Vocea Covurluiului, septembrie 1886 (Anul 14, nr. 3137-3161)
1886-09-02 / nr. 3137
ANUL XIV. Nr. 1 3.137. Abonament pentru România e un an ... 20 leî » 6 luni ... ioneȘî pag. IV premiul ierii abonajilor ypentru străinătate e un an ... 34 lei . 6 luni ... 17 * Abonamentel se ic in Galaţi la Administraţiunea Siarul,in districte la liu10 BANI EXEMPLARUL. nnle postale. Redacțiunea : 22 str. Mare APARE MARŢI, 2 SEPTEMBRIE 1886. ANUNCIE linia petit Pagina IV : 40 bani , III : 80 , I N S E R TI U N I RECLAME III : 80 bani Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nebancare se refusa. — Articolele nepublicate nu se înapoesc. IN TOATE piLELE DE LUCRU. 1. Administraţiunea : 22, str. Mare. -------- ■■ — ' ----| -----* Xei©g'xa,2sas Serviciul part. al .Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. SOFIA, II Septembrie.— Un Tedeum a’» celebrat acţi diminaţă în marea ţarului cu pompa obicinuită. • Miniştrii şi regenţii, reîntorşi la Sofia de la Turnu Severin astă noapte, isistau la aceasta ceremonia. .. Nu s’a produs nici-un incident. Două sute de deputați, amici ai prințului Alexandru, au semnat 0 adresă de felicitare Altiței Sele cu 0 jasiuneațilei sale. VIENA, 11 Septembrie.— Generaul Kaulbars, atașat militar pe lângă ambasada Rusiei din Viena, a fost chiemat de cătra ţar. El a plecat as,finul din Lublin, durendu-se la Brest- Lite. VIENA, 11 Septembrie. — Contespondența Politică anunţă că prinţul Lobanov, ambasador al Rusiei, a luat direcţiunea ambasadei, congediat seu fiind expirat. VIENA, 11 Septembrie. — Ragele Milan a sosit la orele 3 după amecia. IA fost primit la gară de șeful de secțiune Szögyenyi, cu care a avut o lunga întrevorbire. Regele pleca astă fceara la Gleichenberg. LEMBERG, 11 Septembrie. — D. Sturz* a sosit aci la 2 ore ti a plecat îndată la Lublin. STRASBURG, 11 Septembrie, —luperatul a trecut în revetă al 5-le corp de armata. Ţinuta trupelor alese din cele mai strălucite. Mustăţile Lor au fost pretutindene aclamate cu entusiasm. A s c vede« ultis»e »cri telegrafice pag. III, cronica, locala — Aflăm că D. Maori, primul preşedinte al tribunalului nostru, s'-a dat demisiunea. Ministerul n’a primit o. Am fi regret&t și am regret* din suflet dacă D. Macri ar persista în hotârîrea sea sea de a se retrage. Tineri de atâta valoare și integritate ca D. Macri, nu numai că fac opare magistrature*, dar societatea are cel mai mare interes a nu fi privată de serviciele lor. — Cu vaporul de Tulcea a plecat Sâmbătă D. Romanenco, consulul general al Rusiei în oraşul nostru. — D. general Criţanu a fost ieri în oraşul nostru. — Sâmbătă a plecat cu vaporul la postul seu D. St. St. Nicolescu, preşedintele trib. Constanţa. — Sâmbătă s’a prins pe Dunăre cadavrul băiatului Nicolae Mihail înecat inţiul de 26 August. — Ieri seara, la 7 ore, a avut loc pe locul patinogiuluî proba de foc a D-lui inginer Schalla. Proba a reuşit foarte bine. D. Sihalla, în mijlocul văpăii produsă de 5 gramecii înalte de lemne, peste cari se puseseră strujituri şi se turnase petroliu, a făcut evoluţiuni timp de 15 minute, îmbrăcat cu hainele inventate de Deea. Se mişca în mijlocul focului ca în loc liber şi se culca peste foc. Aerul se trimitea cu ajutorul unei mari foi prin un tub. Asemenea se trimitea apă cu pompa spre a -şi ţinea îmbrăcămintea udă. Lucrul era un adevăr de vrtut, și D. Schalla a fost necontenit acoperit de aplausele unanime a publicului. — Iată mişcarea portului nostru pe criua de 30 August . Au sosit : vaporul italian Scilla de la Constantinopole cu pasageri şi diverse mărfuri ; I şlepuri cu cereale de la Prut ; 5 lotce cu peşce de la Tulcea ; I bărci cu legume de la Brăila. Au plecat : vaporul danubian Friedrich la Tulcea Ismail ; vaporul danubian Orient spre Viena, Evenimentele din Bulgaria — Cetim în Românul . Primim urmatoarea telegramă de la conrespondentul nostru din Sofia : Sofia, 11 Septembrie.