Viitorul, decembrie 1936 - ianuarie 1937 (Anul 28, nr. 8670-8696)
1937-01-04 / nr. 8694
Panina iiként ! Capitala României este departe de a se numi o metropolă a cărei populaţiune să aibă straturi considerabile de nevoiaşi, aşa cum are de exemplu: Viena, Berlinul sau Parisul. Totuşi nu se poate spune că fiecare locuitor al Bucureştilor îşi are asigurată existenţa aşa fel încât să nu maiaibă nevoe de sprijinul nimănui. Lume necăjită şi nevoiaşă a fost şi va fi todeauna în rândurile locuitorilor tuturor oraşelor, mai ales acolo unde gloata braţelor de muncă dispută posibilităţile de existenţă. Deci, Bucureştii au cunoscut de totdeauna şi va cunoaşte şi de aci înainte, într’o măsură relativ mică, slavă Domnului, problema existenţei celor urgisiţi de soartă. Primele organizări de asistenţă în Capitală Grija oamenilor de bine pentru populaţiunea săracă, este cunoscută în Capitală din timpuri foarte îndepărtate, înainte chiar de anul 1870, comitete de doamne din clasa de sus a societăţii bucureştene, strângeau prin chete şi serbări diferite sume de bani cu cari erau ajutaţi săracii oraşului. In afară de aceste iniţiative particulare însă, nu se făcea nimic pe vremea aceia pentru nevoiaşii Capitalei. Mai târziu, asistenţa şi ocrotirea socială ia forma iniţiativei oficiale. Astfel vedem în anul 1873 prima înjghebare municipală pentru ajutorarea săracilor. De atunci, această asistenţă a crescut progresiv pe măsură ce efectele sale se dovedeau a fi mai de folos şi pe măsură ce numărul ♦nevoiaşilor creştea. Organizarea legală din 1030 Ocrotirea socială a nevoiaşilor Capitalei a luat o desvoltare mai mare şi mai complexă începânddin anul 1930. Pe baza legii sanitare şi de ocrotire intrată în vigoare în acest an, lege careprevedea înfiinţarea în fiecare comună urbană a unui oficiu de ocrotire, municipiul Bucureşti a trecut la desăvârşirea marelui program de asistenţă pe care-1 avea. In felul acesta ia fiinţă Oficiul central de ocrotire al municipiului Bucureşti, oficiu care se ocupă în general de următoarele probleme : 1. —Asistenţa infantilă : a) copii găsiţi ; b) copii încredinţaţi doicelor ; c) copii asistaţi la domiciliul părinţilor. 2. Asistenţa familei: a) ajutoare imediate în bani sau în natură ; b) ajutoare prin procurare de lucru ; c) ajutoare lunare bătrânilor ; d) ajutoare la domiciliul infirmilor ; e) cantine pentru muncitori şi intelectuali. 3. Asistenţa instituţională : (creşete, maternităţi, leagăne, azile de copiii, orfelinate de băieţi şi fete, colonii de vară, cămine de ucenici, şcoli profesionale, azile de bătrâni, azilul de noapte, triajul de vagabonzi, şcoli de corecţie, etc.) Activitatea Oficiului de la infinţare şi până astăzi Odată înfiinţat pe bază legală, Oficiul central de ocrotire al municipiului Bucureşti, a deslănţuit, încă din primul an de existenţă, o activitate pe cât de prodigioasă pe atât de folositoare acelora cari reclamaseră funcţionarea sa. Această activitate n’a cunoscut însă niciodată o atât de , mare extensiune şi n’a dat atâtea rezultate bune ca în ultimii trei ani : 1934, 1935 şi 1936. Deaceia ne vom ocupa în rândurile cari urmează, numai de această activitate spre a o evidenţia atât cât ne va sta în putinţă. Asistenţa infantilă In cadrele activităţii Oficiului, asistenţa infantilă cuprinde numai îngrijirea copiilor abandonaţi şi găsiţi pe stradă (în general sugacii), restul