Viitorul, iunie 1938 (Anul 30, nr. 9118-9139)

1938-06-11 / nr. 9125

ANUL XXX No. 9125 6 pagini 2 P. Sâmbătă 11 Iunie 1938 Redactor responsabil: M. FĂRCĂȘANU 1 ABONAMENTE REDACTIA si ADMINISTRATIA In JARA In STREINATATE — BUCURESTI — I On cm ..... 600 Lei Un an ..... 1400 Lei Strada R. Poincaré 17 I­oaie Ioni ... 300 a­lese luni ... 700 . TELEFOANE 1 Trei luni . ... 150 „ Trei Ioni • • « • 350 * Direcția 3.79.69 ■— Redacţia şi Adminis.­­ Institufiuni publice şi particulare Lei 1000 anual • * 1 3.80.30 Taxa poştală prafita In numerar, conform aprobării Dir. G-rale a Poştelor No. 137.282/926 Marele Comandant Ţara de mâine şi Regele ei O ţară trăeşte prin pregătirea tineretului ei. Este aci o axiomă socială , un principiu vital al des­­voltărei etnice. Cei cari mâine dincolo de pasionantul şi tulbura­tul astăzi, vor fi conducători, vor fi ostaşi, vor fi in­telectuali ori muncitori de fabrică, lucrători în bi­­rouri, ori pe ogorul câmpului, — toţi aceştia au ne­­voe de-o formaţie intelectuală şi fizică, de-o pregă­­tire şi de-o etapă de creaţie, în care pornirile bune să fie întărite, şi cele rele, alungate. Selecţionarea sufletelor e cheia care deschide frumuseţile so­ciale ; şi această selecţionare fireşte, că va da cele mai minunate roade, atunci când ea va fi făcută din vreme, şi elin tinereţe. Aceste mari adevăruri rămân, însă, în sfera abs­tracţiilor inutilisabile ; rămân pe planul desiderate­­lor ideale, dacă nu s-a găsit o forţă de mutare din regiunile visului în sfera vieţei trăite , dacă nu se iveşte un conducător, un animator, un înţelegător cu daruri profetice, înzestrat cu intuiţia posibilului, şi cu visiunea clară a necesităţilor naţionale. Un astfel de suflet inovator şi conducător, îndru­mător şi creator este al Suveranului de azi al ţărei. Şi de acea El a creiat şi-a organizat Străjeria,­­ şi-a chemat sub steagul ascultărilor supreme, al po­runcilor naţionale, al disciplinei înălţătoare şi al dragostei de ţară, zecile de mii de tineri, îndrumaţi pe drumul marilor înfăptuiri, şi pe calea sănătoasă a propăşirei morale şi naţionale. Mişcarea aceasta de reînoire a sufletului româ­nesc, prin reînoirea sufletului tinerimei însăşi, este altceva decât o învăţătură fără entusiasm şi fără avânt. „Nu suntem — a spune limpede şi precis Suve­ranul Ţărei în cuvântarea de ieri — nu suntem o şcoală searbădă, buchisită în cărţi ; noi batem pu­ternic în piepturile Românilor adevăraţi In locul unei învăţături, unde domina sterila me­morizare, ori recea abstracţie formalistă, se intro­duce, prin porunca unui Rege tânăr, entusiasm­ul creiator de vitejie, avântul făuritor de eroism şi de jertfă. Străjeria, ca şi premilitarismul, ca şi toate dru­murile sănătoase inspirate de sus, pentru triumful educaţiei integrale româneşti, sunt opere car­ por­nite din cugetul şi din inima Regelui nostru, dove­desc începutul unei noi Românii, ■— o Românie, pu­­ternică, nu numai prin întinderea teritorială, ori prin chezăşia tratatelor, dar mai ales puternică prin suflul nou de viaţă trezit în graniţele ei de azi, şi de acum încolo învingător al tuturor piedicilor şi greutăţilor pe care nestatornicia vremurilor ni le poate aduce. M. S. Regele Carol II, s'a făcut astfel, ca marele Străjer al ţarei, crainicul unor alte zile, şi apare, în ochii contemporanilor, cum va apare şi în lumina istoriei de mâine, ca sufletul ce-a chemat