Vocea Covurluiului, iulie 1885 (Anul 13, nr. 2784-2809)

1885-07-02 / nr. 2784

ANUL XIII. — Nr. 2.784. ABONA­M­E NT pentru România Pe un an . . . 20 leî , 6 luni . . . 16 * Vezî pag. IV premiul oferit abonajilor pentru străinătate Pe un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 * Abonamentel se fac in Galațî la Ad­­miiinistrațiunea faru­lui, în districte la bir­­ourile postale. I Redacțiunea : 22 str Mare 10 BANI EXEMPARUL. MARTI, 2 IULIE 1885. _____? I­­­a nuncie linia petit Pagina IV : 40 bani , III: 80 , INSERTIUNI SI RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repejirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. || Administrarea : |?2|jBtr. Mare. Telegrame Serviciul partie, a «Vocii Covurluiuluî» AGENTIA HAVAS. LONDRA, 10 iulie. — Resulta din cetirea Cărţii Albastre că generalul Wolseley a desaprobat evacuarea Don­­golahului , dar noul cabinet, după ce a examinat cu atențiune aceasta cestiune, n a cretjut că trebue să con­tramandeze ordinul dat de cabinetul precedent. 1 PARIS, 10 iulie. — Generalul de Courcy te­legrafieza că a invitat pe comercianți de a se întoarce la Hue, de unde ieșiseră în urma atacului îndreptat contra Francesilor, a acor­dat rebelilor un termen de 10 spre a se supune și a licențiat ar­mata suamită. MADRID, 10 Julie. — S’au consta­­tat de la 20 Maid­in toata Spania 30 mii casuri de cholera, din cari 14 mil decese. ROMA, 11 Julie. — După propu­nerea Franciei, cabinetul din Roma ei ' ceie i’aite cabinete a’au declarat gata de a reintra la negociari asu­pra diferitelor puncte ramase deschise în privinţa cistiuuii canalului de Suez. ODESA, 1­1 iulie — Acum câte­ va zile s’au confiscat la vama, cu desti­­naţiune pentru Varna, un oare-care num­er de ştampile şi loi de hârtia de in­ter­te formate cu devisa : „Pe b­alcani începe a răsări soarele ; (inia va vtni în curând*. Sa ordonat o ancheta în aceasta privință. LONDRA, 11 Julie. — Depeșile an­­glese menponeaza sgomotul despre moartea Mahdiului. Aceasta scire me­rită vise confirmare. LONDRA, 11 Julie.— Da­ly News dice că circulă scrrea în cercurile di­plomatice că cabinetul e dispus să stabileasca cantonări de trupe angrese la Candakar şi in împrejurimi cu con­­simţimîntul emirului. VIGNA, 11 iulie. — Depeşi private primite din Berlin spun că la Ca­meroon s’au întâmplat de curând noue lupte între Europeni și negri, că fo­curile germane au trebuit să intervie pentru a stabili ordinea și că insti­­gătorul acestei rascole s a făcut pri­­sonier. BERLIN, 11 Iulie. — Gazeta Crucii r ţine că visita îm­păratului la Isl nu se va face înainte de 11 August. A se vedea ultime seri telegrafice pag. 111. G­AL All, 1 iulie 1885. In Adele de mâne, poimâne şi Joi, 4 iulie, areneza a se ţinea în oraşul Focşani congresul preoţilor mireni din ţară. Scopul acestui congres este de a chibzui asupra mijloacelor în virtutea cărora preoţii de mir ar putea să între şi ei ca membri ai sântului Sinod, din care pănă acum nu face parte de­cât o foarte mică fracţiune a clerului nostru, şi anume mitropo­liţii, episcopii şi archiereii, toţi apar­­ţin­ând rasei călugăreşti. Din mai multe puncte de vedere nu putem de­cât sa salutăm cu plăcere aceste tendenţe, ce le vedem manifestându se între preoţii noştri de mir, câci ele ne dovedesc în prima liniă că clerul miren­i a ajuns la cunoşcinţă şi voeşce să scape cu o zi înainte din posiţiunea grea ce i s a creat prin legea asupra constituirii Sino­dului, care este chiemat să judece şi să conducă cestiu­nile bisericeşci, fără ca preoţilor mireni, cari formezâ ma­rea majoritate a clerului rom­ân, să le ramână alt­ce­va de făcut de­cât a se supune şi a executa hotârîrile sfinţilor părinţi, cari şi ei, ca oamen ce sunt, sunt supuşi greşelilor şi pa­­timelor omeneşci, după cum prea a­dese­ori lumea a avut ocasiunea a se convinge, mai cu seama în timpul din urmă. Şi apoi nici nu înţelegem de loc pentru ce preoţii mireni, cari purta ca şi ori care alt cetăţean sarci­nile Statului, nu ar avea dreptul de a face parte dintr’o instituţiune chie­­mată a îngriji de interesele bisericei române. Cu mult mai îndreptăţiţi pentru un asemene rol sunt preoţii de mir de­cât feţele călugăreşti, câci preoţii, prin legăturile lor familiare şi sociale, au interesele lor strîns le­gate de cele ale ferii întregi, pe când călugării, lepădându-se de­­ori­ce so­­lidaritate cu societatea din sinul că­reia s’au eliminat ei înşişi de bună voe, numai în interesul ei nu ne pu­tem aştepta ca să lucreze, după cum în adevăr nici n’au