fiind trecuţi în denumirea de „asistenţă instituţională“. Copiii abandonaţi şi găsiţi pe stradă sunt internaţi la azilul trial „Cantacuzino“, din strada Buzeşti. Acolo stau câteva zile, de unde, după ce li se fac vizitele medicale şi li se dresează actele necesare, dându-li-se şi nume, sunt plasaţi mai departe în instituţiile pentru creşterea copiilor. Asistenţa familiei Asistenţa familiei, curinde distribuirea de ajutoare imediate la oameni săraci, bătrâni şi bolnavi şi la femeile sărace şi văduve cu copii. Acest soiu de ajutor se dă în urma unei anchete care se face la domiciliul nevoiaşului, după care se procedează la acordarea periodică a ajutorului, fie în bani fie în hrană. Pentru plata ajutoarelor se întocmesc lunar tablouri şi se eliberează săracilor respectivi legitimaţii cu fotografii, legitimaţii în baza cărora li se plăteşte, apoi regulat, ca un fel de pensiune, ajutorul lunar. Acelaş sistem se întrebuinţează şi pentru plata ajutoarelor infirmilor şi văduvelor funcţionarilor cari n’au avut drept la pensie. Pentru plata acestor ajutoare s’a cheltuit în anii 1934—35—36 aproape 9.000.000 lei. Pentru săracii cari sunt încă în puteri şi deci sunt capabili de muncă, Oficiul a înfiinţat un bazar procurându-le astfel de muncă. Cantina „Voevodul Spre a veni în ajutorul intelectualilor lipsiţi de mijloace, Oficiul de ocrotire al municipiului Bucureşti a înfiinţat o cantină denumită „Voevodul Mihai“, unde mănâncă sute de nevoiaşi, fie gratuit, fie plătind o sumă modestă cu 6 sau 8 lei. Pentru întreţinerea acestei cantine s’a cheltuit în ultimii trei ani peste 700.000 lei. Asistenţa instituţională Oficiul de ocrotire al municipiului dă o mare atenţiune asistenţei copiilor fără părinţi sau a celor cu părinţi sărmani ori bolnavi. Pentru aceasta, primăria a cheltuit zeci de milioane clădind orfelinate, cămine şi şcoli, în care sunt crescuţi, educaţi şi ocrotiţi sute de copii în fiecare an. Casa copilului Astfel, primăria a reuşit, după îndelungate eforturi să clădească impunătoarea instituţiune care se numeşte „Casa Copilului“, instituţiune care este astăzi una dintre cele mai moderne, în acest domeniu, din Sud-Estul Europei. La „Casa copilului“ sunt internaţi copiii găsiţi abandonaţi pe stradă. Acolo sunt crescuţi până la vârsta de doi ani şi jumătate. Pentru fiecare copil abandonat care este internat la „Casa copilului“, primăria cheltue circa 50 lei pe zi. Tot cu o cheltuială medie de 50 lei pe zi sunt crescuţi copiii primăriei şi la „Leagănul S-ta Ecaterina". După vârsta de doi ani şi jumătate, copiii ocrotiţi de munipiu sunt daţi la aşezămintele din judeţul Prahova, unde sunt crescuţi de familiile gospodarilor pentru suma de 500 lei lunar fiecare. Societatea „Materna", îngrijeşte deasemeni de copiii primăriei în schimbul unei sume de 40—50 lei pe zi de fiecare. Pentru întreţinerea şi asistenţa copiilor în instituţiunile de mai sus şi pentru renovarea azilului de copii găsiţi „Cantacuzino“, primăria a cheltuit în ultimii trei ani peste 3.000.000 lei. Orfelinatul Radu Vodă Fetele orfane sau de familii sărmane, cari au vârsta de 7 ani, sunt internate de către Oficiu în „Orfelinatul Radu Vodă“. Aci elevele învaţă mai întâi cursul primar apoi cursul menajer, întreţinerea acestui orfelinat a costat în ultimii trei ani 3.500.000 lei. Orfelinatul Dr. Zigura Băeţii orfani sau de familii sărace, sunt internaţi la