Vocea Covurluiului, ianuarie 1886 (Anul 14, nr. 2934-2958)

1886-01-01 / nr. 2934

­ ANUL XIV. — Nr. 2.934. O N A M.E N T entru România n an . . . 20 lei luni ... io * î pag. IV premiul­­ abonajilor ntm strainaute n an ... 34 leî luni ... 17 * Abonamentel se in Galați la Ad­­strațiunea Staru­­ri distincte la biu­­ie postate. redacțiunea : 22 str. Ai are Xel©grra,îîx© Se viciul partie, al «Vocii Covurluiului* AGENȚIA HAVAS. LONDRA., 11 ianuarie, — 7 ime’s e că țarul persistă a nu se împâ­­ca prințul Alexandru, dar că Iu­­d în considerațiune valoarea desfa­tă de trupele bulgare, înceteazâ de se opune la unirea celor două pre­­oeii. I Același diar mai spune că Anglia jir fi de părere a aplica și la Turcia j propunerea de desarmare făcută de litră Rusia. BERLIN, 11 ianuarie. — Diarul 'ost scrie că Grecia pare că voesce i’și schimbe primele sale intențiuni, dar ca cu toate aceste nu este de pri­es să se observe că chiar dacă s’ar reduce un reabel între Turcia ș i Grecia, n’ar ameninţa pacea Europei. Durul berlines adaoge că de acum na pute ori ce Sut din Balnaul, care ii voi sâ aducă pria forţă vre o schim­­bare în ordinea lucrurilor ac­tuale, va i părăsit şi va face resbolul pe ri­­ticul şi pericolul sta. BELGRAD, 11 iauarie.— Guver­­nul cerb propune să se alegâ oraşul Bucureşti ca loc de întrunire a ple­nipotenţiarilor însărcinaţi cu negocia­­rea condiţiunilor de pace între Bul­gara şi Serbia. D. M­jitovici, desemnat ca să re­­presinte Serbia în conferenţele ce vor lua loc în acesta privinţa, a sosit î­rl la Belgrad A conferit asia cu re­gele şi cu ministrul afacerilor străine. A SC vederT aiuare »Cift tcldgmacc pag. II. Q AL Ati, 31 Decembrie 1880. Vocea Covurluiului, întrând in al 14 le­an al existenței sale, exprimăm 10 BANI EXEMPLARUL. MERCUR!, 1 IANUARIE 1880. anuncie linia petit Pagina IV : 40 bani , III : 80 , I­N SERl'lUNl §i RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repejirile se fac cu rahat însemnat. Scrisori neb­ancate se reiasă. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. !_ APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. | Administraţiunea : 22, str. Mare. taia recunoscinţa neatra publicului gălaţâu în genere şi tuturor lectorilor noştri în speciă pentru sprijinul şi iubirea ce ne -a arătat, şi pe temeiul cărora am datorii şi existenţi şi tă­ria noastră. Le trimitem cele mai sin­cere urări di anul nod şi dorim a a­vea ocasiunea să le adresăm încă mult timp asemeni urări. C­­e din urmă ore ale anului 1835 vor fi împlinite când (|U*rul nostru va ajunge în mapele tuturor lectori­lor noștri. O pagină dar mai mult din viet * omeneascâ va fi înregistrată in cartea nesfârșită a timpului. Toate foile anului 1885 le am trecut rând pe rând, și la diverse popoare ele s’au înfățișat sub un deosebit aspect. Um fond vise comun a presentat tuturor națiunilor anului 1885, și acest fond a fost generalmente crisa. Crisa economica, crisa comerciala, crisa monetară, crisa politică, crisa resbeiului, pretutindene, pe tata fața globului, anul 1885 a lasat aceasta négrâ uroiâ a existenţel séle. Fie ca cu ştergerea vieţei séie, să se şterga pretutinden­e fx siei­ţa acestei maladii ce posomoreşce frunţile popoarelor, le lânc­zişce viaţa le ingineca afacerile le tâmpeşce activitatea şi duce pre­­tutindene acest marasm de o nesfâr­şită agonia, care este negaţiunea vie­ţii, negaţiunea luptei şi producţiunii, ce sunt binefacătoarele civilisaţiunii. Ceea ce ne înfioreazâ mai mult este că a­nul 1885 se duce lăsând un bi­lanţ foarte complicat, sau mai bine (fis­cară a lăsa nici un bilanţ, caci toate cestiunile, fie politice, fie eco­nomice, sunt desevîrşit deschise şi re legate anuiu 1886 în un mod din cele mai complicate. In Orientul Europei un resbel s’a înciput, dar pe care armistiţiul ^s’a însărcinat a ni ’l arăta pană la ce punct este înâduşit 8.na menit a re- QAs.,e sub forme mult mai întinse şi cu consecinţi mult mai grave. Secretul acestei probleme îl va aduce pruncul a cărui naştere o vom saluta mâne. In Occident lucrurile nu sunt mai limpede. Francia se abate a ’şi păs­tra republica. Anglia, de la câte­va voturi ce vor pleca spre ton s­au un/î, va putea aduce pacea caii un res­­bil teribil. Germania, mândră de cancelarul teii, se luptă a păstra echilibrul în­tre cei două alifeţi ai sei, şi a evita remişcerea unui resbel în Orient, spre a putea păstra întregi toate forţele de cari va avea nevoe în cas de a îş­bucni unul în Occident. Italia, îngrijită, se sileşte a gâci pulsul coostelaţiunilor cu cari ar pu­tea mai bine atinge idealul sex; iar Spania, pururea bolnavă, caută încă un pronunciamento care sa