lucrat pănă acum. Exclusivismul călugăresc constitue principala causa a stării deplorabile în care se găsesce încă actualmente clerul nostru m­ireu, şi ca mijloacele cele mai bune pentru a l ţinea într’o perfectă dependenţă, călugării au­ con­siderat a fi ignoranţa şi sărăcia pre­­oţimii. Este credinţa nostru că pre­oţi­mea română numai atunci va scăpa de sărăcia şi ignoranţa actuală şi nu­mai atunci se va purt­a rădica la ni­velul moral, la care se cuvine să stea VA I'M*? când îi va fi­ ptfjins a dispune el însuşi de surfa~sea prin faptul par­ticipării sale la deliberaţiunile Par­lamentului bisericesc. Pe cât timp înse va dura actuala organisare a satului Sinod, numai la o îndreptare a posiţiunii clerului nostru nu ne putem aştepta, câci unele sunt ţin­tele unei instituţiuni eminamente că­­lugăreşci, şi cu totul opuse sunt in­teresele clerului m­ireu, şi din acest punct de vedere dorim congresului din Focşani o deplină reuşită, cu toate pedicele ce i se pun din partea ce­lor mai mari. Cronica_locala — Ni se scrie din Paris că D. Ste­fan G. Meitani, fiul distinsului nos­tru scriitor D. G. G. Meitani, a tre­cut în filele de 9 și 10 iulie s. n. examenele anului I de drept cu un succes strălucit, şase bile albe din şase. Trimitem felicitările noastre cele mai sincere meritosului tînăr, care a debutat atât de excelent. — Ieri locuitorului Dumitru loan, din desp. V, pe când dormia, un ne­cunoscut, gasind ușa casei deschisă, a întrat înlăuntru și’l a furat hainele. Cronică Ixxtexiexa. — Cetim în Românul . D. general Falcoianu, ministru de resbel, este aşteptat pe la 6 ale lunei iulie în capitală, îndată după sosi­rea sea D. Ioan Brătianu, primul ministru, va pleca la băi după cum am anunţat. D. D. Sturdza, minis­trul instrucţiunii publice, va fi însă r­ Fd­iota «VOCII COVURLUIULUÎ, ro" SECHESTRATUL S.A.T7 Casa de Nebuni Traductiune de B. IONASCU PARTEA I. V. Urmare Nu putea să stea noaptea afară. Deja colțurile întunecoase o înspai­­mîntaseră. Nu mai trecea prin întunerec fără a se înfiora, cu mâna pe coapse ca pentru a’și protegea copilul. IVIntră după întâmplare în o vizuină deschisă, mancă acolo, și cum erau camere mobilate de închiriat, luă una pentru noapte. Apoi rămase. Nu vrea să se mai întorca în acel cuar­tal unde era cunoscută. I se părea că rătâcindu-se în mijlocul stradelor şi caselor noue, ar gândi mai puţin la dînsul. Tocmai în susul cuartalului latin, după stada Sântului Iacob, la Ghie­­ţâriu, zigzagul mersului seu desperat o conduse. Ce diferenţă cu împreju­rimile pădurii Baloniei ! Case vechi, fumurate, strade strîmte cu paveaua neegală, mereu pline de un glod ne­gru, aerul infectat, apoi un băzăit de turmă omenesca pretutindine, în curte, pe scări, în coridoare. Nu pu­tea face un pas fără a nu se atinge de cine­va, fără a fi isbită, cotită. In primele noua venită făcuse sen­­sațiune. Figura mea convenabilă, toaleta sea modestă și de bun gust, care contrasta cu figurile destrăbălate din cvartal, fusese remarcată. O priviseră mult, apoi puţin câte puţin se deprinseră şi nu mai gândiră la ea. Berta arangease o viață indepen­dentă, înse plină de lipsuri, de mise­riă... Un magasin îi dădea de lucru pe care -1 făcea acasă. Avea comănii de flori. Lucra mereu,­­ziua şi noap­tea, înse era curageasa şi mai că ar fi fost fericită, dacă lipsa acelui pe care ’1 iubia, nesiguranța în care era despre ceea ce i s’ar fi întâmplat, nu ar fi înveninat existența ei. Gândia me­reu la acesta. Noaptea în visurile sale îl vedea mereu, și mereu nenorocit, persecutat. Une ori i se părea că ’i smulgeau inima, alte ori ochii apoi crei­erii. Sângele i şiroia peste ea. Sim­­ţia pipaitura caldă pe mânele sale şi pe frunte când se deştepta. Stătea atunci ore întregi sdrobită, cu ochii plini de lacrimi, absorbită în cuge­tarea ei. Facerea fu pentru dînsa o mare bucuria. Când i se puse în braţe pe aceea care trebuia să fie Lili, eroina noastră, în care găsia deja trăsătu­rile tatălui, nu se mai stăpâni». Nu putea înceta de a desmerda, a o îm­brăţişa. Avea în fine un suvenir de la el, un suvenir viu. Berta lucra dublu, pentru, ea şi pentru copil, înse se consuma, cu spiritul mereu îngrijat, fără somn li­­niștit, și când Luisa ajunsese de șase spre-zece ani, dânsa nu mai era de­cât o umbră omeneascà, subțiată de ostenealà și vegliări, ruinata de a­­păsarea acelui vechiu amor care nu o lăsa nici-un moment în pace. Po­vestise tatâ viața sea fiicei sele pen­tru a o feri, zicea ea, dar mai cu­rând pentru a’l putea vorbi de dîn-

Next