vârsta de 7 ani în orfelinatul „Dr. Zigura“, unde urmează cursul primar, apoi cursul industrial în atelierele de cismărie şi croitorie. După terminarea ambelor cursuri, şcolarii sunt îndrumaţi spre meseriile începute, iar cei mai capabili sunt trimişi în şcoli speciale de meserii, întreţinerea acestui orfelinat costă circa 700.000 lei anual. Coloniile de vară Ambele orfelinate organizează in fiecare vară colonii de vară. In acest scop a fost construit şi organizat sanatoriul Agigea-Constanţa. Acest sanatoriu poate adăposti un număr de 250 copii, pe lună, având dormitoare şi instalaţiuni spaţioase şi higienice. * In afară de acest sanatoriu, copiii din orfelinate (băeţi) mai sunt trimişi în coloniile organizate la Curtea de Argeş şi Câmpulung. In afară de aceste orfelinate, primăria mai întreţine numeroşi orfani (băieţi şi fete) în : Căminul de ucenici „Obor“, al ministerului muncii; şcoala societăţii „Ţesătoarea“ ; seminarul de călugăriţe „Acoperământul Maicii Domnului“, etc., cheltuind anual circa 400.000 lei. Alte aşezăminte Primăria întreţine în azilele : „Nae Ionescu“ şi „Protopopul Tudor“, numeroşi bătrâni şi bă(Continuare în pagina 4-a) instituțiuniie noastre dlarate si ne asistent Oficiul de ocrotire a Municipiului Bucureşti Pentru ajutorarea populaţiuni nevoiaşe, primăria Capitalei cheltueşte peste 30.000.000 lei amaal, reuşind si redea societăţii pe cei rătăciţi în necazuri şi pe cei abandonaţi în mizerie, adunând şi crescând pe copiii fără sprijini îndrumând şi subvenţionând pe oamenii fără căpătâiu. D-l AL. G. DONESCU Primarul general al Capitalei D-l prof. dr. FR. CHIRIAC Consilier comunal delegat cu conducerea serviciului de asistență SUS s Orfelinatul „Dr. Zigura. JOS I Orfelinatul „Radu Vodă* Palatul „Casa Copilului“ jjVf ITbrtUL» mi Amsl XXVIII Wo. CGS-" 1 Praga, 1.— (Dela corespondentul nostru particular). Anul 1936 s’a sfârşit. Putem începe deci bilanţul anului trecut, constatând că, la finele acestui an, Cehoslovacia poate trece la activul său, multe şi însemnate fapte. Acest activ este de aşa natură încât va reţine şi interesul publicului românesc. Rezultatul primului an de pre■■■■■■MMMMBMi —Re şedinţie la republică a d- ul Beneş Să începem cu politica. Anul 1936 a fost primul an sub preşedinţia d-lui dr. Eduard Benes. Acesta a fost ales pe ziua de 18 Decembrie 1935, preşedinte al republicei cehoslovace de către parlament, cu o majoritate de voturi impunătoare, cum nu s-a mai cunoscut la vreo alegere preşedinţială, cu toate că predecesorul său Tomas Masaryk a fost un preşedinte extrem de popular şi chiar azi nu se găseşte nimeni în Cehoslovacia, care să nu vorbească cu cea mai mare dragoste şi cu vădită emoţie de marele şi înţeleptul om de stat cehoslovac. Masaryk a fost personalitatea marcantă a generaţiei mai bătrâne. El, de bună voie a renunţat la demnitatea sa, pentru a ceda locul său d-lui Beneş, care cu râvnă şi cu cunoscuta sa putere de muncă, a luat în mână conducerea afacerilor statului. Noul preşedinte a obţinut pentru Cehoslovacia în decurs de un an rezultate pozitive, atât în politica internă cât şi în cea externă. In ceea ce priveşte politica internă a luat parte la munca plină de răspundere a guvernului. Graţie influenţei şi puterii excepţionale a personalităţei sale şi felului său, prin care ştie să câştige pe om şi cine, a ştiut să înlăture diverginţele survenite, şi a dat