Vocea Covurluiului, iulie 1886 (Anul 14, nr. 3083-3109)

1886-07-01 / nr. 3083

ANUL XIV. Nr. 3.083. Abonam­ent pentru România e un an . . . 20 lei­­ 6 luni . . . io « feSî pag. IV premiul 'lent abonajilor pentru străinătate *e un an ... 34 lei * 6 luni . . . 17 « Abonamentel se ac in Galaţi la Ad­­ministraţiunea Siaru­­­i,in districte la biu­­juile postale. Redacţiunea : 2 10 BANI EXEMPLARUL. MARȚI, 1 JU«tt ,88g ANUnîfCIH Pagina IV“til , III :0 baoî INSERTI. * și RECLAMĂ Pagina III : 80 lei. La Cronică : 2 lei Repe|irile se fac cu rabat însemnat. Scrisori neb­ancate se reiasă. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE piLfc­LE DE LUCRU. ||| Administraţiunea : 22, str. Mare, __­__,­­uwncv imit iwrtpvvaw, AVIS CETÂŢENILOJi Consiliul comunal ce ocupă cu for­marea nouelor liste comunale. Pentru cunoştinţa cetăţenilor publicăm­ con­­diţiunile cerute de noua lege pentru alegătorii comunali. Listele formân­­du-se pentru prima oara, forțamente se vor strecura omisiuni multe. De aceea cetăţenii trebue să meargâ la primăria sa şi arăte drepturile, şi a­­ceasta cât mai curând, câci listele se vor publica la 5 iulie. Mai cu seama trebue să arăte primăriei drepturile lor cei scutiți de cens, cari natural­­mente nu pot fi cunoscuţi de consi­liul comunal, şi ne cerend înscrie­rea, ar putea rămânea afară din liste Iată condiţiunile pretinse de lege . Pentru a fi alegător comunal legea cere ca condiţiuni generale : 1. A fi Român de naşcere sau naturalisat ; 2. A avea etatea de 21 ani împliniţi; 3. A avea domiciliul real sau o re­şedinţă de 6 luni în comună ; 4. A plaţi o dare cât de mică cătra Stat, ^sau a fi legalmente scutit de plata acestei dări. In comunele rurale şi în cele ur­bane nereşedinţă de district, alegă­torii cari întrunesc condiţiunile de m­i* sus votezâ direct într’un singur colegiu» (Sunt scutiţi de cens cei ce ştiu a cexi şi scrie. In comunele urbane reşedinţe de judeţ, alegătorii cari întrunesc con­diţiunile generale de mai sus se îm­part în două colegie : Din primul colegiu fac parte toţi acei cari au un venit fonciar urban de cel puţin cese sute iei. Sunt scu­tiţi de cens : *) Profesiunile libere ;­­ b) Ouiţerii în retragere ; c) Pension n«rii Statului ; d) C­i ce au absolvi­­cel puţin o scara de învăţămint se­cundar. Din colegiul al douele fac parte toţi acei cari au un venit fonciar ur­ban mai mic de tese sute lei, sail Ci»ri plătesc c&tră Stat o dare directă anu­­la de cel puţin 20 lei. Sunt scu­tiţi de cens cei ce au absolvit cel pu­­ţin învăţămîntul primar, cu condiţiu­nea de a plăti darea căilor de comu­nicaţiune sau a fi legalmente scutiţi de plita acestei dări. Alegătorii cari întrunesc aceste condiţiuni voteazâ di­rect. Toţi ceia i’alţi cari plătesc o dare ori­cât de mică cătră Stat votézâ prin delegaţiune. Censul nu se poate dovedi de cât prin rolul de contribuţiuni, chitanţele şi avertismentele împlinitorilor de dări pe ultimele şase luni, îngrijitorii de moşii, calfele de pră­vălii, secretarii sau grămăticii şi în genere toţi amploiaţii caselor de co­merciu şi ai stabilimentelor industri­ale pot fi alergători comunali, ne­în­­trând in categoria celor incapabili. Telegrama Serviciul part­­al ,Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. PARIS, 10 iulie.