Vocea Covurluiului, mai 1885 (Anul 13, nr. 2753-2759)

1885-05-24 / nr. 2753

ANUL XIII.­­ Nr. 2.753. ]I P rd 10 BANI EXEMPLARUL. A b o n a m­ e n t dru România an . . . 20 lei 6 luni . . . i° * pag. IV premiul erit abonaţilor entru străinătate un an ... 34 ^ 6 luni ... 17 ‘ Abonamentel­­e­­ în Galaţi la Ad­­nistraţiunea Staru­­ri distinute la bir­­urile poştale. Redacţiunea : 22 str Mare. VINERI, 24 MAIU 1885. ANUNCIE linia petit Pagina IV : 40 bani , III: 80 , I n s­eliţi­U N I şi RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 fer Repeţirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU.­­ Administraţiunea : 22, str. Mare, Telegar­d,m© Serviciul partie, a­l Vocii Covurluiului, AGENŢIA HAVAS, BERLIN, 3 iunie.— Norddeutsche­llgemeine Zeitung conţine un articol asupra atitudinii ostile a sultanului de urzi­bar faţă cu Germania şi speră­­ influenţa Angliei pentru ca sulta­ul sa parâsescâ mijloacele provocatoare. ROMA, 3 iunie. — Societățile de­­mocratice cari s’au dus la capitol entru a comemora moartea lui Gari­f­fu au făcut demonstraţiuul cu stri­uri sedițiose. Poliția le a împrăştiat. O parte din corlegiu a ajuns la ca­itol şi a depus coroane, protestând cutra acţiunii poliţiei. Ordinea a ost restabilită. A se vedea ultime serii telegrafice pag. IIL Ttfi iiiumrcr'1 GALA'l L, 23 AL in 1885. Convenţiunea comercială dintre Ro­mânia şi Austro Ungaria a fost de­unţată. Peste un an prin urmare a înceta de a exista. Aşteptăm cu rerobdare momentul spre a’l dice )e profund'S. Destul de scump am latit marelui Stat vecin onoarea ce i6iS lac 10^. Sa’l era de la not în acel moment cât d cau­sai şi noi a avea a face cu feţe mari. Uum­ e vorba a lăsa onorurile de a rata cu cei mari la o parte şi sâ nu te gândim de cât cum să ne aperam lungă şi viaţa. Austro-Ungaria e ne­­gustoreáa, sa ne facem şi noi mal egustori de cât ea, acum când nu te mai poate amenința că nu mal tra­peza cu noi ca fiind vasali. Nu^voim făcut în* 1671, tratând direct cu fie de bine ce a putut câ­ă­zlcem prin aceasta ca sa ne ară­­'â© presumpțioşi de posițiunea noas­tră. Presumpţiunea nu şede bine nici la mai tari. Dar sa ne aperăm inte­­resele cu modestia, înse cu tenacitate. Siliţi, prin lipsa unei industrii na­ţionale, a importa mai totul din strai­natate, tot Austro Ungaria va fi în v­edere daca nu va avea convenţiune comerciala cu noi; prin urmare pu­tem fi siguri ca chiar de nu am avea aceasta convențiune, vecina noastra nu va recurge la un resbel economic cu noi, caci din acel resbel tot ea va iesi în perdere, și cum am spus. Austro Ungaria fiind foarte negusto-­ reasu, nici o data nu se va decide a începe o lupta ce ar aduce daune intereselor sale negustoresti. De aceea guvernul nostru trebue sa se arate ferm și decis în nouele tratative. Cum am mai spus, dacă e vorba să mai revouim convențiunea com­er­ciala cu imperiul dualist, apoi trebue să garantam foarte serios interesele noastre economice și sa protegeam în mod eficace produsele puţine a in­dustriei noastre născânde. Cu deose­bire înse trebue să ni se ofere chie­­zaşii puternice ca n­o să mai fim privaţi ca în trecut de beneficiere ce am putea obţinea prin noua con­venţiune. Ne am fript cu lapte, tre­bue sa suflam şi în iaurt. Dar, spre a se putea şti ce avan­­tagie reale am putea obţinea şi ce concesiuni vatamatoare intereselor noas­­tre va trebui sa respingem, e nece­sar ca tratativele sa nu se facă în secretul cabinetelor, ci la lumina mare. Od­oate lumini vor fi un mi material nostru de comerţ, ele nu fac atâta cât experienţa şi practica de toate (Jilele a acelor pe cari îi pri­­vesce mai de aproape şi mai direct aceastâ cestiune. Iată pentru ce, arătând cum a pro­cedat guvernul StatuluLvecin, am ce­rut şi cerem arftyergiU! ulii nistru sâ se adrestze și eh* ciț&iWfpr Aestre de comerţ, orga il Bt aÎ^;00ijdei - ti lui si in­dustriei, cum W^^â^fJouîi/rcianților si îndustriaşilorsi^s­trâ^ceiendu-le a­­visul în priviea tuturor punctelo­i ce intereseaza cestiunea. Numai asa se va putea face un studiu aprofuu­­dit si vom putea merge pe o cale sigura. Si cestiunea e urgenta, câci trebuind sa se începa tratativele pen­­tru revouirea convenţiunii, guvernul , mai înainte trebue sa posedeze lo­e elementele ce-i vor putea