Vocea Covurluiului, august 1885 (Anul 13, nr. 2810-2834)
1885-08-01 / nr. 2810
ANUL xmr. — Nr. 2.310. . B O N A M E N T pentru România dfc un an ... 20 lei , 6 luni ... io « reSî pag. IV premiul oferit abonajilor pentru străinătate de un an ... 34 Ie* , 6 luni 17 * Abonamentel se ac in Galați la Administrațiunea farului, în districte la biuturile poștale. 10 BANI EXEMPLARUL. Redacțiunea : 22 str. Mare JOI, 1 AljocUbi isop. a nuncib linia petit Pagina IV: 40 l^nt , III: 80 , INSERTIUNI 51 RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Articolele nepublicate nu se înapoesc. APAREMN TOATE piLELE DE LUCRU. | Administraţiunea : 22, str. Mare. I Telegraaan.© ' Serviciul partie. îl «Vocii Covurluiuluî, AGENŢIA HAVAS. BERLIN, 11 August.— Gazeta Na•dionala află din sorgintă bună că întrevederea Ţarului cu Imperatul Austriei va fi probabil urmată de o întrevedere a Ţarului cu Imperatul jlGermaniei, fără să se scie încă ni- Imic în privința locului unde s’ar putea să se întâlneascâ cel doul monarhi. Aflarea prințului Dolgoruki la li Gastein e privită ca motivată prin ' /^Sjectul acestei întrevederi. LONDRA, 11 August. — Standard primește din Berlin o depeşă care confirmă că Ţarul şi Imperatul Wilhelm se vor întâlni probabil pe un punct oaiecare din teritoriul german după întrevederea de la Kremsier. TEHERAN, 11 August. — Se dicep că Afganii se ocupă cu stăruinţă cu întărirea şi aprovisionarea Heratului şi că trupele ruseşti au perdut de puţin timp 4.000 de oameni din causareutăţii climatului. ___________________ A se vedea ultime serii telegrafice pag. III. Cum că în adevăr aceasta a fost intenţiunea guvernului frances se vede atât din neaplicarea pănă în present a acelei legi cât şi din atitudinea amenințătore a ministrului plenipotențiar al Franciei la Bucureşci. Apoi cuvintele magulitaare altfel de la urma discursului D-lui de Freycinet, transmis tot de Havas, ne face să credem fără umbră de îndoiela că ministrul Franciei a spus adevărul curat în fața Senatului. Deşi D. de Freycinet numeşte ţara noastra de sora Franciei, cu toate astea faptul început împrotiva productelor noastre şi ameninţările economice şi chiar politice, ni se pare că numai de la un guvern al unei ţărî, surori cu a noastra, nu pot veni. In adevăr guvernul frances ştia că sora mai mică a Franciei se sbate din toate puterile ca să scape de convențiunea cu Austro-Ungaria și în loc să ne ajute ca o soră mai mare, pune o supra-taxă pe cerealele noastre, ca săibă tocmai pe acele producte, cari formează comerciul nostru principal de export în Francia. Și aceasta contra usului practicat pană aci. Mai mult , când guvernul frances vede, că chestiunea nenorocitei convențiuni cu imperiul vecin a ajuns într’un punct hotărâtor, găsesce de cuviință să ia măsuri asupritoare față cu aplicarea tarifului nostru vamal. Și fătând aceasta D. de Freycinet declară că Francia este sora noastra Aşa e, dar guvernul el ne iubeşte întocmai ca momiţele, cari, când prind pe câte un om îl strîng aşa de tare în braţe de drag ce li e în cât bietul nenorocit cade mort, sugrumat din causa prea multei iubiri. Cum am vertat ameninţarea este : GALAJ, SI iulie 1885. Cetitorii noştri îşi aduc aminte, după cele două depeşe din partea Agenţiei Ilaoas) că guvernul frances a cerut şi obţinut o lege din partea camerilor pentru sporirea taxelor asupra productelor noastre şi că D. de Friycinet a declarat în Cameră, deşi cu alte cuvinte, că legea este numai o armă în mâna guvernului, ca să influenţeze asupra României spre a desfiinţa tariful autonom în privinţa îndouită. Pe calea economică, cum am eris şi altă dată, nu poate să iesa un mare rou pentru noi. Nu tot aşa înse este şi cu cea politică, mai ales acum, când avem nevoe de adevărata iubire frâțescă din partea Franciei. Cerealele noastre ce e drept cu supra-taxă de 50% nu vor mai merge acolo. De aici resulta pentru noi o perdere de vreo milioane. Ce câștigă Francia însă de aici? Taxă nu încaseaza , apoi deși e fera agricolă, totuși este nevoită chiar în urma recoltelor celor mai bune să cumpere de aiurea ; prin urmare sora noastru nu câştigă, ci din contră perde fiindcă ar putea consuma mai bine productele noastre ca mai ieftine. Pentru noi, afară de mica perdere amintită, nu mai perdem nimic ; din contră vom câştiga în privinţa obiectelor de lux, astfel nu numai decât