Vocea Covurluiului, iunie 1886 (Anul 14, nr. 3059-3082)

1886-06-11 / nr. 3066

VOCEA COTOHLOIULUI manifest contra convenţiunii consu­lare cu Germania. O nouă întrunire trebuia să aibă loc ieri acra h* 5 ore. — M. Lor Regele şi­ Reginar nu vor stabili reşedinţa lor' la“*castelul Peleş de cât după ’ închiderea sesiu­nii legislative. — Delegaţii pentru convenţiunea comercială cu Francia se întrunesc în toate zilele. Tot se crede că Ro­mânia va încheia un arangeament provisoriu cu Francia.­­ Circulă în cercurile politice ma­nifestul următor, emanat de la un grup de deputaţi din majoritate : „Cetăţeni, „O cestiune de cea mai înaltă im­portanţi pentru drepturile şi suvera­nitatea ţerei, şi care interesează pe toate partidele şi pe toţi Românii, e pusă astăzi la ordinea cie­lei. „O convenţiune consulară cu im­periul Germaniei e depusă în Came­ra deputaţilor şi va fi peste puţin discutată de Corpurile legiuitoare. „Aceasta convenţiune, după cum fie­care se poate convinge ce tind’o, pune în pericol drepturile României, drep­turi câştigate cu preţul unei munci atât âe lungi, şi tinde a restabili o juridicţiune contra căreia România a protestat chiar în timpuri de restrişte. „In presenţa acestui act atentatorii­ la suveranitatea noastra naţională, sun­tem ţinuţi a ne consulta şi a protesta, trebue să ne facem datoria pănâ in capăt. „In acest scop cetăţenii sunt invi­taţi a asista la o întrunire publică unde se va discuta acest act impor­tant în toate gravele sale consecvenţe­ şi a vota o moţiune care va fi pre­­sentată Corpurilor legiuitoare . — Cetim în Epoci. : Se­­zice că numirea D-lui Aurelian la ministerul domenielor este un fapt îndeplinit. — Miniştrii erau convocaţi 1 41 di­­minaţă la palat, unde trebuie să se ţină un consiliu sub preşedinţi M. S. Regelui. — Majoritatea guvernamentală tre­buia să se întrunască aseru spre a discuta convenţiunea consulară cu Germania. — Ier! Camera s a ocupat în sec­ţiuni de câte­va proiecte de lege, cu cel relativ la regularea împrumu­tului de la credite agricole, la cons­trucţiunea unor mici linii ferate, mai multe alipiri şi deslipiri de comune, şi în fine râscumperarea târgului Ilerţa. — D. I. C. Brătianu trebuia să sosescă în capitală ieri sara, venind de la Florica, pentru a lua parte la consiliul ce se va ţinea la palat. — Aflăm că mai mulţi secietari ai Creditului fonciar urban refusă de a mal versa la casa societăţii anuităţile împrumutului lor şi au luat hotărî­­rea de a depune aceste sume la casa de depuneri, pănă ce se va convoca o adunare extra­ordinară, pe care di­recţiunea contra statutelor şi a legii refusa de a o convoca. — D. Ferikidi a avut ieri o lungă întrevedere cu E. S Ahmed Z­a-B­y, ministrul Turciei. — O mare nenorocire s’a întâmplat Sâmbătă noaptea la gara Kitila. Două trenuri ciocnindu se, s’au distrus câte­va vagoane. Sunt 3 morţi şi mai mulţi­­confu­­sionaţi. Morţii s’au transportat la spitalul Filantropia, unde D. Dr. Alixian va face anchete medico-legale.­­ — Comisiunea pentru convenţiunea cu Francia s’a întrunit ieri la 11 ore — D. Ghica, ministrul ţării la St. Petersburg, a avut o lungă întreve­dere cu D. Fertkide, care i-a remis scrisorile de creanţă către M. S. îm­păratul Rusiei. — M. S. Regele a semnat în fine decretul prin care D. colonel Dr. Se­verin este înaintat la gradul de ins­pector general al serviciului sanitar de la corpurile 111 şi IV de armată. — Cetim în Voinţa naţională : D. D. Sturdza, ministru al instruc­ţiunii publice, a părăsit capitala cu trenul Fulger, plecând la Constanti­­nopole. — La 15 ale curentei se va des­­chide biuroul telegrafo-poştal la La­­cu-Sărat, din judeţul Brăila. El va funcţiona în tot timpul sesonului. — Un comitet, compus din D. G­r. Vorvoreanu, preşedinte, şi din D nil Gr. I. Col­umbeanu, N. T. Pop, Sava Şomănescu, M. Leoveanu, N. Dimoviceanu, N. P. Romanescu, C. M. Ciocazan şi G. Gr. Brătăşanu, şi-a propus a organiza din iniţiativă pri­vată o exposiţiune naţională în ca­pitală Olteniei. Pentru aceasta expo­siţiune, care se va face la toimnă, ju­deţul Dolj a contribuit cu suma da 5.000 lei, iar comuna Craiova a ofe­rit 3.000 lei precum şi alte avanta­­giuri. — Cetim în România liberă . Ministrul instrucţiunii publice lu­ând hotărârea de a convoca consiliul general, a invitat pe revisori, direc­tori şi rectori să întrunească pe insti­tutori şi pe profesori spre a efectua alegerea persoanelor din cari va avea să se constituescă acest corp. — Comitetul delegaţilor Camerei a terminat, în a 21-a şedinţă de Sâm­bătă, discuţiunea legii instrucţiunii. Raportorul comitetului a luat sar­cina de a presenta colegilor săi ra­portul către finele lui Septembrie, pentru ca în luna lui octombrie să fie tipărit proiectul cu expunerile ne­cesare, şi ast­fel el să fie cunoscut înainte