Vocea Covurluiului, iunie 1886 (Anul 14, nr. 3059-3082)
1886-06-11 / nr. 3066
VOCEA COTOHLOIULUI manifest contra convenţiunii consulare cu Germania. O nouă întrunire trebuia să aibă loc ieri acra h* 5 ore. — M. Lor Regele şi Reginar nu vor stabili reşedinţa lor' la“*castelul Peleş de cât după ’ închiderea sesiunii legislative. — Delegaţii pentru convenţiunea comercială cu Francia se întrunesc în toate zilele. Tot se crede că România va încheia un arangeament provisoriu cu Francia. Circulă în cercurile politice manifestul următor, emanat de la un grup de deputaţi din majoritate : „Cetăţeni, „O cestiune de cea mai înaltă importanţi pentru drepturile şi suveranitatea ţerei, şi care interesează pe toate partidele şi pe toţi Românii, e pusă astăzi la ordinea cielei. „O convenţiune consulară cu imperiul Germaniei e depusă în Camera deputaţilor şi va fi peste puţin discutată de Corpurile legiuitoare. „Aceasta convenţiune, după cum fiecare se poate convinge ce tind’o, pune în pericol drepturile României, drepturi câştigate cu preţul unei munci atât âe lungi, şi tinde a restabili o juridicţiune contra căreia România a protestat chiar în timpuri de restrişte. „In presenţa acestui act atentatorii la suveranitatea noastra naţională, suntem ţinuţi a ne consulta şi a protesta, trebue să ne facem datoria pănâ in capăt. „In acest scop cetăţenii sunt invitaţi a asista la o întrunire publică unde se va discuta acest act important în toate gravele sale consecvenţe şi a vota o moţiune care va fi presentată Corpurilor legiuitoare . — Cetim în Epoci. : Sezice că numirea D-lui Aurelian la ministerul domenielor este un fapt îndeplinit. — Miniştrii erau convocaţi 1 41 diminaţă la palat, unde trebuie să se ţină un consiliu sub preşedinţi M. S. Regelui. — Majoritatea guvernamentală trebuia să se întrunască aseru spre a discuta convenţiunea consulară cu Germania. — Ier! Camera s a ocupat în secţiuni de câteva proiecte de lege, cu cel relativ la regularea împrumutului de la credite agricole, la construcţiunea unor mici linii ferate, mai multe alipiri şi deslipiri de comune, şi în fine râscumperarea târgului Ilerţa. — D. I. C. Brătianu trebuia să sosescă în capitală ieri sara, venind de la Florica, pentru a lua parte la consiliul ce se va ţinea la palat. — Aflăm că mai mulţi secietari ai Creditului fonciar urban refusă de a mal versa la casa societăţii anuităţile împrumutului lor şi au luat hotărîrea de a depune aceste sume la casa de depuneri, pănă ce se va convoca o adunare extraordinară, pe care direcţiunea contra statutelor şi a legii refusa de a o convoca. — D. Ferikidi a avut ieri o lungă întrevedere cu E. S Ahmed Za-By, ministrul Turciei. — O mare nenorocire s’a întâmplat Sâmbătă noaptea la gara Kitila. Două trenuri ciocnindu se, s’au distrus câteva vagoane. Sunt 3 morţi şi mai mulţiconfusionaţi. Morţii s’au transportat la spitalul Filantropia, unde D. Dr. Alixian va face anchete medico-legale. — Comisiunea pentru convenţiunea cu Francia s’a întrunit ieri la 11 ore — D. Ghica, ministrul ţării la St. Petersburg, a avut o lungă întrevedere cu D. Fertkide, care i-a remis scrisorile de creanţă către M. S. împăratul Rusiei. — M. S. Regele a semnat în fine decretul prin care D. colonel Dr. Severin este înaintat la gradul de inspector general al serviciului sanitar de la corpurile 111 şi IV de armată. — Cetim în Voinţa naţională : D. D. Sturdza, ministru al instrucţiunii publice, a părăsit capitala cu trenul Fulger, plecând la Constantinopole. — La 15 ale curentei se va deschide biuroul telegrafo-poştal la Lacu-Sărat, din judeţul Brăila. El va funcţiona în tot timpul sesonului. — Un comitet, compus din D. Gr. Vorvoreanu, preşedinte, şi din D nil Gr. I. Columbeanu, N. T. Pop, Sava Şomănescu, M. Leoveanu, N. Dimoviceanu, N. P. Romanescu, C. M. Ciocazan şi G. Gr. Brătăşanu, şi-a propus a organiza din iniţiativă privată o exposiţiune naţională în capitală Olteniei. Pentru aceasta exposiţiune, care se va face la toimnă, judeţul Dolj a contribuit cu suma da 5.000 lei, iar comuna Craiova a oferit 3.000 lei precum şi alte avantagiuri. — Cetim în România liberă . Ministrul instrucţiunii publice luând hotărârea de a convoca consiliul general, a invitat pe revisori, directori şi rectori să întrunească pe institutori şi pe profesori spre a efectua alegerea persoanelor din cari va avea să se constituescă acest corp. — Comitetul delegaţilor Camerei a terminat, în a 21-a şedinţă de Sâmbătă, discuţiunea legii instrucţiunii. Raportorul comitetului a luat sarcina de a presenta colegilor săi raportul către finele lui Septembrie, pentru ca în luna lui octombrie să fie tipărit proiectul cu expunerile necesare, şi astfel el să fie cunoscut