o ducă fie la o dinam­iiă, fie la republică. Popoarele mici privesc cu grijă la vulturii ce se agita în atmosfera tul­bure a politicei europene, și fie-care pe lângă casa sea vegh­­eză la soarta ce le va aduce­­J'un de m­âne. Trist dar și blestemat de toți se duce anul 1885, dar nesigur și gnje­­hv ni se arata noul an în care Intram. Fie ca Provedința, care pastreaza tainele viitorului, sa rădice deasupra popoarelor durer­­e ce a lasat anul 1885, și sâ reverse prin trimiterea no­ului^ prunc bunurile unui an plin de pace, plin de ruda, plin de pros­peritate şi fericire pentru toţi și pre tutindene. Croaica locala: — Din causa sărbătorii Anului nou, viitorul numer al­­Jurului nostru nu va apărea de cât toi acra. — Iată mişcarea popul­ţiunii ora­şului nostru de la 22 până U 28 de­­cembrie : născuţi : 10 băiaţi legitimi şi 1 nelegitim, 12 fete legitime şi 1 nelegitime, total 2­7 (din cari 6 isra­­eliţi) ; morţi : 22 (­ israelit), din cari 7 până la un an, 3 de la 1 la 5 a­ni, 1 de la 5 la 2­ ani, 1 de la 20 la 30 ani, 2 de­­ 30 la 40 ani, 4 de la 40 la 00 ani, 4 de la 60 la 80 ani, ; X O O ■L. L- !. ■ J« — Cetim în Voinţa naţională . Unele dure din capitală ! a pu­blicat mai (filele trecute scriea că D. ministru de resbel a dat ordine pen­tru formarea cadrelor miliţielor în tela ţera, pentru ca ele sâ fie gata pentru concentrările cari se vor faci la primâ-verâ. Infor­mați­uni sigure ce avem ne dau dreptul a desminți a­­ceastâ scrie, lipsită cu totul de adever. — D. I. C. Brătianu, președintele consiliului de miniștri, s’a reîntors ieri dimin­eața de la Florica. D. prim­­­ministru a fost întimpinat la g­ra de D. Cantacuzino, directorul general al căilor ferate, D. D. P. Moruzzi, pre­fectul capitalei, D. general Er. Arion, preşedintele com­isiunii fortificaţiuni­­lor, care a dat relaţiuni­i lui Bră­­tianu de mersul e­xperienţelor cupo­­polelor de la Cotroceni, şi de L­. co­lonel Al. Budişteanu, comandantul pieţei. — Iată anume decoraţiunile pe care M S. Regele a bine voit a le conferi Felicia «VOCE COVURLUIULUI, BANII DRACULUI PARTEA I. Ursula de Maurienne (Urmare). 35 De sigur că D. de Modana nu se putea mâogăia de nenorocirea oribilă a fiicei sale, care fusese până atunci tot orgoliul sta, tot­ fericirea sea. Cu toate aceste, trebue să o măr­turisim, moartea lui Pascal stinsese puțin din durerea sea. Cel puțin acum nu mai trăia acela care ar fi putut să privească pe D-stra de Maurienne ca pe un lucru cucerit prin violență. De silă parte satisfacțiunea mate­rială a răsbunârii sale îl calmase și mânia, dacă nu stinsese cu desăvâr­­şire suferințele sale morale. Din toate punctele de vedere omorul culpabilului părea că’î dăduse putința de a mai trăi. După tonul și modul cu care’i vor­bia fiica sea înțelese că aceeași pre­facere nu se operase în sufletul vic­timei. El voi totuși să afle și mai bine în ce chip ar suporta ca o mărturi­sire a crimei, dacă devenia necesară aceasta mărturisire. — Ursule, întrebă el cu gravitate, dacă cu toate aceste am fi siliți să ne denunțăm noi înșine într’a­­fi rușinea noastrâ ? Dacă, față cu condamnarea unui inocent, conșciința noastrâ ce-ar obliga să vorbim ? — De ce să vorbim ? întrebă ea cu inima torturată. — Să lăsăm noi să meargâ la eșa­fod ca fratricid pe omul al cărui frate l’am ucis eu ? — La ce să mai prevedem aceastâ crudă alternativă ? (J^8e ea frâmîn­­tândându’și manele. Eu am mai multă încredere în justiția oamenilor ! Dacă va fi nevoe, D (Jeu are să facă o mi­nune, da ! am acestâ credință puter­­nicâ. D (J^u va face o minune lumi­nând consciințele o nenilor. — Vai ! murmură nenorocitul oua, D­­jeu nu mai face astătji minuni! — Atunci, dacă ’i așa, tată, vom vorbi. . — Dar tu ce ai să te faci ? — Eu? Am spus’o... Voi muri! Ge­nii posa ? datoria înaintea vieței și chiar înaintea onorii ! Trăsura ei la scară. Principele, desperat, îmbrăţişa pe fiică-sea și plecă. Motivul pentru care D. de Modana fusese chiemat de procuror nu era din fericire acel pe care’l bănuia cu fiică-sea. Cu toate aceste interogatoriul la care principele fu supus nu lipsi de a’l încurca de mai multe ori. Era vorba despre disparițiunea lui Antonie, servitorul de casă a cărui fidelitate nu putuse resista corupțiu­­nii bânesci din partea lui Pascal. In alte timpuri aceasta disparițmna ar fi deșteptat foarte mult curiositatea publică ; dar acum ea trece nebăgată în sem­ă față cu emoțiunea ațâțUâ de omorul Iul Pascal. Totuși sgomotul ajunsese până la tribunal, care hotărîse sâ proceda la o cercetare. Naturalmente­­ de Modana trebuia sâ fie chiemat cel d’intăi ca sâ dee explicațiuni și să înlesneascâ cerce­tările. *

Next