— Camera, după cererea ministrului agriculturei, a tri­mis unei comisiuni articolul I al pro­iectului de lege privitor la suprataxa cerealelor. Acest vot e privit ca o amânare nedefinită a proiectului. PARIS, 10 iulie. — Comtele de Montebello, ministru plenipotenţiar al Franciei la Bruxela, e numit am­basador la Constantinopole. PARIS, 10 Julie.—D Bourré, ve­­chiu ambasador al Franciei la Cons­tantinopole, a murit. PARIS, 10 Julie. — Toate puterile de pe continent, împreună cu Turcia, au răspuns numai printr’o menționare de primire a notei rusești privitoare la incidentul de la Batum. E'e a§îepta ca Anglia, care e cea mai interesată în cestiune, să desem­neze atitudinea mea. STET1N, 10 iulie.—Primul mare val.^r german, pentru serviciul poș­telor imperiului, Prussia, a fost pus în apă astăfji, în presența D-lui Putt­­kar.1 er, ministru de interne, a­l lui de Boetticher, ministru de Stat, şi a mai multor mari demnitari civili şi militari ce representau Statela confe­derate, DRESDA, 10 iulie. — Trenul de post­, Viena Dresda a deran­at lânga Pirna. Trei vagoane s au rasturnat de pe o înălţime. Din fericire n’a fost nici­ un accident de persoaae. A se vedea ultime scis­i ieiegiance pag. II, GALAJI, 30 iunie 1886. Dacă Epoca a perdut sângele rece, noi totuși îl vom păstra și’i vom râs­punde cu liniște la atacurile violente ce ne adreseaza. In mare parte răs­­pusi­i ce am dat în numărul trecut conf­­țiior de la Indépendance poate servi de răspuns şi confraţilor de la Epoci. Vom avea dar foarte puţine Ne scusă ne noi că sun- . -le şi . . tem u ^ , i peri, cu un picior in oposiţiu cu unul în tabăra gu­vernamentală, şi că Epocei nu’i plac oamenii cărora le e ruşine a spune ce sunt. Dar ni se pare că am imprimat în termeni desluşiţi şi în toate literele că suntem liberali şi în oposiţiune , a­­micii noştri din Parlament au făcut aceeaşi declaraţiune şi s’au confor­mat ei. Am mai declarat că contra simţimintelor noastre personale n’am luat parte la întrunirea oposiţiunii, pentru că aşa era disposiţiunea oră­­şenilor noştri, şi am ţinut a respecta acesta disposiţiune. Mai desluşit lucru de cât acesta cum s’ar putea? Dacă confraţii de la Epoca sunt atât de dificil, n’avem ce le face. Voiţi nu­mai de cât să facem oposiţiune aşa cum înţelegeţi D-vostru ? Sunteţi prea absolutişti. Ne numiţi cameleoni politici. Cău­taţi în dosarul politic al celor cu cari faceţi astăzi cor îd Galaţi, şi’i veţi găsi in adevăr pe toţi de acesta trampă. Dar ei sunt liberi şi independenţi şi’şi fac datoria, pentru că astăzi cântâ în struna D voatre. Să vă fie de bine aceste ach­­iţiuni preţinse. Ne mai acu­ză că pregătim combi­­naţiuni electorale cu oposiţiunea. El nine, să aştepte confraţii da la Epoca pănâ când vom veni noi să le pro­punem aceste co­mbinaţiuni, şi vor vedea dacă vor avea acesta satisfac­­ţiune. In ori­ce cas un lucru putem spu­ne confraţilor de la Epoca. Permi­siune nu cerem nici de la guvern nici de la oposiţiune pentru linia noas­­tră de conduită. Acesta permisiune n o cerem de­cât de la orăşenii noş­tri, vşi dacă ne am umili a fi