tinerimea pe căile entusiasmului. El a văzut în generaţia care mâine va fi conducătoarea statului de azi, o masă de suflete plate de încredere, cu voioşia în inimă, şi cu elanul minunatelor victorii în visurile ei de vii­tor. A chemat tinerimea pe drumul cel adevărat şi potrivit ei,­­ pe drumul voioşiei, intonând imnul vieţei în primăvara, sufletelor. Şi faţă de acest profund şi duios înţeles al su­fletului tânăr nu putem să ne abţinem de-a nu face paralela dintre misticele îndoliate şi narcotisante, cari puneau pe tineri să strige : „Trăiască moartea", şi puncta succesele cu nu­mărul mormintelor şi Străjeria — creiată de comandantul suprem al sufletului românesc — care se întemeiază astfel pe entusiasmul, pe avântul, pe voioşia tinereţei. El le spune : Iubiţi viaţa, şi puneţi-o din plin pe altarul ţărei voastre. E-o poruncă , un sfat , ca şi-o mare sugestie , din care apare aureolat de glorie comandantul su­prem al românismului de pretutindeni şi de tot­deauna. Şi poporul nostru nu poate să-şi arate altfel re­cunoştinţa ei, de­cât, strigând Trăiască Regele! Marele Voevod Mihai, ori la A. N. E. F. în slujbei religioase timpul Ziua tineretului a înregistrat In afară de impresionante manifestări de disciplină şi de organizare tine­­rească un remarcabil discurs al Su­­veranului. Regele a înfăţişat in faţa forma­ţiunilor străjereşti — adică in faţa avantgardei noastre naţionale — o nouă concepţiune de Stat, aceea pe care se bazează aşezarea din 17 Fe­bruarie 1938. Este interesant deci a analiza ideile principale din cuvân­tarea Suveranului, pentru că subt o formă ocazională ele definesc norme generale de viaţă etatică . Vom sublinia deocamdată concep­­tul, care regentează raporturile între individ şi colectivitate pentru că de o­­biceiu de aici pornesc diferenţierile esenţiale in doctrina politică şi aici se stabilesc caracterele specifice ale unei teorii de Stat. In această direcţie M. S. Regele a spus : „Meritul fiecăruia este un adaos la progresul entităţii naţionale româ­neşti. In aceasta stă puterea noastră mo­rală : individualitate în comuni­tate“. Mai departe cuvântarea reliefează necesitatea subordonării interesului personal celui general: „In nici-o acţiune nu trebue să mai persiste egocentrismul indivi­dual. Ci numai credinţa că orice ac­­­ţiune este menită să întărească pa­trimoniul comunităţii române". Din această ultimă frază s’ar putea conchide că noua concepţiune a Sta­tului român este aceea a primatului societăţii asupra individului, sau chiar anihilarea definitivă a individului aşa cum ar inţelege-o teoriile ger­­mane. Nu aceasta insă este concepţia Suveranului şi lucrul trebue reliefat pentru că prezintă o importanţă co­vârşitoare. El dă o tonalitate perfect originală organizării româneşti. Regele a spus „individualitate in comunitate“ adică a căutat să stabi­lească un echilibru între cei doi ter­­meni. Armonia tendinţelor colective cu revendicările cre­atoare şi deci legitime ale individului, este obiecti­vul acestei concepţii Termenul comunitate este luat aici în înţelesul organic (gemeinschaft în sociologia germană) care se opune societăţii in înţelesul atomic iar prin individualitate se înţelege personali­tate adică aspectul conturat şi creia­­tor al unei existenţe omeneşti. Con­cepţia Suveranului este deci o salu­tară îmbinare între socialism şi li­­beralism, eşită din necesităţile pro­­funde