Vocea Covurluiului, august 1885 (Anul 13, nr. 2810-2834)

1885-08-01 / nr. 2810

ANUL xmr. — Nr. 2.310. . B O N A M­ E N T pentru România dfc un an ... 20 lei , 6 luni ... io « reSî pag. IV premiul oferit abonajilor pentru străinătate de un an ... 34 Ie* , 6 luni 17 * Abonamentel se ac in Galați la Ad­­ministrațiunea faru­lui, în districte la biu­­turile poștale. 10 BANI EXEMPLARUL. Redacțiunea : 22 str. Mare JOI, 1 AljocUbi isop. a nuncib linia petit Pagina IV: 40 l^nt , III: 80 , INSERTIUN­I 51 RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. APAREMN TOATE piLELE DE LUCRU. | Administraţiunea : 22, str. Mare. I Telegr­aaan.© ' Serviciul partie. îl «Vocii Covurluiuluî, AGENŢIA HAVAS. BERLIN, 11 August.— Gazeta Na•­di­on­ala află din sorgintă bună că în­trevederea Ţarului cu Imperatul Aus­triei va fi probabil urmată de o în­trevedere a Ţarului cu Imperatul jlGermaniei, fără să se scie încă ni- Imic în privința locului unde s’ar­­ putea să se întâlneascâ cel doul mo­narhi. Aflarea prințului Dolgoruki la li Gastein e privită ca motivată prin ' /^Sjectul acestei întrevederi. LONDRA, 11 August. — Standard primește din Berlin o depeşă care confirmă că Ţarul şi Imperatul Wil­helm se vor întâlni probabil pe un­­ punct oaie­care din teritoriul german­­ după întrevederea de la Kremsier. TEHERAN, 11 August. — Se dice­p că Afganii se ocupă cu stăruinţă cu întărirea şi aprovisionarea Heratului şi că trupele ruseşti au­ perdut de puţin timp 4.000 de oameni din cau­sa­reutăţii climatului. ___________________ A se vedea ultime serii telegrafice pag. III. Cum că în adevăr aceasta a fost in­tenţiunea guvernului frances se vede atât din neaplicarea pănă în present a acelei legi cât şi din atitudinea a­­menințătore a ministrului plenipoten­țiar al Franciei la Bucureşci. Apoi cuvintele magulitaare alt­fel de la urma discursului D-lui de Frey­cinet, transmis tot de Havas, ne face să credem fără umbră de îndoiela că ministrul Franciei a spus adevărul curat în fața Senatului. De­şi D. de Freycinet numeşte ţara noastra de sora Franciei, cu toate astea faptul început împrotiva productelor noastre şi ameninţările economice şi chiar politice, ni se pare că numai de la un guvern al unei ţărî, surori cu a noastra, nu pot veni. In adevăr guvernul frances ştia că sora mai mică a Franciei se sbate din toate puterile ca să scape de con­­vențiunea cu Austro-Ungaria și în loc să ne ajute ca o soră mai mare, pune o supra-taxă pe cerealele noastre, ca să­­ib­ă tocmai pe acele producte, cari formează comerciul nostru principal de export în Francia. Și aceasta con­­tra usului practicat pană aci. Mai mult , când guvernul frances vede, că chestiunea nenorocitei convențiuni cu imperiul vecin a ajuns într’un punct hotărâtor, găsesce de cuviință să ia măsuri asupritoare față cu apli­carea tarifului nostru vamal. Și fă­­tând aceasta D. de Freycinet declară că Francia este sora noastra Aşa e, dar guvernul el ne iubeşte în­tocmai ca momiţele, cari, când prind pe câte un om îl strîng aşa de tare în braţe de drag ce li e în cât bietul nenorocit cade mort, sugrumat din causa prea multei iubiri. Cum am vertat ameninţarea este : GALAJ­­, SI iulie 1885. Cetitorii noştri îşi aduc aminte, după cele două depeşe din partea A­genţiei Ilaoas) că guvernul frances a cerut şi obţinut o lege din partea ca­­merilor pentru sporirea taxelor asu­pra productelor noastre şi că D. de Friycinet a declarat în Cameră, de­şi cu alte cuvinte, că legea este nu­mai o armă în mâna guvernului, ca să influenţeze asupra României spre a desfiinţa tariful autonom în privinţa îndouită. Pe calea economică, cum am eris şi altă dată, nu poate să iesa un mare rou pentru noi. Nu tot aşa înse este şi cu cea politică, mai ales acum, când avem nevoe de adevărata iu­bire frâțescă din partea Franciei. Cerealele noastre ce e drept cu su­­pra-taxă de 50% nu vor mai merge acolo. De aici resulta pentru noi o perdere de vre­o milioane. Ce câștigă Francia însă de aici? Taxă nu în­­caseaza , apoi de­și e fera agricolă, totuși este nevoită chiar în urma re­coltelor celor mai bune să cumpere de aiurea ; prin urmare sora noastru nu câştigă, ci din contră perde fiind­­că ar putea consuma mai bine pro­ductele noastre ca mai ieftine. Pentru noi, afară de mica perdere amintită, nu mai perdem nimic ; din contră vom câştiga în privinţa obiectelor de lux, astfel nu numai decât necesar, pănă