Vocea Covurluiului, februarie 1886 (Anul 14, nr. 2959-2982)

1886-02-01 / nr. 2959

ANUL XIV. — Nr. 2.959. ABONA M­E N T pentru România Pe an an . . . 20 lei , 6 luni ... 10 * I'VeSî pag. IV premiul -j­oient abonaților pentru străinătate Pe un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 * Abonamente­ se fac in Galaţi la Ad­ministra­ţiunea Statu­­lui, in districte la bir­­ouin­e postale. Redacţiunea 10 BANI EXEMPLARUL. SAMBATA, 1 FEBRUARIE 1886. ANUNCIH linia petit Pagina IV : 40 bani , III_^ 80 , N S EIIY IUNI ti RECLAME gina III : 80 bani­­a Cronica : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se reiasă. — Artico­lele nepublicate nu s înapoesc, 22 atr. Mare. | APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. [ Administrațiunea : 22, atr. Mare. X elegri­a,RO. e Se­viciul partie, al­­Vocii Covurluiului* AGENTIA HAVAS. © BUCURESCI, 11 Februarie.—Ca­mera a continuat ast&cui discuțiunea proiectului prin care se sporesc ta­xele de timbru, și se voteaza până la rart. 29. — Senatul a votat proiectul pen­tru înfințarea a şase asiluri pentru infirmi prin monastiri. Se votează proiectul pentru sporirea capitalurilor Caselor de credit agricol. VI­EN A, 11 Februarie.­­ După Noua preta liberă gr­­­ugblatt, demobilisarea armatei serbescl este iminentă. Noua presă liberă adaogă în ace­laşi timp ca acesta scrie n’a primit încă confirmarea oficiala. LONDRA, 11 Februarie.— Lordul Roseberry primind pe membrii corpu­lui diplomatic, le a confirmat inten­ţiunea noului cabinet de a mănținea politica orientală a lordului Salisbury ROMA, 11 ianuarie, Camera de­putaților.— Rǎspuintând unei interpe­lâri asupra cestiunii greceşci, comtele llobilant declară că nu se poate ex­plica, din respectul cătră puteri şi ca să nu strice efectele bine­facetore ale acțiunii comune. El adaogă că simpatiile Italiei şi a celor­l­alte puteri nu lipsesc Greciei, care nu poate uita că le datoreşce con­stituţiunea actuală şi mărirea sea, şi că n are nevoe ca să le alieneze prin acte nesocotite. CONST­ANTINOPOLE, 11 Februa­rie.— Comtele Corti a fost primit de sultan în audienţă de concediu şi va pleca la 17 Februarie. LONDRA, 11 Februarie.— Panica ce a domnit ieri acra la Londra a resultat din causa sgomotelor false ce au circulat. Nu s’a întâmplat nici-o turburare. PARIS, 11 Februarie.—Ziarul ofi­cial publică un decret care reduce cu Vă% dobânda bonurilor de tesaur. BUCURESCI, 11 Februarie.­ Pro­fitând de disposiţiunile binevoitoare ale guvernului român, D-nii delegaţi pentru negocierile de pace au­ rugat pe D. Ferik­­e, ministrul afacerilor străine, să re dea concursul pentru lucrările secretariatului cu unul din funcţionarii departamentului şefi. Pentru a răspunde la dorințele lor, D. Ferekida a bine­voit să numesca pentru acesta pe D. Alexandru Em. Lshovary, directorul divisiunii con­­sulatelor contenciosului și a conven­­țiunilor internaționale la ministerul afacerilor străine. A se vedea, ultime seri telegrafice pag. HI. GALA JI, ol Juliu n­­ie 1860. Noi tot-d’a­una am fost de opini­unea că actuala lege a instrucţiunii publice este foarte bună , dar ea n’a fost aplicată în întregul ei de diferi­­riţii titulari ce s'au succedat la de­partamentul instrucţiunii, şi de aceea n’a dat resultatele ce putea da. Fără Indoveia ea conţine ore-cari imper­fecţiuni şi lacune, dar aceste se pu­teau repara uşor prin modificări mici, fără a fi nevoe de modificarea între­­gei legi. De aceea n’am fost nici-o­­dată partisan­ al nici-unui proiect în acest sens ce s’a presentat de dife­riţi miniştri al instrucţiunii, şi de a­­ceea nu vedem util nici noul proiect prezentat de actualul - ministru. Cu toate aceste, de oare­ce s'a pre­sentat, suntem nevoiţi a cerceta dife­ritele principie ce conţine. Una din inovaţiunile proiectului este că ia în mâna Statului adcministraţiunea tutu­ror scólelor publice Comunele, jude­ţele şi chiar particularii vor putea contribui pentru fundarea de scóle noue, dar ele vor trebui să verse su­mele ce destină pentru acesta în t°­­săurul Statului, iar stelele, de­şi în­tre­ţinute şi cu fonduri particulare, vor fi administrate de Stat, care Va numi pe profesori şi va ixercita con­trolul sta. N avem nimic de­­Jis con­tra acestei disposiţiuni, care se putea pune în aplicare şi sub actuala lege Şi până acum personalul la scolele comunale şi judeţene era numit tot de Stat, şi le controla prin revisoul sei. Dacă Statul n’a exercitat o acțiu­ne mai directă asupra acestor scoale, causa este nu că nu’i permitea legea, ci pentru că n’a voit. Dar expunerea de motive că se preciseaza lămu­rit’ atribuțiunile Statului și a contri­buitorilor. Dacă crede că acesta’i vade o mai mare