necesar, pănă ce o stare mai bună materialâ, ne va pune în stare să ne ocupăm şi noi mai mult cu arta, ca să ne putem face noi înşine obiecte de acestea. Ameninţarea politică în starea actuală a lucrurilor este numai o speriiturâ şi nu va avea altă urmare decât înstreinarea simţimîntelor de rasă a românilor faţă cu marea naţiune. Şi cei mari adesea au nevoe de cei mici. Cea ce ne face să credem că guvernul frances nu va recurge la un astfel de mijloc împrotiva tarifului nostru autonom este simţimîntul de dreptate, adever şi frumos des voltat în cel mai înalt grad la francezî, lucru ce, de sigur va opri pe un guvern, care ar căuta să’şi resbune faţă cu noi pentru că am aplicat un tarif faţă cu acele ţâri, cari n’au voit pănă acum să închee convenţiuni cu noi. Naţiunea francesă, care numai în urma desinteresarei a putut să devie un popor artistic în toate privinţele nu va lăsa, credem, pe un guvern al ei să comită o crimă de rasă faţă cu noi, pentru că ar perde aci o sumă de 11 milioane. Francia desigur că va îndemna guvernul să închee cu noi convenţiune şi mica mea perdere în România va fi înlăturată Aceasta, credem noi este calea cea mai nemerită și pentru a nu perde nici unii nici alții și pentru a nu slăbi legăturile de rasă, produselor Franciei. Cronica, locala -— ieri la ora 8 a. m. a pornit vaporul Árpád pentru Tulcea cu D nii coloneii Lipoianu și Basarabii. La óra 8 a, m. a sosit vaporul Teghetof de la Viena. La ora 9 a. m. a pornit vaporul Orient pentru Viena plecând D. colonel Murgescu, inspector general al porturilor. — Aflăm că D. C. Barbescu, directorul provisoriu al șcelei noastre comerciale, a fost confirmat prin decret regal cu titlu definitiv în aceastǎ funcțiune. Cronica, Intoxieara. — Cetim în Românul . D. colonel Voinescu, chiemat de curând în activitate la comanda regimentului al 2 de infanterie, a refuzat de a intra în activitate și a cerut prelungirea concediului seu. — D. general Greceanu, prefectul palatului,_s a întors ieri seara în ca- Folicia «VOCP COVURLUIULUÎ. 36 -■ SECHESTRATUL Casa de Nebuni Tmducțiune de B. IONASCU PARTEA II. VI. Urmare Junele om tresări brusc. Arestată ?... îngână el. Lili arestată? ^ arestat o la Bulonia, și o vei vedea îndată. — Aici ? — Aici. ^ Dar e inocentă, dânsa, D-le, strigă înamoratul Îngrozit. Așa pretinde. — Așa este , nu i-am fost spus, din contra trebuia să mă împrumut, și asta pentru a nu perde timp. Și plângându-se, Armand plecă genunchiul. — O ! D-le, te rog, să-i dea drumul. Dânsa nu putea nimic bănui, nimic. Eu sunt care am perdut-o. Dacă al șei ! Armand părea afară din sine. Astă noutate atât de crudă, atât de nepreverjută, îl înebunise. Simțea ce trebuia să fi suferit juna feta, să fi gândit. Gândea la timpul atât de prețios perdut pentru ea, la totul ei pe care asta putea să facă a cădea în manele persecutărilor seî... O ! pentru ce avusese el acea rea inspirațiune ? Pentru ce comisese el acel furt ?... El era causa a toate... Imprudența mea era să afunde din nou în durere pe acel nefericit pe care vroise să’l scape, pe aceea pe care o iubea și care trebuia acum să’l blestăme. Ce era să gândeasca de dânsul ? Disprețul n’ar ucide amorul seu ? Armand nu mai știa nici ce să a jlică nici ce să facă pentru a înduioșa pe magistrat Acesta, după ce l examinase cu atențiune, lovi pe un timbru și zise ușierului care se presenta : — Să se aducă juna feia ! Se afundă din nou în hârtiele sale, pe când Armand, cu ochii spre ușă, aștepta cu încremenire, pândind prima privire a aceleia pe care o iubea pentru a ceti în gândul ei, pentru a şti dacă ceea ce se petrecuse nu stînsese în ea orice amor. Dacă ar fi târîtă în căderea lui ? Dacă nu vor crede în inocența ei ? Sărmanul băiat suferea tote torturele, timp de câteva minute care trecură în tăcerea camerei. In fine ușa se deschise. Lili apăru. Un agent o acompania. îndată ce dînsa apăru în cabinet, privirea i se îndreptă drept la Armand. Era plină de o seninătate, blândă. Nici o animositate, nici o imputare. Junele nu se putu împedeca de a nu face un păs spre ea. — O Lili, strigă el, mă vei ierta? Judele instructor rădică capul, vez nu pe copilă, păru mirat de frumuseța ei. Cu gestul, concedia pe agent. Din partea, Lili părea a implora pe Armand. Eu sunt care te-am perdut ! Magistratul îi întrerupse, înse ei continuară a’și vorbi din ochi, ași