ale neamului nostru, pe cari Suveranul le percepe atât de clar. Fiindcă toate aceste derivaţiuni teo­­retice decurg din primatul naţiona­lului, pe care Regele îl afirmă la tot pasul. Această afirmare tinde să creieze o morală naţionalistă, care să formeze fundamentul solid pentru propăşirea neamului. Brutalitate sau violenţă sunt termeni ce se exclud automat dintr’o asemenea viziune. Orice primat — în concepţia M. S. Regelui — trebue să fie consecinţa unei forţe reale, adică a unei morale. De aici, din această nevoe de afir­­mare liniştită şi victorioasă a forţelor autohtone se naşte forma teoretică a „individualităţii în comunitate“. Un neam pentru a merge mai sus trebue să dea spaţiu vast de acţiune valorilor, adică să garanteze liberta­tea personalităţii şi să creieze o mo­rală a comunităţii etnice, morală care să integreze prin liberă disci­plină efortul individual în sensul intereselor generale şi istorice ale naţiunii. O concepţiune de Stat Individualitate în comunitate CITIŢI IN PAGINA 6-a Eri­m­­ari la A. N E. F ZIUA RESTAURAŢIEI - ZIUA TINERETUL!/ — Impozantele manifestaţii organizate de „Straja Ţării*1 s’au desfăşurat intr’un ca­dru de înalt entuziasm românesc — — Totdeauna cu gândul la tot ce e mai scump : „PATRIA“ a spus M. S Regele in cuvântarea tinută pe Stadion f I Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol al ll-lea“ a publicat de curând un volum de 500 de pagini intitulat Anglia, scris de profesorul universitar Nicolae Petrescu. In acest studiu, autorul înfăţi­şează pentru întâia oară la noi — după izvoare directe — socie­tatea, statul şi civilizaţia popo­rului englez, iar cititorul găseşte descrierea instituţiilor de bază ale Angliei. Cu deosebire, sunt interesante împrejurările din care au luat naştere asemenea forme de or­ganizare şi s-au desvoltat în de­cursul timpului. Deşi autorul a însoţit expune­rea cu tot aparatul­­riguros al ştiinţei, prezentarea sa este atât de clară încât poate fi urmărită de AL. CAZABAN cu interes şi de marele public. Căci ceea ce trebuie de reţinut de la început, este faptul că lu­crarea e lipsită de pedantismul cărţilor de ştiinţă şi de superfi­cialitatea cărţilor de vulgarizare. Un alt merit al studiului stă desigur în concepţia pe care o prezintă. Civilizaţia engleză e prezentată ca un produs al silin­ţelor depuse de Englezi, iar nu ca un miracol cum au pretins unii străini cari s’au ocupat cu un asemenea subiect. Relevând dificultăţile prin ca­re a trecut şi sforţările pe care le-a făcut acest popor în răstim­pul atâtor secole, autorul ne a­­rată că civilizaţia engleză este rodul mai mult al voinţei de a se desăvârşi, decât al întâmplă­rii sau al aşa zisului „specific naţional“. De aci, se desprinde învăţă­tura, mai ales pentru un popor tânăr ca al nostru, şi anume că orice progres în viaţa unei na­ţiuni se obţine prin muncă şi sacrificii continue. Nu stă în competinţa mea de­ a judeca un studiu atât de amplu şi documentat şi care tratează despre cele mai fundamentale instituţii ca : Monarhia, Parla­mentul, Justiţia, Statul, etc. Imi îngădui numai a releva partea care m’a interesat cu deosebire în citirea cărţii. Cred că nici­ un capitol nu a­­runcă mai multă lumină asupra poporului englez pentru citito­rul neiniţiat, ca acela care tra­tează despre caracterul acestor oameni. In această privinţă, d-l Nico­lae Petrescu ne face să pătrun­dem, cu