pune în posiţiune a nu greşi. Aci nu e vorba de cestinul de partid; sunt în joc inte­reseie şi a albilor şi a negrilor. Toţi se intereseaza de o potriva şi toţi tre­bue consultaţi. Ororuică, interioxa. — Cetim în Liomdnul : In cercurile guvernamentale este o mare nemulțumire contra D lui I Câuipiuenu Rtsultatul misiunii sale ne fuind satiefacetor, se va trimite o altă ptrtoana în străinătate. — Jen, la oreie 12, s a oficiat la metropolis un serviciu funebru pen­tru repausarea sufletului principelui Anton de Hohlnzollern, părintele M. S. Ri­gelul. — D. Stolojan, ministrul domenie­lor, care a asistat la ceremonia de la Lelea, s a întors ieri diminaţa în capitală. — D. D. Sturza, ministrul culte­lor şi instrucţiunii publice, a avut M*rţî sera o lungă întrevede­re cu preşedintele consiliului la locuinţa acestui din urmă. — Aflăm că numerose telegrama de condoleanţâ s’au trimis U Sigma* ringen, exprimând regrete pentru în­cetarea din viaţa a părintelui M. S. Regelui Carol. — Ni se spune că D. D. Sturza, ministrul cultelor şi instrucţiunii pu­blice, va pleca la Siguraringen pentru a representa guvernul la funeraliile principelui Anton de Hohenzollern. — Ieri, la creie­r, s a ţinut un consiliu de miniştri, la ministerul de interne, sub preşedinţi­a lui Ioan Brâtianu.­­­­ După telegramele sosite, a plo­uat la Adjud, Argeş, Bacǎu, Bistriţa, Bucureşti, Buzău, Calaraşi, Câmpina, Codăeşti, Darabani, Domneşti, Do­­roh­oru, Drănceni, Falciu, Fălticeni, Ferbinţi, Fin­ţ­eşti, Găieşti, Hârlău, Hârşova, Herţ , Iaşi, Mamorniţa, Măr­gineni, Moineşti, Nem­ţ, Novaci, Ocna, Odobeşci, Paneia, Paşcani, Pâtârla­­gele, Potra, Piteşoi, Pleşcoiu, Ploeşcu, Rădăuţi, R. Sărat, Riu-Vadului, Să­­veni, Sinaia, Spineni, Ştefăneşci, Te­cuci, T. Frumos, T.­Jiu, Târguşor, Urlaţi, V.­Calugarescu, Vidra, Văleni, Visiuiu, Vulcan. Ploea a fost mai abundentă la AUxandria, Botoşani, Buhuşi, Burdujeni, Cozia, Mărăşeşti, Olteniţa, Podu-Turcului, Roman, Sas­­cut, Urziceni şi Zimnicea — Cetim în Voinţa naţională . Suntem informaţi că guvernul îi trimis trei telegrame de condoleanţâ la Sigmaringen şi anume : M. S Re­ Folio!» «VOCII COVURLUIULUI, 52 PALATUL FERMECAT FIUL PARASIT Traducţiune de B. IONA3CU PARTEA III. MlNTUITOKitL. N­. ( U rmare) El îngână : — O ! nu merit atâte mulțumiri D-na Reynles îi arata casa. locuim aici, (fise ea, la a treile cat, O ! cunoscea el bine casai N’avea !­““? H8^ aratare. De mult „ratase dinsul ferestrele, nu ou­­rase fină și petrele. — Vom fi tot-d a una fericite, a­­daose mama, de a te primi. Juna f­eta adăogi cu vocea ei blândă : — Da, D-le, promite ne câ vel veni, Dînsul promise, o privi. Saluta profund, apoi se depărtă pentru ași ascunde agitațiunea, pe când mama și fata dispăreau sub poarta. III Îndată ce junele se depărtă, D-na Reynes grăbi osul, târând pe fiica sea. Scosese din poșunar un mic cia­­sornic de aur și privi la oră. Scoase o exclamațiune de încreme­nire. —** Șapte ore ! Nu vom fi nici­o* dată ga a l —» Am face mai bine, mamă, zise juna feta, să ne scusâm. — Știi bine că e imposibil... El trebue să fie acolo.. Juna feta îngălbeni. — Așa e, murmură dânsa, și tare te grâbesci, mamă, sâ scăpi tie mine. D na R­enès se opri uitându-se la fiica mea. — Ei, ce ! înebunesci ? — Nu, mamă, răspunse cu fermi­tate Renea , înse doresc din ce în ce mai puţin să me despart de D tea Mama nu răspunse. Dâdu puţin din umere, apoi îm­pinse pe fiica sea înaintea eî cu un aer de autoritate. Ajunseră sub porta. D na Reynes întinse capul în loja, se încredinţa câ nu era nimic pen­tru ea şi ajunse pe fiica sea, care urca deja scara cu un pas încet. Ea nu’şi descleştă dinţii de­cât pentru a-i spune : — Grabesce-te o dată ! Calul deschise uşa anticamerei, chi­­emă brusc : — Lumină rapide ! strigă ea, în camera mea, în aceea a fiicei mele o întrebă pe servitoarea care alerga : — Mi s a gătit toaleta, și acea a D rei ? — Da, D-nă .. Totul e gata. Dânsa se intoarse câtrâ Reneai — Aide, du-te de te îmbracă ! Juna leta ira atât de palidă, în cât strvitoarea o observă — Dar ce avea D-ra ? D-rei sa’l fie iea ? — Nu, nu, tjise cu vioiciune ma* ma... e emoțiunea. O istoria care ni s a întâmplat. Ți o vom povisti^o altă dată. Nu vom urma pe aceste dame !l) ca«« îa care se duc. SAU

Next