putere, n’avem­ nimic de obiectat. Art. 2 prevede că limba română este limba învâțământului în toate scóa­­lele din țară. Cum am mai avut o­­casiune a spune, aceasta disposițiune s’a luat în scopul asimilării străinilor cel puțin prin limbă, căci asimilarea de sentimente nu se poate capăta în scóalele private, chiar predându-se a­­colo cursurile în româneşte. Cel mai bun mijloc pentru acesta este ca Sta­tul să aibă institute de cultură model în centrurile mai însemnate de străini, cari să­­ îndemne a-şi da copiii în ele, unde forţamente li se vor inspira şi sentimente româneşti, iar nu numai limba. Prin art. 3 ,zice că deschiderea unei scoale nu se poate face de cât­ dacă sunt asigurate mijloacele materiale pen­tru instalarea şi existenţa ei. Aceasta prescripţiune viseaza pe comune şi ju­­deţe. Dar mi se pare că Statul îna­­inte de toți ar fi trebuit să dea exem­­plu, câci localurile mai tuturor scu­­lelor sale sunt în condiţiuni deplo­rabile, materialul didactic lipseşte mai pretutindene. Nu putem de cât aproba instituirea gradinelor de copil, atât de necesare, în­cât prin multe oraşe au fost înfiin­ţate de particulari. fnse naturalmente în condiţiuni ce nu pot conrespunde menirii unor ast­fel de scule. Oxorxica, loca­lă, — Un număr oare­care de comer­cianţi şi proprietari, dorind a ţinea o întrunire publică, în scopul de a a­­dresa mulţumiri­i lui Eugeniu Stă­­tescu, ministru de justiţie, pentru ini­ţiativa luată de a transfera reşedinţa Curţii de apel din Focşani în ora­şul nostru, ruga pe toţi cetăţenii gâ­­lăţeni să bine­voescă a se întruni pen­tru acest scop în­­z­iua de Duminecă, 2 Februarie, orele 3 p. m., în localul scelei No. 1 de băiaţi. Cronica Intextexs: „ Focşănenii au trimis o petiţiu­­ne Corpurilor legiuitoare, prin care cer să nu se strămute Curtea de a­­pel de la Focșani la Galați. N’avem nimic de a­i.- Ei și-au făcut datoria Folio!» «VOCII COVURLUIULUI BANII DRACULUI PARTEA II. Denisa Guérin. {Urmare­. 60 Față cu aceasta îndeletnicit din partea tînărului ofițer, Denisa înțe­lese că era datoria ei să spună totul, dacă ținea ca aceasta conversațiune să nu fie cea din urmă ! — D­le de Maurienne, reluă ea cu fermitate, puindu’și mâna pe aceea a tânărului ofițer, eu care sunt a bogata, și care prin urmare am dreptul să vorbesc, oare ași putea fi acusată de lipsă de la datoria dacă ți-ași spune Că am Înțeles cât de mult mă iubesci ? ! Jean se sculă răpide. — A ! D-(­eule a tot puternic ! el. Nu spune acesta ! Să n o spui nici­o­dată ! Nu face acest joc crud, ai atâta generositate de a n­u’mi mai repeta că știi că te iubesc !. . Câci afecțiunea mea pentru D tea simțindu-se desvelită, nu s’ar mai su­pune poate așa cum trebue legilor de onoare cari îmi comandă ca să tac ! — Cu toate aceste, întrebă Denisa cu un surîs plin de dulceea divină... dacă și eu te iubesc? Trebue oare să te las să pleci fără a ți-o spune?... — Ce­­Jici ? Ce ai­­Jis ? întrerupse Jean transportat de o bucuria indes­criptibilă. De cât­va timp îacece el observase cu bucuria progresul răpide al pa­siunii ce se deștepta în inima copi­lei, care era foarte sinceră și onestă pentru ca să poată impune tăcere în­­tregei sale ființe. Dar cu deosebire între mărturisi­rile involuntare ce scapi dintr’o cău­tătură, dintr’un surîs sau dintr’o la­crimă stârsă pe ascuns, şi între acesta mărturisire atât de sinceră și onestă pe care Denisa o făcea în acel mo­ment. — Ce aud? repetă el încă o dată, mă iubesci şi mi o marturiseșci ? — Nu ți-aşi fi mărturisit’o nici o­­dată cu cea dintăi. Dar eșci așa de mândru, în­cât, pentru ca sa’ți aflu secretul, am fost silita să ţii smulg di'svelindu ţi secretul meu ! — Deuiso ! murmură tînărul ofi­țer apucându’i manele ce ea’i întin­­ddă și sărutându le cu foc. Deuiso ! — D-le de Maurienne, relua ea desfătenduse înottișor din mânele lui Jean, știu că ești de un caracter foarte onest... Am să te întreb ce­va. Fu­găduește’mi că’mi vei răspunde sincer, și te voi crede pe cuvint... — Intrebà-me,­­­’de tînărul uimit. Iți voi spune adevĕrul, cum l’ași spune și lui D­­jeu ! — Ei bine, spune ! există între noi alt os­tacol de cât acela al deosebi­rii averilor noastre ? — Și care altul dacă nu acesta ar putea oare să ne ţină despărțiţi ? —­ Apoi nu mi ai promis să’m­i răs­­puniji ast­fel. Jean privi pe iubita mea Denisa drept în față. — Daca ar fi o tata săracă, Denisa, îl­­zise el, m’ași duce chiar mâne la tatal D téle ca sa’i spun că fericirea viaței mele stă în mânele lui ! — Ai face aceasta ? (}ise Denisa, a cărei inimă bătu cu putere. Ai face aceasta, D-tea care te numeșcl D. de Maurienne și ai să fii într’o 41 prin­cipe ? Ai face aceasta pentru mine?

Next