de deschiderea Camerelor. — Desbaterile convenţiunii consu­lare cu Germania promit a fi foarte agitate. Vor fi furtunoase desbaterile stârnite de interpelările frăţ­iei Fieva. — Suntem autorizaţi a afirma că între primarul Iaşilor şi M. S. Regele n’a fost nici-o conversaţiune de na­tura celei relatate de confraţii noştri de la Epoca­ VAETBT-di­nI. O nouă invent',une de projectile,­­\ Berlin s’au făcut experienţe cur un nou fel da projectile. Sunt niște obusuri a căror încărcătură este for­­mată din rondele de­­fulmi­cotoni și cari au niște efecte extraordinare. Nici o lucrare de mână omenească, ori­­cât da solidă ar fi, nu poate că resiste acestor projectile distrugătoare Guvernul, pe deplin satisfăcut de resultatul obţinut, a comandat a se fabrica 75,000 din aceste obusuri, din cari 50,000 au să fie fabricate de casa Grüson, din Sultan Magdeburg. Cele l’alte 25,000 vor fi fabricate în stabilimentele militare din Siegburg­ şi Spandau.­­ O cugetare a principelui de Bis­­marck Comtele d’Euzenberg, trimis din H­essa la Paris, avea obiceiul de a aduna autografele miniştrilor celebri. Pe o pagină din albumul său se află urmatoarele trei sentenţe : Guizot scrisese : „In timpul lungei mele cariere am înveţat să iert multe lucruri şi să nu uit nimic.“ Thiers la rândul lui adăugase : „Puţină uitare n’ar face rea sinceri­taţii iertării.“ Principele de Bismarck a complec­tat seria prin următdrea observaţiune : „Cât pentru mine, viaţa m’a înveţat să uit multe şi m’a făcut să iert multe­­ lucruri. V Lupta ţarului Rusiei cu un nihilist. — Din Livadia se comunică un in­cident care dovedeşce sângele rece şi i­euragiul ţarului. Intr’o (J*) Pe când mergea la vână- : •­are, se află la un moment dat faţă­­ în faţă cu un om pe care’1 urm­ării il||i mai mulţi soldaţi şi care avea mânele legate la spate cu o curea. So­daţii, prin(rându’l, voiră să’l sustragă dina­intea suveranului, dar acesta ordonă să stea şi întrebă :­­ — Cine e omul acesta ? G­­­riji o mie de leghe ! strigă superioara, şi de unde vii, copila mea ? — Din Canada, reverenda mea mamă, Portărasa, ce stătea încă pe pragul uşei, se retrase. Ea simţia nevoia de a se duce să spună comunității marea noutate, so­­sisea unei surori venind din Ame­rica. In un moment tată monastirea fu în picioare. Cu toate aceste călugărița continua: — Da, reverenda mea mamă, so­sesc din Canada A trebuit să pară sesc comunitatea mea de la Montreal, de oare­ce climatul nu ml pria acolo, și se pare că am peptul atacat. — O ! copila mea, întrerupse su­perioara, să sperăm că nu e nimic , mulțumită lu! D­­eai­e înfăţişarea unei bolnave de pept. Provedinţa va permite ca medicii să se fi înşelat. — O ! scumpa mea mamă, replică călugăriţa, nu ţin la viaja !... — Trebue să ţină cine­va, de oare­­ce ne vine de la D (Jeu, răspunse sta­nţa, care trecea de foarte netolerantă, trebue să ţină, e permis... Acum, scumpa mea fiica, spune -mi care e obiectul visite! D-téle, — D (Jeul meu ! reverenda mea ma­mă, am obţinut de la Sântul-Părinte permisiunea de a schimba casa, şi viu să ţi cer, în cas când aşi rămâ­nea în Francia, daca ai voi să me primesci ca membra forte nedemnă a comunităţii­­ vostre. Afară de a­­ceste am în Francia membri din fa­milia mea, fraţi, cari vor regula cât se va putea de larg cestiunea de bani, dacă este. Superiora opri cu mâna cuvintele călugăriței. Involuntar era în defienţâ. — Și cum se face, întrebă ea, că n’am fost prevenită de visita­n-téle ? Cum se face că nu mi­ a scris episcopul de Quebec ? — Dar, scumpa mea mamă, am cre­ Jut că Mo­smiorul ți a scris. Am crez Jut că erai înstiințată, şi numi rx­plic acest fapt... negreșit nu poate fi de­cât o întâm­fiare, o eroare de poștă... sunt desolată. — Și cine ți a indicat modesta noas­tra retragere atât de necunoscută, scumpa mea fiică ? întrebă bătrâna cu neîncredere. — Sora Ursula, de la Montreal. Astă data răspunsul cădea foarte just. Superioara aurise vorbindu-se de sora Ursula. Una din călugăriţele co­munitâţii, sora Marta, o cunoscuse, câci şi ea fusese în Canada. Şi sprinjinind pe un timbru, su­perioara chiemă pe sora Marta. Acesta sosi într’un suflet. Fusese I prevenită de sora portărasă. Naturalmente superioara nu putea , da răspuns înainte de a primi seri­­aarea episcopului de Quebec, dar în J fine comunitatea nu era închisă, era II loc de a spera că noua veaită va fa* j ce parte din ea. Și atunci superioara invită pe că* I lugăriță a visita stabilimentul, ceea ce acesta din urmă primi din toata inima. — A ! strigă sora Marta, dar avem aci aproape pe una din compatrioatele D-tele, o pensionară, o jană feata ame­ricană. — Ași fi încântată de a o vedea,­ răspunse călugărița, care visita șalele,­ dormitoarele, refectoriul, și părea a da cel mai viu­ interes la toate deta­­­liele.

Next