Vocea Covurluiului, septembrie 1886 (Anul 14, nr. 3137-3161)

1886-09-02 / nr. 3137

ANUL XIV. Nr. 1 3.137. Abonament pentru România e un an ... 20 leî » 6 luni ... io­n­eȘî pag. IV premiul ierii abonajilor ypentru străinătate e un an ... 34 lei . 6 luni ... 17 * Abonamentel se ic in Galaţi la Ad­­ministraţiunea Siaru­­l,in districte la liu­­10 BANI EXEMPLARUL. nnle postale. Redacțiunea : 22 str. Mare APARE MARŢI, 2 SEPTEMBRIE 1886. ANUNCIE linia petit Pagina IV : 40 bani , III : 80 , I N S E R TI U N I RECLAME III : 80 bani Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori neb­ancare se refusa. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. IN TOATE piLELE DE LUCRU. 1. Administraţiunea : 22, str. Mare. -------- ■■ — ' ----| -----* Xei©g'xa,2sas Serviciul part. al .Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. SOFIA, II Septembrie.— Un Te­deum a’» celebrat acţi diminaţă în marea ţarului cu pompa obicinuită. • Miniştrii şi regenţii, reîntorşi la So­fia de la Turnu Severin astă noapte, isistau la aceasta ceremonia. .. Nu s’a produs nici-un incident. Două sute de deputați, amici ai prințului Alexandru, au semnat 0 a­­dresă de felicitare Altiței Sele cu 0­ jasiunea­­țilei sale. VIENA, 11 Septembrie.— Genera­­ul Kaulbars, atașat militar pe lângă ambasada Rusiei din Viena, a fost chiemat de cătra ţar. El a plecat as­­,finul din Lublin, durendu-se la Brest- Lite. VIENA, 11 Septembrie. — Contes­­pondența Politică anunţă că prinţul Lobanov, ambasador al Rusiei, a luat direcţiunea ambasadei, congediat seu fiind expirat. VIENA, 11 Septembrie. — Ragele Milan a sosit la orele 3 după amecia. IA fost primit la gară de șeful de sec­țiune Szögyenyi, cu care a avut o lunga întrevorbire. Rege­le pleca astă fceara la Gleichenberg. LEMBERG, 11 Septembrie. — D. Sturz* a sosit aci la 2 ore ti a ple­cat îndată la Lublin. STRASBURG, 11 Septembrie, —­luperatul a trecut în rev­etă al 5-le corp de armata. Ţinuta trupelor a­lese din cele mai strălucite. Mustăţile Lor au fost pretutindene aclamate cu entusiasm. A s c vede« ultis»e »cri telegrafice pag. III, cronica, locala — Aflăm că D. Maori, primul pre­şedinte al tribunalului nostru, s'-a dat demisiunea. Ministerul n’a pri­mit o. Am fi regret&t și am regret* din suflet dacă D. Macri ar persista în hotârîrea sea sea de a se retrage. Tineri de atâta valoare și integritate ca D. Macri, nu numai că fac opare magistrature*, dar societatea are cel mai mare interes a nu fi privată de serviciele lor. — Cu vaporul de Tulcea a ple­cat Sâmbătă D. Romanenco, consu­lul general al Rusiei în oraşul nostru. — D. general Criţanu a fost ieri în oraşul nostru. — Sâmbătă a plecat cu vaporul la postul seu D. St. St. Nicolescu, pre­şedintele trib. Constanţa. — Sâmbătă s’a prins pe Dunăre cadavrul băiatului Nicolae Mihail îne­cat in­­ţiul de 26 August. — Ieri seara, la 7 ore, a avut loc pe locul patinogiuluî proba de foc a D-lui inginer Schalla. Proba a reuşit foarte bine. D. Sih­alla, în mijlocul văpăii produsă de 5 gramecii înalte de lemne, peste cari se puseseră stru­­jituri şi se turnase petroliu, a făcut evoluţiuni timp de 15 minute, îm­brăcat cu hainele inventate de D­eea. Se mişca în mijlocul focului ca în loc liber şi se culca peste foc. Aerul­­ se trimitea cu ajutorul unei mari foi prin un tub. Asemene­a se trimi­tea apă cu pompa spre a -şi ţinea îmbrăcămintea udă. Lucrul era un a­devăr de v­rtut, și D. Schalla a fost necontenit acoperit de aplausele una­nime a publicului. — Iată mişcarea portului nostru pe criua de 30 August . Au sosit : vaporul italian Scilla de la Constantinopole cu pasageri şi di­­verse mărfuri ; I şlepuri cu cereale de la Prut ; 5 lotce cu peşce de la Tulcea ; I bărci cu legume de la Brăila. Au plecat : vaporul danubian Frie­drich la Tulcea Ismail ; vaporul da­nubian Orient spre Viena, Evenimentele din Bulgaria — Cetim în Românul . Primim urmatoarea telegramă de la conrespondentul nostru din Sofia : Sofia, 11 Septembrie.