simpatie, în psihologia poporului englez. Analiza pe care o face firei englezului, se deosebeşte de ce­ia ce cunoaştem din descrierile unor autori străini. Căci, spre deosebire de prezentările obiş­nuite, în mare parte bazate pe­­ impresii fugitive sau pe legende şi anecdote, autorul s-a ferit să se lase sedus de procedee atât de uşoare în judecarea caracte­rului englez. Trăind mulţi ani în Anglia şi studiind de aproape instituţiile acestei ţări, d-sa alege cu discer­nământ între fapt şi ficţiune, dându-ne imagina englezului a­­devărat. Punctul său de vedere este că firea englezului, deşi în aparen­ţă stranie, este tot­ atât de ome­nească şi de receptivă ca şi a altor popoare civilizate. Toată deosebirea stă în formele pe ca­re le îmbracă simţirea şi gândi­rea englezului, iar acestea sunt, la rândul lor, rezultatul unor de­prinderi determinate de istoria, aşezămintele şi condiţiile ţării lui. Aşa, înţelegem că şi engle­zul e până la urmă tot om şi că individualitatea lui nu e înăscu­­tă, ci dobândită după o lungă e­­voluţie culturală. In sfârşit, mai relevăm in­fluenţa engleză în România, mai reală decât o bănuim de obiceiu, şi pe care autorul o consideră în legătură cu transformările poli­tice şi economice de la noi din secolul trecut. Nu numai prin faptul că ne-am însuşit atâtea instituţii de la en­glezi — fie chiar prin interme­diul altor naţiuni — dar şi prin relaţii directe, ţara noastră s’a bucurat de binefacerile unei a­­semenea influenţe. Relaţiile noastre cu Anglia au devenit din ce în ce mai strân­se. Nici­ un obstacol nu se opune în calea unei apropieri priete­neşti între cele două ţări. Cartea d-lui profesor Nicolae Petrescu va contribui,­­fără în­doială, într-o largă măsură la cunoaşterea poporului englez, servind şi din acest punct de ve­dere un scop bun şi util. Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol al ll-lea“,ti­părind această lucrare, a dve­­dit și de data asta că știe să prețuiască operele cari merită să fie editate. NOTF Tablouri false și altceva In jurul exposifiunei omagiale pentru marele nostru Grigorescu, deschisă la Museul Municipiului, s’a născut o discufiune — cu aspecte de polemică chiar personală — în ziare. Ar fi vorba de unele tablouri neautentice ale lui Grigorescu, ceea­ ce ar constitui o profanare a memoriei artistului, ca şi o tristă inducere în eroare a publicului mare. Noi am adăuga şi altceva şi­ anume că polemica de care ne ocu­păm ar deschide, poate o serie de îndoeli în marele public asupra şi altor pânze de Grigorescu, prici-­ nuindu-se astfel o diversiune în res­pectul și admirația ce trebue să o purtăm operelor picturale ale ace­luia care a fost și va rămâne un geniu artistic al nostru. Dar dacă se vor fi găsind unele falsuri în colecțiile prețioase ale lui Grigorescu, *— aceasta „s'a întâm­plat în cele mai bune familii", și credem, că nu există mare museu care să fi fost la adăpost de aceste mistificări, din care unele au ajuns celebre : să ne gândim numai la acel caz rar al Căscei lui Sailafarnes din Louvre — când ea fiind furată, a fost înlocuită cu altele■ atât de perfect asemănătoare încât nici cei mai iscusiți experți picturali nu au observat substituirea. Desigur nu voim să zicem ca în piesa lui Cara­­giale : ,,Să avem şi noi falifii no­ştri", şi pentru că există falsuri în alte musee, să­ fim veseli că le a­­vem şi noi, dar să recunoaştem