania de către un­guri sunt destul de abundente şi în cronica Anonimului şi în alte cronici contimporane sau compi­late, puţin timp după el, şi de a căror veracitate nu se mai îndoesc nici chiar istoricii unguri. Anonimul mai spune: „Panonia a fost locuita, la venirea ung­uri­­lor, de..slăvi, bulgari şi vlachii,­­păstorii romanilor ; după moartea lui Atila, romanii numeau Pano­­nia, păşune, fiindcă îşi păşteau acolo turmele. Această denumire dată Pano­­niei o mai găsim și în cronica lui Ricardo, din 1237, intitulată „De facto Ungariae Magnae invento“.

Next