— Se aşteptă cu mare nerăbdare deschiderea So­praniei, care are să decidă de sorta şi de tronul Bulgariei. Tot felul de sgomote circulă în privinţa candidatului propus de Ru­sia, despre care până acum nu se știe nimic cu siguranță. Pănă acum câte­va­­zile s’a vorbit într’un­a de ducele de Oldenburg ; în momentele din urmă a început să se vorbească în cercurile politice despre principele Waldemar de Danemarca. Toți înse așteptă să veda ce va dţi®e comisarul rus, principele Dolgorukov care se­­tice că are depline puteri ca să trateze în numele ţarului despre persoana care are să fie alesâ la tro­nul Bulgariei. Consulul rus are dese întrevederi cu regenţa ; pănă acum pare înse că el n’a comunicat nimic oficial în ceea ce priveşte candidatul susţinut de Rusia ; lucreaza înse pe faţă pentru­­ impunerea voinţei ţarului şi ameste­cul direct al Rusiei în afacerile bul­gare.­­ — Astăzi se întruneşce în Sofia So­­­­brania, care între altele va lua măsurile­­ cerute de Constituţiune pentru ale­gerea principelui Bulgariei. Nu e dec de prisos a arăta normele și formele după cari nu vezi a se face acea a­­legere. Iată într’adevăr ce găsim în tratatul de la Berlin în aceasta pri­vință : Art. 3. Principele Bulgariei va fi liber ales de populțiune și confir­mat da Sublima Poarta cu consimți­­m­întul puterilor. Nici un membru din dinastiele domnitare ale marilor pu­teri europene nu va putea să fie ales principe al Bulgariei. In cas de vacanţă a demnităţii prin­ciare, alegerea noului principe se va face în aceleşi condiţiuni şi forme. — Neue Freie Presse scrie urma­­toarele cu privire la retragerea prin­ţului Alexandru. Principele şi în aceasta situaţiune a vieţei sale se arată ca un bărbat nobil, generos, cu caracter, şi precum în istoria modernă nu se găseşte e­xemplu ca un principe, care a ieşit din alegere legitimă, care a fost con­firmat pe tronul său prin sancţiunea puterilor, care se bucură de iubirea şi stima poporului său, să fie nevoit în timp de pace, şi în mijlocul deve­­­ţilor celor mai cordiale de devotament din partea ţerei, să frergà în exiliu, pentru că­­rămânerea ’sea displace, unei puteri străine, tot ast­fel, în lun­gul şir al detronaţilor ce ne presintă istoria, nu vom găsi nici­ unul care sâ fi putut depune coroana cu consciinţa Feliol» VOCII , COVURLUIULUI* 58 COMTESA NEGRĂ PARTEA I. Montadert și Vilguerin XXVI. (Urmare) Scoborî iute scara și se urcă din taoa In tr&Bură. — Strada St.-Vincent I strigă el birjarului, 2 b­. bacșiș dacă vei ajun­ge acolo într’un sfert de vară. I Vizitiul urcă dealul la trapul cel ,*«ure și câștiga cel doui fr. Montadert traversă grădina aler­gând. Toate ușile casei erau deschise. Arum cu o privire în cameră ce ser­via de închidere lui Mégot : era de sdrtă... Din trei sărituri fu la primul etagiu. — D-soră! D-soră Valentino ! chie­ma el urcându-se. Bine­înțeles, nimene nu răspunse. împinse ușa întredeschisă și în ca­mera deșartă veniu lampa ce ardea încă și patul desfăcut. O sudoare rece îl inunda. Cântu pe un scaun, murmurând cu o voce răgușită : — Și ea !.. dispărută !... A ! astă dată nu vor fi scăpat’o ? Apoi se sculă de o dată, vânet de furiă și de indignațiune. — A ! miserabil orgolios, păcatos ce sunt ! Pentru plăcerea de a alerga după o aventură periculoasa am lă­sat pe acești sărmani oameul in ma­nele inimic lor lor... Tot ce s’a în­tâmplat e opera mea. Ce nevoe a­veam de a alerga la acea întâlnire ? Am dat cu capul în jos în cursă , n’au putut încă avea pelea mea, dar şi-aţi luat revanşa aci... Mergea cu paşi mari în cameră, plin de furiă şi tempestând. — A ! canalii !­­zise el din nou, o să vedeţi cum îunt răspun !... Nu mai e de esu­at, voi spune tot prefectului, şi dacă nu va pune în mişcare tóata pe cfttesa­rea de poliţie, dacă totă ar­mata agenţilor nu va reuşi a pune mâna pe acel miserabil­, se va vedea enormul scandal ce voi face ! Părăsi casa deşartă şi se duse din nou la prefectura poliţiei. XXVII. — D. prefect aşteptă pe D. Mon­tadert, iţise uşierul de serviciu. Dacă domnul voeşte să aştepte un moment, voi înştiinţa pe D. prefect. După doue minute omul reapăru. — Intraţi, D-le,­­ţise el reţinend uşa. Şi anunţă cu o voce de stentor : — D. Montadert ! Reporterul pătrunse într’o cameră vastă, cu totul tapetată în jos, a cărei ferestre dădeau asupra palatului Jus­tiției. Printre perdelele de dantelă se zăria sâgeata de la Sânta-Capelă scânteiând la 80re. La extremitatea camerei, stând di­naintea unui mare biurou, ședea un om de vre 45 ani, purtând barba în­­treaga ce începea a cărunți. Fruntea, care începea a fi lipsită de păr, era deprimată şi fugutoare ; ochii, adăpostiţi după sticlele unui bi­noclu, erau­ rotuanţi, puţin inteligenţi, aproape rătăciţi. Era prefectul poliţiei. Se sculă, făcu două paşi înaintea

Next