că ,pe linia mistificărilor, abilităţile n’au margine. Ceea ce ne-a impresionat în chip curios este însă — o mărturisim fără a voi să supărăm pe unii sau pe alții — faptul că personalităţi din cele mai reliefate ale mişcărei noastre picturale, în răspunsurile date la un interview, au arătat „ca n'au visitat exposifia, şi că nu cu­nosc tablourile lui Grigorescu, strânse la un loc". Și ne-am zis a­­tunci: dacă nici maeștrii picturei noastre, nu avut curiositatea de-a vedea tablourile — ori­cum și ori unde ar fi ele — cu ce drept am mustra publicul mare că nu încura­jează, prin presența lui, manifestă­rile de artă ? La un pelerinaj recent la mormin­tele scriitorilor morfi, erau dintre cei ce îi supravieţuiesc, mai pufini de­cât degetele mâinilor, — acum a­­flăm că nici pictorii noştri mari nu au catadixit să vină la o expozi­ţie, fie chiar a lui Grigorescu cel mititel ! Curios neam de oameni suntem şi noi ! P­ETRONIUS Făceam zilele acestea drumul de la Constanţa la Eforie. Un automotor ce zdruncina ca o că­ruţă fără arcuri, plin până la ul­­timul loc... de stat în picioare, ducea între alţii, câţiva polonezi şi cehoslovaci indignaţi de mo­dul cum se călătoreşte la noi. Veniseră să angajeze, camere pentru ei şi alţi compatrioţi, dar cred că au renunţat... La Eforie o activitate febrilă : se lucrează ceia ce nu s’a făcut într’un an: străzile sunt desfun­date, pretutindeni praf, pietre, mormane de pământ şi gropi. Să sperăm că până la... Septembrie, va fi totul terminat... Am fost şi la Mamaia, aceiaşi lipsă de mijloace de transport dar, în plus, praful unui drum neîngrijit. Şi aici, ca şi la Eforie şi la Techirghiol-Movilă, se lucra fe­bril, dar, abia la sfârşitul sezo­nului, dacă se vor termina lu­crările... Şi atunci o întrebare: dacă avem destule automotoare, de­stule autobuze, dacă avem de­stui bani şi destui lucrători, — pentru ce să nu facem toate la vreme ? PentruCe să dăm spec­tacolul acesta, mai ales streini­lor, cari ne vizitează, în număr tot mai mare ? Suntem la începutul unui se­zon balnear. De pretutindeni ne vor veni oaspeţi streini. Avem putinţa de­ a ne afirma ca o ţară de ordine şi civilizaţie. S’o fa­­cem. Trebue aşa­dar un control se­rios al vilelor şi pensiunilor, cu catalogarea lor pe categorii şi fixarea preţurilor respective, astfel cum se face pretutindeni în streinătate. Avem nevoie de un control al restaurantelor şi de aceiaşi îm­părţire pe categorii, cu fixarea preţurilor, pentru a înlătura specula. Căci azi, când n’a în­ceput încă sezonul, se plăteşte la restaurante de mâna doua la Eforie, patruzeci lei porţia de rasol de calcan, în care primeşti 150—200 grame din acest peşte fiert în apă ! Aşa­dar să facem din vreme, ceia ce tot vom face, dar după ce se vor primi sute de reclamaţii şi vom pierde numeroase prie­tenii. Să punem ACUM mijloace de transport la dispoziţia călători­lor, pentru că acum vin să an­gajeze locuinţe şi deci trebue să rămână mulţumiţi de ceia ce văd. Ce rol poate juca faptul că vor merge uneori automotoarele sau autobuzele cu puţini călă­tori,­­ când se cheltueşte atât de mult pentru atragerea lor ? Să se intensifice lucrările din staţiunile balneare şi să se pună în ordine tot ce se poate acum. Pentru rest să se amâne la sfâr (Continuare în pag. 18-a) # PROPUNERI Problema balneară M. S. Regele Carol al ll-lea rostindu-și discursul, pe stadionul A. N. E. F.

Next