înainte de deschiderea Camerelor. — Desbaterile convenţiunii consulare cu Germania promit a fi foarte agitate. Vor fi furtunoase desbaterile stârnite de interpelările frăţiei Fieva. — Suntem autorizaţi a afirma că între primarul Iaşilor şi M. S. Regele n’a fost nici-o conversaţiune de natura celei relatate de confraţii noştri de la Epoca VAETBT-dinI. O nouă invent',une de projectile,\ Berlin s’au făcut experienţe cur un nou fel da projectile. Sunt niște obusuri a căror încărcătură este formată din rondele defulmicotoni și cari au niște efecte extraordinare. Nici o lucrare de mână omenească, oricât da solidă ar fi, nu poate că resiste acestor projectile distrugătoare Guvernul, pe deplin satisfăcut de resultatul obţinut, a comandat a se fabrica 75,000 din aceste obusuri, din cari 50,000 au să fie fabricate de casa Grüson, din Sultan Magdeburg. Cele l’alte 25,000 vor fi fabricate în stabilimentele militare din Siegburg şi Spandau. O cugetare a principelui de Bismarck Comtele d’Euzenberg, trimis din Hessa la Paris, avea obiceiul de a aduna autografele miniştrilor celebri. Pe o pagină din albumul său se află urmatoarele trei sentenţe : Guizot scrisese : „In timpul lungei mele cariere am înveţat să iert multe lucruri şi să nu uit nimic.“ Thiers la rândul lui adăugase : „Puţină uitare n’ar face rea sinceritaţii iertării.“ Principele de Bismarck a complectat seria prin următdrea observaţiune : „Cât pentru mine, viaţa m’a înveţat să uit multe şi m’a făcut să iert multe lucruri. V Lupta ţarului Rusiei cu un nihilist. — Din Livadia se comunică un incident care dovedeşce sângele rece şi ieuragiul ţarului. Intr’o (J*) Pe când mergea la vână- : •are, se află la un moment dat faţă în faţă cu un om pe care’1 urmării il||i mai mulţi soldaţi şi care avea mânele legate la spate cu o curea. Sodaţii, prin(rându’l, voiră să’l sustragă dinaintea suveranului, dar acesta ordonă să stea şi întrebă : — Cine e omul acesta ? Griji o mie de leghe ! strigă superioara, şi de unde vii, copila mea ? — Din Canada, reverenda mea mamă, Portărasa, ce stătea încă pe pragul uşei, se retrase. Ea simţia nevoia de a se duce să spună comunității marea noutate, sosisea unei surori venind din America. In un moment tată monastirea fu în picioare. Cu toate aceste călugărița continua: — Da, reverenda mea mamă, sosesc din Canada A trebuit să pară sesc comunitatea mea de la Montreal, de oarece climatul nu ml pria acolo, și se pare că am peptul atacat. — O ! copila mea, întrerupse superioara, să sperăm că nu e nimic , mulțumită lu! Deaie înfăţişarea unei bolnave de pept. Provedinţa va permite ca medicii să se fi înşelat. — O ! scumpa mea mamă, replică călugăriţa, nu ţin la viaja !... — Trebue să ţină cineva, de oarece ne vine de la D (Jeu, răspunse stanţa, care trecea de foarte netolerantă, trebue să ţină, e permis... Acum, scumpa mea fiica, spune -mi care e obiectul visite! D-téle, — D (Jeul meu ! reverenda mea mamă, am obţinut de la Sântul-Părinte permisiunea de a schimba casa, şi viu să ţi cer, în cas când aşi rămânea în Francia, daca ai voi să me primesci ca membra forte nedemnă a comunităţii vostre. Afară de aceste am în Francia membri din familia mea, fraţi, cari vor regula cât se va putea de larg cestiunea de bani, dacă este. Superiora opri cu mâna cuvintele călugăriței. Involuntar era în defienţâ. — Și cum se face, întrebă ea, că n’am fost prevenită de visitan-téle ? Cum se face că nu mi a scris episcopul de Quebec ? — Dar, scumpa mea mamă, am cre Jut că Mosmiorul ți a scris. Am crez Jut că erai înstiințată, şi numi rxplic acest fapt... negreșit nu poate fi decât o întâmfiare, o eroare de poștă... sunt desolată. — Și cine ți a indicat modesta noastra retragere atât de necunoscută, scumpa mea fiică ? întrebă bătrâna cu neîncredere. — Sora Ursula, de la Montreal. Astă data răspunsul cădea foarte just. Superioara aurise vorbindu-se de sora Ursula. Una din călugăriţele comunitâţii, sora Marta, o cunoscuse, câci şi ea fusese în Canada. Şi sprinjinind pe un timbru, superioara chiemă pe sora Marta. Acesta sosi într’un suflet. Fusese I prevenită de sora portărasă. Naturalmente superioara nu putea , da răspuns înainte de a primi seriaarea episcopului de Quebec, dar în J fine comunitatea nu era închisă, era II loc de a spera că noua veaită va fa* j ce parte din ea. Și atunci superioara invită pe că* I lugăriță a visita stabilimentul, ceea ce acesta din urmă primi din toata inima. — A ! strigă sora Marta, dar avem aci aproape pe una din compatrioatele D-tele, o pensionară, o jană feata americană. — Ași fi încântată de a o vedea, răspunse călugărița, care visita șalele, dormitoarele, refectoriul, și părea a da cel mai viu interes la toate detaliele.