o directivă precisă şi hotărâtă muncii. A călătorit prin Cehoslovacia, a luat contact cu locuitorii diferitelor judeţe, le-a ascultat păsurile, dorinţele şi cererile lor, ajutând peste tot nevoilor lor. Preşedintele Beneş a găsit calea şi către inima minorităţii poporului. Este meritul său că germanii, precum şi ungurii privesc cu încredere în viitor şi că au ajuns să înţeleagă că soarta lor, depinde de soarta Cehoslovaciei şi că menirea lor este de a căuta şi găsi fericirea lor între hotarele acestei ţări. Preşedintele Beneş a găsit un colaborator preţios în persoana prim-ministrului d. dr. Milan Hodza. Acesta, a cărui prietenie sinceră pentru poporul românesc este de notorietate publică, o prietenie pe care şi-a exprimat-o în diverse rânduri, este un om tânăr, care ca şi preşedintele Benes, depune o muncă fără preget pentru propăşirea Cehoslovaciei. Alături de guvern, stă o impunătoare majoritate parlamentară. Guvernul este coalizat şi se compune afară de partidul agrar, din partidul naţional-social, social democrat, partidul meseriaşilor, partidul popular, partidul agrar german, partidul social-democrat german şi partidul creştin-socialist german. Nu este uşor de a aduce la acelaş numitor multiplele interese atât de diverginte din anumite puncte, şi dacă aceasta totuşi reuşeşte, este mulţumită rutinei politice a d-lui Hodza. Parlamentul a votat înainte de Crăciun bugetul statului pentru anul viitor şi dezbaterile care au avut loc au dat în întregime dovadă că Parlamentul are deplină încredere în guvernul Hodza. Importanţa vizitei dlui Beneş în România Privind evenimentele politice externe, trebue să constatăm că şi politica externă poartă amprenta personalităţii preşedintelui Beneş. Acesta a fost, până la alegerea sa ca preşedinte, de la înfiinţarea republicei Cehoslovace, ministru de externe. In această calitate a fost unul din întemeitorii Micii înţelegeri, o alianţă strânsă care a devenit o importantă garanţie a păcii şi un factor important al politicei europene. D-l Beneş este sincer dornic de pace şi a îndeplinit de la război încoace o intensă muncă în acest suprem interes al păcei. Această muncă a fost apreciată de lumea întreagă şi şi-a găsit încoronarea atunci când d-l Beneş a fost ales preşedinte al republicei cehoslovace. După alegerea sa ca preşedinte, d-l Beneş, natural, a renunţat la portofoliul de ministru de externe, dar a numit în această demnitate pe fostul său colaborator şi locţiitor d-l dr. Kamil Krofta, cea ce înseamnă că politica externă a Cehoslovaciei îşi urmează calea pe vechiul şi încercatul drum al politicei Beneş, cu atât mai mult că d-l Beneş lucrează şi azi pe acest tărâm, la fel cum a lucrat, fără odihnă timp de 20 ani. Pe noi ne interesează în această direcţiune faptul că, prima călătorie întreprinsă de d-l preşedinte Beneş în străinătate, a avut drept ţintă România, unde a vizitat pe M. S. Regele Carol. Trebue să precizăm că întreaga opinie publică, foarte atentă faţă de România, a întovărăşit pe d-l Beneş în acest drum şi că tot poporul s’a bucurat că noul preşedinte a vizitat personal pe tânărul Rege al României, spre a discuta cu M. S. tot ce trebueşte făcut în interesul propăşirii celor 35 de milioane de locuitori ale ambelor ţări. Poporul cehoslovac a luat, cu vădită plăcere, cunoştinţă, cu câtă amabilitate şi dragoste preşedintele Cehoslovaciei a fost primit în