sclavii ori­cui, nu ne umilim a fi sclavii in­tereselor şi voinţei concetăţenilor noş­tri, când aceste nu sunt în oposiţiu­ne cu interesele generală a ţerei, ceea ce de altmintrele ei n’au voit’o nici­­o dată. Cronica JLocskia: — Ieri a avut loc distribuţiunea premielor la elevii şî elevele şcalelor nostre publice secundare şi primare de ambe sexe. Ceremonia s’a deschis la orele 9 diminaţă. D. I. Cetăţean, directorul gimnasiului, a cetit o cu­­vîntare, în care a arătat rolul corpi­ Feliola VOCII­­ COVURLUIULUI,­­ COUIESA NEGRA PARTEA I. Montadert şi Vilguérin 1. Urmare Deschise gura spre a combate pre­zicerea D-lui A­ndrosi, dar î­l luă de seama îndată şi Zise simplu : — In adever conductorul îți va putea da lămuriri. Agentul ce a pro­cedat cu Moriu la primele constatări îl caută și m’i va aduce fără îndoiela fondată. Până atunci mă duc la „Jiaru­­­dica. Nu e încă o ora, și voi puten „ d* U »ultima oara“ vre 20 linii asupra acestei ciudate afaceri. — Lu-te, Dole Montadert, și întor­ce-te iute. Aș­ fi fericit să fii aci în momentul sosirii D-lui Filip Herber. Montadert se inclină și ieși. Montadert abia întorsese colțul stra­­dei Droud­t când camaradul lui Mo­rin sosi, adu­­nd cu el pe conductor, care, palid, cu hainele murdărite, pă­rea gata a leșina. D. Ambrosi îl întrebă pe el și pe cele două sau trei persoane ce i se pre­­sentaseră ca asistente la ultimele pe­ripeții a dramei. Iată resumatul acelor deposițiuni : Antonie Period, conductor de om­nibus.—Acest martor este foarte emo­ționat. Abia poate vorbi. Numai dupa ce luă un cordial oferit de farmacist isbuti a spune ceea ce șeia din eve­niment. Omnibusul pe care era de serviciu era acel ce pleca cel din urmă de­­ deposit. In momentul plecării numai o per­­soana s’a urcat înlăuntru, o jună feta pe care un june o însoțise până la trăsură. Perrod recunosce victima întinsă pe mesa. Ia timpul primei părţi a suişului din calea Cliehy în marea sea mi­rare, caii de ordinar foarte liniştiţi, asvârliau şi muşcad calul dinainte. Puţin mai înainte de interacţiu­nea căii Saint-Ouen şi a căii Cliehy, vizitiul Gaspard ordonă să se des­­ham­e calul dinainte. Gaspard dădu biciu cailor,­­ plecară la goana. Omnibusul traversa ast­fel piața Moncl­y şi se angagai în strada Douai fără a se opri ls£ biu­­roul de stațiune. Mirat, Perrod­a’a urcat pe imperi­ală spre a întreba pe Gaspard. Placa era atunci în toata violența , zitiul răspunse câte­va cuvinte ce s au per­dut în vînt. Afară de aceste cu mul­tă greutate dirigea şi mănţinea caii. Conductorul s’a scoborît la postul seu foarte neliniştit, dar încercând a se asigura gândindu-se la reputaţiu­­nea de abilitate de care se bucura Gaspard la compania. In strada Fontaine două persoane au făcut semn de oprire. Dar o cam­­­busul a continuat goana­rea nebună, cu toate apelurile reiterate a cordo­nului de oprire. Caletarea se sculase, perdută de teroare, și voia cu ori­ce preț să as scoboare. Perrod avu o mare greutate de a o reținea la fine leșină și casa pe o bancă. Sosiseră la înălțime­a stradei Roche­foucauld. Perrod, pe care începuse să-l prindă frica în mod serios, s a urcat din nou pe imperială. Apropiându se .

Next