— Se aşteptă cu mare nerăbdare deschiderea Sopraniei, care are să decidă de sorta şi de tronul Bulgariei. Tot felul de sgomote circulă în privinţa candidatului propus de Rusia, despre care până acum nu se știe nimic cu siguranță. Pănă acum câtevazile s’a vorbit într’una de ducele de Oldenburg ; în momentele din urmă a început să se vorbească în cercurile politice despre principele Waldemar de Danemarca. Toți înse așteptă să veda ce va dţi®e comisarul rus, principele Dolgorukov care setice că are depline puteri ca să trateze în numele ţarului despre persoana care are să fie alesâ la tronul Bulgariei. Consulul rus are dese întrevederi cu regenţa ; pănă acum pare înse că el n’a comunicat nimic oficial în ceea ce priveşte candidatul susţinut de Rusia ; lucreaza înse pe faţă pentru impunerea voinţei ţarului şi amestecul direct al Rusiei în afacerile bulgare. — Astăzi se întruneşce în Sofia Sobrania, care între altele va lua măsurile cerute de Constituţiune pentru alegerea principelui Bulgariei. Nu e dec de prisos a arăta normele și formele după cari nu vezi a se face acea alegere. Iată într’adevăr ce găsim în tratatul de la Berlin în aceasta privință : Art. 3. Principele Bulgariei va fi liber ales de populțiune și confirmat da Sublima Poarta cu consimțimîntul puterilor. Nici un membru din dinastiele domnitare ale marilor puteri europene nu va putea să fie ales principe al Bulgariei. In cas de vacanţă a demnităţii princiare, alegerea noului principe se va face în aceleşi condiţiuni şi forme. — Neue Freie Presse scrie urmatoarele cu privire la retragerea prinţului Alexandru. Principele şi în aceasta situaţiune a vieţei sale se arată ca un bărbat nobil, generos, cu caracter, şi precum în istoria modernă nu se găseşte exemplu ca un principe, care a ieşit din alegere legitimă, care a fost confirmat pe tronul său prin sancţiunea puterilor, care se bucură de iubirea şi stima poporului său, să fie nevoit în timp de pace, şi în mijlocul deveţilor celor mai cordiale de devotament din partea ţerei, să frergà în exiliu, pentru cărămânerea ’sea displace, unei puteri străine, tot astfel, în lungul şir al detronaţilor ce ne presintă istoria, nu vom găsi nici unul care sâ fi putut depune coroana cu consciinţa Feliol» VOCII , COVURLUIULUI* 58 COMTESA NEGRĂ PARTEA I. Montadert și Vilguerin XXVI. (Urmare) Scoborî iute scara și se urcă din taoa In tr&Bură. — Strada St.-Vincent I strigă el birjarului, 2 b. bacșiș dacă vei ajunge acolo într’un sfert de vară. I Vizitiul urcă dealul la trapul cel ,*«ure și câștiga cel doui fr. Montadert traversă grădina alergând. Toate ușile casei erau deschise. Arum cu o privire în cameră ce servia de închidere lui Mégot : era de sdrtă... Din trei sărituri fu la primul etagiu. — D-soră! D-soră Valentino ! chiema el urcându-se. Bineînțeles, nimene nu răspunse. împinse ușa întredeschisă și în camera deșartă veniu lampa ce ardea încă și patul desfăcut. O sudoare rece îl inunda. Cântu pe un scaun, murmurând cu o voce răgușită : — Și ea !.. dispărută !... A ! astă dată nu vor fi scăpat’o ? Apoi se sculă de o dată, vânet de furiă și de indignațiune. — A ! miserabil orgolios, păcatos ce sunt ! Pentru plăcerea de a alerga după o aventură periculoasa am lăsat pe acești sărmani oameul in manele inimic lor lor... Tot ce s’a întâmplat e opera mea. Ce nevoe aveam de a alerga la acea întâlnire ? Am dat cu capul în jos în cursă , n’au putut încă avea pelea mea, dar şi-aţi luat revanşa aci... Mergea cu paşi mari în cameră, plin de furiă şi tempestând. — A ! canalii !zise el din nou, o să vedeţi cum îunt răspun !... Nu mai e de esuat, voi spune tot prefectului, şi dacă nu va pune în mişcare tóata pe cfttesarea de poliţie, dacă totă armata agenţilor nu va reuşi a pune mâna pe acel miserabil, se va vedea enormul scandal ce voi face ! Părăsi casa deşartă şi se duse din nou la prefectura poliţiei. XXVII. — D. prefect aşteptă pe D. Montadert, iţise uşierul de serviciu. Dacă domnul voeşte să aştepte un moment, voi înştiinţa pe D. prefect. După doue minute omul reapăru. — Intraţi, D-le,ţise el reţinend uşa. Şi anunţă cu o voce de stentor : — D. Montadert ! Reporterul pătrunse într’o cameră vastă, cu totul tapetată în jos, a cărei ferestre dădeau asupra palatului Justiției. Printre perdelele de dantelă se zăria sâgeata de la Sânta-Capelă scânteiând la 80re. La extremitatea camerei, stând dinaintea unui mare biurou, ședea un om de vre 45 ani, purtând barba întreaga ce începea a cărunți. Fruntea, care începea a fi lipsită de păr, era deprimată şi fugutoare ; ochii, adăpostiţi după sticlele unui binoclu, erau rotuanţi, puţin inteligenţi, aproape rătăciţi. Era prefectul poliţiei. Se sculă, făcu două paşi înaintea