România şi, prin aceasta dragostea pentru aliaţii români — dacă acest sentiment mai putea fi majorat — a fost întărită. Regele Carol la Praga Prietenia cehoslovaco-română a ajuns la maximum, atunci când M. S. Regele Carol a întors vizita, sosind la Praga, însoţit de A. S. R. Principele Moştenitor Mihai, pe ziua de 28 octombrie, ziua sărbătoririi neatârnării cehoslovace, pentru a da prin prezenţa-i augustă şi mai multă strălucire acestei sărbători naţionale. Praga a fost într’un delir de bucurie. O pădure de steaguri a fâlfâit pentru primirea oaspeţilor regali. A răsunat pretutindeni „nazdar"-ul şi „să trăiască". Praga democratică s'a îmbrăcat de sărbătoare şi a fost fericită că, după atâtea secole, poate iarăşi găzdui între zidurile-i vechi un Rege Român. De la vizita regală a crescut în Cehoslovacia, interesul pentru România. Acest interes se manifestă în toate direcţiunile. Afară de politică, pe tărâmul cultural, comercial şi pentru traficul turistic. Importatorii dovedesc un interes mai viu pentru mărfurile româneşti; editorii vor să tipărească în traducere cehă romane româneşti, teatrele au început montarea pieselor scrise de autori români şi sunt foarte mulţi cari în programul lor au stabilit să petreacă vara viitoare în România pe minunat de frumoasele ţărmuri ale Mării Negre. Atât de o parte, cât şi de cealaltă, putem deci fi mulţumiţi cu posturile active ale anului 1936. MARTIN KLEIN SCRISORI DIN PRAGA Rezultatele strălucite ale călătoriei M. S. Regelui la Prana Bilanţul De§isosSo¥a€g©î după primul an al preşedinţiei d-lui Eduard Beneş pi La festivităţile de anul nou M. S. Regele, I. P. S. S. Patriarhul dr. Miron Cristea, d-l Gh. Tătărescu, preşedinţele Consiliului de miniştri şi membrii guvernului eşînd de la Sf. Patriarhie An Nou Iarnă la liniă în Noul an 1937 a început cu o vreme frumoasă. La Bucureşti am avut trei anotimpuri în ziua de 1 Ianuarie: noaptea revelionului a fost o noapte de iarnă uşoară, dimineaţa Anului Nou a fost o dimineaţă sumbră de toamnă, cu neguri şi brume, iar în orele amiezii şi seara am avut ore de primăvară, cu aer cald şi un soare revărsând raze de aur pe fondul unui firmament albastru ca la Nisa. In seara de 1 Ianuarie s’a putut vedea şi un frumos apus de soare, cu efecte de nori coloraţi ca într’un amurg de Martie şi nu de Gerar. Iarna se menţine la limită în Muntenia, cu temperaturi minime de câteva grade sub zero în a doua jumătate a nopţii. In luna ianuarie trebue să avem presiunile cele mai ridicate ale anului. Barometrele arată 780 milimetri la Bucureşti şi 781 milimetri la Tari. Cum e vremea frumos Muntenia ? Acest gradient mic, adică această diferenţă mică de presiune la o distanţă în linie dreaptă de circa 400 km, e caracteristică unei perioade de calm atmosferic. Presiunile vor creşte mai târziu până la aproape 790 milimetri, contrastând cu cifrele depresionare minime din iulie, când barometrul arată între 743 şi 755 milimetri. Prin faptul că aerul e mai dens, respirăm într’o lună de iarnă câteva kilograme de aer mai mult decât într’o lună de vară. Temperatura maximă la soare a atins trei zile consecutive plus 11 grade în Muntenia. Totuşi iarna persistă în cea mai mare parte a ţării. In Bucovina a fost astănoapte un ger de minus 18 grade, iar la Galaţi e probabil să îngheţe Dunărea, răcită din cauza sloiurilor de ghiaţă aduse mereu de apela Siretului şi Prutului.