ce o stare mai bună materialâ, ne va pune în stare să ne ocupăm şi noi mai mult cu arta, ca să ne putem face noi înşine obiecte de a­­cestea. Ameninţarea politică în starea ac­tuală a lucrurilor este numai o spe­­riiturâ şi nu va avea altă urmare de­cât înstreinarea simţimîntelor de rasă a românilor faţă cu marea naţiune. Şi cei mari adesea au nevoe de cei mici. Cea ce ne face să credem că guvernul frances nu va recurge la un astfel de mijloc împrotiva tari­fului nostru autonom este simţimîn­­tul de dreptate, adever şi frumos des voltat în cel mai înalt grad la fran­­cezî, lucru ce, de sigur va opri pe un guvern, care ar căuta să’şi resbune faţă cu noi pentru că am aplicat un tarif faţă cu acele ţâri, cari n’au voit pănă acum să închee convenţiuni cu noi. Naţiunea francesă, care numai în urma desinteresarei a putut să de­vie un popor artistic în toate privin­ţele nu va lăsa, credem, pe un guvern al ei să comită o crimă de rasă faţă cu noi, pentru că ar perde aci o su­mă de 11 milioane. Francia de­sigur că va îndemna guvernul să închee cu noi convenţiune şi mica mea per­dere în România va fi înlăturată A­­ceasta, credem noi este calea cea mai nemerită și pentru a nu perde nici unii nici alții și pentru a nu slăbi legă­turile de rasă, produselor Franciei. Cronica, locala -— ieri la ora 8 a. m. a pornit va­porul Árpád pentru Tulcea cu D nii coloneii Lipoianu și Basarabii. La óra 8 a, m. a sosit vaporul Teghetof de la Viena. La ora 9 a. m. a pornit vaporul Orient pentru Viena plecând D. co­lonel Murgescu, inspector general al porturilor. — Aflăm că D. C. Barbescu, di­rectorul provisoriu al șcelei noastre comerciale, a fost confirmat prin de­cret regal cu titlu definit­iv în aceastǎ funcțiune. Cronica, Intoxieara. — Cetim în Românul . D. colonel Voinescu, chiemat de curând în activitate la comanda re­gimentului al 2 de infanterie, a re­fuzat de a intra în activitate și a cerut prelungirea concediului seu. — D. general Greceanu, prefectul palatului,_s a întors ieri seara în ca- Folicia «VOCP COVURLUIULUÎ. 36 -■ SECHESTRATUL Casa de Nebuni Tmducțiune de B. IONASCU PARTEA II. VI. Urmare Junele om tresări brusc. Arestată ?... îngână el. Lili ares­tată? ^ arestat o la Bulonia, și o vei vedea îndată. — Aici ? — Aici. ^ Dar e inocentă, dânsa, D-le, stri­gă înamoratul Îngrozit. Așa pretinde. — Așa este , nu i-am fost spus, din contra trebuia să mă împrumut, și asta pentru a nu perde timp. Și plângându-se, Armand plecă ge­nunchiul. — O ! D-le, te rog, să-i dea dru­mul. Dânsa nu putea nimic bănui, nimic. Eu sunt care am perdut-o. Dacă al șei ! Armand părea afară din sine. Astă noutate atât de crudă, atât de nepreverjută, îl înebunise. Simțea ce trebuia să fi suferit juna feta, să fi gândit. Gândea la timpul atât de prețios perdut pentru ea, la totul ei pe care asta putea să­­ facă a cădea în ma­nele persecutărilor seî... O ! pentru ce avusese el acea rea inspirațiune ? Pentru ce comisese el acel furt ?... El era causa a toate... Imprudența mea era să afunde din nou în durere pe acel nefericit pe care vroise să’l sca­pe, pe aceea pe care o iubea și care trebuia acum să’l blestăme. Ce era să gândeasca de dânsul ? Disprețul n’ar ucide amorul seu ? Armand nu mai știa nici ce să a jlică nici ce să facă pentru a îndu­ioșa pe magistrat Acesta, după ce l examinase cu a­­tențiune, lovi pe un timbru și z­ise ușierului care se presenta : — Să se aducă juna feia ! Se afundă din nou în hârtiele sale, pe când Armand, cu ochii spre ușă, aștepta cu încremenire, pândind pri­ma privire a aceleia pe care o iubea pentru a ceti în gândul ei, pentru a şti dacă ceea ce se petrecuse nu stîn­sese în ea ori­ce amor. Dacă ar fi târîtă în căderea lui ? Dacă nu vor crede în inocența ei ? Sărmanul băiat suferea tote tortu­rele, timp de câte­va minute care tre­cură în tăcerea camerei. In fine ușa se deschise. Lili apăru. Un agent o acompania. îndată ce dînsa apăru în cabinet, privirea i se îndreptă drept la Ar­mand. Era plină de o seninătate, blândă. Nici o animositate, nici o im­putare. Junele nu se putu împedeca de a nu face un păs spre ea. — O Lili, strigă el, mă vei ierta? Judele instructor rădică capul, vez nu pe copilă, păru mirat de fru­­museța ei. Cu gestul, concedia pe agent. Din partea­, Lili părea a implora pe Armand. Eu sunt care te-am perdut ! Magistratul îi întrerupse, înse ei continuară a’și vorbi din ochi, ași

Next